KorAP: Find »[drukola/base=empiric & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...29 30 31 ...238 >

5,930 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921

deducere fiziologică încercată, care însă nici se poate numi deducere, fiindcă atinge numai quaestionem facti, voi numi-o explicarea posesiei unei cunoștințe pure. Este deci clar că despre aceste poate să se dea numai o deducție transcendentală și nicidecum una empirică, și că cele din urmă nu pot fi în privirea noțiunilor apriorice decât niște încercări vane, cu cari se poate ocupa numai acela care n-a priceput natura proprie al acestui soi de cunoștințe. Dar, deși concedem singurul mod posibil

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
cum de ele, ca cunoștințe apriorice, trebuie cu toate aceste să se refere la obiecte, și cum fac cu putință o cunoștință sintetică a lor, neatîrnătoare de orice experiență. Căci un obiect neputând apărea, adică neputând fi obiect al intuițiunei empirice decât numai prin mijlocul acestor forme pure ale sensibilității, spațiul și timpul sânt prin urmare intuițiuni pure, cari conțin apriori condiția putinței obiectelor ca fenomene, deci sinteza între acestea are valabilitate obiectivă. Categoriile inteligenței dimprotivă nu reprezintă defel condițiile sub

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
putință o regulă după care ceva s-ar întîmpla în de comun, însă niciodată ele nu ne învață cum că urmarea e necesară, din care motiv sinteza cauzei și efectului are o dignitate ce nici se poate exprima în mod empiric, adică că efectul nu se adaogă numai la cauză, ci că el prin cauză este deja pus (gesetzt) și că urmează din ea. Generalitatea strictă a acestei reguli nici nu este de calitatea regulelor empirice, cari nu pot căpăta prin

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
se poate exprima în mod empiric, adică că efectul nu se adaogă numai la cauză, ci că el prin cauză este deja pus (gesetzt) și că urmează din ea. Generalitatea strictă a acestei reguli nici nu este de calitatea regulelor empirice, cari nu pot căpăta prin inducțiune o altă generalitate decât numai comparativă, adică o utilitate mai extinsă. Întrebuințarea noțiunilor intelectuale pure s-ar schimba însă cu totul, dacă am voi să le tractăm ca pe niște producte empirice. {EminescuOpXIV 403

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
calitatea regulelor empirice, cari nu pot căpăta prin inducțiune o altă generalitate decât numai comparativă, adică o utilitate mai extinsă. Întrebuințarea noțiunilor intelectuale pure s-ar schimba însă cu totul, dacă am voi să le tractăm ca pe niște producte empirice. {EminescuOpXIV 403} TRANZlȚIE la DEDUCEREA TRANSCENDENTALĂ A CATEGORIILOR Numai două cazuri sânt cu putință în care o reprezentație sintetică să coincidă cu obiectele ei, să se poată referi laolaltă în mod necesar și să [se] întîlnească oarecum. Sau obiectul să

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
putință în care o reprezentație sintetică să coincidă cu obiectele ei, să se poată referi laolaltă în mod necesar și să [se] întîlnească oarecum. Sau obiectul să facă cu putință reprezentația sau aceasta obiectul. În cazul dentăi referința e numai empirică, și reprezentația nu-i niciodată apriori posibilă. Și acesta-i cazul la fenomene în privirea tuturor celora din ele ce aparțin simțirei. În cazul al 109r doilea însă, deși reprezentația în sine însăși nu-și produce obiectul ei în privirea

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
adică pot fi date și empiric intuite. Acuma e-ntrebarea dacă nu preced cumva și noțiuni apriorice sub care singure ceva să poată fi, de nu intuit, totuși însă cugetat ca obiect în general; căci în asemenea caz toată cunoștința empirică a obiectelor va trebui neapărat să se conformeze acestor noțiuni, căci fără supoziția lor nimic n-ar fi cu putință ca obiect al experienței. Să vedem. Toată esperiența conține, afară de intuițiunea simțurilor prin care ceva este dat, încă și o

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
sufletului, anume: simț, imaginație și apercepție. Pe, acestea se-ntemeiază: 1) sinopsea celor diverse apriori prin simț; 2) sinteza acestor diverse prin imaginație, 3) unitatea acestei sinteze prin apercepția originară. Tot aceste facultăți sânt susceptibile de-o întrebuințare nu numai empirică, ci și transcendentală, care aceasta din urmă se-ndreaptă numai asupra formei și e apriori constructibilă. De această întrebuințare transcendentală am vorbit mai sus în partea întîi în privirea simțurilor, iar celelalte două vom cerca a le pătrunde acuma după

