948 matches
-
întunecat, brunet, cu ochii negri) care s-a constituit încă din primele poeme ale familiei respective și ale cărui elemente nu sau modificat fundamental în timp. Înger și demon ar fi deci prima etapă a seriei pe care o traversează epifaniile masculine din Strigoii, Făt-frumos din tei ș.a., purtătoare ale dublei măști poetice, de zburător și de demon romantic. În ceea ce privește interpretarea figurii complexe a Luceafărului, în care se concurează imaginea mitologică a daimonului grec, o creatură de origine divină deci, cu
Eminescu în lecturi Contemporane by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2408_a_3733]
-
eșecul lui". Și cu o pagină mai înainte, observă: "Privesc cu un zîmbet tot ce ține de utopia explicației teoretice universale - semiotica, inclusiv naratologia..." Apoi constată resemnat: "Teoriile vin și trec, ca și noi, ca și dragostele, ca și evenimentele, "epifania" care (credeam că) ne determină viața. Nu rămîne decît fascinația textului". Azi, distinsul nostru autor nu mai este decît adeptul postmodernismului, deși despre acest concept sau curent de opinii, chiar după ce i-ai citit pe Hasan și Lyotard, știm puțin
Un naratolog devenit sociolog by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17021_a_18346]
-
conferi un rang metafizic. Potrivit primei poziții, absurdul apare atunci cînd un plan superior răbufnește în planul vieții umane, urmarea fiind o trăire atît de stranie încît toate motivele raționale te îndeamnă s-o categorisești drept absurdă. E cazul oricărei epifanii în cursul căreia rațiunea abdică: neputința de a pricepe te silește să depui armele, abandonînd intelectul și îmbrățișînd credința. Omul se înfioară și tace, căci simte că rațiunea nu-l poate ajuta, de aceea senzația curentă este de mysterium tremendum
Timpanul spart by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2936_a_4261]
-
localitate a României, așezată pe malul drept al brațului cu același nume, doar la cîțiva kilometri de confluența acestuia cu marea. Lipită ca o carapace pe trupul onctuos al fluviului, ea este o creație exclusivă a apei, un fel de epifanie heraclidiană, o nălucă a fluidului, a mișcării, a curgerii sale spre lume și a imploziei în mare. La capătul celălalt, dincolo de tulpinile chircite ale unei vegetații deșertice și de vigoarea austeră și disperată a labirinturilor de cătină - Marea. Apa verzuie
Sulina, un oraș adormit între ape by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11416_a_12741]
-
de destin colectiv). Întoarcerea la Brideshead, publicat în 1945, aduce concepția epică (ramificată psihologic și etic) a lui Waugh la un fel de apogeu, punînd în mișcare un mecanism de construcție imens, menit să canalizeze totul spre o ultimă, gigantică epifanie. Autorul și-a caracterizat romanul (considerat de majoritatea criticilor un opus magnum), ca pe un apogeu al operei, un artefact subtil, care se ocupă de o temă neobișnuită, numită "the operation of Grace"/"lucrarea Providenței". Mai precis, Waugh spune că
Epifaniile unui ateu by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7532_a_8857]
-
vieții. Spuneam la un moment dat de acel "măi, măi", al naratorului care indică o tonică stare de perpetuă perplexitate, bucuria de a descoperi miracolul în spatele celor mai anoste întîmplări sau replici. Edificatoare în acest sens este antologica scenă a Epifaniei petrecute în curtea din spate a babei Saveta lu� Gugu. La un moment dat, în curtea babei apare un cîine alb, descris de autor după toate regulile retoricii; Un cîine care pășea grav, drept prin mijlocul curții babei Saveta, și
Balul fantomelor blajine by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12509_a_13834]
-
