1,413 matches
-
sus locul unde Craig spune că trebuie să ne păstrăm trupul disponibil pentru marile impulsuri prin care inima își spune cuvântul. Desigur, iubirea nu e înțeleasă, în pasagiile citate mai sus, numai ca iubire între bărbat și femeie, ci dincolo de eros (dar nu mai presus), are și o accepție mai generală, oarecum în sensul lui agapé. Ea e și o funcție de cunoaștere, așa cum arată Max Scheler într-un eseu celebru. Mai mult decât atât, organul ei, inima, reprezintă pentru Craig singura
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
prietenie. Dialogul acesta e plin de arguții sofistice aduse pe de departe pentru a stabili teze practic contestabile, dar filozofic fecunde, în mod obișnuit atribuite lui Socrate de către Platon, cum este cea că prietenia (philia, aproape identică la el cu eros) ar fi năzuința unilaterală a neîmplinitului către împlinire și că deci numai ființa imperfectă iubește, cea perfectă rămânând impasibilă (teză de altminteri amendată foarte subtil chiar de Platon la finele dialogului). Cu toate arguțiile acestea, nu rareori iritante, dar și
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
poate avea ca pornire concupiscența, firește, dar o transcende, trece infinit dincolo de ea. Concupiscența, erotismul, rămase la ele însele, merg în circuit închis, se epuizează și se repetă, nespornic, ca obiectele proliferante din piesele lui Ionescu. Aceasta se petrece atâta vreme cât erosul nu duce la fuziune, la înfrângerea egoismului. Dar dragostea, cu erotism cu tot, dragostea pentru creatură, pentru o ființă carnală, vulnerabilă și muritoare, devine inepuizabilă prin fuziunea creaturilor și capătă un sens metafizic fără a pierde nici o secundă concretul fizic
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
el, privindu-l cu supunere și dăruire ; el, de asemeni, o ține îmbrățișată, privind-o protector și tandru. Dragoste profană, între bărbat și femeie, sau dragoste divină ? Întrebare fără rost. Și s-ar putea obiecta că nu fac deosebire între eros și agapé ; unde s-ar ajunge atribuind iubirii aproapelui un sâmbure erotic ? Există atâtea cazuri de sfinți și de laici care s au lăsat torturați până la moarte pentru alții sau pentru o credință, aceasta desigur tot din dragoste, dar evident
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
nu erotică. Evident, evident. Dar dragostea erotică, pe care am numit-o „adevărată” și pe care am contemplat-o în icoana amintită, e o dragoste neegoistă, o dragoste deschisă, ce se revarsă de la obiectul ei concret asupra întregii Creațiuni. Acest eros duce necesarmente la agapé. Dragostea adevărată nu e un simplu colaj, limitat la concupiscență și sentimentalism, și nici o împătimire închisă și înverșunată. De vreme ce implică de la sine virtualitatea sacrificiului, are implicația sacră pe care acesta o presupune. Principiul dragostei e unul
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
a extincției universale (temă tratată în profunzime de I. Negoițescu, în cartea sa despre poezia lui Eminescu). Este logic ca această viziune cosmică să includă concentric sfera naturii, a societății și istoriei (de unde patosul politic) și, firește, ca sâmbure originar, Erosul. De aceea poezia de dragoste nu e la Eminescu o simplă expresie sentimentală (deși, evident, e și asta, ca firesc fenomen uman), ci are totdeauna un sens metafizic, până și în romanțele vulgarizate mai târziu prin transpunere muzicală. Pe lângă plopii
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Demiurgos doar el aude plânsu-și ”, în care comentatorul vede lirismul plutonic eminescian, nu e vorba de plâns ca efect al unei emoțiuni depresive individuale, ci de un plâns cosmic, cu sensul resorbției în sine a Creațiunii, în ultimă esență a Erosului originar („L’Amor che move il sole e l’altre stelle”) sau a acelui Logos spermatikos din cosmogonia gnostică. E totuși vorba de „depresiune”, dar în alt înțeles, în acela de încetare a tensiunii generatoare, de dizolvare a tuturor concrețiunilor
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
În ordinea umanului, adică a microcosmului, care în cosmologia tradițională reflectă macrocosmul, această nostalgie a dispariției, „dorul de moarte”, nu înseamnă un deficit vital, nu înseamnă un minus, ci, dimpotrivă, un maximum al acestei reflectări, implicând și sensul final al erosului uman. Călinescu afirma natura senzuală a lui Eminescu, robustețea vitală atât a omului cât și, ceea ce importă în primul rând, a lirismului său. Fără îndoială, e adevărat ; accentul viguros, ferm, energia vitală sunt incontestabile în patosul liric eminescian, principiul viril
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
