1,078 matches
-
atribui Caz; un argument intern trebuie să urce în alt specificator pentru a primi Caz. Interpretarea aspectuală a centrelor a este constantă în cazul adjectivelor: toate proiecțiile adjectivale sunt statice, în timp ce proiecțiile verbale sunt uneori statice, alteori dinamice. Problema adjectivelor ergative este discutată și de Tayalati (2008), tangențial, în analiza pe care o face pentru poziția cliticelor de dativ în construcțiile cauzative cu faire 'a face' și rendre 'a face, a se duce' din franceză. Autorul adoptă ipoteza scindării proiecției VP
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Autorul adoptă ipoteza scindării proiecției VP în două straturi ierarhizate: VP (care găzduiește argumentele interne) și vP (proiectat în prezența argumentului extern). După acest model, descompunerea domeniului adjectival în două proiecții, AP și aP, dă seamă de diferența dintre adjectivele ergative, care nu au argument extern, deci nici proiecția aP, și adjectivele inergative, care au argument extern, deci și proiecția aP. Conform ipotezei formulate de Tayalati (2008: 302), cliticizarea pronumelor în dativ este posibilă în cazul adjectivelor ergative cu regim de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
diferența dintre adjectivele ergative, care nu au argument extern, deci nici proiecția aP, și adjectivele inergative, care au argument extern, deci și proiecția aP. Conform ipotezei formulate de Tayalati (2008: 302), cliticizarea pronumelor în dativ este posibilă în cazul adjectivelor ergative cu regim de dativ (a), dar nu și pentru cele inergative (b): (a) Marie lui est sympathique 'Maria îi e simpatică' Cette innocence lui rend sympathique Marie ' Această inocență i-o face simpatică pe Maria' Tout nouveau mensonge lui est
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
femme ' Asta îi face fidelă/infidelă soția' Jean lui est loyal 'Jean îi e loial' * On, cela lui rend loyal Jean ' Asta i-l face fidel pe Jean'. În concepția lui Tayalati (2008: 313) asupra adjectivelor construite cu dativul, adjectivele ergative (facile 'ușor', agréable 'agreabil', préjudiciable 'prejudiciabil', désagréable 'dezagreabil') nu au argumente interne și atribuie complementului prepozițional cazul dativ din considerente structurale; adjectivele inergative, mai puțin numeroase, au argument intern și atribuie complementului prepozițional dativul din motive nonstructurale (adjective cu dativ
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
nu au argumente interne și atribuie complementului prepozițional cazul dativ din considerente structurale; adjectivele inergative, mai puțin numeroase, au argument intern și atribuie complementului prepozițional dativul din motive nonstructurale (adjective cu dativ "excepțional"). Autorii care s-au ocupat de adjectivele ergative au pus distincția adjectiv ergativ vs adjectiv inergativ pe seama unor teste sintactice (de regulă, cele folosite și în domeniul verbal). Dat fiind faptul că româna nu are teste sintactice relevante pentru a distinge verbele inergative de cele ergative/inacuzative, problema
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
atribuie complementului prepozițional cazul dativ din considerente structurale; adjectivele inergative, mai puțin numeroase, au argument intern și atribuie complementului prepozițional dativul din motive nonstructurale (adjective cu dativ "excepțional"). Autorii care s-au ocupat de adjectivele ergative au pus distincția adjectiv ergativ vs adjectiv inergativ pe seama unor teste sintactice (de regulă, cele folosite și în domeniul verbal). Dat fiind faptul că româna nu are teste sintactice relevante pentru a distinge verbele inergative de cele ergative/inacuzative, problema delimitării adjectivelor ergative (și a
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
de adjectivele ergative au pus distincția adjectiv ergativ vs adjectiv inergativ pe seama unor teste sintactice (de regulă, cele folosite și în domeniul verbal). Dat fiind faptul că româna nu are teste sintactice relevante pentru a distinge verbele inergative de cele ergative/inacuzative, problema delimitării adjectivelor ergative (și a relevanței acesteia pentru limba română) rămâne deschisă. 8. CONCLUZII În acest capitol am prezentat istoricul interpretării clasei de verbe inacuzative, din care am reținut aspectele pe care le-am considerat relevante pentru analiza
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
distincția adjectiv ergativ vs adjectiv inergativ pe seama unor teste sintactice (de regulă, cele folosite și în domeniul verbal). Dat fiind faptul că româna nu are teste sintactice relevante pentru a distinge verbele inergative de cele ergative/inacuzative, problema delimitării adjectivelor ergative (și a relevanței acesteia pentru limba română) rămâne deschisă. 8. CONCLUZII În acest capitol am prezentat istoricul interpretării clasei de verbe inacuzative, din care am reținut aspectele pe care le-am considerat relevante pentru analiza acestei clase de verbe din
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