Păunul ambiției siderante. în cele din urmă, barocul macedonskian, ostenit de contrarietățile externe și interioare cu care n-a încetat a se confrunta, atinge limanul unei relative pacificări. El trece, potrivit eseistului nostru, în rococo p;recum într-una din "epifaniile grației", exprimînd "nu atît o formă Ťexacerbatăť de baroc, cît o Ťdecantareť vizionar-stilistică în transcendența unei categorii estetice". Poetul se orientează către peisajul opulent, saturat de sine, al mirajului său care-i limpezește universul lăuntric. Rococoul tardiv al autorului Rondelurilor
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
și Păunul ambiției siderante. în cele din urmă, barocul macedonskian, ostenit de contrarietățile externe și interioare cu care n-a încetat a se confrunta, atinge limanul unei relative pacificări. El trece, potrivit eseistului nostru, în rococo precum într-una din "epifaniile grației", exprimînd "nu atît o formă "exacerbată" de baroc, cît o "decantare" vizionar-stilistică în transcendența unei categorii estetice". Poetul se orientează către peisajul opulent, saturat de sine, al mirajului său care-i limpezește universul lăuntric. Rococoul tardiv al autorului Rondelurilor
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
respirația cărnii sufocate sub propriile-i poveri pot fi găsite în reveriile artistice ale lui Mattis-Teutsch, în imaginarul său inepuizabil, ci abstracțiuni desăvîrșite, concepte imaculate al căror destin tainic este actul întrupării. Ideologia artei devine, astfel, un vast tratat despre epifanie. Noțiuni precum: verticală, orizontală, acțiune, repaos, înălțime, stabilitate, excentric, concentric, rotație, punct, centru, mișcare, linie etc. etc. ies abrupt din virtualitatea lingvistică, din convenția lor lexicală, și se preschimbă în imagini, în arhitecturi, în repere senzoriale. Într-un mod paradoxal
De la Ideologia artei la Constructivismul social by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7899_a_9224]
-
este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu adevărat și Om adevărat. De ce S-a botezat dacă nu avea păcat? Din trei motive: ca să arate lumii: „În Iordan botezându-Te Tu Doamne, închinarea Treimii s-a arătat“. S-a botezat ca să aibă loc Epifania și arătarea lui Dumnezeu către oameni. Ioan a pregătit acest moment prin faptul că le tot spunea oamenilor că el îi botează cu botezul pocăinței și că, la un moment dat, va veni unul care îi va boteza cu Duh
Agenda2006-01-06-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284602_a_285931]
-
tineret 2006”. ( L. S.) l Data limită pentru depunerea proiectelor în cadrul Programului „Cercetare de excelență“ (Modulul I) finanțat de către Ministerul Educației și Cercetării este 31 ianuarie 2006. ( D. B.) ȘTIRI Solemnitate Vineri, 6 ianuarie, în calendarul Bisericii Romano-Catolice este marcată Solemnitatea „Epifania Domnului“. La Catedrala Romano-Catolică (Domul) din Piața Unirii, Liturghia Arhierească a fost celebrată de Excelența Sa Martin Roos, episcop de Timișoara, iar de la ora 17,30 este programată Vespera Solemnă Pontificală, cu participarea Capitlului Catedralei; Liturghia de seară (în limba română
Agenda2006-01-06-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284602_a_285931]
-
literatură", pe care, în urma unei încăierări carnavalești, îl debordează. Amicul Algazy, "în pântecul căruia fermenții bășicii înghițite începuseră să trezească fiorii literaturii viitorului, găsi că tot ce i se oferă este prea puțin și învechit" etc. Și literatura, ca o "epifanie derizorie", intră sub incidența mecanicii placate pe viu. Convențiile se compromit prin nonsens și intertextualitate burlescă, prin trecerea șocantă de la real la textual și invers. Însuși limbajul se află într-o stare de avansată devalorizare. Pentru literatura română, Urmuz reprezintă
Înainte-mergătorul fără voie by C. Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7550_a_8875]
-
