816 matches
-
pacienții privesc în fiecare seară la tvr.1 câte un program idiot recepționat de o ,,antenă'' improvizată de cine știe ce geniu atoateștiutor. Un peisaj aproape ca o natură statică, ori ca o natură moartă (moartă de-a binelea!), așa cum spun cu emfază snobii care de astă dată ar avea perfectă dreptate. Încerc să intru... Pașii îmi sunt extrem de grei mișcările extrem de greoaie, mușchii picioarelor refuză comenzile, creierul dezorientat devine neputincios. În urma mea nu rămâne decât ploaia ce curge continuu din cerul plângăcios
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
singurul om cu barbă pe care-l cunoșteau. Habar nu aveau cine erau Marx și Engels, pe care-i purtau în proțap. Această acțiune dusă de o mînă de oameni ai comunismului sovietic a fost numită mai tîrziu, cu multă emfază, "revoluția partidului comunist român", care a "cucerit" puterea la 23 august. Nu se poate imagina o denaturare mai grosolană a faptelor istoriei. Singura și veritabila forță a comunismului a fost și este prezența și sprijinul tancurilor sovietice rusești. Americanii și
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
secolul abia încheiat. Poate că asta se datorează și faptului că cei doi nu au polemizat niciodată (Polemos, cum spune Heraclit, este „părintele tuturor lucrurilor”), nici măcar când suedezul se arată inflexibil față de toate insistențele și rugămințile avansate, cu hiperbole și emfaze mediteraneene și pe un ton aproape de amantă dezamăgită, de latinul Eliade de a-l avea într-un fel sau altul la Chicago. Eliade, care i-a fost apropiat lui Jung (invitat la masă cu siguranță, cum se poate vedea într-
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
și, mai ales, acceptată de majoritate, dar și „visător”, cum spuneam, fabricându-mi la nesfârșit propria mea realitate, am intrat În acea categorie pe care am botezat-o din tinerețe a „nebunilor lași sau murdari”! Nebunii curați, o spuneam cu emfaza oricărui tinerel ce dezvoltă câteva idei „magistrale” zilnic (Camil Petrescu: „Eu văd idei!”Ă, nebunii curați sunt cei care, desfidând cu un curaj „nebun” convențiile tiranice ale societății, Își etalează „credința” și viziunile. Noi, vai, „cei murdari”, ne prefacem și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cu pași agale prin cameră și fumând, ușor absorbit, un tânăr frumos, fin, grav și capabil de acea ironie ce-l detașa iute de „vreun provincial” sosit de curând de undeva, din locuri în care sentimentele și ideile trăiesc în emfaza și substanța lor primă, în lumea care s-a instalat, spunea el domol și grav, ațintindu-și privirea și atenția asupra țigării sale ce ardea liniștit sau privind undeva, într-un colț al camerei unde i se arătau, probabil, viziuni
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și pe fervoarea mea de destin, probabil, în cancelariile cele mai înalte ale c.c., vrând să exemplifice „carierismul, setea nu numai de glorie, dar și de putere politică a lui N.B.”: „Treceți Rubiconul, le-am spus solemn, cu o emfază jucată, celor trei prieteni, și intrați în cortul lui Cezar!”. A doua zi a început, solemn, plenara U. Scriitorilor, condusă de Zaharia Stancu și, spre surpriza, spre stupefacția noastră, a „grupului”, noi care ne înscrisesem de-a valma la cuvânt
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
sunt puterile și a hotărât să ordoneze haosul. Lumea va afla despre eroul civilizator începând cu tatăl, împăratul care, în alte basme, testează el însuși limitele celui ce purcede la marele drum. Capacitatea fertilizatoare a mersului prin lume primește o emfază narativă prin repetiția cvadruplă a sintagmei ce dă numele eroului. Insistența artistică indică importanța magică a acestei înzestrări care va face întregul univers să germineze. Petre Piperiul sau Pipăruș Petru se naște prin ingerarea unui bob de piper cu voință
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
o vrut sâ bși oliacâ d’? apâ d’in fîntînâ, au luat-o fata babii ș-au zvârlit-o cu pk’icioarili-n gios în fîntînâ șî s-au înecat acolo-n fîntînâ”. Povestit cu doi ani înainte, basmul mai cuprinde emfaza naratorului: „da adîncâ fîntînă”, ca indiciu pentru genunile spre care conduce izvorul din ea. Frumoasa din covata cu cenușă va fi de negăsit pentru împărat, care, la fel ca familia voinicului pierdut în munții din colindele de fecior, are acces