limba română. În secțiunea 1. am avut în vedere consecințele pe care le-a avut Ipoteza Inacuzativă pentru lingvistică, precum și reinterpretarea relației dintre tranzitiv și intranzitiv, determinată de introducerea acestei ipoteze. În secțiunea 2. am reluat informațiile despre verbele inacuzative/ergative din lucrările românești despre limba română, în care am identificat sugestii importante pentru analiza acestei clase de verbe din limba română. În continuare (3.) am reluat câteva definiții (și propuneri terminologice) date verbelor inacuzative în lucrările de sintaxă străine și
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
tipurilor de abordări ale inacuzativității − sintactice, semantice, proiecționiste, construcționiste, cognitive −, precum și câteva rezultate ale cercetărilor de achiziție a limbajului și a celor legate de deficiențele de limbaj. Scopul acestei prezentări este acela de a demonstra că, în studiul verbelor inacuzative/ergative, opțiunea pentru un singur model de analiză nu este profitabilă, pentru că, astfel, se scapă din vedere caracteristici importante ale clasei, evidențiate cu ajutorul altor teorii. În multe cazuri, aplicarea acestor teorii are rezultate convergente, diferit fiind accentul pus pe una sau
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
larg), dar nu am acceptat ideea că și inacuzativele primare sunt derivate de la perechi tranzitive "înghețate" în Lexicon, enumerând argumente în favoarea existenței unor diferențe între inacuzativele primare și cele derivate (5.2.3.). În secțiunea 6. am discutat relația dintre ergativ și reflexiv, pornind de la observațiile că ponderea verbelor reflexive în clasa inacuzativelor românești este foarte mare și că reflexivul are, în română, o frecvență ridicată și valori numeroase. M-am ocupat în detaliu de verbele care au atât variantă reflexivă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
unică, ci se pot găsi mai multe explicații, valabile pentru grupuri mici de verbe. Subsecțiunea 6.2. este rezervată statutului sintactic al elementului se, așa cum reiese din câteva studii în care este descrisă și situația din limba română. Pentru verbele ergative nereflexive, am analizat problema acceptării construcției cu se/a diatezei impersonale, iar pentru cele reflexive, a tipului de se care intră în structura lor: dacă pentru inacuzativele reflexive primare se poate accepta cu ușurință că se este inerent, pentru celelalte
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
poate explica și existența variantelor duble, reflexivă și nereflexivă, atât pentru inacuzativele primare, cât și pentru cele derivate, problemă pe care analiza de tip sintactic nu o poate rezolva. În fine, în ultima secțiune am prezentat, pe scurt, problema adjectivelor ergative și a relevanței clasificării adjectivelor românești în ergative și inergative (după modele propuse pentru italiană, franceză, germană, neerlandeză). În absența unor teste sintactice pentru verbele ergative românești nu se poate proba statutul de adjectiv ergativ al unui element lexical, de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
nereflexivă, atât pentru inacuzativele primare, cât și pentru cele derivate, problemă pe care analiza de tip sintactic nu o poate rezolva. În fine, în ultima secțiune am prezentat, pe scurt, problema adjectivelor ergative și a relevanței clasificării adjectivelor românești în ergative și inergative (după modele propuse pentru italiană, franceză, germană, neerlandeză). În absența unor teste sintactice pentru verbele ergative românești nu se poate proba statutul de adjectiv ergativ al unui element lexical, de aceea am lăsat deschis acest subiect. Capitolul 4
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
o poate rezolva. În fine, în ultima secțiune am prezentat, pe scurt, problema adjectivelor ergative și a relevanței clasificării adjectivelor românești în ergative și inergative (după modele propuse pentru italiană, franceză, germană, neerlandeză). În absența unor teste sintactice pentru verbele ergative românești nu se poate proba statutul de adjectiv ergativ al unui element lexical, de aceea am lăsat deschis acest subiect. Capitolul 4 TESTE SINTACTICE DE DELIMITARE A CLASEI ȘI RELEVANȚA ACESTORA PENTRU LIMBA ROMÂNĂ 1. PRELIMINARII: TESTE, DIAGNOSTICE, NEPOTRIVIRI Ideea
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
prezentat, pe scurt, problema adjectivelor ergative și a relevanței clasificării adjectivelor românești în ergative și inergative (după modele propuse pentru italiană, franceză, germană, neerlandeză). În absența unor teste sintactice pentru verbele ergative românești nu se poate proba statutul de adjectiv ergativ al unui element lexical, de aceea am lăsat deschis acest subiect. Capitolul 4 TESTE SINTACTICE DE DELIMITARE A CLASEI ȘI RELEVANȚA ACESTORA PENTRU LIMBA ROMÂNĂ 1. PRELIMINARII: TESTE, DIAGNOSTICE, NEPOTRIVIRI Ideea folosirii testelor pentru delimitarea clasei verbelor inacuzative provine din
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
de tip sintactic ale inacuzativității (vezi Capitolul 3, 4.1.); testele au fost aplicate mai întâi pentru limbile italiană și neerlandeză. În acest capitol, voi prezenta tipurile de teste sintactice propuse pentru diverse limbi și voi analiza comportamentul verbelor inacuzative/ergative din limba română față de aceste teste. Levin și Rappaport Hovav (1995: 3) numesc testele sintactice diagnostice pentru inacuzativitate, dar sugerează că acestea nu trebuie folosite în mod absolut. Autoarele (Levin și Rappaport Hovav 1995: 13) arată că o construcție poate
