5,061 matches
-
Deasupra fu cuprinsă brusc de zumzetul acestui curent, învolburându-se de flacăra aprigă a gândurilor rele, iar straniile năzuințe ale celor de jos se concretizară în mii de kilometri de semne și fibre mergătoare pregătite de atac. Fibrele se desfăcură emanând mirosuri inconștiente, visuri sparte și déjà-vu-uri deja banale, care îi făcură pe toți să pufnească în râs, dar care totuși miroseau pestilențial. Văzând asta, norii vărsară pe loc o substanță vindecătoare, albă, nimicind zumzăitul miilor de greieri mecanici ce formau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
foarte greu se putuse cineva adapta unei asemenea superputeri, cu un asemenea stil de viață, sigur că existaseră numeroase cârteli din partea guvernelor pământene, atentate și manifestații de anvergură, întrucât neamul acesta, puțin numeros de altfel, iubea atât de mult și emana atât de multă dragoste, crea și suferea atât de mult din nici o cauză, era atât de drept și de bun, încât nici după moarte oamenii nu încetau să existe, scoteau albume în continuare, ceea ce făcea să nu se mai știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
intrasem în această încăpere, numai că acum pe figura ei se întipărise, oribil, rânjetul victoriei. Valurile de admirație ce abia dacă mai conteneau și care îi erau adresate îi dăduseră o încredere fabuloasă în propriile forțe, încredere pe care o emana acum din întreaga ei ființă, inundându-ne. - Ei bine... suspină Euripide, domnișoară Aurora... trebuie să vă felicit... absolut genial... fără precedent în literatura universală... și cred că nu fac altceva decât să exprim sentimentele tuturor celor prezenți, nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
întorc privirea. Răsuflu greu, încovoiat de genunchi și plecat într-un colț mizerabil și împuțit, covârșit de prezența străină care încearcă să mă strivească. Sunt singur cu demonul, la bunul plac al voinței sale, iar răsuflarea hidoasă pe care o emană măruntaiele sale nevăzute n-aș putea-o descrie decât ca imposibil de urmărit nici de cel mai îndrăzneț atribut al omenirii. Dintr-un motiv necunoscut mie, însă, iată că încă nu mor, iar singurul dar pe care se spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
asta pare să fie, e adevărat, nefaste și neprielnice creaturi trebăluiesc într-un dans cumva larvar, nemaivăzute și șobolănești primate joacă în fața ochilor mei, manevrându-și articulațiile în mod grotesc, prosternându-se în fața a nu-mi dau seama încă ce, emanând în același timp miasmele începutului lumii! Precum dracii cei mai crunți se învârt ca dementele, lăsând expresii cu mult mai scârbavnice decât cele din visul meu să strălucească din timp în timp, străfulgerate de ceea ce par a fi razele celui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
el aici, în acest tablou ciudat de început de gânduri, deși prezența lui pe Pământ n-a fost vreodată dovedită? Da, fără de dubiu, sunt convins acum. E chiar el, nici nu încape îndoială! Forța incredibilă și hotărârea pe care le emană prin toată ființa lui nu lasă loc altor posibilități. Este chiar el, Lucifer, îngerul acela care a schimbat soarta umanității și a înflăcărat imaginația atâtor și atâtor oameni care i-au urmat pe lume, provocându-le nebunia și moartea din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
care, în Poslednie novosti,1934, din 28 iunie, recenzează numărul 10 al revistei Cisla, unde apăruse prima parte a romanului lui Agheev, consideră că revista respectivă a descoperit un scriitor adevărat și apreciază, fără a exagera, că povestirea lui Agheev „emană un magnetism aparte cu care te cucerește definitiv“. D. Merejkovski, o personalitate proeminentă a exilului rus, intervine și el în revista varșoviană Meci (13-14 din 5 aug., 1934) cu un articol care depășește gestul unei critici de întâmpinare. Cu prilejul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
vegetație luxuriantă de flori searbăde făr-de miresme sau măcar de miasme, În pofida fantasticelor configurații precum cangele crabilor, În pofida faldurilor cerate ale petalelor, a tentaculelor staminelor ori a mugurilor ascuțiți, parcă Înghimpați; toată această vegetație luxuriantă nu era În stare să emane măcar un atom de arome, nici cît o viorea sălbatică de cîmp. Încununarea acestor salve vegetale erau niște ramuri de magnolie captivă În Grădina Botanică, aidoma unor Încrengături cu frunze de piele cu cîte-o ditamai eflorescență albă În vîrf, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Eventual Barceló ne poate ajuta... Gustavo Barceló era un vechi coleg al tatei, proprietar al unei librării cavernoase de pe strada Fernando, aflată În fruntea frunții tagmei librarilor de modă veche. Trăia de-a pururi atașat de o pipă stinsă ce emana efluvii de piață persană și se descria pe sine ca fiind ultimul romantic. Barceló susținea că În genealogia sa exista o Înrudire Îndepărtată cu lordul Byron, În pofida faptului că el era de fel din localitatea Caldas de Montbuy. Probabil În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
