3,970 matches
-
Bârsan, violonista Gaby Grubea a interpretat Concertul în Mi minor pentru vioară și orchestră, op. 64 de Felix Mendelssohn-Bartholdy. De asemenea, în programul concertului din acea seară, s-au regăsit Simfonia a III-a în Mi bemol major, op. 55, “Eroica” de Ludwig van Beethoven și Uvertura operei “Ruslan și Ludmila” de Mihail Glinka. Stagiunea 1947 - 1948 avea să confere o tot mai pronunțată continuitate acestei orchestre care numără, la acea oră, aproximativ 65 de instrumentiști, dintre care 47 erau craioveni
“Zilele Muzicale Aniversare – 66” [Corola-blog/BlogPost/93517_a_94809]
-
ele, “domnul” Dode s-a enervat: - Hai, afară din cetate! La inamici cu voi! Și fetițele au zbughit-o în curte, bucuroase că au scăpat de “încrâncenata” luptă ce se pregătea. Chiar, de ce i se năzărise “domnului” Dode să organizeze “eroicul asalt în ziua aceea”? Pentru că domnul Arsu plecase cu treburi nu știu unde și-l lăsase pe dumnealui să aibă grijă singur de cele două clase în care învățau țâncii din a-ntâia și a doua. Fericit prilej să ne demonstreze talentul
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
silențios spre dreapta. Am avut impresia că durează o eternitate până când s-a retras cu totul. Lucrul ăsta a avut și o parte bună: am avut timp să-mi Înving ezitarea care mă chinuia - să pășesc Înăuntru sau să fac eroic cale-ntoarsă? Venisem hotărât să intru, așa e, dar acum, când faptul devenea posibil, era puțin altceva. Mi-am luat inima În dinți, și animat de fatalist-mobilizatorul „fie ce-o fi”, am trecut dincolo de prag. Primul reflex mi-a trimis instantaneu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
R’Orab, cămila sa credincioasă, tatăl său se bucura de prezența celui ce fusese în stare să creeze în același timp pustietatea deșertului și splendoarea raiului. Născut în sânul unui popor de eroi, tatăl său devenise vestit datorită faptelor sale eroice, și de aceea cel prin ale cărui vene curgea sângele lui trebuia să demonstreze că acest sânge își păstra în continuare toată vigoarea. Se iviră umbrele, se lăsă noaptea, începură să urle hienele, o lună imensă se ivi la orizont
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ceva, nimeni nu îndrăznea să pună la îndoială părerea sa, întrucât era unul dintre puținii tuaregi care reușiseră să ajungă la rangul de căpitan în armata franceză și care își făcuse studiile la Paris. Călăuză credincioasă a generalului Leclerc în timpul eroicei sale expediții prin deșert, cu șaizeci și ceva de ani în urmă, trăise vreme îndelungată la Londra, luase parte la debarcarea trupelor aliate în Normandia și intrase printre primii în capitala Franței în ziua eliberării, cocoțat pe un tanc vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
temuții stăpâni ai nisipurilor deșertului, ci se transformaseră într-o armată de dezrădăcinați fără țară și fără speranțe. Împrăștiați prin douăsprezece țări, fără căpetenii, înfruntându-se uneori între ei din cauza unor vechi neînțelegeri, imohagii erau condamnați la dispariție; probabil că eroica aventură a tatălui său fusese ultima zvâcnire dinaintea morții. — Nu înțeleg, murmură într-un târziu, ca și cum ar fi vorbit cu el însuși. Chiar nu pot să înțeleg. — La ce te referi? — La apatia poporului nostru. Suntem oameni puternici, temuți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
mai mari prostii pe care le-am auzit vreodată... - zise pilotul cu absolută naturalețe. Poporul tău a fost un popor temut, respectat și admirat de-a lungul istoriei. A intrat chiar în legendă și s-a scris despre faptele sale eroice din deșert aproape tot atât cât despre cele ale spartanilor din Grecia sau ale siouxilor din America de Nord... Când cei din „Statul bătrânilor“ au decis că mașinile nu trebuie să treacă pe teritoriul vostru, a fost de ajuns ca raliul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
putem face? — Dacă negociem, o să fim ca niște căcați! - protestă armeanul. Niște adevărați căcați! Asta și suntem - replică bărbatul cu garoul la picior. Căcați ce omoară pentru bani și care doar în filmele proaste își ispășesc păcatele printr-o faptă eroică... - Își atinse ușor bandajul însângerat și adăugă: Operațiunea asta a fost foarte prost plănuită încă de la început, și ăsta-i rezultatul. Mai bine acceptăm o înfrângere decât să regretăm un dezastru. — Mai e cineva de acord...? — Aici începe să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