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
din poziția de complement direct: Coboară scara/*scară/scările Oamenii adaptează alimentația/*alimentație Ion agață haina/*haină în cuier Ion încetinește rimul/*ritm Ion ocolește pădurea/*pădure Ion trece strada/*stradă. Obligativitatea articulării nominalelor din poziția de complement direct al ergativelor tranzitivizate este explicabilă la nivel structural: în poziția de Specificator al VP, poziție prin care trece complementul inacuzativelor în drumul său spre poziția de Specificator al IP (poziția subiectului) trăsătura [Specific] este obligatorie. Acest test ar putea fi acceptat, însă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Cercetătorii au amestecat rase de pisici Ion alcoolizează vin. 4.3. Hill și Roberge (2006: 11) înregistrează și o asimetrie privind acceptarea complementului direct realizat propozițional (ca un CP): inergativele nu acceptă complementul direct propozițional (a), în timp ce tranzitivele (b) și ergativele tranzitivizate (c) îl acceptă. (a) *Vorbește că trebuie să mai plătim (b) Spune că trebuie să mai plătim (c) A ieșit că trebuie să mai plătim 22. Exemplul ales pentru ergative nu este însă relevant, neexistând nicio legătură între verbul
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
acceptă complementul direct propozițional (a), în timp ce tranzitivele (b) și ergativele tranzitivizate (c) îl acceptă. (a) *Vorbește că trebuie să mai plătim (b) Spune că trebuie să mai plătim (c) A ieșit că trebuie să mai plătim 22. Exemplul ales pentru ergative nu este însă relevant, neexistând nicio legătură între verbul de schimbare de localizare a ieși și verbul impersonal a ieși, folosit spre exemplificare de autori. 5. INFINITIV VS SUPIN Pornind de la analiza propusă de Grimshaw (1990) pentru limba engleză, Cornilescu
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
recategorizabile ca activități; ● caracteristica sufixului de supin este apariția în structuri cu subiect, din care infinitivul este exclus; aspectual, structurile nominalizare + subiect sunt întotdeauna de tip activitate; sufixul de supin este [− Telic]. Cornilescu (2001: 489−490) stabilește următoarea distincție: ● verbele ergative, ca și tranzitivele, desemnează schimbări; sunt compatibile cu ambele sufixe (venirea/venitul, întinerirea/întineritul); toate acceptă nominalizarea de tip infinitiv [+ Telic]; în toate situațiile, argumentul unic, proiectat ca obiect, va fi lexicalizat în nominalul eveniment; uneori, supinul e marcat stilistic
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
lung (-re) este selectat de verbele schimbării de stare (infinitivul lung nominal are caracter perfectiv, finit), iar sufixul supinului (-t/-s) este selectat de verbele care exprimă procese (supinul nominal are caracter imperfectiv, nonfinit) − și arată că verbele tranzitive și ergative ce exprimă un eveniment sunt compatibile cu ambele sufixe, după cum accentul cade, în context, pe schimbarea de stare implicată în eveniment (citirea cărții, venirea la putere) sau pe procesul ce conduce la o schimbare de stare (cititul, venitul acasă târziu
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
demonstrației că reflexivele nu sunt inacuzative, Reinhart și Siloni (2004: 175) arată că reflexivele rusești nu trec acest test. 9. DE CE NU FUNCȚIONEAZĂ (DECÂT PARȚIAL) ACESTE DIAGNOSTICE PENTRU LIMBA ROMÂNĂ? Lipsa unor teste sintactice relevante pentru delimitarea clasei verbelor inacuzative/ergative din limba română a determinat apariția unor afirmații cum este aceea că sintaxa limbii române nu pare să fie sensibilă la distincția ergativ−inergativ (Avram 1999: 508), în română, distincția dintre inacuzative și inergative nu e codată gramatical, de unde și
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
DECÂT PARȚIAL) ACESTE DIAGNOSTICE PENTRU LIMBA ROMÂNĂ? Lipsa unor teste sintactice relevante pentru delimitarea clasei verbelor inacuzative/ergative din limba română a determinat apariția unor afirmații cum este aceea că sintaxa limbii române nu pare să fie sensibilă la distincția ergativ−inergativ (Avram 1999: 508), în română, distincția dintre inacuzative și inergative nu e codată gramatical, de unde și nefuncționarea testelor (Dobrovie-Sorin 2004). Aceste afirmații nu sunt surprinzătoare, în contextul în care nici în alte limbi nu există astfel de teste (greaca
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
acestuia) este foarte greu de dovedit; inversiunea locativă este posibilă în orice fel de propoziții; ● româna nu are structuri specializate pentru exprimarea rezultativului; ● româna nu are particule aspectuale − dacă ar avea, probabil că acestea ar fi legate de distincția inergativ/ergativ, sau, mai degrabă, de distincția telic/atelic, așa cum se întâmplă cu perechea a dormi vs a adormi; ● teste precum genitivul negației în rusă nu se pot aplica și la alte limbi, pentru că țin de reguli specifice fiecărei limbi; în română
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]