2,823 matches
-
integrate în CAP; cea mai veche amintire legată de tată, care îl vindecă de rujeolă prin miracolul aproape senzorial al frigului și al zăpezii. Pasaje unde se vede că, departe de a dăuna prozei, așa cum se întâmplă de multe ori, eseistul și specialistul în psihologie nu fac decât s-o nuanțeze proustian: „Intrasem probabil în convalescență și tata m-a scos afară să mă aerisesc și, chiar înainte de a vedea zăpada, de a simți frigul, la deschiderea ușii m-a izbit
Turism literar by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4671_a_5996]
-
corect și complet natura sufletului unui scriitor (în particular: „pentru sufletul caragialian și pentru toate tribulațiile acestuia: existențiale, profesionale, administrative, politice, sentimentale, sociale”, cum aflăm la pp. 45 - 46). Foarte bine informat, având o adevărată pasiune a amă- nuntului istoric, eseistul trasează, de la început, o schiță plauzibilă (și voltairian de optimistă) a exegezei caragialești (căreia îi adaugă, sagace, și una, paralelă, a interpretărilor teatrale): „Altminteri, eseistic și istoricoliterar nu stăm rău. Ba chiar stăm bine, de vreme ce, conform tradiției, mutații spectaculoase apar
Om cu noroc by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4542_a_5867]
-
transmite. E ca și cum, lovind suprafața unui pahar de cristal, te încîntă clinchetul sticlei și uiți că în pahar nu e lichid spre degustare. Cazul lui Vlad-Ionuț Tătaru e din această speță, și din păcate nu e singular. Sunt zeci de eseiști cărora rigoarea unei terminologii abstracte le-a fost fatală sub unghiul expresiei proprii: limbajul filosofiei i-a deformat în așa hal, încît au încetat să-și mai aparțină, devenind gazdele pasive ale unui vector de contaminație verbală, un fel de
Cabotinism lexical by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4544_a_5869]
-
de harul cunoașterii.“ (p. 15) Cel mai simplu ar fi să-ți spui că, unde nu e, nici Dumnezeu nu cere și că a comenta asemenea nimicuri e irosire de timp. Dar, cum spuneam mai sus, speța căreia îi aparține eseistul e variată și, analizîndu-i patologia, nu am în vedere un caz, ci o molimă cu răspîndire universitară. E vorba de litania doctă a acelor autori fără simțul limbii, care își ascund inaptitudinea îndărătul prestidigitației de concepte inepte. Ce e dureros
Cabotinism lexical by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4544_a_5869]
-
e ca inexistentă, nici un cearcăn de tresărire personală neputînd fi depistat în curgerea placidă a cuvintelor. Vlad Ionuț- Tătaru împrumută o mască pe care o poartă cu aplomb, ca într-o piesă de kabuki fenomenologic. Sufocată de somptuozitatea clișeelor, persoana eseistului dispare în spatele paravanului lexical. Lipsește o cît de mică manieră în legarea cuvintelor, autorul lăsîndu-se posedat de ifosul înfiorător al snobismului de aparat. Doar tema e clară și indicată de la început. În schimb, timbrul e metalic și casant, respingînd prin
Cabotinism lexical by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4544_a_5869]
-
de a citi ți se taie după cîteva paragrafe, sațietatea fiindu-ți întărită de lectura prin sondaj, cînd, deschizînd cartea la întîmplare în cîteva locuri, ești izbit de aceeași anemie de generalități pretențioase. E la mijloc o cabotinie de care eseistul ori se va lepăda în viitor, ori mai bine se va lăsa de publicat cărți. Nimeni nu are răbdarea de a citi volumul de la un cap la altul, pentru simplul fapt că nu poți vedea un film a cărui peliculă
Cabotinism lexical by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4544_a_5869]
-
