1,945 matches
-
2.2. Trăsăturile cercetării calitative * Teorii și metode adecvate obiectului cercetării. * Recunoașterea și analiza perspectivelor diferite; accentul pe perspectivele participanților în diversitatea acestora. * Reflecțiile cercetătorului asupra investigației ca parte a procesului producerii cunoașterii. * Varietatea abordărilor și metodelor. * Înțelegerea ca principiu epistemologic. * Reconstrucția cazurilor ca punct de pornire. * Construcția realității ca fundament al cercetării. * Textul ca material empiric. Sursa: Uwe Flick, (1998, p. 27) Cercetarea calitativă și-a câștigat astăzi o relevanță specifică în studiul relațiilor sociale datorită pluralității lumii și vieții
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
reciproc, percepția alte-rității, relațiile cu structurile instituționale și organizatorice, participare. Acestea reprezintă conceptualizarea capitalului social cu ajutorul cărora s-au formulat întrebările din ghidul de interviu. Alt pas important în ordinea logicii cercetării îl reprezintă identificarea paradigmei teoretice reprezentată de premisele epistemologice, ontologice și metodologice ale cercetătorului. Acesta va fi ghidat în cercetarea sa de perspectiva teoretică la care aderă (interacționism, constructivism, etnometodologie etc.). În același timp, apelul la triangulația paradigmelor teoretice permite interpretarea unui set de date din perspective diferite. Teoria
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
exemplu prin lucrările inginerului român Paul Postelnicu) sau chiar deloc despre cauzalitatea circulară sau despre procesele feedback. Se poate spune că lumea, înainte de apariția ciberneticii, era liniară și determinată simplu de perechea „cauză - efect”. O altă temă constantă este cea epistemologică, adică privind modul în care se desfășoară procesele de cunoaștere la nivelul științei ciberneticii. Întâlnim aici teorii asupra autoreferinței, autopoiesisului și raporturilor dintre sistemul observat și sistemul observator care se pot influența și determina reciproc. Unii ciberneticieni au definit cibernetica
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]
-
a unui sistem. Întrucât teoria sistemelor in general angajează holismul pe de o parte, și un efort de a generaliza caracteristici structurale, comportamentale și caracteristicile de dezvoltare ale organismelor vii pe de altă parte, cibernetica se angajează la o perspectivă epistemologică care vede întregul material ca putând fi analizat fără pierderi, în termenii unui set de componente, plus organizarea acestora.” 20. New Encyclopaedia Britanica [39] „Controlul teoriei care se aplică sistemelor complexe.” O definiție pe care o propunem ar putea fi
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]
-
inteligenței: este inteligența În acțiune, cu alte cuvinte, modul În care un subiect Își folosește capacitățile. Deocamdată nu există un test care să o măsoare. Și Între cele două va trebui să admitem un anume factor de distorsiune, câțiva deformatori epistemologici, afectivi sau operaționali. Teza pe care o apăr este următoarea: ceea ce am numit inteligență structurală se compune dintr-o serie de mecanisme, capacități, modalități de răspuns care funcționează la nivel subconștient. Nu-i cunoaștem activitățile, ci doar câteva dintre rezultate
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
valoare, Însă nu o valoare exterioară a celui instruit și educat, ci o valoare proprie acestuia, instrucție și educația fiind un complex de acțiuni continue de formare și de valorizare. Cu alte cuvinte, teleologia Învățării (un sistem de obiective ordonate epistemologic și praxiologic) reprezintă ea Însăși un sistem de valori proiectate a fi formate celui instruit și educat. Conținuturile procesului de Învățământ reprezintă valori elaborate de omenire până la momentul declanșării actului de Învățare și angajează, structural, “norma etică ( În cazul educației
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
-i În același timp și evoluția; cealaltă categorie importantă este cultura organizațională, componentă și determinant major al normalității și evoluției unei firme. Cultura organizațională la fel ca multe alte concepte manageriale are numeroase definiții. Din punctul de vedere al accepțiunii epistemologice al conceptului de cultură se conturează două tendințe de Însoțire cu adjective: cultură umanistă și cultură științifică. Există tendința de a confunda cultura umanistă cu cultura generală, adică cu conceptul generic de cultură. În anul 1959 marele om de știință
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
formarea de specialiști cu orizont științific larg, cu capacitate mare de acomodare la noile profesii apărute pe câmpul activității umane. Organizarea modulară a Învățământului, aferentă În speță conținutului acestuia, se asociază cu interdisciplinaritatea (ca traducție În logica Învățării a perspectivelor epistemologice contemporane), cu tehnologiile multi-media (sub aspectul infrastructurilor tehnice ale Învățării) și cu matetica (sub aspectul metodelor). Învățământul modular este o idee relativ nouă, care și-a găsit Însă, În multe locuri, o cale de afirmare experimentală. Ca atare, ni se
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
sale, o precizare nu numai a naturii cunoștințelor ce vor fi dobândite, ci și a modului În care vor fi utilizate. Se realizează concomitent, o participare sporită a studentului, o angajare a sa În procesul propriei educații. Interdisciplinaritatea sau virtuțile epistemologice ale ordinii Învățării. Organizarea modulară a proceselor instructiv-formative este și un tip de răspuns adaptiv la perspectiva epistemologică a interdisciplinarității, atât de pregnant manifestată În știința contemporană. Interdisciplinaritatea definește, În măsura În care se constituie ca perspectivă a structurii conținutului Învățământului și În
