1,134 matches
-
3. Clement Alexandrinul a văzut un simplu act de credință în recursul filozofilor la întemeierea principiilor ultime pe o percepție subiectivă 4. În polemica sa cu arianul Eunomie din Cyzic (†393), Sf. Grigorie de Nyssa își exprimă același scepticism cu privire la epistemologia fundaționalistă 5. În situl Revelației, se pare, dialectica nu are credit ultim: de aici geniul retoric, forța persuasivă și autoritatea efectivă a întregii teologii patristice. Între altele, postmodernitatea aduce cu sine proba existenței unei dimensiuni narative în orice act de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Micului Prinț, on a besoin des rites. Despre cele trecute și viitoare, tradiția ne dă dreptul să spunem, cu smerenie, însă lipsiți de ușurătate: „Nu știu”. Din fericire, viața în Biserica apostolică nu distribuie răspunsuri gata făcute pentru orice întrebare. Epistemologia sfinților beneficiază mereu de un corectiv apofatic, diferit de orice agnosticism. Vederea lor deschide o perspectivă infinit generoasă asupra creației, fiindcă pleacă de la credința că nici un Dumnezeu adevărat nu poate arunca blestemul singurătății asupra creației Sale. Dumnezeu ne-a lăsat
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
pledoarii pentru integrare, mai multă dezintoxicare postcolonială! În pas de defilare multiculturalistă, nimeni nu are o respirație suficient de amplă pentru a căuta drumul către întrebările cele mai dificile. Însemnătatea neînțelegeriitc "Însemnătatea neînțelegerii" Este aici locul să recunoaștem că, pentru epistemologia modernă, obsesia clarității a fost întotdeauna reversul angajării scientiste în dialogul cu natura. Istoricii s-au îndepărtat de teologie sau metafizică din pricina prestigiului enorm al metodei fizico-matematice, care a colonizat treptat întreg teritoriul științelor umaniste. Consecința imediată a acestei filozofii
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
doar paradoxală. Ajunsă în acest plan de imanențe complementare, restituția hermeneutică a „infinitului” celuilalt coincide perfect cu adâncimile apofatice ale „misterului” alterității despre care vorbește teologia patristică. Avem aici de-a face cu mai mult decât o simplă întoarcere la epistemologia „slabă” a adevărului „non-manifest” (K. Popper). Citită în cheia revelației, logica comprehensiunii intersubiective dezvăluie ceva esențial pentru raportul infinit deschis dintre om și Creatorul care, în Eden, a blestemat singurătatea lui Adam. De ce, prin facerea Evei, Dumnezeu a făcut posibil
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
datorate operatorilor ("Operatorul constituie cel mai important factor generator de eroare, în cazul anchetelor orale", conform T. Rotariu și P. Iluț, 1997) sau pe erorile legate de arhitectura chestionarului. Poate că ar trebui să ne gândim la o critică a epistemologiei în genere și în ceea ce privește utilizarea ei în analiza problemelor sociale, la o analiză și îndepărtare a ideii de obiectivitate în privința adevărului și realității. Ar fi interesant să ieșim din schemele noastre de gândire, parțial reducționiste și să admitem că sunt
by Claudiu Coman [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
grup de fenomene, cu tot ceea ce înseamnă acesta ca sistem unitar de idei, inclusiv cu descoperirile făcute. Important este că aici trebuie inclus și ansamblul de convingeri și de credințe clădite pe seama acestora, care le însoțesc cu obligativitate. În accepția epistemologiei lui Kuhn, o paradigmă este un "model" sau un "cadru acceptat" inițial de gândire, de articulare a cunoștințelor, pe o dimensiune mai restrânsă, dar care în timp își consolidează mărimea și precizia. "Paradigmele își câștigă un statut pentru că reușesc mai
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