doar presimțirea promisei și mult doritei creșteri bruște care, potrivit tuturor vecinelor de pe scară, avea să mă transforme Într-un bărbat, dacă nu de ispravă, cel puțin bine făcut. La ora șapte fix, Îmbrăcat cu cele mai bune haine și emanînd vapori de colonie Varón Dandy pe care o Împrumutasem de la tata, m-am proțăpit În locuința lui don Gustavo Barceló, pregătit să debutez ca cititor la domiciliu și ca bărzăun de salon. Librarul și nepoata lui Împărțeau un apartament Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
din spate. Am Închis ușa Îndărătul nostru. O clipă, pînă cînd privirea ni s-a obișnuit cu penumbra, am rămas nemișcați În pragul apartamentului. Am auzit răsuflarea emoționată a portăresei și am perceput mirosul acru de sudoare pe care-l emana. M-am simțit ca un hoț de morminte, cu sufletul Îmbătat de lăcomie și dorință. — Auziți, ce-o fi zgomotul ăsta? a Întrebat portăreasa, neliniștită. Ceva flutura prin beznă, alertat de prezența noastră. Mi s-a părut că Întrezăresc o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
apartamentul ăsta o casă de toleranță. Altfel ar sta lucrurile... M-am bizuit că semiîntunericul Îmi ascundea roșeața. — Iertați-mă. Nu știu de ce vă povestesc toate astea. Vă fac să roșiți. — E vina mea. Eu am Întrebat. RÎse, nervoasă. Singurătatea emanată de femeia aceea ardea. — Dumneavoastră semănați un pic cu Julián, spuse ea dintr-o dată. La felul de a privi și la gesturi. Și el făcea ca și dumneavoastră. Rămînea tăcut, privindu-te fără să poți ști ce gîndea, și te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
în ajutor urnelor, în masă, când fantoma unui nivel al abținerilor fără egal în istoria democrației noastre amenința grav stabilitatea nu numai a regimului, dar și, mult mai grav, a sistemului. Nu mergea atât de departe cu sperietura nota oficioasă emanată de la ministerul de interne, dar ușurarea guvernului era evidentă în fiecare rând. Cât le privește pe cele trei partide în luptă, cel de dreapta, cel de centru și cel de stânga, acestea, după ce calculaseră rapid câștigurile și pierderile care ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ale decedaților, cei care aveau rude și prieteni, duse în ritmul cortegiului funerar până la gropi, și apoi, sub îndrumarea specializată a groparilor profesioniști, coborâte încet pe frânghii până ce au atins fundul gropii cu un sunet sec. Ruinele stației păreau să emane încă un miros de carne arsă. Nu vor fi puțini cei cărora li se va părea de neînțeles faptul că o ceremonie atât de tulburătoare, cu un doliu colectiv atât de dureros, a fost lipsită de influxul consolator care ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
simplu și a fost direct, Dragul meu ministru, spuse el, puneți-vă capul acela la treabă, imaginați-vă consecințele care ar apărea mâine dacă am închide azi porțile pentru cei care au votat cu noi, Din câte îmi amintesc, ordinul emanat de la consiliul de miniștri a fost acela de a nu lăsa pe nimeni să treacă, Vă felicit pentru memoria excelentă, dar ordinele, din când în când, trebuie să fie flexibilizate, mai ales când faptul se dovedește a fi convenabil, exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
o modestă cafenea ca pe vremuri, din acelea care deschid devreme pentru că proprietarul nu are altceva de făcut și unde clienții intră ca să se asigure că lucrurile, acolo, continuă să fie la locurile lor dintotdeauna, iar aroma prăjiturii de orez1 emană din eternitate. Se așeză la o masă, ceru o cafea cu lapte, întrebă dacă făceau pâine prăjită, cu unt, bineînțeles, de margarină nici să n-audă. Veni cafeaua cu lapte, dar era doar acceptabilă, însă pâinea prăjită sosise direct din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Dante era Încurcat. Prima lui ipoteză, că ar fi putut să fie vorba de un artificiu mecanic, părea greșită. Nici măcar genialul al-Jazari nu ar fi fost În stare să reproducă acea imagine a unei vitalități autentice, pe