940 matches
-
Pentru a împlini esența sa, icoana trebuie să-și piardă valoarea de imagine divinizată, deschizându-se astfel spre invizibil. Icoana ascunde și dezvăluie distanța existentă între divin și imaginea sa15. Creștinismul se prezintă ca o gândire fecundă a imaginii unde epifania lui Dumnezeu se realizează într-o altă realitate, un fel de Mundus Imaginalis. Această epifanie ține de o ontologie a gradelor ființei care, spre deosebire de dualisme, propune un spațiu intermediar, dominat de ființe ale intervalului, îngerii. Creștinismul a reușit să elaboreze
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
-se astfel spre invizibil. Icoana ascunde și dezvăluie distanța existentă între divin și imaginea sa15. Creștinismul se prezintă ca o gândire fecundă a imaginii unde epifania lui Dumnezeu se realizează într-o altă realitate, un fel de Mundus Imaginalis. Această epifanie ține de o ontologie a gradelor ființei care, spre deosebire de dualisme, propune un spațiu intermediar, dominat de ființe ale intervalului, îngerii. Creștinismul a reușit să elaboreze o sistematică speculativă care facilitează triumful imaginii și utilizarea sa religioasă. Menirea episcopatului Se vehiculau
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
misticul sau curentul subteran al sensului"59, prin care, după cum spune gânditorul german, "esențe incomprehensibile" devin "esențe supranaturale", divine 60. "Valea Usher", i.e., spațiul poetic, sugerează, așadar, Ion Barbu, continuând gândul lui Edgar Poe, este un tărâm al iluminării spirituale (epifaniei). Fractură abia vizibilă a zidurilor casei ("alfabetul alveolar și distrat al pietrelor [s.n.]"), sugerând echilibrul 61 delicat al construcției (poetice), prin care autorul român recuperează ingenios, unele date caracteristice ale peisajului poesc din "Prăbușirea Casei Usher", amintește, în același timp
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
turburea conștiința a lui Newton, comentatorul cornului lui David ; la fel poezia engleză răsfrânge din variația timpului uman doar acea limfatica permanentă, botezata pe nedrept "spiritualitate"82. Gândirea reflexiva (intuiția bergsoniana are această calitate 83), atentă la ea însăși, si epifania, care iluminează un moment de viață - "gândul cufundat și geometric", caracterizat, adică, prin profunzimea și percepția unei anumite ordini cosmice 84, sunt condițiile necesare și suficiente, pentru a genera poemul "perfect". Poezia "pură" oferă o viziune mai directă a realității
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
de la Qumran ca să poată distruge scrierile sacre ale geților așa cum ne spune după aproape 100 de ani iudeul Hegesip că tre-buie făcut cu toate manuscrisele care nu aparțin mozaismului și iudeo-creștinismu- lui; căptușite, prăjite sau dosite! Carpocrate și fiul său Epifanie și-au dezvoltat doctrina în timpul domniei lui Hadrian, trăind în partea a doua a secolului l și prima parte a secolului ll. Ei susțin ideile gnostice și afirmă despre scrierile iudeilor și pretenția smintită că numai ivri-ții au avut parte
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
nu se produce izolat, în care se stabilesc relații secrete între lucruri și fenomene, totul face parte dintr-un plan în care se repetă, ca în orice cosmogonie, actul dintâi al numirii. În acest univers în care au loc hierofanii, epifanii, kratofanii, întâmplări sacre, care se bazează pe analogii, corespondențe simbolice și pe repetiții ritualice, pe sacru saturat de ființă, care devine coerent doar prin trimitere la modelul sacru, totul, până și gestul cel mai obișnuit, trimite la un act spiritual
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
o nouă dimensiune existențială. Așadar, regăsește un mod de a fi autentic și major, care îl apără de nihilismul istoricist fără să-l scoată totuși din "Istorie". S-ar putea, chiar, ca Istoria să-și reveleze adevăratul ei sens: de epifanie a unei condiții umane "glorioase""). Eliade vedea lumea grea, încărcată de semne, cifru al altei realități transcendentale; căutarea acestor semne nu înseamnă evadarea din Istorie, ci faptul că Istoria nu poate satisface singură toate dimensiunile existenței; problema raporturilor între natural
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
orice nivel al experienței umane: "de orice ar putea scăpa omul, în afară de intuițiile lui arhetipale create în clipa când a luat cunoștință de poziția lui în Cosmos"6. Personajul eliadesc este fie inițiatul care are acces la realități sacre și epifanii, fie relegat din timpul sacru (unde poate ajunge adesea printr-o întâmplare) în Istoria care-l ține captiv. Identitatea lui mitică sau profană trimite la reeditarea opoziției semnificație /vs/ lipsă de sens, a dialecticii/relației sacru/profan ("prin simplul fapt
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
