1,410 matches
-
de gradul doi în izolarea netulburată a camerei și a scrisului. Ca-n Amintiri, ezitările determină proliferarea raționamentelor. Numai ca, în Adela, datele se schimbă. Finalitatea vizează tocmai declanșarea supozițiilor, cercul hermeneutic, care să anihileze orice exprimare a erosului. Acolo, erosul era dorit ca o necesitate ontologică, vitală, aici numai ca un succedaneu, un stimul psihic și intelectual. Lucrurile sunt cu mult mai complicate. Căci personajul are teamă de femeie (citește vitalitatea și spontaneitatea ei), dar la cei patruzeci de ani
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ar coborî în propriii ochi. Teama de Adela, de nefericirea ei, în ipoteza însoțirii lor nepotrivite, este în fond teama de sine, teama de a nu tulbura intelectualitatea pură. Intelectul își permite răgazuri, chiar luxul unei provocări conturbatoare prin interemediul erosului. Nevoia unei realități complementare și compensatoare este dată de un timp (estival, vacanță) și de un spațiu (munte, încărcat cu conotații juvenile și erotice) propice. Aceste paralelisme, complementarități prefigurează în Adela o constelație de succedanee, o estetică a dublului, a
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
legitimări, unei logici, unei motivări artistice. Autorul și-a gândit romanul, a dozat efectele, a păstrat o succesiune a secvențelor epice în deplină concordanță cu avatarurile unei psihologii interesante. Psihologia și arta se întîlnesc armonizat, proiecțiile erotice se confundă cu erosul ficțiunii. Iubirea se textualizează păstrând, transfigurat, figura celei ce-a inspirat-o, respectând datele structurale ale celui ce-a imaginat totul. * * * Trăirile personajului, după cum ne-am dat seama, nu sunt reprezentate epic, ci numite, interpretate. Cu alte cuvinte, Adela nu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cu munca voluntară care era de fapt muncă silnică. Totalitarismul nostru a împuțit tot ce a atins. A pervertit limbajul, ne-a aruncat în afara oricărui simț moral. A distrus agape. Ne-a mai lăsat în compensație o anumită cantitate de eros și de filia, adică de relație cu cei mai proximi dintre apropiați. Conceptul de „aproapele nostru” s-a micit o dată cu noi. Ieri, părinții de la școala unde învață copiii prietenilor mei au fost la un sale. Aduseseră cu o săptămână înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
într-un cadru restrâns: nu mai mult de cinci familii și un câine boxer. Din cauza asta, nu l-am putut aduce cu noi pe Tubu. Părintele ne-a băgat sub patrafir, a cântat puțin, ne-a vorbit despre transformarea lui eros în agape. S-au pus giamparale, pe balcon s-au prăjit hălci, scoici, guvizi. Părintele a avut lipici la viitoarea mamă-soacră, coafeza - probabil datorită asemănării cu un Alain Delon mai dolofan cu vreo patruzeci de kilograme. Coafeza era mai înaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
nu este atât conținutul natural al argumentului, nici problemele morale pe care le implică, cât mai ales faptul de a fi o expresie plină se sens. Relevanța sa semantică are ceva ce repetă, chiar dacă în parametri diferiți, eficacitatea paideică a erosului platonic: sexualitatea ca mirare, ca dorință de frumusețe și de exprimare creativă a frumuseții. În contextul dramatic al timpului nostru și în lupta aproape disperată pentru sens, sexualitatea devine, în cazuri extreme, un drog, un refugiu exaltant și efemer. Oricum
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
adevărului, în acțiunea îndreptată spre organizarea «republicii». Un articol al lui Kurt Hildebrand despre gândirea platonică are un titlu sugestiv și emblematic pentru considerațiile pe care le facem: Platon. Lupta spiritului pentru putere. Forța generatoare a geniului platonic ar fi erosul, înțeles ca celebrare a frumuseții și puterii, impuls dinamic și unitar îndreptat spre dominarea realității sensibile, pe lângă realitatea interioară. Prin urmare, a contempla ar însemna a domina, în timp ce ideea ar fi punctul de legătură dintre gândire și acțiune. Ideea nu
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
păstreze tradițiile mitologice imemoriale. - Bunăoară? întrebă, zâmbind amuzat. - Bunăoară, alături de îngeri și îngeri păzitori, puteri, arhangheli, serafimi, heruvimi. Ființe prin excelentă intermediare. - Intermediare între conștient și inconștient. - Evident. Dar, și între natură și om, între om și divinitate, rațiune și eros, feminin și masculin, întuneric și lumină, materie și spirit... Se trezi că râde și se ridică în capul oaselor. Câteva clipe privi cu atenție în jurul lui, apoi șopti, pronunțând rar cuvintele: - Ajungem deci la vechea mea pasiune: filozofia. Oare vom
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de a controla și asimila anumite experiențe intensificate până la sublim ale spiritului uman? Străfulgerarea inspirației și truda demiurgică ce definesc creația artistică generează o breșă metafizică în continuumul banalității cotidiene? Se deschide această breșă înalt-perturbatoare spre și întru transcendență? Experiența Erosului ca survenire ce se relevă incompatibilă numirilor și definirilor raționalului proiectează oniric spre primordialitatea întemeietoare ce pulsează dincolo de timp și spațiu? Este îndrăgostitul un cronicar abisal și aparent naiv al tensiunilor transcendente? Frivolitatea sa nu este semnul unui alt tip