Dincolo de tăcere - Jurnal de poet, Ed. Semne, 2009, Dansul Inorogului - Elogiul Melanholiei, Ed. Semne, 2010, Evanghelia Inimii - Anotimpuri - Jurnal de Poet, Ed. Semne, 2010, Evanghelia Cerului - Zodii de poet, Ed. Semne, 2011, Evanghelia Tăcerii - Solilocvii, Ed. Semne, 2011, Evanghelia Apocalipsei - Epifanii, Ed. Semne, 2012, Testament în Alfabetul Tăcerii, Ed. Tipo Moldova, Colecția „Opera Omnia”, Poezia contemporană, 2013. Așa cum se vede, autorul a devenit foarte activ după 2009, ceea ce confirmă o resurecție a personalității în alte contexte sociale și existențiale. Poetul își
Editura Destine Literare by AURELIU GOCI () [Corola-journal/Journalistic/101_a_271]
-
norocul să ne apară un abate Faria, care să facă solzii să ne cadă de pe ochi. Nu trebuie să merităm numai Golgota, ci și drumul spre Damasc. Iar acesta din urmă e oricînd posibil, cu condiția să-l genereze o epifanie. Din păcate, uneori e reversibil. Aceasta pare a fi morala romanului lui Vladimir Volkoff Le trêtre, tradus de Mircea Ivănescu drept Struțocămila. Cartea înfățișează unul dintre cele mai interesante cazuri de pendulare fără preget între două căi. Ambele sînt primejdioase
Faust, cavalerul și struțocămila by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17343_a_18668]
-
apărat de atîția avocați. Și totuși, uneori, el poate fi chiar demonul în care a intrat un înger, ca să-l chinuie, precum în scurta pildă antologată de Carrière în relativ recentul Cerc al mincinoșilor. Struțocămila lui Volkoff, în clipa de epifanie. Tot Carrière relatează o scurtă moralitate indiană despre un pustnic și o prostituată. Sufletul celei dintîi a rămas, pare-se, curat, pentru că ei nu i-a plăcut ce viață a dus. Femeia a ajuns în rai. Pustnicul, dimpotrivă, a fost
Faust, cavalerul și struțocămila by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17343_a_18668]
-
noi își are paradisul său. Pe care fiecare îl cîștigă - sau îl pierde - în stil propriu. Viața este o continuă - și inutilă - căutare a ceea ce, prin tradiție, se consideră a fi o amintire mitică. A ceea ce, pentru alții, este o epifanie. Cu cît mai livrescă - biblică, originar - cu atît mai completă, mai desăvîrșită. Tautologic - paradiziacă. Paradisul este incomprehensibil. Noi sîntem aceia ce, zadarnic, disperați, îi căutăm un sens. Poate că aceasta e, de fapt, după o jumătate de mileniu, morala alegoriei
Despre Paradisul niciodata regăsit by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/12548_a_13873]
-
În prezent, în imediat, nu putem decît întrezări frînturi de Paradis, pentru o fracțiune de secundă. Este însă o secundă, pluridimensională, care, dacă o recunoștem și o tezaurizăm cu grijă, poate să ne țină vii și suportabili pînă la viitoare epifanii, la fel de efemere, dar (nu e deloc un ieftin paradox!) tot pe atît de trainice și de durabile. Mai există, totuși, o situație. Rarissimă. Încă nu i-am găsit vreun corespondent, în viață sau în artă. Aceea în care ai nimerit
Despre Paradisul niciodata regăsit by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/12548_a_13873]
-
compară cu monologul lui Rica Venturiano din O noapte furtunoasa scris totuși cu un an mai devreme. Rămâne de văzut dacă sintagmele nu apar și în alt text al lui Slavici. 1. Despre geografia literară eminesciana, vezi Cornel Ungureanu -Eminesciana. Epifanii în Luceafărul, miercuri, 12 iunie 1991, pp. 8-9. 2. Vezi Schopenhauer educator în Friederich Nietzsche, Opere complete, ÎI, Nașterea tragediei, Considerații inactuale I-IV, Scrieri postume 1870-1873. Traducere de Simion Dănilă. Ed. Hestia, 1998 pp. 223-283. Pentru rolul lui Schopenhauer
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
Nu e ciudat?" sau "Devii mereu mai sărac pe măsură ce te îmbogățești" - din corespondența lui Georg Trakl) și nu în ultimul rând, l-am apropia de poetul român Bacovia, alături de care pășește într-o lume grefată dintr-un imaginar crepuscular, cu epifanii instabile și până la urmă deșarte. În scurta proză poetică Metamorfoza răului, Trakl folosește o sintagmă ce ar putea reda quintesenața poeticii sale - melancolia virilă - o conștiință mult prea lucidă și vigilentă care scrutează o operă imperfectă - viața refuzându-și compromisul