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
vor fi utilizate. Se realizează concomitent, o participare sporită a studentului, o angajare a sa În procesul propriei educații. Interdisciplinaritatea sau virtuțile epistemologice ale ordinii Învățării. Organizarea modulară a proceselor instructiv-formative este și un tip de răspuns adaptiv la perspectiva epistemologică a interdisciplinarității, atât de pregnant manifestată În știința contemporană. Interdisciplinaritatea definește, În măsura În care se constituie ca perspectivă a structurii conținutului Învățământului și În asociere cu modularitatea și noile tehnologii „multi-media", un triunghi de legături organic constituite În procesul instructiv-educativ. Născută În
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
cercetarea științifică, În bună măsură ca reflex al strădaniei de a găsi o explicație cauzală multiplă fenomenelor și faptelor reale, interdisciplinaritatea ne apare ca soluție superioară pentru depășirea unor dificultăți ale cunoașterii contemporane. In articulațiile complexe ale unui nou „câmp epistemologic" pe care Îl desemnează, această perspectivă a cunoașterii depășește reflecția unilaterală (ca limită inferențială a adevărului) și propune o viziune de ansamblu asupra Întregului ca Întreg, abordabil printr-un complex de concepte organic legate Între ele și ale căror sensuri
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
În timp ce teoriile fizice sunt realizate din legi, teoriile biologice sunt constituite din concepte. Posibilitățile de a defini biologia ca pe o știință de același rang cu fizica, doar Într-o accepție diferită și mai amplă, reprezintă premisa pentru studierea bazelor epistemologice ale psihosociologiei, cu scopul de a-i oferi acesteia o demnitate științifică similară cu aceea pe care o au biologia și fizica. Se afirmă deseori că În afară de știință nu putem afla vreun adevăr demn de respect. Desigur, este o afirmație
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
spectator al naturii, știința se recunoaște și ea drept parte a acțiunilor reciproce dintre om si natură". Noua paradigmă impusă de teoria cuantică străpunge barierele unui raționalism unilateral, forțând schimbarea atitudinii și În metafizică. Faptul că știința Își recunoaște limitele epistemologice, impunând În același timp un demers menit să apropie, prudent și foarte bine argumentat, cunoașterea rațională de trăirea mistică, face ca lumea să fie abordata Într-o nouă perspectivă culturală care depășește separarea dintre spiritual și material. Dacă mentalitatea modernă
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
ci ca o tendință obiectivă pentru ca un eveniment actual să apară. Evenimentul actual exprimă realitatea obiectivă și corespunde aspectului corpuscular al naturii. Ontologia lui Werner Heisenberg permite Înserarea conștiinței În descrierea naturii făcute de un fizician. Reprezentarea ontologică depășește viziunea epistemologică dualistă ce separă obiectul de subiect, făcând posibilă o reprezentare coerentă a lumii, corelativă conexiunii minte-creier. Astfel, procesul creierului la un nivel superior este actualizarea unei secvențe de simboluri și el este strâns relaționat cu evenimentul psihologic ca atare. Electromagnetismul
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
textele în "documente", "dovezi" sau "surse istorice", după o anume logică a plauzibilității, probată în interiorul breslei. Documentul este, până la urmă, o piesă fără existență autonomă, neputând activa în afara demonstrației pentru care este solicitat. Analiza lui se face pe un teren epistemologic deja conturat, neoperându-se în lipsa unor oferte cognitive minimale, sancționate social. Critica surselor nu este inocentă nici când este tolerată ca exercițiu pentru copii, neputând funcționa într-un vid al cunoașterii și motivației. Aplicând intenția critică dincolo de obiectul izolat, declarat
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
opera de artă este o imagine (eikon) a spațiului și timpului, putem afirma că semiotica este un "icon" al spațiului și timpului nostru (mai ales prin ultimele sale dezvoltări regionale: semiotica mass-media, semiotica cinematografului, semiotica publicității etc.), în care dimensiunea epistemologică, socio-culturală și praxiologică se articulează inextricabil". Breșa semiotică (coupure sémiotique) este evenimentul fondator al subiectivității și deci al identității (...) semiotica nu poate apare decît pe baza refulării de către oameni a naturalității lor. Este sensul socializării dorinței, maladiei, performanței, al legii
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
calităților formale ale semnificanților mesajelor. Plusul de diferențiere (de sorginte saussuriană) este cu certitudine un cîștig în plan metodologic și didactic permițînd vizualizarea frapantă (în alb/negru) a afișelor, titlurilor, zvonurilor, deși funcționarea reală in vitro preferă griurile, vagul. Creșterea epistemologică (descoperirea legilor necesare) se cere dublată de un versant praxiologic: "conceperea de acțiuni inteligente, construirea de cunoștințe active care să ne permită să înțelegem întrucîtva ireductibila complexitate a lumii; nu necesități, ci infinite posibilități" (Jean Louis Le Moigne apud B.