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
poate urma pasul vertical decât întru sacrificiul sinelui ca jertfă titanică și alogică aprinsă pe ancestralul rug al iubirii de celălalt. În acest context, nu se relevă experiența ascensiunii mistice, poate mai presus de cea a creației artistice și a Erosului, drept proiecție ce învecinează cu transcendența integrând, ulterior, conștiința activității primordiale a acesteia? Sacrificiul sinelui în ascensiunea mistică Să apropiem privirii atente unul dintre oamenii cotidianului și să-i recunoaștem acestui personaj deplina ancorare în dinamica mundaneității efemere. Așadar, el
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
să zăbovească. La fel sunt abordate și accidentele sublime, sincopele majestoase în indefinibilul străfulgerării prin care pot lumina viața unei ființe umane integrate cotidianului. Una dintre aceste paranteze insulare ce, uneori, punctează edenic parcursul individualității umane este experiența perturbantă a erosului. Întâlnirea cu cel care ne devine drag deșteaptă și activează în noi amintirea unui ev atemporal unde ne redescoperim superiori față de persoana ce credeam că suntem. Alături de chipul pictural adorat în incandescența iubitoare, îndrăgostitul se înalță spre această dimensiune pentru
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
cu sinele său ideatic. Credința în metamorfoza sa ontică el o întoarce împotriva sa dorind mistuirea propriei identități temporale și saltul triumfător spre invincibilitatea propriei firi. De aici convingerea că cel îndrăgostit își poate sfida și depăși limitele dragostea întru eros fiind oarbă. Totuși, ce semnifică, în profunzime, o astfel de orbire caractreristică proiecției lipsite de măsură a dorinței pentru celălalt? În sens larg, spunem despre orbire că survine atunci când vederea absentează ori îi este neutralizată funcționalitatea prin excesul de lumină
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
astru orbește privirea imprudentă a celui îndrăgostit. Aici survine întâlnirea inedită dintre excesul de lumină și cel al întunericului. Cele două se împletesc și își potențează reciproc efectele. Plutind în lipsa de contur și certitudine a beznei învăluitoare, cel captiv rezonanțelor erosului se apropie magnetic de nucleul luminii mult dorite sub magia hipnotică a unei senzuale rătăciri de sine. Deși nu se poate înlocui cu eul său ideatic, el trăiește ca și cum acest schimb existențial s-ar fi petrecut, ca și cum amintirea superiorității propriei
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
În esență, el nu devine eroul neatins de tristețea înfrângerii, personajul ce crede că a mai fost cândva, într-o vârstă a iubirilor absolute, a exuberanțelor ferite de ofilirile spațio-temporalului. Și totuși, un astfel de schimb existențial între realitate și erosul unui basm paralel acesteia, o asemenea pendulare ce implică intense trăiri conferă celui îndrăgostit, dincolo de imaginea unui visător lipsit de rigorile seriozității cotidiene, o stranie și magnifică forță de a trăi. Sub incidența sa, fiecare moment din viața celui pătruns
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
basm paralel acesteia, o asemenea pendulare ce implică intense trăiri conferă celui îndrăgostit, dincolo de imaginea unui visător lipsit de rigorile seriozității cotidiene, o stranie și magnifică forță de a trăi. Sub incidența sa, fiecare moment din viața celui pătruns de eros, înflorește ca oglindire a basmului ce își întârzie mereu sosirea înnoitoare. Această forță reverberantă îngrijorează vigilența societății. Conștientă de incapacitatea sa de a o înțelege și neutraliza, rigoarea socială încadrează în formal unda intensă ce gravitează în jurul celui îndrăgostit. Acest
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
socială încadrează în formal unda intensă ce gravitează în jurul celui îndrăgostit. Acest act, denumit în limbajul comun drept instituționalizare permite și justifică realitatea conceptului de familie. Recunoscută ca nucleu al viețuirii în cetate, această unitate ontică concentrează tensiunea iubirii întru eros cel mai adesea direcționând-o gradual spre apariția de noi ființe umane. Astfel, incandescențele îndrăgostirii sunt așezate sub spectrul unui control îndelungat și eficient, sub imperativele ce nu le permit sustragerea din mecanica amprentării sociale, mecanică ce cuprinde cum deja
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