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
nu s-ar referi la ea ar fi numai forma logică pentru o noțiune eventuală, iar nu o noțiune însăși, prin care să se cugete ceva cert. Deci, daca există noțiuni apriorice pure, ele drept că nu pot conținea nimic empiric; totuși însă trebuie să fie tot numai (lauter) condiții apriorice a unei experiențe posibile, pe care singură se poate baza realitatea lor obiectivă. De voim a ști cum sânt cu putință noțiuni intelectuale pure atunci trebuie să cercetăm cari sânt

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
se poate baza realitatea lor obiectivă. De voim a ști cum sânt cu putință noțiuni intelectuale pure atunci trebuie să cercetăm cari sânt condițiile apriorice ce constituiesc putința experienței și formează temeiul ei, în caz daca abstragem de la toate elementele empirice a fenomenelor. O noțiune care exprimă în mod general și suficient această condiție formală și obiectivă a experienței am numi-o noțiune intelectuală pură. Având odată noțiuni intelectuale pure, mi-oi putea gândi și obiecte cari-s poate imposibile sau

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
căreia-i obstă a se referi la obiecte, are tot pe atâta nevoie de o lămurire a putinței unei asemenea referiri; de aceea vom trebui să cumpănim izvoarele subiective cari formează baza apriorică pentru posibilitatea experienței nu după constituția lor empirică, ci după cea transcendentală. Dacă fiecare reprezentație singulară ar fi străină de oricare alta, izolată oarecum și desparțită de ea, atunci nu s-ar naște niciodată ceea ce numim cunoștință, care este un întreg de reprezentații comparate și combinate. Dacă eu

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
anume; aprehensiunea reprezentațiilor ca modificații ale sufletului în intuițiune, reproducția lor în imaginație și recognițiunea lor în noțiune. Aceasta ne conduc la trei izvoare subiective ale cunoștinței cari fac cu putință inteligența și prin ea toată esperiența, ca un product empiric al inteligenței ce este. MENȚIUNE PREALABILĂ Deducerea categoriilor e-mpreunată cu atâtea greutăți și ne silește de a pătrunde atât de adânc în primele temeiuri a posibilității cunoștinței noastre în genere încît eu, pentru a evita întinderea unei teorii depline și

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
reprezentația spațiului nici acea a timpului, neputîndu-se produce acestea decât prin sinteza celor varie pe cari ni le prezintă sensibilitatea în receptivitatea ei primordială. Avem deci o sinteză pură a aprehensiunei. Despre sinteza reproducerei în imaginație E o lege numai empirică după care reprezentații ce s-au urmat sau acompaniat adesea se asoțiază în urmă laolaltă și se pun într-o legătură după care, și fără prezența obiectului, una din aceste reprezentații produce în suflet o tranziție la cealaltă, după o

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
ar putea isca nici cele mai pure și primitive noțiuni fundamentale ale spațiului și timpului. Sinteza aprehensiunei este așadar nedespărțit împreunată cu sinteza reproducerei. Și formând cea dentîi baza transcendentală a putinței tuturor cunoștințelor în genere (nu numai a celor empirice, ci și a celor apriorice pure) sinteza reproductivă {EminescuOpXIV 407} {EminescuOpXIV 408} a imaginației este și ea prin urmare una din operațiile transcendentale ale sufletului, și cu privire la aceasta vom numi această facultate facultatea transcendentală a imaginației. 3. Despre sinteza recognițiunei

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
e nimic mai mult decât un ce, al cărui noțiune exprimă o așa necesitate a sintezei. Această condiție primordială și transcendentală nu e alta decât apercepțiunea transcendentală. Conștiința de sine însuși, după determinările stării noastre la apercepții dinăuntru, este numai empirică, întotdeauna schimbătoare, ți un însumi stabil și rămâitor în această curgere de fenomene interioare nu se poate găsi, această conștiință [e numită] îndecomun simț intern sau apercepția empirică. Ceea ce trebuie reprezentat ca numeric identic nu se poate cugeta ca atare

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
de sine însuși, după determinările stării noastre la apercepții dinăuntru, este numai empirică, întotdeauna schimbătoare, ți un însumi stabil și rămâitor în această curgere de fenomene interioare nu se poate găsi, această conștiință [e numită] îndecomun simț intern sau apercepția empirică. Ceea ce trebuie reprezentat ca numeric identic nu se poate cugeta ca atare prin date empirice numa. Trebuie să existe o condiție care precede toată esperiența și o face pe aceasta cu putință, având esperiența a ilustra oarecum și a aplica