Zi importantă pentru Dan Puric! Miercuri, 12 februarie, marele actor împlinește 55 de ani. La ceas aniversar, Dan Puric, eseistul, dar și scriitorul buzoian, a acordat un interviu în care a vorbit despre evenimentele care l-au marcat de-a lungul vieții sale. Dacă ar fi să o ia de la capăt, nu ar schimba nimic. Cel puțin acest lucru mărturisește
Dan Puric, clipe cumplite: Drama aceasta m-a marcat teribil () [Corola-journal/Journalistic/45643_a_46968]
-
existențial îl reprezintă Pollyanna, personajul lui Eleanor H. Porter, fetița al cărei optimism debordant a ajuns să fie folosit de psihologi pentru a descrie un anumit tip uman. Nu mă recunosc, deși mi-ar plăcea, în cuvintele lui Christopher Hitchens (eseistul anglo-american, marele orator, omul de spirit și avocatul multor cauze dubioase), cuvinte citate de soția sa în postfața la cartea postumă Mortality (Atlantic Books, 2012), care încoronează descrierea uneia din frecventele petreceri de câte opt ore, organizate acasă, „unde mesele
Ești mulțumit de tine? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4351_a_5676]
-
sau altul.” Nimeni, nici un critic n-a visat, cred, asta. Ar însemna magie curată. Dar explicația Angelei Marinescu, utopică așa cum poate părea, e splendidă: „Critica literară, după opinia mea, nu îmbogățește limbajul. Mă refer la critica noastră. Doar criticii și eseiștii francezi au proprietatea de a converti orice fel de discurs într-un poem. Aceștia sunt prea civilizați, prea cultivați, prea rafinați și, prin aceasta, prea degenerați, așa că singura lor soluție, pentru a fi viabili, este de a încerca să împrospăteze
Probleme personale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4352_a_5677]
-
s-a confirmat impresia cu care am rămas din volumul Ascult și privesc a lui Horea Paștina: în persoana unui pictor poate încăpea mai multă filosofie decît în mintea unui filosof, cauza stînd în gradul de asumare a cuvintelor rostite: eseiștii fac teorie din acrobație ambițioasă, fără ca viața să li se molipsească cu o cîtime din perorația afișată, în vreme ce pictorii își trăiesc gîndurile spontan, fără cizelare expresivă, dar onest. E deosebirea dintre histrionismul doct cu virtuți lexicale și simplitatea reculeasă care
Schema flerului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4353_a_5678]
-
Mircea Mihăieș Bolidul cultural la volanul căruia se află Andrei Codrescu rulează, de ani buni, nu doar cu o viteză considerabilă ci și, simultan, pe mai multe piste. Poet, eseist, romancier, scenarist, om de radio, Codrescu ia cu asalt genurile literare cu dezinvoltura jonglerului specializat în executarea numerelor de circ de-o amețitoare virtuozitate. Ca aspect general, textele în proză ale lui Andrei Codrescu înfățișează imaginea unui autor jovial, ironic
Când dadaiștii joacă șah (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5777_a_7102]
-
între Camil Baltazar și Sebastian a existat o relație intimă intensă și e posibil ca tocmai autorul Flautelor de mătase să-l fi inițiat pe mai tînărul său prieten în opera trakliană. De altfel, în chip misterios, pare că precocele eseist Sebastian s-a născut direct cu o bibliotecă în cap. Așa că, fie că a cunoscut sau nu Sufletul nopții, sintagma aceasta extraordinară, „freamăt de arme”, este, cum ar spune Bahtin, una „populată”, căci în ea se aude și o voce
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
dar moartea lui va fi o victorie ș...ț pentru el fiindcă va fi învins tribul Grodeck”. Traklian vorbind, ca în ultimul concis vers al poemului Grodek, o victorie a „nepoților nenăscuți” împotriva acelor „zeci, sute de familii Grodeck”. (Sebastian, eseistul și prozatorul, ar fi citit simpatetic analiza lui Heidegger din Limba în poem.) Alt laitmotiv fundamental, de aceeași proveniență: Gunther, cu „figura lui de copil” și cu „ochii - mereu vioi, în albastrul lor copilăros”. Apoi, femeia-soră, „guvernantă”, în preajma căreia se