consola. În acest sens, chipul boem al artistului aduce neliniște banalului social care dorește ca furtuna de spirit a unei entități individuale să nu aducă cutremurare și înălțare generală, extaz al purificării de materialitatea pragmaticului. Asemeni iubirii insuflate de tandrețea Erosului și tensiunea creației artistice rămâne neînțeleasă vulgului dinamicii cotidiene care nefiind capabilă să o anihileze încearcă integrarea de suprafață a prezenței sale enigmatice. Asistăm aici la aparența unei investiții ocrotitoare a mundanului social asupra paradigmei artei. În realitate, însă, muzeele
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
pentru a evita amiaza cascadelor de incandescență solară. Iată, așadar, cum fragilitatea copilăriei și a adolescenței, echilibrul de sine al maturității, descendența calmă aferentă apusului de viață dar și momente excepționale ce pot tranzita pelerinajul terestru al omului precum atingerea erosului și a muzelor creației artistice, toate aceste realități și surveniri ontice sunt preluate și încadrate în eșantioanele structurii formale impusă de vigilența socială. Această autoritate se dovedește suveranul ce supraveghează și conduce mobilitatea existențială din și chiar dincolo de cetate, în
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
motivul filozofiei lui. Dacă exista vreo etichetă tradițională care să i se potrivească (el însuși nu-și dădea nici una) era poate aceea de stoic; și aceasta putea fi asociată cu atmosfera morală riguroasă și închistată în care-și trăise copilăria. Erosul lui era Amor Fati. Întreaga viață practicase moartea, dar niciodată și, categoric, nici acum, nu fusese interesat emoțional de moarte. Orice reculegere sufletească cvasireligioasă i s-ar fi părut un sentimentalism amăgitor. Era conștient de moarte ca de iminenta încetare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
decadei, reprezintă Intelectul (I, 6, 11 Pallas; I, 6, 45-48) și lumina primordială (), întruchipează viața sau principiul ei cel mai nobil și sănătatea (cicluri sau bioritmuri în cuprinsul unei existențe; I, 6, 62-81). Octava 9, fiind dublul lui patru, simbolizează erosul, prietenia (), gândirea () și chibzuința (); este asociată și cu octava muzicală sau octocordul (= armonie rațională). Demiurgul (Tim. ; Comm. fabricator, deus, creator) este cauza activă, capabilă de a produce mișcarea; nici în lumea devenirii, nici în lumea ideilor nu creează nimic absolut
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
pleacă mereu la război. În acest volum captivant - lucru extrem de rar pentru o carte de poezie, mai ales azi - străbătut de un elan vitalist, al cărui combustibil e dragostea - de viață, în general - sub numeroasele ei fațete, dar, mai ales, erosul, poetul reface traseul său ontologic, dezvăluind astfel sursele aparentelor idiosincrazii. În felul acesta, de pildă, reminiscențe ale epocii primordiale a ființei (Copilăria mea dintre două biserici), când credea că lume-i e clar definită, exclusiv prin raportare la divin (Știam
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
tematic, ipostaziind universul care așteaptă să fie fecundat (prin lujeri exultă fetia anului), însă, antinomic, și regretul pe care-l induce caracterul efemer al stării dinainte: puține sunt, ah, prea puține / câteva clipe de pubertate, fiindcă, între trăirea plenară a erosului omniprezent (există chiar și erotica florilor) și amintirea stării dinainte, e o pendulare nostalgică: Ce tristă e acea femeie care se îndoaie / până ajunge cu gura o zi din trecut, / a fetiei..., însă din tot se ridică Un imn ca
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
de mult cunoscut și apreciat, în ciuda unei opere masive și de calitate. Prin monumentalul volum ASTRALIA. Opera poetică, apărut în 2008, la Princeps Edit, Iași, cu o prefață de Daniel Corbu (Horia Zilieru. Experimentul liric între scenariul orfic și gramatica erosului) și cu o postfață de Ioan Holban („Poezia e viața mea de magie”), dar și cu un aparat critic foarte consistent, cititorul are șansa de a parcurge, grație poemelor selectate din cărțile poetului, publicate din 1961 și până în 2008, anul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
strein ca luna la pătrar), iar lacrima e anahoretă. Sentimentul e omniprezent, iar numeroasele titluri - de volume sau de poeme - stau mărturie în acest sens: Frumoasa adormită; Mireasă cu voal; Eurydice; Nuntă neagră; Ești tu aceea care vine?; Exil cu eros; Privirea pură a dragostei; Dragoste și deznădejde; Mirii paradisului; Dorința durerii îndrăgostite etc. Între aici și departe, în lumea gândului, gesturile, zâmbetul se împart, printr-o nehotărâre amintind de atitudinea argheziană perpetuă, oscilând, în poem, între surâsul cu verzi ghețari
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
și misterios, ca și cum cineva ar fi vrut să lase fiecărui călător posibilitatea de a-i da ce nume vroia. Într-o zi, am luat o bucată de cretă și m-am jucat încercînd să compun un cuvânt adăugând o literă: EROS. EROU. ZERO. Am și un decalog aici. Eu l-am scris și tot eu l-am atârnat pe peretele sălii de așteptare. Cum ridic ochii, îl văd. Și de fiecare dată citesc una din cele zece porunci. De fiecare dată
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]