București, 2001. Ory, G., Originile creștinismului, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1981. Parot, F., Richelle M., Introducere in psihologie. Istoric și metode, Editura Humanitas, Bucuresti, 1995 Pârvu, I., Teoria științifică, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1981. Pârvu, I., Introducere în epistemologie, Polirom, Iași, 1998. Pârvu, I., Posibilitatea experienței, Editura POLITEIA-SNSPA București, 2004. Pavelcu, V., Drama psihologiei, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1972. Pavelcu, V., Elogiul Prostiei, Editura Polirom, Iași, 1999. Platon, Scrisori, Editura Humanitas, București, 1996. Popescu-Neveanu P., Curs de psihologie
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
înțelegerii raportată pe de o parte la detașarea unei zone de cunoaștere și decodificarea ei pe de altă parte, la sesizarea sensului și semnificațiilor pe care le include acea zonă. Este prezentă în invenție și descoperire. 2. După specialiștii în epistemologia genetică, reprezintă întîlnirea dintre un subiect și un obiect pînă cînd necunoscutul din subiect își modifică dimensiunile față de ce era subiectul înainte de acea întîlnire. 3. Învățarea prin descoperire este una din formele moderne de învățare. Întotdeauna obiectul descoperirii există înaintea
by ELENA LUPU [Corola-publishinghouse/Science/1004_a_2512]
-
de artă. Prin urmare, opera de artă cuprinde mai multe proprietăți. Acest lucru demonstrează că proprietățiile tradiționale ale artei nu pot oferi o definiție descriptivă artei. Fiecare proprietate a artei se află într-o relație complexă cu științele ca ontologia, epistemologia etc. Astfel, o definiție cuprinzătoare a artei va rămâne deschisă și se va interfera cu toate științele suportând modificări la nivelul percepției: "o operă de artă nu trebuie să-și impună semnificația, ci trebuie să rămână deschisă"28. Obiectul artei
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Prin intermediul simbolului, arta este o parte a lumii, în timp ce, prin intermediul imaginii, arta se deosebește de ceea ce este lumesc. Existența operei de artă este o existență specială ce presupune un mod specific de abordare a artei: suplinirea cercetării ontologice prin intermediul unei epistemologii care să evidențieze funcționalitatea tropilor artei. 1.1. Opera de artă între experiență și produs În cursul istoriei au existat mai multe teorii care au interpretat arta în moduri diferite. Diferența artei constă în flexibilitatea ei ontologică. Cele mai cunoscute
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
conceptuală, cât și prin imaginație. Irealitatea filmului este redată de imagine oferind spațiu imaginației, în timp ce sunetele și textele oferă un timp linear. Astfel, spațialitatea filmului are o finalitate în cadrul repetiției sale infinite. Înțelegerea naturii filmului se poate face prin intermediul unei epistemologii a tehnicii și a evenimentului. Prin intermediul lor putem cunoaște și dezvolta traiectoriile prin care avem un înțeles al artei cinematografice. Atât fotografia, cât și filmul sunt determinate de ontologia formei. Descrierea unei imagini statice sau cinetice înseamnă înțelegerea apariției lor
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
ambiguă și greu de recunoscut. Însă problema principală rămâne explicarea necesității stratificării ontice a obiectului de artă. Obiectele de artă reprezintă o structură ontologică interioară ce diferă de la un tip de artă la altul. Structura este autonomă și formată prin intermediul epistemologiei tehnice. De aceea Ingarden identifică în cadrul artei literare straturi în conformitate cu compozția sa artistică, necesare creației sale. Epistemologia tehnică este necesară în delimitarea ontologică a straturilor fiecărei opere in parte. Dar, obiectul estetic aparține fenomenalității, apariției, reprezentării, din acest motiv ele
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Obiectele de artă reprezintă o structură ontologică interioară ce diferă de la un tip de artă la altul. Structura este autonomă și formată prin intermediul epistemologiei tehnice. De aceea Ingarden identifică în cadrul artei literare straturi în conformitate cu compozția sa artistică, necesare creației sale. Epistemologia tehnică este necesară în delimitarea ontologică a straturilor fiecărei opere in parte. Dar, obiectul estetic aparține fenomenalității, apariției, reprezentării, din acest motiv ele dobândesc straturile ontice ale realității. Obiectul estetic nu poate exista decât prin contactul cu realul și poate