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mirele ei, ci peste munții accesibili cuplului consacrat, deci în planul uman al orizontalității reperabile. Deși, probabil, mireasa va fi dusă într-un sat apropiat, între ea și locul copilăriei se ridică acum munți înalți. Un al doilea mod de emfază afectivă pentru ruptura de etapa încheiată este construit prin repetarea de trei ori a adjectivului pronominal alți, în colinda din Dragoslavele, Argeș. Mutația existențială primește o valoare augmentativă prin substituția familiei cu persoane străine, adeseori prea puțin binevoitoare. Satira folclorică
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
timpului sacru care se revarsă asemenea fluviului prin valoarea durativă a imperfectului. Repetiția de cinci ori a verbului a veni, din care de patru ori la imperfect, dilată momentul mitic printr-o percepție hiperbolică a hierofaniei avimorfe și construiește, prin emfază, proporții sacre. Considerată o „vie epifanie a luminii”, lebăda adusă în spațiul social se comportă asemenea fetei-floare și ia formă umană doar noaptea, pentru a se hrăni: „...s-a dat de trei ori peste cap și a ieșit o mândră
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cu cuvânt ceea ce Ferdianand I a spus în acest ceas [...]. Brătianu a cerut cuvântul. Cuvântarea sa a fost o expunere a situației și a motivelor, pentru care se impunea să intrăm în acțiune alături de Aliați, vorbind limpede, concis, convingător, fără emfază, fără patetism. Într-o vâltoare ca aceea a actualului război, în care harta lumii se preface, o țară ca a noastră, o țară cu aspirațiuni naționale, nu poate să rămână neutră până la capăt, fără să-și compromită definitiv întreg viitorul
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
care vrea ca totul să fie bine și să crească organic. Așadar, atunci când nu sunt poet, sunt grădinar și invers, iar uneori pot fi în același timp. Nici poetul nu e tocmai din lumea asta (încerc să spun asta fără emfază), dar locuiește aici și ia act de ceea ce o constituie, în toate formele ei versatile: cu tandrețe, neliniște, virulență, dispreț, chiar cu iubire uneori. Cât a contat/ contează biografia ta în ceea ce ai scris/ scrii? Nu scrii decât "aruncat în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
părea că istoria literară și, mai ales, critica literară pot oferi instrumentele construirii de sine. Era prilejul unei împliniri a identității în condițiile în care ea părea să nu aibă alt suport în așa fel încât să poți spune, fără emfază: scriu pentru a mă construi și pentru a fi. Vorbeam cândva despre măștile criticului literar, despre heteronimele lui. Un fel de a-ți asuma precaritatea și de a explora sensuri. În fond, criticul caută unghiuri de vedere, poziții favorabile articulării
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
deja prea încercați de a o pierde în momente atât de tragice.](Ibidem, pp. 172-173.) părintele moșoaia. tifosul exantematic Tot în acea zi sosi părintele Moșoaia de la Biserica Popa Chițu. A cerut să mă vadă și mi-a vorbit cu emfază de întoarcerea triumfală a lui Ionel, deoarece germanii sunt bătuți. Am fost cam rece cu el, instinctiv. În urmă am aflat că lucra cu Nenițescu. Acesta, ca și ciracul, își pierduse ifosul și, de unde nu era vorbă decât de detronarea
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
puternic pe fiecare în contextul său" ("Iscoditorii firii"). Urmărind repetițiile pe care le promovează poetul, constată că "din punct de vedere lingvistic și stilistic" se atinge "implicit morfologia", punându-se în evidență bogăția și exuberanța lexicală, "realizată fără ostentație, fără emfază" ("Venin și farmec"). Adesea plonjează în etimologie, în explicarea sorgintei cuvântului pe care Eminescu îl utilizează inovator. Cuvântul filă, de-o pildă, nu va fi sinonim cu pagină ci cu foaie. Se exemplifică citând din Glossă: "Viitorul și trecutul/ Sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
prin apelul la "simțul identității", cu "argumente ce aparțin unei viziuni mitice sau speculative a întregului". Între figurile de comuniune distinge asocierea, cu trimitere la descrieri, narațiuni ș.a.; figurile amplificării sunt utilizate "pe scară largă" de gazetar (comorație, conglobație, dialogă, emfază, frequentatio, hiperbolă). Comentariul se arată ca o analiză tehnicistă, poate ușor excesivă, dar astfel se face clară dovada că discursul gazetăresc eminescian are valențe poetice și așa cum tehnicienii prozodiei au urmărit îndeaproape toate figurile specifice utilizate de poet, Daniel Ciurel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
