3,004 matches
-
om”, sunt „culese” personaje din cotidian și se configurează un fel de portrete-document focalizate pe statutul femeii în epocă. Saltul în evoluția scriitoarei e marcat de romanul Darul de nuntă (1986), carte a introspecției analitice, impresionând prin acuitatea psihologică. Aici, eroina, Sabina, își oferă o lungă rememorare, prilejuită de o călătorie nocturnă cu trenul. Fluxul memoriei recuperează, „cu privirea aburită”, intensitatea trăirilor, urzeala tainică a trecutului, pentru a ajunge, salvator, la „descoperirea de sine”. Purtată de amintiri, eroina redescoperă un „păienjeniș
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286765_a_288094]
-
acuitatea psihologică. Aici, eroina, Sabina, își oferă o lungă rememorare, prilejuită de o călătorie nocturnă cu trenul. Fluxul memoriei recuperează, „cu privirea aburită”, intensitatea trăirilor, urzeala tainică a trecutului, pentru a ajunge, salvator, la „descoperirea de sine”. Purtată de amintiri, eroina redescoperă un „păienjeniș de aur”, traversat în surdină de ecouri lirice: satul copilăriei, chipurile dragi ale celor care au fost, propria-i dramă atunci când sosise „zefirul mângâios” al iubirii. Întâlnirea cu Sorin, acel așteptat „om bun”, va fi - după sfâșierea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286765_a_288094]
-
un suflet sărac”. Căminul va fi bântuit de seisme, dar sacrificiul matern - ordonând lumea - o face pe Sabina să-și dezvăluie puteri nesecate. Accesibil, secvențial, poematic, construit în trepte, fără procedee compoziționale sofisticate și respectând, cu mici ocoluri, cronologia vârstelor eroinei, romanul, scris în două registre lingvistice, însoțit și de un glosar, se vrea o pledoarie pentru păstrarea frumuseții sufletului, mereu expus agresiunilor. D. a vădit interes și pentru literatura destinată celor mici. Piesa Tică și Mică în excursie (1961), scrisă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286765_a_288094]
-
adânc în textul istoricului literar, care știe să evoce un mediu sau o personalitate asemenea unui artist și care, deși din ce în ce mai adâncit în cercetarea documentelor și cărților mai mult sau mai puțin vechi, veghează cu un al treilea ochi, ca eroina din povestea lui Creangă, asupra tinerilor critici, care, asemenea nurorilor din povestire, își mai fac din când în când de cap (despicând, de pildă, „cu dexteritate firul în patru, ba chiar și în patruzeci și patru” sau promovând stilul unei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
literatură liberă, pentru că nu lăcomia și carierismul, ci ideea socialismului și simpatia pentru cei ce muncesc vor face să se înroleze în rîndurile ei noi și noi forțe. Aceasta va fi o literatură liberă, pentru că ea nu va servi unei eroine suprasătule, nu celor zece mii din pătura de sus care se plictisesc și suferă de obezitate, ci milioanelor și zecilor de milioane de muncitori, care alcătuiesc floarea țării, forța ei, viitorul ei. Aceasta va fi o literatură liberă, care va fertiliza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
precis în perioada imediat următoare încheierii păcii de la Adrianopol (1829). Aria ei de răspândire include întreaga Muntenie, Oltenia, Moldova și sudul Banatului. Lipsită de elemente fabuloase, balada cuprinde relatarea unei întâmplări neobișnuite: răpirea unei tinere fete de către un negustor arap. Eroina, frumoasa crâșmăriță Chira, este la început ademenită de bogatul negustor, cu daruri scumpe. Respins de fată, arapul o răpește prin înșelăciune. Prinzând de veste, frații Chiralinei aleargă în urmărirea lor, îi ajung și îl ucid pe răpitor. Întoarsă acasă, Chira
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286202_a_287531]
-