care principalele curente privind psihologia persoanei sunt influențate de literatură, căci „meritul de a fi atras atenția asupra factorilor din actualitatea vieții noastre revine și literaturii, filosofiei și psihologiei existențialiste”. Sunt avute în vedere ca factori formativi și de comportament erosul, familia, profesia, căsătoria și cultura. Se vorbește și de repercusiunile biotipului asupra gândirii, caracterului și emotivității, cu exemple din modul de conduită al lui Al. Macedonski, Mateiu I. Caragiale sau Gib I. Mihăescu. Freudismul și psihanaliza însoțesc analiza psihismului creator
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288016_a_289345]
-
sine, ci pe noi. Pe care se pare că ne disprețuiește, dar... din nou, acest cuvânt, acest verb Își pierde Înțelesul când punem În mișcare forțe atât de inefabile și de teribile precum Prezentul, zeul ascuns și capricios, rudă cu Eros și aliat al lui Dionysos, de care unii dintre noi avem o acută nevoie. Și Înșirăm lungi și Întortocheate istorii, mișcând felurite personaje, doar pentru a-l atrage din vizuina sa căptușită cu sidef, pe ai cărei pereți cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
primul rând; ca eseu, acest amplu text nu abordează consecvent și riguros tema, extrem de orgolioasă, a „sensului vieții”. Toate extrapolările care se referă la ea se sprijină pe segmente de biografie sau pe alte teme, cum ar fi libertatea, hazardul, erosul, adaptarea, norocul, destinul - mai bine zis capacitatea de destin - etc. Iar ca „memorii”, la fel: cititorul nu află istoria și firul unei vieți de creator, datele, secvențele sau scenele, evenimentele biografice sunt mereu Întrerupte de teorii, digresiuni care nu au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cate sunt Comandorul și Don Juan desprinse din piesa lui Tirso de Molina. Transferul simbolic de libidou revo- luționar de la mase la un public feminin cum sugerează invocarea lui Don Juan relevă o observație interesantă și anume că există un eros deturnat și sublimat în discursul politic și că energiile sunt captate prin discurs atât la nivelul maselor studențești cât și a publicului gazetei. „Coriolan îi strângea rândurile, o organiza, o îmbărbăta, o înflăcăra și o ducea - la statuia lui Mihai
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
să fie făcute anumite distincții și să se verifice fiecare lucru păstrând ceea ce este bun. Eros și agapé Mulți teologi în cadrul reflecțiilor lor despre dragoste au făcut totul, fără a reuși, pentru elaborarea unei diferențe, din perspectiva lui Isus, între erosul senzual al grecilor și acea agapé dezinteresată, dragostea ce se dăruiește. În ce mă privește, nu sunt dispus să trasez o limită atât de netă între aceste două sentimente: este o daună atât pentru eros (lat. amor), cât și pentru
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
din perspectiva lui Isus, între erosul senzual al grecilor și acea agapé dezinteresată, dragostea ce se dăruiește. În ce mă privește, nu sunt dispus să trasez o limită atât de netă între aceste două sentimente: este o daună atât pentru eros (lat. amor), cât și pentru agapé (lat. caritas). Sunt împotriva devalorizării și a demonizării erosului. În acest mod iubirea pasională, sentimentul prin care celălalt este dorit, este redus la sex și în același timp, erotismul și sexul se degradează. Ambele
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
se dăruiește. În ce mă privește, nu sunt dispus să trasez o limită atât de netă între aceste două sentimente: este o daună atât pentru eros (lat. amor), cât și pentru agapé (lat. caritas). Sunt împotriva devalorizării și a demonizării erosului. În acest mod iubirea pasională, sentimentul prin care celălalt este dorit, este redus la sex și în același timp, erotismul și sexul se degradează. Ambele sunt forțe vitale importante. Aversiunea față de corporealitate și reprimarea sexualității au o istorie lungă, pe
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
delectatio). Chiar și Papa Ioan Paul al II-lea era de părere că până și în cadrul căsătoriei un bărbat putea să-și privească soția într-un mod "desfrânat". Nu trebuie să ne uimească faptul că o astfel de ostilitate față de eros și sexualitate a cauzat un rău nemăsurat în Biserica și educația catolică, având o influență ce a condus la interzicerea pilulei anticoncepționale. Erosul este suspectat chiar și acolo unde nu este înțeles doar ca pasiune senzuală, incontrolabilă și oarbă, dar
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
soția într-un mod "desfrânat". Nu trebuie să ne uimească faptul că o astfel de ostilitate față de eros și sexualitate a cauzat un rău nemăsurat în Biserica și educația catolică, având o influență ce a condus la interzicerea pilulei anticoncepționale. Erosul este suspectat chiar și acolo unde nu este înțeles doar ca pasiune senzuală, incontrolabilă și oarbă, dar și când reprezintă, ca de exemplu în Banchetul lui Platon, acea dorință de frumos și de cunoaștere filozofică avându-și rădăcinile în prietenie
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