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
de analiștii americani și englezi lui Derrida, Foucault este respins vehement de un T. Todorov (1996: 187) pentru care acest apelativ indicînd o continuitate și o depășire a ceea ce l-a precedat, este total neadecvat ca emblemă pentru un model epistemologic acronic. Ca orice curent de gîndire, structuralismul comportă o latură teoretică și una metodologică; de la bun început latura metodologică (analiza structurală sau "activitatea structuralistă") a fost considerată un imens cîștig gnoseologic (Lévi-Strauss compara însemnătatea fonologiei pentru științele omului cu rolul
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
contează unul cîte unul (prin consistența proprie), ci în rețeaua interdependențelor. Structuralismul trebuie pus în legătură cu schimbările de paradigmă ale secolului al XX-lea ( La mort de l'homme la M. Foucault, rimbaldianul Je est un autre, nuclearizarea limbajului ca model epistemologic general). Totalizarea structurală înseamnă o "tăietură epistemologică" (coupure épistémologique la Gaston Bachelard) în raport cu noțiunea de centru, de origine, de transcendență: "Limbajul invadează cîmpul problematic; este momentul cînd în absența centrului, a originii, totul devine discurs" (J. Derrida, 1967: 411). Analiza
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
ci în rețeaua interdependențelor. Structuralismul trebuie pus în legătură cu schimbările de paradigmă ale secolului al XX-lea ( La mort de l'homme la M. Foucault, rimbaldianul Je est un autre, nuclearizarea limbajului ca model epistemologic general). Totalizarea structurală înseamnă o "tăietură epistemologică" (coupure épistémologique la Gaston Bachelard) în raport cu noțiunea de centru, de origine, de transcendență: "Limbajul invadează cîmpul problematic; este momentul cînd în absența centrului, a originii, totul devine discurs" (J. Derrida, 1967: 411). Analiza structurală se plasează sub semnul jocului (cf.
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
ei formală și anume: cu cît distincția de conținut este mai profundă, cu atît este mai accentuată redarea în planul expresiei (opoziția "tare" mamă/tată în raport cu opoziția "slabă" a rîde/a surîde). Descoperirea și dezvoltarea semioticii peirciene repre-zintă un cîștig epistemologic și metodologic indubitabil: textul ca hipersemn, abducția "tropism al spiritului către adevăr" ca tip valid de inferență alături de inducție și deducție, semioza infinită ca modalitate de aprehensiune a lumii ca totalitate sub semnul unor potențialități de dezvoltare. Semiotica nu este
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
în referent pentru proza respectivă și care, ca material "real", pot da seama de deformările ficționale pe care le suportă respectivul material chiar în ceea ce se numește literatura-document . Punctul de plecare în preliminariile teoretice, care plasează discuția în planul problemei epistemologice fundamentale a relației dintre artă și realitate, cum era și firesc pentru autorul abordat, este mimesisul aristotelian. Acestui concept, confruntat și asociat cu concepte poetice de cea mai recentă extracție, i se nuanțează și i se adâncesc sensurile chiar pe
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
probleme ale educației reale, efective, care să-i explice dinamismul, adaptarea la așteptări, rezolvarea anticipată a direcțiilor formative conturate de către evoluția însăși a societății, odată cu dinamica în timp a diferitelor sale aspecte. Anterior am acordat atenție studiului explicit al fundamentării epistemologice actuale a științei educației, am putut desprinde valoarea paradigmelor privind educația și constituirea identității științei ei, a matricei disciplinare (Joița, 2009, pp. 295-330). Atunci s-a dovedit a fi necesară găsirea, precizarea și a altei categorii de paradigme complementare, aparținând
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
științei educației-pedagogia (câteva dintre cele mai importante: a complexității, a integrativității, a construcției cunoașterii, a modernității, a postmodernității, a reflecției, reflexivității și interpretării, a cercetării calitative, a discursului pedagogic, a profesionalizării educatorului, a identității sale științifice) analizează educația din perspective epistemologice. Dar dimensiunile realizării ei efective, în raport cu evoluția realității practice, solicită și o altă abordare, precum schimbări în paradigmele specifice: ale abordării esenței educației practice, ale definirii finalităților, ale curriculumului, ale relațiilor educator-educați, ale designului, ale evaluării, ale conducerii, ale perfecționării
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
relațiilor educator-educați, ale designului, ale evaluării, ale conducerii, ale perfecționării ei, ale relației educație-autoeducație. Și deși sunt de categorii diferite, constatăm că paradigmele propriu-zise ale științei educației susțin pe cele ale practicii ei, clarifică fondul conceptual, științific, explică contextul teoretic, epistemologic și devin modalități generale de abordare (ca expresie a nomoteticului, a generalului). După cum cele ale practicii educației oferă, prin cercetări inductive, analize prioritar calitative ale faptelor și actelor de intervenție formativă, ale situațiilor și contextelor reale, ale efectelor emergente, posibilitatea
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]