contrast, poetul anonim conturează imaginea Chirei, folosind cele mai delicate nuanțe. Aglomerările metaforice („Frumoasă zână,/ fragedă copilă,/ tânără zambilă,/ floare din grădină,/ rază de lumină”), reluate ca un laitmotiv, pun în relief una dintre cele mai frumoase imagini ale unei eroine de baladă. Ceilalți eroi se disting mai ales sub aspect moral. Principalele trăsături de caracter ale fraților Chirei sunt sintetizate plastic în numai două versuri: „hoții Brăilei,/ șerpii Dunării”. Impresionează, de asemenea, starea sufletească a bătrânei mame, bine surprinsă într-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286202_a_287531]
-
arbitrar intitulat Călător din noaptea de Ajun (1936; reeditat în 1971 sub titlul Anotimpul pierdut), faptele relatate sunt anterioare celor din Într-un cămin de domnișoare. Participantă, în 1931, la cursurile de vară de la Grenoble, naratoarea, una și aceeași cu eroina, face o pasiune devastatoare și devine obiectul unei pasiuni de aceeași intensitate a colegului german amintit, Peter. Amândoi ar vrea să se unească prin căsătorie, însă familia acestuia se opune. Relațiile se complică și în cuplu, prin supralicitarea de către fată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288508_a_289837]
-
lunga confesiune, obositoare prin repetiție, a unor apropieri și îndepărtări, a unor întâlniri și despărțiri, a unor elanuri epistolare exprimând dorințe exasperante, cenzurate când îndrăgostiții sunt împreună de susceptibilități cu aspect morbid. Comentatorii romanului au apreciat autenticitatea psihologică a trăirilor eroinei (G. Călinescu și mai ales Pompiliu Constantinescu), dar au reproșat tocmai excesul de feminitate al autoarei, de unde provine impresia de incapacitate de a se ridica de la general la simbol. Al treilea roman, Legile jocului (1972), e o confesiune la persoana
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288508_a_289837]
-
aceasta i-o inspiră, în loc de a fi râvnitul poem de iubire, îi sporește și mai mult renumele de mare umorist. În cele din urmă poetul se spânzură de o creangă. Mai evident parodică e Paco și Petro, nuvelă având ca eroină o frumusețe inspiratoare de pictură și literatură nemuritoare, preschimbată, după zece ani, în opusul ei: o muiere grasă și cu început de mustăți. De aceeași factură sunt majoritatea pieselor din volum. Nedumeririle lui Duduță (1969) însumează povestiri cu scene de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288508_a_289837]
-
că personajul feminin joacă în istoria genului un rol preponderent ca ferment al diegezei și că, în ciuda trecerii timpului și a fluctuațiilor modei, concepția despre feminitate „s-a păstrat în aceleași limite, aproape intactă”. Punând în lumină rolul pe care eroinele l-au jucat în modernizarea genului la noi, autoarea se oprește asupra exemplarității acestora sub aspect sociologic. Analiza raporturilor dintre spațiul public și cel privat în romanele interbelice, realizată în spiritul orientărilor contemporane ale științei istorice și răspunzând provocărilor criticii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289086_a_290415]
-
oarecare detașare (Melentea), dar aceasta este doar un paravan, dincolo de care se ascund o dramă neguroasă, o deznădejde încruntată. Prea puțin creștin, în fond, A. definește „păcatul” ca „împietrirea inimii” (Nemângâiat), adică un soi de reprimare a vieții. De aceea, eroina din Stana trăiește cu o furie neguroasă, încrâncenată, la limita patologicului. O nefericire a personajelor este singurătatea socială, îndeosebi destrămarea familiei, la care ele reacționează violent și neașteptat, dur și cu voluptatea suferinței (Fefeleaga). Personajele cele mai realizate sunt oameni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
ale "tranzacțiilor" cu turcii. Lumea cărții Ioanei Drăgan - de fapt, lumea noastră - este una căreia i s-a atrofiat glanda ce secretă simțul moral, păstrînd în schimb, în plină promiscuitate, dar cu atît mai agresiv, reziduul toxic al prejudecăților. Pe eroină indiferența față de morala tradițională, dezinvoltura sexuală de care dă dovadă cu asupra de măsură nu o fac însă imună la sentimente și sentimentalisme, deci nici la dezamăgiri. Lăsîndu-se antrenată în relații nu întru totul salubre, Mona proiectează deziderativ o aură