care a fost inițial om, iar după păcatul originar s-a transformat în șarpe, pierzându-și aripile; transformarea sa în balaur aduce după sine redobândirea aripilor. Paratextul are rolul de a limita semnificațiile simbolului: șarpele ca simbol al coincidenței contrariilor (epifanie lunară și solară, demon și zeu), căutarea perechii și refacerea androginului 173. Andronic este "epifania unei ființe eterne"174 ("eu simt că am trăit aici încontinuu, de la începuturile mânăstirii"), care își caută perechea, pe Arghira, "frumoasa din lapte, adevărata fată
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
-și aripile; transformarea sa în balaur aduce după sine redobândirea aripilor. Paratextul are rolul de a limita semnificațiile simbolului: șarpele ca simbol al coincidenței contrariilor (epifanie lunară și solară, demon și zeu), căutarea perechii și refacerea androginului 173. Andronic este "epifania unei ființe eterne"174 ("eu simt că am trăit aici încontinuu, de la începuturile mânăstirii"), care își caută perechea, pe Arghira, "frumoasa din lapte, adevărata fată a Moruzeștilor, fata lor de sânge", pierită în împrejurări ciudate în pivnițele mănăstirii. (Povestea Frumoasei
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Andronic adresată Dorinei ("Cum te cheamă pe tine?"), precum și replica însoțitoarei Dorinei din călătoria spre palatul de sticlă, despre numele lui Andronic: "așa îi spuneți voi", conținând sugestia numelui ca veșmânt terestru, identitate de împrumut, necesară și lui Andronic în epifaniile lui pământene 180. Pentru numele damnat, interzis, " Inefabilul, Impronunțabilul adevăratului nume" (Marcel Jousse), autorul folosește numele de substituție. Sacrul este ocultat prin alte mijloace decât în Domnișoara Christina (unde este utilizată mai mult desemnarea contingentă, designatori redați prin structuri cu
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
decriptat cu greu de povestitor, "vox clamantis in deserto" se referă la inutilitatea profețiilor sale. Posibila identificare cu Eliade "într-o încercare de autoportret simbolic (...) ar aproxima alegoric o cotitură interioară, urmare a unei conversiuni mistice sau a unei puternice epifanii în vara anului 1933. În astfel de condiții, eroul s-ar fi retras în el însuși, în munții din suflet, în sinele sau inconștientul său jungian, reprezentându-și drama chemării. Această interpretare ar fi întărită de anumite trăsături narcisiste ale
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
și model exemplar" ale acestuia, prin însușirile sale "hermetice" "de ființă care trece de una singură de la sacru (glorie mitizată), la profan, de om care "moare" și "învie" sub identități civile alternative"; identitatea sa eroică se ascunde în nume anodine, "epifanii histrionice ale unei ființe trecute - cel puțin în conștiința publică - în moarte". Într-o astfel de cheie, existența cenușie a lui Gavrilescu se poate interpreta ca epifană. Povestea colonelului Lawrence are rolul unei istorii echivalente care anticipează istoria lui Gavrilescu
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
de timpuriu cu crescentul lunar"430. Totodată, Eliade subliniază că taurul și trăsnetul au fost asimilate simbolurilor conjugate ale divinităților atmosferice, iar mugetul taurului a fost asimilat, în culturile arhaice, uraganului și tunetului, "atât unul cât și celălalt erau o epifanie a forței fecundante"; la toate popoarele apare ca simbol al puterii și al fecundității. Adeseori zeul reprezentat ca taur apare însoțit de o Mare Zeiță, de care depinde fecunditatea universală. În acest caz, zeii meteorologici (trăsnetul, furtuna, ploaia) și genezici
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
cu o expresie frecventă a eroilor eliadești "se dă la fund", amintind de ocultarea zeului la curțile cărora toți vor trăi "beatitudinea fără nume". Asemeni lui Dionysos, zeul care se arată dintr-o dată și dispare apoi în chip misterios, cunoscând epifanii și ocultări periodice, Leana dispare din această mito- geografie terestră, ca apoi să reapară la o cârciumă modestă. ""Dispariție", "ocultare" sunt expresii mitologice ale coborârii în Infern, deci ale "morții"" scrie Eliade în Istoria credințelor...527. Ca urmare, catabasei miticului
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
sol, trimis al lui Dumnezeu". Despre cithared, "profetul lui Dionysos" (zeul la curțile cărora oamenii vor cunoaște beatitudinea fără margini - v. Dionysos sau beatitudinile regăsite, din Istoria credințelor...) și cel care "n-a încetat să le dăruiască fidelilor săi noi epifanii, mesaje neprevăzute și speranțe escatologice"552, Eliade spunea că prestigiul său și episoadele importante din biografia sa amintesc de practicile șamanice 553: vindecător, cântăreț, farmecă și stăpânește animalele sălbatice, coboară în infern, capul său servește de oracol. Cel care îmblânzește
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
grădină de vară, dacă n-ar fi atât de discretă, de "împăcată", încât sunt sigur că majoritatea publicului nici nu o remarcă..."589. Hrisanti crede că între aceste două momente întâlnirea cu Adrian s-a produs, ceea ce explică schimbarea Leanei. Epifaniile și ocultările (frecvența expresiei "se dă la fund") Leanei de la Platani sunt observate de Hrisanti: "Aici, la "Platani", am observat asta mai demult, revine întâia oară după treizeci de minute, iar a doua oară, după vreo cincisprezece"590. Lăcrămioara Berechet