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
dare a ciascuno l'opportunità di "fare ed essere per realizzare gli obiettivi che ritiene validi per la propria vită". L'autore și ispira în tal senso ai concetti di responsabilità, libertà di e libertà da che caratterizzano fortemente l'epistemologia pedagogica, come sarà affrontato nei prossimi paragrafi. I fondamenti pedagogici delle capabilities: responsabilità e libertà Îl termine capability derivă dal latino capabili e îl suo significato etimologico è quello di essere în grado di. Tale concetto è stato ripreso negli
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
care au pus în ecuație identitatea națională a României Mari. Cea mai controversată teorie promovată de unele personalități din elita românească interbelică a fost, neîndoielnic, aceea a eugenismului. În veacul trecut, observă autoarea, eugenia va irumpe în discursul unei noi epistemologii biopolitice și va formula o soluție dată de "modernitatea alternativă întrebărilor socio-economico-culturale ale unui Neuzeit, drept fuziune între finitudinea biologică a individului și existența eternă a națiunii". Însă, în analizele făcute perioadei interbelice, nu se prea vorbește preciza într-un
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
de oportună mai este în zilele noastre o lucrare referitoare la Dilthey s-ar putea da măcar două răspunsuri afirmative. Primul are în vedere faptul că filozofului german nu-i este întotdeauna (re)cunoscută importanța pe care o are pentru epistemologie de peste un secol încoace. Deși a avut o contribuție decisivă la statornicirea statutului științelor spiritului în raport cu științele naturii merit pentru care, de altminteri, apare citat destul de frecvent -, Dilthey nu este perceput încă printre filozofii europeni de prim-plan. Situația e
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
artă. În același timp însă, voința de a-și elabora sistematic viziunile îi determină pe cei doi filozofi români să reflecteze, ca și Dilthey, asupra exigențelor filozofiei și să teoretizeze criteriile de excelență ale acesteia. Ei rămân astfel pe terenul epistemologiei, evitând domeniul eseisticii, spre care i-ar fi putut îndrepta atât amintita apropiere dintre filozofie și artă, cât și uriașul lor talent scriitoricesc. Amândoi promovează conceptul filozofiei ca Weltanschauung, teoretizat de Dilthey într-o metafilozofie (Weltanschauungsphilosophie). Prin aceasta nu vrem
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
unesc laolaltă cu titlul de antecedente și consecințe sunt ceea ce se numesc legile lor. Legile fenomenelor sunt tot ceea ce cunoaștem despre ele."83 Încă de aici, dar mai cu seamă din ceea ce vom arăta în continuare 84, rezultă limpede că epistemologia lui Dilthey se apropie în această privință de interpretarea pozitivistă a cunoașterii științifice dominante în epocă. Realismul reușește să depășească aparenta contradicție dintre tipologie și particularitate prin faptul că, urmând imperativul veridicității, înfățișează faptele în toată complexitatea lor fără a
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
teza obiectivării treptate. Comprehensiunea este dătătoare de sens și, chiar dacă bazele ei sunt psihologice (transpunerea, reconstituirea, retrăirea), aici nu poate fi vorba despre un psihologism îngust, ci despre o psihologie structurală, "comprehensivă" (verstehende Psychologie), prin care Dilthey încearcă să refundamenteze epistemologia, așezând-o pe temeiuri hermeneutice. (La această idee vom reveni în cap. III, 4). Deși consideră că teza obiectivării treptate "nu poate fi respinsă cu totul", Manfred Riedel susține în schimb că "opera târzie a lui Dilthey ancorează în concepția
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