Romanul unei fete de tranziție by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/17353_a_18678]
-
sporește capacitatea imaginativă, iar libertinajul face să încolțească dorința de iubire și mister. Nevoia de fantazare ne-o explică personajul însuși, atunci cînd vorbește despre obligația de a purta, din cauza unei forme foarte avansate de miopie, ochelari. Cu ei - spune eroina - "lumea din jur mi se pare prea rigidă, prea reală. Totul e brutal, dur. Știu tot, nu trebuie să mai ghicesc nimic și mă plictisesc". Sau, ceva mai departe: "Acei trei metri, distanța la care el (oculistul - n.m.) zice că
Romanul unei fete de tranziție by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/17353_a_18678]
-
pentru milioane de ochi". Nu e de mirare, deci, că fără să poarte ochelari își trăiește Mona, la Istanbul, "marea iubire" - nefericită, cum altfel? - pentru un Făt-Frumos à la turque; "o poveste fără happy end, așa ca-n viață, cu eroina... blondă și despletită... strînge din dinți și merge mai departe, mereu mai departe, lăsînd în spate copilăria și pe mama, pe nenea Costi și pe tanti Lili, iubirea și orașul, aurul și vara solară, clișeele dintotdeauna ale fericirii (...)". Dacă, în
Romanul unei fete de tranziție by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/17353_a_18678]
-
merge mai departe, mereu mai departe, lăsînd în spate copilăria și pe mama, pe nenea Costi și pe tanti Lili, iubirea și orașul, aurul și vara solară, clișeele dintotdeauna ale fericirii (...)". Dacă, în tinerețe, pentru a-și proteja jocurile imaginației, eroina noastră preferă să poarte ochelari de soare în locul celor recomandați, mai tîrziu, ajunsă o soție lenevind domestic pe canapea, i-ar fi mai utili ochelarii fumurii, de orb, pentru a nu mai vedea că este înșelată. Cinismul sexual al animalului
Romanul unei fete de tranziție by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/17353_a_18678]
-
o iubește, în a scrie poezie, în a fi un erou de război - preferă să devină femeie - în a avea un moștenitor de sex masculin (necesar pentru a-și păstra averea), în a-și păstra casa. Și totuși, în final, eroina e veselă ca un pițigoi, motiv pentru care filmul nu are un sfârșit definit, nu are "închidere" narativă. Al doilea scop urmărit de Woolf prin scriitura nelineară era de a-și bate joc de distincțiile tradițional rigide ale istoricilor (inspirat
Orlando, peliculă feministă (I) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11774_a_13099]
-
scopurile urmărite de Woolf, dar alege alte moduri pentru a le realiza. Filmul este separat prin intertitluri, dar acestea nu se referă la epoci sau secole, ci la experiențele pe care le resimte Orlando. Ca atare, filtrată prin perspectiva eroului/eroinei, istoria apare ca un continuum. Nu e nici cauzală, nici coerentă. Personajul ca mediator al istoriei demistifică auto-efasarea istoricului tradițional, care se pretinde independent și obiectiv față de toate epocile istorice, inclusiv cea în care trăiește. Faptul că istoria are un
Orlando, peliculă feministă (I) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11774_a_13099]
-
în față și, la fel de discret, se spînzură. În finalul ciclului Medelenilor, Ionel Teodoreanu își sacrifică abrupt personajul favorit, pe Olguța. Ea află că are cancer mamar și nu suportă ideea unei agonii prelungite. Ca atare se împușcă. La fel procedează eroina din Jar, de Rebreanu, aceasta trădată cu cinism de amantul ei, un tip insipid. În România interbelică, accesul la armele de foc era lesnicios. Chiar în timpul dictaturilor regală și antonesciană oricine putea dispune de pușcă sau pistol, practic fără restricții