un glas anonim. Iar mie mi-ar cădea foarte prost să ajung hrană pentru vulturi. Mecanicul studie cu atenție trupa demoralizată, păru să ajungă la concluzia că nici unul dintre acei duri mercenari nu era deloc dispus să facă o faptă eroică mai potrivită cu filmele proaste decât cu autenticul profil moral logic al unei bande de aventurieri plătiți, și în cele din urmă ridică din umeri, arătându-și dezinteresul față de problemă. — De acord! - zise. O să încerc să negociez. Cel rănit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
special să-și salveze oamenii, de aceea nu cred că va ezita să se sacrifice. — Cred că nu vezi lucrurile dintr-un punct de vedere adecvat - remarcă Sam Muller cu un fel de ironie în glas. Poate că un căpitan eroic s-ar sacrifica pentru bieții săi soldați în termen, dar mă îndoiesc că un mizerabil de șef al unor mizerabili mercenari ar fi dispus s-o facă. — Atunci privește lucrurile din alt punct de vedere... - îi spuse la rândul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
mizerabil de șef al unor mizerabili mercenari ar fi dispus s-o facă. — Atunci privește lucrurile din alt punct de vedere... - îi spuse la rândul său Gacel Sayah. Poate că niște bieți soldați în termen niciodată nu și-ar sacrifica eroicul căpitan, dar niște mizerabili mercenari s-ar putea să fie dispuși să-și sacrifice mizerabilul șef. Sud-africanul nu-și putu stăpâni un scurt hohot de râs, cu toate că era în pericol de moarte și se afla în mijlocul deșertului Tenere. — Al dracului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ridice. — Ai scăpat ca prin urechile acului! mormăi. Eu ți-aș fi tăiat mâna și boașele, dar harapul ăsta te lasă să pleci cu o simplă cicatrice cu care o să te mai și fălești pe deasupra, arătând-o ca pe o eroică amintire a războiului din Bosnia. Iar cât despre morți, dă-i în mă-sa! Hai să plecăm de aici! Îl împinse, obligându-l să urce în aparat, iar după câteva clipe zburau din nou în direcția nord-est. După vreo douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
să-l arunce dintr-odată Între palete În massa amorfă care Înghite totul. Nu, mortul acela n-a ajuns pînă la malaxor. S-a apropiat doar, cum dau tîrcoale cîinii hămesiți bucătăriilor de cantină. El n-a făcut nici un gest eroic, poate doar imprudența de a privi, de a-și imagina acel lucru extraordinar, singurul spectacol adevărat din viața lui. Malaxorul era prea sus pentru el; nu l-a primit. De cîteva nopți se furișa după lăsarea Întunericului, cînd toate zgomotele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cu niște poze bine făcute, toate, fără excepție, ale lui Engelhard, în care am văzut eu prima oară ceasul de flori, pavilioanele din parc, sanatoriul și viața socială din Piața Moartă. Însă astea erau mai degrabă instantanee vesele, mai mult eroice decât credibile, cu texte frapante, ca de pildă: „Balonul domnișorului s-a spart“ sau „Curajosul salvator a readus turistul la viață“ sau „Vestitul nostru oaspete doboară ursul“. Bódog Arthúr, întemeietorul revistei și eternul ei redactor-șef, publicist de felul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
ei. Mașina fiind covor. Mustața mea, bruscă, pe care n-o aveam, e cât totul, reprezintă acum semnătura cuiva mare și nevăzut, care-și râde de noi. Drăcia, speriată, încearcă să se rețină de la a atinge oceanul și face sforțări eroice de a nu ne lăsa înghițiți. Dar cum să eviți inevitabilul în felul ăsta? Zbaterea inutilă și întrucâtva comică a vehiculului, care a dezvoltat de undeva din el niște picioare, special pentru această sinistră ocazie, este oricum mult prea puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
șlefui atât de minunat. „Uniunea Scriitorilor din Jackson City”... cam acesta fu ultimul gând care îmi străbătu biata minte înainte de a lua ceea ce avea să fie una dintre cele mai cumplite decizii ale vieții mele. Veșnic dornic de noi și eroice isprăvi, m-am hotărât să intru. Am pășit cu stângul. Clădirea era destul de veche, din câte bănuiam, deși n-aș putea spune exact ce anume mă făcea să cred asta, întrucât stilul arhitectonic îmi era cu desăvârșire necunoscut. Nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
spună ceva până la capăt, fiind întrerupt, contestat și contrazis cu înfrigurare. Unii spuneau că Burkeviț are dreptate, că războiul nu-i folosește nimănui, că, dimpotrivă, e ucigător, fiind convenabil doar pentru generali și intendenți. Alții afirmau că războiul e ceva eroic, că fără războaie n-ar fi fost nici Rusia, că n-are nici un rost să te smiorcăi, trebuie să lupți. Iar alții considerau că, deși războiul e un lucru îngrozitor, pe moment el este necesar și că, dacă un chirurg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