lumii), concept pe care Dilthey îl asocia numai "științelor naturii", spre deosebire de Weltanschauung rezervat de el doar "științelor spiritului" (cf. ***, Dicționar de filozofie, București, Editura Politică, 1978). 26 L. Blaga, Fețele unui veac, p. 163. 27 Socotindu-l pe Dilthey "inițiatorul epistemologiei disciplinelor socio-umane" (Introducere în filozofia contemporană, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1988, p. 61), Andrei Marga vede în "filozofia vieții ca filozofie a istoriei" rezultatul "unei sinteze specifice între hegelianism și pozitivism" (în ce măsură este "hegelian" și "pozitivist" Dilthey vom analiza
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
deschiderea spre spiritul pozitiv al științelor decât aderența la pozitivism ca filozofie a spiritului pozitiv). Această sinteză, mai spune A. Marga, "marchează o cotitură în evoluția filozofiei istoriei: trecerea de la preocupări privind esența și legile dezvoltării istorice la preocupări de epistemologie și metodologie a științelor, o dată cu eroziunea viziunii mecanicist-metafizice asupra istoriei și, legat de aceasta, a conceperii textului istoric drept <<oglindire pasivă>> a istoriei reale" (ibid., p. 54). Asupra aplicării "mecaniciste" a unui model metafizic de către Hegel, ca și asupra "pasivității
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
cu realismul critic (Riehl, Külpe, Karl Gross, care psihologizează logica și teoria cunoașterii), cu intenționalitatea lui Franz Brentano (ce se deschide la rându-i spre Husserl și Heidegger), ori cu Școala normativistă de la Baden (Windelband, Rickert, Bauch), și ajunge la epistemologia științelor istorice, pregătind terenul pentru sociologia comprehensivă (Weber), pentru antropologia culturală (Scheler), pentru filozofia formelor simbolice (Cassirer), pentru universalismul lui Othmar Spann în privința raportului dintre parte și întreg (vezi III, 4), ori pentru ontologia critică (Nicolai Hartmann), dar și pentru
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
epistemologică. La început analizăm istorismul în genere, precum și viziunea istoristă despre filozofie. Urmărim să determinăm astfel condițiile de apariție, evoluția și caracteristicile istorismului relativist în care se integrează opera lui Dilthey. Aici vizăm însă cu precădere implicațiile acestei orientări asupra epistemologiei diltheyene. Așa ajungem să înțelegem statutul filozofiei ca Weltanschauung și să justificăm necesitatea unei metafilozofii. De asemenea, o dată cu evidențierea trăsăturilor esențiale ale filozofiei și prezentarea tipurilor de viziuni despre lume, reliefăm criteriile care validează o viziune metafizică autentică. În acest
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
istoriografică a succesiunii, și nu succesiunea în sine (Geschichte), ca simplă înșiruire de evenimente exterioare. La rândul lui, termenul de Historik desemnează investigația asupra naturii cercetării istorice și, în accepțiunea lui Johann Gustav Droysen 1, poate fi echivalat cu o epistemologie a științelor istorice. Historismus analizează faptele istorice mai curând în sincronia lor și are în vedere contextualizarea acestora. Întrucât caută să le prezinte pe cale genetică, pornind de la condițiile istorice date, istorismul refuză schemele prestabilite, fie ele de natură pur dogmatică
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
fluctuante în manifestări și variabile ca semnificații. Totalitatea "nu este altceva decât pluralitatea văzută ca unitate", definea Kant în Kritik der reinen Vernunft această categorie 45. Or, totalitatea fusese abandonată în favoarea pluralității. Conștiinței întregului i s-a opus conștiința părților. Epistemologia lui Dilthey vizează tocmai refacerea întregului, recâștigarea încrederii în necesitatea conștiinței acestuia, fără ca părțile să fie ignorate, ci pornind chiar de la ele. Într-un spirit dominant romantic, opus modelului clasic, categoria de existență a fost înlocuită cu cea de devenire
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]