Cronica neagra a personajelor literare by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10140_a_11465]
-
film dar pe-aproape, ceea ce conferă verosimiltate montării de proporții a acestui musical (oricum revenit în modă și pe meridiane europene de la Resnais la Saura ori Kusturica). Ochiul de expert al unui superstar deopotrivă solist, regizor și producător vede în eroina sedusă și abandonată (în urma unei inerente ciocniri de orgolii) nu doar pe fiica celui pe care-l plagiază fără scrupul (originalitatea nefiind un atribut necesar în arta indiană) ci o posibilă vedetă a supershow-urilor sale ultramoderniste ce-i fac
De doi bani NIRVANA! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16848_a_18173]
-
Blade 2 - SUA - premieră (15, 17, 19). FEMEIA FATALĂ (La Femme Fatale) - producție SUA, 2002. Scenariul și regia: Brian De Palma. Cu: Antonio Banderas, Rebbecca Romijn-Stamos, Peter Coyote, Eriq Ebouaney, Edouard Montoute, Rie Rasmussen, Gregg Henry, Thierry Fremont, Fiona Curzon. Eroina principală, seducătoarea Laura Ash, care este centrul și, în același timp, punctul de plecare al animatului thriller, este o manipulatoare înnăscută, o făptură de o frumusețe răpitoare, o adevărată femeie fatală, adaptată cu multă inventivitate unei povești moderne. Laura se
Agenda2003-10-03-20 () [Corola-journal/Journalistic/280778_a_282107]
-
rusești. Conceput în stil neoclasică-modern, spectacolul este reluarea unei creații realizate inițial în anul 2002, pentru Teatul Maggio Musicale Fiorentino, din Florența. Pasajele coregrafice cele mai împlinite valoric, atât în concepție cât și în interpretare, sunt cele două duete ale eroinei principale Mașa - Adela Crăciun - primul cu Soțul - Alin Gheorghiu - și al doilea cu Amantul - Gigel Ungureanu. Acestora li se adaugă dansul cu iz expresionist al bocitoarelor de la înmormântarea Soțului, moment bine susținut și de costumele realizate de Luisa Spinatelli, din
O serie de întrebări fără răspunsuri by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7481_a_8806]
-
cinci romane: Cazul Jane Eyre (The Eyre Affair), Lost in a Good Book, The Well of Lost Plots, Something Rotten și First Among Sequels, iar cel de-al șaselea, One of Our Thursdays is Missing, va apărea în martie 2011. Eroina care are talentul de a trece granița dintre realitate și ficțiune primește tot felul de misiuni periculoase: fugărește criminali în serie, care ucid personaje literare, investighează furtul de brânză și dispariția lui Godot, face psihoterapie de grup cu personajele din
Cazul Jane Eyre () [Corola-journal/Journalistic/5906_a_7231]
-
el vorbește cu tonul și pe limba lui naturale. Este limba cinema-ului, a inteligenței, a sensibilității" , se mai scrie în publicația franceză. Totodată, criticul de film se declară entuziasmat de prestația actrițelor principale din, Cristina Flutur și Cosmina Stratan: "Eroinele sale sunt atât de adevărate, atât de unice, încât au copleșit publicul la Festivalul de la Cannes. Spectatorii au rămas cu viziunea unei enigme. Dintr-o dată, iată iarna. Un fel de liniște se așterne peste sat. Zăpada îngheață inimile și învăluie
Le Figaro: "După dealuri, un film al dracului de bun" by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/80736_a_82061]
-
am dobândit-o și după mai multe încercări ratate, abia acum i-a venit rândul. Cred în destinul lui... - Vă mărturisesc că mă număr printre sutele de cititoare care s-au îndrăgostit definitiv de scrierile dumneavoastră după lectura romanului Refugii. Eroinele care populează romanul sunt veridice, credibile: de unde cunoașteți atât de bine sufletul feminin? Cât timp și cum v-ați documentat atunci când le-ați creat pe Ioana Olaru, Victoria Oprea, Tatiana, Silvia și Codruța Giurgea, ori pe funcționarele mărunte din fabrica
Augustin Buzura: ,,M-am retras din lumea literară din lipsă de timp" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/9056_a_10381]