care fata o emana. Privirea i se abătu asupra plăcii pe care stătea bustul și asupra piciorului central care Îl susținea. Era imposibil ca cineva, oricât de subțirel, să se fi ascuns Îndărătul lui. Iar lada ce conținea relicva și suportul era goală, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ultima sa descoperire. Dar nu a vrut să Îmi dezvăluie ce compoziție are, stăruind numai asupra extremei sale periculozități. - Și cum funcționează? - Clondirul trebuie pus pe plită și Încălzit. Sunt de ajuns doar câteva momente ca să se aprindă și să emane o strălucire uimitoare, albă și lipsită de variații, ca aceea a soarelui. Din instinct, Dante Întinse mâna să apuce sticla, Însă Arrigo o retrase brusc. - Atenție, priorule. Simpla și ușoara căldură a mâinii este și ea suficientă ca să stimuleze amestecul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
se afla în fine lângă soția lui. Îi trebuise multă vreme pentru asta. O viață. M-am gândit, de asemenea, la statura și la tăcerea sa, la misterul său, la acel amestec de gravitate și de distanță pe care-l emana întreaga lui persoană, și m-am întrebat dacă eram în fața mormântului unui asasin sau al unui nevinovat. XXIII Câțiva ani mai târziu, după înmormântarea lui Barbe, mi-am spus că era timpul să intru în Castel. Cheia pe care mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
uită lung la ea. Nu-și întorsese fața deloc spre el. Vorbea ca la pereți, dar lui îi făcea bine și asta, căci poveștile, ca apa, udă pământul... — Avea o educație rară, făcută de maică-sa, o arhitectă cunoscută, care emana o aroganță plină de rafinament, o femeie care nu se machia deloc, singurul defect al maică-sii erau urechile, avea niște urechi mari, clăpăuge, caraghioase, pe care le acoperea cu părul căzut până la umeri. O iubea pe fata ei, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
masa lor se apropie o tânără blondă, înaltă, cu gâtul lung, cu ochi albaștri și calzi, are o rochie albă, dreaptă, picioarele care nu se mai termină, niște sandale romane, simple, coapse înguste, nu poartă sutien, se vede, fata plutește, emană o energie caldă, pe care o simt toți, ca o balerină!, își spun studenții de la mese. Se așază pe un scaun la masa celor doi. Ani nu zice nimic, se uită numai lung la bărbat, cu privirea aia care lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
bluze albe peste pantalonii strâmți, au dezinvoltura, aplombul, inconștiența, șansa tinereții. Tinerii vin la teatru, în sfârșit, după ’89, lumea vine la spectacole, conferințe, concerte. În culise, Maestrul așteaptă să se ridice cortina. Glasul lui care te farmecă, ochii demonici. Emană căldură, energie, farmec, sex-appeal. Zeul-Moș e lângă el, poate, pe scenă, nu mă va lăsa să-mi bâlbâi replicile, va fi lângă mine până la sfârșit. Bun sau rău. Are emoții, puțini știu că o premieră e inferioară ultimei repetiții, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
sa nu era rigidă, iar după ce l-a ascultat vorbind cinci minute, Amory și-a dat seama că nu era nici urmă de diletantism În entuziasmul lui molipsitor. Intensa forță de atracție pe care Amory a simțit-o, mai târziu, emanând din Burne Holiday era diferită de admirația pe care o nutrise pentru Humbird. De data asta la Început s-a manifestat ca un interes pur mental. La alți oameni pe care-i considerase de calitate superioară Îl atrăsese În primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
iau zahăr cu lingurițele proprii, deja băgate În cafea, lăsând În bol creste Întărite, maronii. Acolo unde se găseau numai bărbați sau numai femei. Totul părea așa de groaznic abia când bărbații și femeile erau Îngrămădiți În chip abject. Femeile emanau o anumită rușine fiindcă bărbații le vedeau trudite și sărace; bărbații aveau un anumit dezgust pentru femeile trudite și sărace. Era ceva mai murdar decât orice câmp de bătălie văzut de el, mai neplăcut de privit decât orice nenorocire reală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
cap o tensiune fierbinte, de parcă piciorușele tuturor martirilor lumii jucau tontoroiul pe materia lui cenușie, stârnind praful și nerăbdarea adevărului. Se ridică în picioare și-și apropie vârful nasului de vârful nasului lui Smith: - Are you talking to me? Horațiu emana o forță suprapământeană, doamnei Popa i se făcu frică de oglinda imensă care s-ar fi putut sparge în mii de bucățele ce i-ar putea intra în ochi sau în burtă. - Are you talking to me? răcni Horațiu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]