La întrebarea prevenitoare a medicului-șef dacă are rude sau prieteni care l-ar putea îngriji, a răspuns că nu are. După o scurtă tăcere, a adăugat că mama i-a murit și că dădaca lui, care l-a ajutat eroic în tot acest timp, are ea însăși nevoie de ajutor, că un coleg de clasă, Stein, a plecat nu demult în străinătate și că nu știe unde se află alți doi colegi - Egorov și Burkeviț. Când a pronunțat ultimul nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Ar fi posibile două concluzii. Ori tînărul aristocrat a murit brav și demn, fiind conștient de sfîrșitul său, cu capul sus, ori a fost o scenă bine regizată În spatele căreia s-ar fi aflat orgolioasa sa mamă. Prima variantă, cea eroică, va fi susținută și propagată verbal și apoi Întocmai consemnată de sanculoți și iacobini. A doua variantă, În care tînărul va spera, pînă-n ultima clipă, la o Întorsătură magică, va fi consemnată de istoricii potentei dinastii habsburgice pentru a preîntîmpina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
buletine care fuseseră descărcate din urne, a doua solicitare de urgență făcută la minister, grandiozitatea sarcinii pe care o aveau în față i-a făcut să freamăte de o emoție pe care nu au ezitat s-o numească epică sau eroică, ca și cum manii patriei, reînviați, s-ar fi materializat, ca printr-o magie, în acele hârtii. Una dintre acele hârtii era a soției președintelui. A venit adusă de un impuls care a obligat-o să iasă de la cinema, a petrecut ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
creației. Retragerea a fost fixată pentru zorii celei de-a patra zile și s-a nimerit să fie o noapte cu ploaie dezlănțuită, dar asta n-ar fi o contrarietate, dimpotrivă, avea să dea migrației colective o notă de faptă eroică demnă de a fi păstrată în amintire și înscrisă în analele familiei ca o demonstrație clară a faptului că nu se pierduseră toate virtuțile rasei umane. Nu e același lucru să transporți o persoană într-o mașină, în liniște, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
o femeie norocoasă la treizeci de ani. — Amory, dragule, gunguri ea moale, am petrecut momente atât de stranii, de nepământene, după ce ne-am despărțit. — Zău, Beatrice? Când am suferit ultima cădere nervoasă. Se referea la ea ca la o ispravă eroică, vitejească. Doctorii mi-au spus - În voce Îi vibra o notă confesivă - că orice bărbat viu care ar fi băut la fel de necurmat ca mine ar fi fost terminat din punct de vedere fizic, dragul meu, și Înmormântat - Înmormântat demult. Amory
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
viață. Avea să fie un locuitor al New York-ului, cunoscut În toate restaurantele și cafenelele, pus la costum elegant de dimineața până seara, dormind doar În ceasurile plicticoase de dinainte de amiază. — Da, domnule! M-aș Însura cu ea chiar astă-seară! EROIC, ÎN TON CU CEILALȚI Luna octombrie a celui de al doilea său an la St. Regis’ - ultimul - a rămas un punct culminant În memoria lui Amory. Meciul cu Groton s-a jucat de la ora trei a unei după-amiezi răcoroase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a ascultat pe străinii aceia grohăind sforăind și umplând compartimentul cu miasma grea a celei mai noi Americi. La Princeton tot omul lua războiul În derâdere În public, dorindu-și Însă În particular ca moartea să-i fie cel puțin eroică. Studenții de la litere Îl citeau cu pasiune pe Rupert Brooke; stâlpii de cafenea se Întrebau dacă guvernul va aproba croiul englezesc al uniformelor ofițerești; câțiva leneși incurabili au scris unor birouri obscure ale Ministerului de Război, solicitând o misiune ușoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
actor cotat, aplaudau o mie de oameni de trei ori pe un monolog tâmpit, eram cineva. Dacă ei voiau ca pe vremea lui Finți, treaba lor, rămânem prieteni. ― Te-ai necăjit? mă întreabă după câteva zile Beligan. ― Nu, mint eu eroic. ― Ai priceput ceva? ― Cred că da. ― Asta e important, restul sunt daraveri de clopotniță, mormăie bosul și pleacă mai departe, lăsându-mă baltă destinului meu, de vreme ce declarasem că am priceput ceea ce trebuia. Ca regizor sunt extrem de încăpățânat, nu renunț la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]