duc “umanismul” mai departe. Ele emit doar mesaje de avertizare, chiar și de atracție, de asemenea cu suport chimic, marcând teritoriul, respectiv emanând feromoni. Poate, ca să nu spun sigur, ar trebui să Învățăm de la acești parteneri de ecosferă ceea ce cu emfază numim umanism, mai ales când ne războim, oricum ne confruntăm În interese, omorându-ne, iertați-mă, ca chiorii. “Radiosfera”, 13 noiembrie 1995, ora 9,31 56. Când unii se bat, mai câștigă și alții Nu doresc În nici un caz să
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
oaste și exemplar de ilustrație a dezastrului nostru nu numai militar, cu gura lui veștedă, ochiul tulbure și cu toată Înfăți șa rea lui aducând a pagubă; fruct putred al falsei noastre culturi cu cunoștinți memo rizate și debitate cu emfază; leneș, plin de el și nemulțumit de cum merg lucrurile, dar neajutându-ți cu nimic, inapt cum era la orice treabă și dosindu-se de la orice răs punderi; cărturar sterp și anapoda cu veritățile cele mai simple și mai evidente, cât
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mi arată un mosorel, care se putea învârti pe un cui, bătut sub nivelul băncii. în perete. - Ce-i cu ăsta Mitică ?, îl întreb. - E un scripete îmi spune. Dați-mi un scripete și voi ridica pământul, zice el cu emfază. Eu voi ridica cu o sfoară, rulată pe acest mosor, teza de matematică. Și începe să-mi explice tehnica și planul, care pe scurt era cam așa: subiectul de matematică îl voi arunca pe geam, in curtea sălii de sport
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
o vreme pe necunoscut așa cum mă pricep, până se întremează cât de cât și e în stare să vorbească. *** În aceste împrejurări fac cunoștință cu cel care îmi va deveni cel mai apropiat prieten și care se recomandă firesc, fără emfază: Lazarus, înger. Nu mă arăt mirat, nimic nu mă mai miră de când am plecat dintre cei vii. Lazarus are înfățișarea unui om obișnuit, pare un băiat de optsprezece-douăzeci de ani, seamănă ca două picături de apă cu fratele meu Victor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
ale iscusiților meșteri după tiparul Paull Kaull pe care a cântat Enescu mulți ani după ce a abandonat vioara Guarnieri. Produsul Fabricii din Reghin să poarte numele de “Vioara Enescu”. Cunoaștem că alte neamuri își prețuiesc fără rezerve valorile, chiar cu emfază și venerație. De ce nu ar încerca oare până și comerțul de stat sau particular să contribuie la cunoașterea lui Enescu prin produse diferite cuvenite, prin reclame. Se știe că românii sunt foarte ingenioși când au un scop bine definit. Iar
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
fără etc. etc. Nimeni nu țipă după tine ca după un infractor potențial, un malefic distrugător de cărți și smulgător de pagini. Nu, aici ești doar un simplu cititor, care impune respect și respectă natural, la rândul său. Natural, fără emfază. Din cauza deselor călătorii cu autobuzul între Geneva și București, am devenit un adevărat expert al acestui tip de voiaj lung (între 36 și 40 de ore), îngrozitor de obositor. Mă gândeam odată, împreună cu amicul Codruț C., și el student la Geneva
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
10 iulie 1971) PHILIPPIDE Al. Minte și Al. Philippide (notă V. I.) „Poezia sovietică, prin simplul fapt al prezenței ei viguroase în conceptul poeziei universale contemporane, a spulberat o părere pe care o estetică strâmtă o afișa pe vremuri cu emfază și anume că poezia cu scop educativ este, prin definiție, nepoetică. Această afirmație se dovedește astăzi complet greșită. Iată o poezie care în totalitatea ei este întemeiată pe principiul educației maselor populare, o poezie care în mii de forme diverse
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
pe Ulise. Să ascult cîntecul sirenelor fără să-l las să mă piardă. Mă leg de catarg, dar e suficient să mă uit la stîncile albite de lumină pentru a-mi reaminti că libertatea interioară stă În adevărurile rostite fără emfază și fără regret. Schőne Welt, wo bist du? se Întreba Schiller În Zeii Greciei. Singurul răspuns Înțelept mi se pare că este să mă las scăldat de o lumină care nu șovăie să glorifice viața. Aceasta e lecția pe care
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
convivilor), discursul și emisiunea nu pot decât să capoteze la fel de patetic. Precum Revoluția însăși, devenită revoluțică (așa cum ai spune ciorbiță de văcuță și fripturică cu cartofiori prăjiți), Platon și Heraclit sunt precum postamentul de marmură pe care e așezat cu emfază un borcan cu gogonele : specia definitivului ajunge specia diminutivului. Dar laconismul nu dispare cu totul : el a trecut în cadru. Atunci când Jderescu îi arde una operatorului care ”bâțâie” camera, filmând din mână, gestul lui nu este doar ironic la adresa fițelor
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]