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
ți un însumi stabil și rămâitor în această curgere de fenomene interioare nu se poate găsi, această conștiință [e numită] îndecomun simț intern sau apercepția empirică. Ceea ce trebuie reprezentat ca numeric identic nu se poate cugeta ca atare prin date empirice numa. Trebuie să existe o condiție care precede toată esperiența și o face pe aceasta cu putință, având esperiența a ilustra oarecum și a aplica în evidență acea supoziție transcendentală. Nici o cunoștință nu poate avea loc în noi, nici o împreunare

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
stau în neapărat conex; căci în varietatea reprezentațiilor sale sufletul nu și-ar putea cugeta și-ncă apriori identitatea sie însuși dacă n-ar avea înaintea ochilor identitatea acțiunei sale, care supune unei unități transcendentale toată sinteza aprehensiunei (care-i empirică) și face cu putință conexu 1 lor după reguli apriorice. Acuma deci vom putea fixa mai corect noțiunile noastre despre un obiect. Toate reprezentațiile ca atari au obiectul lor, ci ele înșile pot fi obiectul altor reprezentații. Fenomenele sânt singurele

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
obiectul neempiric, adică transcendental = X. toată polologhia de mai sus e clar expusă aici Noțiunea pură despre acest obiect transcendental (care-n faptă e-ntotdeuna și-n toate cunoștințele noastre uniform, adică = X) este ceea ce ni poate da în toate noțiunile empirice o referare la obiect, adică realitate obiectivă. Această noțiune nu poate numai conținea o intuițiune determinată, ci privește numai unitatea aceea pe care trebuie s-o regăsim în fondul oricărei cunoștinți {EminescuOpXIV 410} variate întru cât stă în relație c-

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
diverse prin funcția comună a sufletului de a le împreuna într-o reprezentație. Fiindcă această unitate trebuiește privită ca apriori necesară (căci altmintrelea cunoștința ar fi făr-de obiect, referarea la un obiect transcendental, id est realitatea obiectivă a cunoștinței noastre empirice, se va-ntemeia pe o lege transcendentală care va suna: Toate fenomenele, întru cât prin ele sânt a ni se da obiecte, trebuie să stea sub reguli apriorice a unității sintetice, după cari reguli singure raportul lor în intuițiune să

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
numai pe atâtea percepțiuni întru cât ele aparțin unei ș-aceleiași experiențe generale. Unitatea pertranspectivă și sintetică a percepțiunilor constituie tocmai forma experienței și ea nu-i nimic alta decât unitatea sintetică a fenomenelor după noțiuni. Unitatea sintezei după noțiuni empirice ar fi cu totul întlmplătoare și, daca acestea nu s-ar baza pe un rezon de unitate transcendental, atuncea ar fi cu putință ca sufletul nostru să se împle c-o grămadă (ș-un amestec) turbure și ames[tecată] de

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
putea constitui o experiență, ar fi fără obiect și nimic decât un joc orb de reprezentații, deci mai puțin decât un vis. Toate încercările de-a deduce din experiență acele noțiuni intelectuale pure și a li atribui o origine numai empirică sânt deci vane și zădarnice. Nici voi să amintesc că noțiunea cauzei implică în sine caracterul necesității pe care nici o experiență nu mi-o poate da, care ne-nvață că după un fenomen urmează îndecomun un altul, însă nu că

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
o poate da, care ne-nvață că după un fenomen urmează îndecomun un altul, însă nu că trebuie neapărat să-i urmeze, nici că apriori și în genere putem trage o concluzie ca de la condiție la consecvență. Dar acea regulă empirică a asociației pe care {EminescuOpXIV 411} în genere trebuie s-o admitem când spunem că toate celea în șirul succesiv al întîmplărilor stau astfel sub reguli încît niciodată nu se-ntîmplă ceva fără ca altceva să-i fi premers din care să

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
legată și apriori certă identitatea numerică, pentru că nimic nu poate veni în cunoștință decât numai prin mijlocul acestei apercepții originarie. Fiindcă aceasta identitate trebuie să intre în sinteza celor diverse ale fenomenelor, întru cât această diversitate este să devie cunoștință empirică, de aceea fenomenele sunt supuse unor condiții apriorice, cărora trebuie să se conformeze peste tot sinteza lor (a aprehensiunei). Acuma reprezentația unei condiții generale după care o varietate certă se poate fixa (în unul ș-același mod) se numește regulă

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
mod) se numește regulă, iar dacă trebuie să se fixeze în acel mod se numește lege. Așadar toate fenomenele stau într-o legătură pertraversantă după legi necesarii, stau prin urmare într-o afinitate transcendentală a cărei consecvență numai e cea empirică. Împrejurarea ca natura să se dirigeze după construcția subiectivă a apercepției noastre, ba chiar să atârne de ea în privirea regularității și legilor ei sună desigur straniu și paradox (absurd). Dar de socotim că această natură este numai un complex

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]