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
este "și altcineva: băiatul care ducea un porumbel rănit în mână"606, adică un mesager al ideii "că nu avem dreptul să ne pierdem speranța"607. Totul poate fi pus într-un spectacol în care elementele obiective sunt semne, simboluri, epifanii, iar Ieronim este actor și regizor, pentru că spectacolul este superior istoriei, așa cum imaginația are ascendent asupra realului 608. Ca într-o tragedie greacă în care Ananke și Moira fac ca orice luptă să fie zadarnică de la bun început din descendenții
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
sa binevoitoare, generoasă, candidă", un bun povestitor a cărui relatare rămâne demnă de încredere, deoarece nu-și ascunde eșecurile (nu reușește să înțeleagă mare lucru la prima vizită în tabăra lui Ieronim, adoarme la spectacolul regizat de Ieronim, pierzând momentul epifaniei, nu reușește să rețină nimic din piesele pe care le dactilografiază)678. Ignoranța, amnezia, captivitatea, somnul, beția sunt metafore gnostice ale morții spirituale, pe când a învinge somnul, a rămâne treaz înseamnă transmutarea condiției umane 679. Somnul (Hypnos) este asimilat ignoranței
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
primește darul (Matei >ebr. matath "dar") tinereții fără bătrânețe, însoțit nu numai de recuperarea memoriei, dar și de înzestrarea cu o memorie fabuloasă, o capacitate de a prevedea lucrurile și de a le concretiza (în acest sens, este revelatoriu episodul epifaniei celor trei trandafiri). Credința lui Eliade că toată viața omului se traduce printr-o neîncetată aspirație spre Ființă, aspirație care, concretizată, este singura care poate justifica felul de a fi al omului în Univers - leagă această proză de "basmul ființei
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Unități primordiale, în ritualurile orgiastice urmărind inversarea comportamentelor umane și confuzia valorilor, în tehnicile mistice de unire a contrariilor, în miturile androginului și riturile de androginizare etc"553. Pentru istoricul român al religiilor, acest paradox absolut ține de structura oricărei epifanii, codificând "explicarea de sine a unei instanțe ultime"554. Acest cod de interpretare este legat de o coordonată fundamentală a hermeneuticii lui Mircea Eliade, anume "năzuința cuprinderii întregului"555. Este o exigență obligatorie a unei hermeneutici a fenomenelor religioase și
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
vede / 29. Ce rămâne în vedere / 36 • Ion Barbu. Lucrurile care se văd și forma increatului. Imaginea-undă / 40. Decreația vizibilului / 49 • B. Fundoianu sau inimaginabilul priveliștii. Lumină și transparență: o viziune a sufletului / 54. Scena originară / 62 • Ion Vinea și epifania vizibilului. Irealizare și desensibilizare / 67. Departele - un peisaj evacuat / 73 • Perspectiva inversă în poezia lui Adrian Maniu / 78 • Ion Pillat. Jocul imaginii în fuga ființării. Vederea din umbră - în lumina neobișnuitului / 87. Ce dă transparența / 93. Epifania ca dia-fanie / 95
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Ion Vinea și epifania vizibilului. Irealizare și desensibilizare / 67. Departele - un peisaj evacuat / 73 • Perspectiva inversă în poezia lui Adrian Maniu / 78 • Ion Pillat. Jocul imaginii în fuga ființării. Vederea din umbră - în lumina neobișnuitului / 87. Ce dă transparența / 93. Epifania ca dia-fanie / 95 • Dan Botta. Despre sufletul poemului. Diafanul ca unduire / 101. Khôra sau ovalul inimii / 105. Cerul, formă a inaparentului / 110 • Diafan și perspectivă a inaparentului în Patmos de Ilarie Voronca / 116 • Vasile Voiculescu. Cine duce cerul mai departe
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
invizibil, inaparent, cu ființa realului, derealizată, de-ființată, fluidizată până la forma pură a ființării, acolo unde inaparența este trans-aparență. Inaparentul nu are relație cu ființa și cu prezența, ci cu absența sau chiar cu nimicul revelat apofatic și a cărui epifanie are loc în trupul poetal al imaginii. Inaparent din care decurge de altfel și apofatismul unui demers care nu o poate circumscrie afirmativ, ci înaintând prin negații și interogații. Forma luminoasă pe care o îmbracă semnificabilul nu este forma poemului
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
increat inaparent, cu adevărat refondator: nimicul și tăcerea, natura - alta decât cultura - sălbatică, virgină, cuvântul frânt de anarhia sensului. Răzbătător prin palimpsestul faldurilor suprapuse, prin fisura cuvântului răsfrânt, traversat în tăcere, inaparentul se revelează el însuși în imaginea increatului nevăzut, epifanie a originarului în vederea creației. B. Fundoianu sau inimaginabilul priveliștii Lumină și transparență: o viziune a sufletului Atunci când B. Fundoianu proclamă, în prefața din 1929 la volumul Priveliști, că poezia lui de început "nu din imagini se încleia, nici din emoții
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]