"Flautul luminii, flautul morții" by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16313_a_17638]
-
a unor ritualuri populare, o replică modernă a misterelor eleusine, iar un asemenea ritual cere ca libretul, partitura, actul regizoral și element mitic să se strîngă toate într-o liturghie laică pe care spectatorii s-o guste ca pe o epifanie. Cînd însă drama se preschimbă în cultură fără rădăcini cultice, ea devine scălîmbăială cabotină sau spectacol de cabaret. O astfel de dramă nu e „muzicală“ decît în latura partiturii, caz în care ignori voit libretul, viziunea mitică și intenția dramaturgică
Ventrilocul lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3650_a_4975]
-
eseuri, tălmăciri, meditații sau versuri) un pelerinaj spre reaflarea sâmburelui divin din uman. Dacă în Palmele îngerilor și în Palmele oamenilor, Luminița Niculescu își decantează trăirile, amintirile, experiențele de viață și de lectură, sublimându-le în pași de apropiere, în epifanii ale întâlnirii cu inefabilul, în Prețul sufletului, poezia devine un exercițiu de zbor, prin care ființa tinde să se elibereze de materialitatea sa, pentru a putea intra în comuniune cu Spiritul suprem. Aceste exerciții au o alcătuire riguroasă, izvorâtă din
O poezie de taină by Monica Pillat () [Corola-journal/Journalistic/7959_a_9284]
-
din Creta; Cuv. Naum de Ohrid; 7 ianuarie - Nașterea Domnului - Crăciunul. BISERICA ROMANO-CATOLICĂ 1 ianuarie - Sf. Fecioară Maria Născătoare de Dumnezeu; Anul Nou; 2 ianuarie - Duminica a 2-a după Crăciun. Sf. Vasile cel Mare, Grigore din Nazians; 6 ianuarie - Epifania Domnului. BISERICA GRECO-CATOLICĂ 1 ianuarie - Tăierea Împrejur a Domnului nostru Isus Cristos; Sf. Vasile cel Mare († 379); Anul Nou civil; 2 ianuarie - Duminica dinaintea Botezului Domnului. (Înainteserbarea Botezului Domnului); Sf. Genoveva († 502); (Harți); 5 ianuarie - Sf. Mc. Teopepmp și Teona
Agenda2005-01-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/283239_a_284568]
-
Sinclitichia; (Ajunul Botezului Domnului); 6 ianuarie - Botezul Domnului (Sfințirea cea mare a apei); 7 ianuarie - Sf. Ioan Botezătorul; Sf. Niceta de Remesiana, ap. Românilor († 420). BISERICA EVANGHELICĂ 1 ianuarie - Anul Nou; 2 ianuarie - A doua duminică după Crăciun; 6 ianuarie - Epifania Domnului. BISERICA REFORMATĂ 1 ianuarie - Anul Nou; CULTUL MOZAIC 1 ianuarie - Șemot. Tăierea împrejur a Domnului Acum ne aflăm la începutul unui An Nou. Ca niște călători ce-și aruncă privirile din înălțimea unei culmi la drumul ce li s-
Agenda2005-01-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/283239_a_284568]
-
Doamne/ Bog. Între clasa sacerdotală a geto-dacilor și druizii celților s-au făcut numeroase apropieri. Ca și druizii, preoții getodacilor au avut un cult misteric cu caracter noocratic și inițiatic, scrierea tabuistică, sacrificii umane și ritualuri de trecere centrate pe epifania unui zeu urano-htonian. Interrelaționarea cultică a celor două etnii are și o mărturie istoriografică, Origene spunând în Philosophumena, 1, 2, că: „Nu Pythagoras a introdus druidismul la celți, după cum susțin alți scriitori, ci discipolul său, tracul Zamolxis”. Pe această punte
Shakespeare și colindele românilor by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2971_a_4296]
-
de contextul inițial, citatul care însoțește poezia Lauda somnului, vol. O viziune a sentimentelor, este totuși relevant: „Contemplarea pietrei inerte ș...ț presupune acum un elan ascensiv ce împreunează teluricul cu uranicul pe fundalul dematerializării. Zenitul celest este înconjurat de epifanii ale formelor terestre lipsite de inerția gravitațională. Pătrunderea prin transparentizarea albastră ar fi contrapondere la ispita reiterării vechii strădanii sisifice. Din moment ce ființa este observată de un obiect subiectivat, înseamnă că ea mai depinde de încă o transcendență, aceea a obiectului
La margine de București by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13451_a_14776]