din secolul al XIX-lea. Totuși, nu au fost incluse în nici o profesiune de credință, dimpotrivă, Conciliul Vatican II a încercat să se pronunțe împotriva exceselor cultului mariologic și a papalității, obținând un succes doar pe jumătate. Devalorizarea și demonizarea erosului și a sexului, pe de altă parte, au ca urmare o excesivă elevare și sublimarea iubirii ca agapé. Aceasta din urmă (numită în mod eronat "iubire platonică") se spiritualizează: idealul unei iubiri sau unei pasiuni! Este exclus aspectul vital, emotiv
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
autentică. Această caritas creștină poate împărți fapte bune, dar cu greu răspândește iubire. Iubirea are multe forme: prietenia, iubirea părinților, copiilor, a fraților și surorilor, patriotismul, iubirea pentru adevăr și libertate, iubirea față de aproapele, dușmani și Dumnezeu. În schimbul diferenței dintre eros și agapé, pentru mine este fundamentală o altă diferență: aceea între iubirea egoistă, care caută doar propria satisfacție, și cea care se dăruiește, care caută binele celuilalt. Cine-l dorește pe celălalt poate, în același timp, să se dăruiască lui
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
demiurgică a lumii: „În fiecare verb o bătaie a inimii, / în fiecare substantiv - o monadă, / în fiecare adjectiv - ochii apoși ai unei căprioare” (Epitaful cuvintelor). Forța ce propulsează eul spre găsirea „țărmului de aur” al poeziei nu poate fi decât erosul, care înseamnă idealizare și proiecție cosmică a iubitei. De aceea, absența ei este resimțită acut: „Ne-am despărțit ca două continente” (Poem pentru plecarea ta), iar Ofelia devine simbolul dragostei neîmplinite. Cântarea naturii utilizează obișnuitele corespondențe dintre starea sufletească și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290101_a_291430]
-
a violenței balcanice (Tomislav Z. Longinović), Bizantinismul Balcanilor (Milica Bakić-Hayden), mecanismele ideologice ale Balcanismului (Rastko Močnik), războiul din Kosovo (Grigoris Ananiadis), geografia simbolică a Balcanilor, identități și identificări (Alexander Kiossev), atitudinea ambiguă a românilor față de apartenența lor balcanică (Adrian Cioroianu), erosul identității (Ivaylo Ditchev), gen și sexualitate în Serbia (subiect al unui grupaj de eseuri semnate de Branca Arsić, Vesna Kesić, Dušan I. Bjelić și Obrad Savić), tendințele depresive ale psihicului balcanic, exploatarea capitalului victimizării, film, arte plastice și literatură în
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
plecat „Toată lumea să-l privească,/ Să-l prăjească, să-l căiască” (Plopi - Râbnița - Transnistria) deconspiră sensul iniți- atic, persoana familiară urmând să dispară pentru a fi înlocuită de erou. Resuscitarea și revenirea în planul mundan are nevoie însă de mijlocirea eros-ului, ca punct final al elevației ființei. Pustiul este labirintul inițiatic pentru mezina dintre cele trei surori de baladă „Și ea că-mi ședea,/ Frate, și-asculta/ Și ea n-auza/ Nici popă tocând,/ Nici văcari hăind,/ Vacile scoțând,/ La
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
este caracterul poematic, chiar atunci când se încearcă observația detașată, ca în descrierea „casei cu molii”. Există anumite similitudini între aceasta, ca simbol al senectuții și decrepitudinii, și poezii precum Ghenca sau Rochia mov de seară. În prim-plan, se situează erosul, văzut eminescian, ca expresie a unei depline purități și candori. Filonul liric ce străbate Cartea nunții anticipează și poeme ca Epitalam sau Vino din Liban, mireasă, din ultimul volum de versuri al autorului, Lauda lucrurilor. Toate ideile lui C. despre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
reflexe romantice (Vânătorul), livrescă (Deborah, Fons Bandusiae), goliardică (Cântece de petrecere), s-a configurat mai târziu ca un poet al elementelor (aerul, focul, zăpada) în ciclul Lauda materiei, umbrit pe alocuri de conformism, și mai ales ca un cântăreț al erosului, în ciclul Statornicie din Lauda lucrurilor. Poezii ca Epitalam, Vino din Liban, mireasă, precum și O, tu cu ochi albaștri... sau Til a intrat în casă continuă să transmită o autentică vibrație lirică. Ele contrabalansează caracterul excesiv livresc al unei bune
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
album, intitulat Dragoste și Poezie, în care a transcris versuri proprii sau unele din poeziile eminesciene ce i-ar fi fost dedicate, însoțindu-le de comentarii. Substanțiala corespondență purtată cu Eminescu atestă bogate resurse autoscopice, accentuate cu deosebire în prezența erosului, precum și o apreciabilă diversificare, în aceeași direcție, a literaturii epistolare. M. debutează în 1872, la „Noul curier român”, cu două schițe de factură romanțioasă. Și-a publicat versurile în „Columna lui Traian” (1874), iar din anul următor în „Convorbiri literare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288102_a_289431]