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
Cosmin Ciotloș Cartea întrebărilor confirmă o evidență: anume că Ioana Pârvulescu se numără printre cei mai subtili eseiști pe care i-a dat literatura română. Dacă lucrul nu s-a spus până acum cu destulă claritate e, cred eu, pentru că talentul cu care sunt puse în scenă interpretările ei pur și simplu ia ochii. (Dovada cea mai bună
Viață și cărți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5852_a_7177]
-
ar potrivi mai bine ca epitaf, sau poate răspunsul la întrebarea care i-a fost pusă după ce a primit Premiul Nobel pentru Literatură ca scriitor american în 1987: „Ce sunteți, american sau rus?” Brodsky răspundea: „Sunt evreu, poet rus și eseist englez.” Însă cine caută o autentică biografie în filmul lui Andrei Kraznovski va fi dezamăgit sau poate fericit să constate că regizorul trădează pactul biografist pentru unul ficțional. Nu biografia Brodski, ci ficțiunea Brodski este ceea ce vedem pe ecran, o
Josef Brodski – „Pseudopoetul în pantaloni de velur“ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5862_a_7187]
-
un stoic avînd ceva din resemnarea lui Marc Aureliu și din reculegerea lui Ernest Bernea. Un spirit doct al cărui simț al limbii strălucește mai mult în traduceri decît în creații proprii. Traducătorul și eminescologul sunt cu un rang peste eseistul Petru Creția.
Un stoic elegant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5519_a_6844]
-
cometă, - cele 120 de volume din Analele Profetilor si Regilor, redactate în secolul al X-lea de Abu Gafar Mohammed Tabari, trăitor prin Persia, Syria și Irak - cînd, inevitabil, se referă la rezumatul alcătuit de vizirul Bal’ami din Khorasan, eseistul occidental culege, desigur, răsfrîngeri din splendoarea unei vizualități himerice, aceea proprie poveștilor arabe din O mie si una de nopti. Luăm cu noi, citindu-l, luciri fără seamăn - Muntele Qaf, de pildă, și orizontul unde totul, de la cetăți la unduirea
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
scriu despre Galerie! Vă urez numai bine, Ion Vartic P.S. Am să vă trimit un mic roman al lui Petru Dumitriu, pe care l-am editat după ce l-am recuperat din reviste. E excelent! P.S.2: Încă o curiozitate (de eseist, nu de istoric literar): acel „demon ideologic”, deci și șchiop, și dialectician, e Paul Georgescu? Dar, atunci, cine o fi L.B. (de la p. 170, Memorii... Reproduc scrisoarea veche a strălucitului, laboriosului istoric literar din Cluj pentru a reaminti „micul roman
Ion Vartic despre Petru Dumitriu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5685_a_7010]
-
Emil Cioran, trebuia să fie tipărit la finalul anului 2010, însă, din motive ușor de înțeles în aceste vremuri (eterna piedică financiară), numărul a apărut în martie 2011, cu o lună înainte de sărbătorirea a o sută de ani de la nașterea eseistului. Cronicarul abia acum a intrat în posesia revistei, dar se grăbește s-o laude. Revista a fost tipărită la editura italiană „L’Orecchio di Van Gogh” care dovedește o receptivitate lăudabilă pentru sunetele filosofiei și ale literaturii. Numărul cuprinde scrisori
Ochiul by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5568_a_6893]
-
i drăgănoiu a venit la spital/ să îl vadă - și l-a văzut chiar - și-i surâde egal/ lui mopete, care trece mohorât pe alee, și, uite, nu-l/ observă pe poetul și prietenul i drăgănoiu -/ care este însoțit de eseistul c f/ pavlovici, de asemenea un mare prieten de/ departe al lui mopete). mopete se plimbă pe alee. marele c f/ pavlovici îl privește pe mopete de fapt dintr-o parte/ și râde. - dar nu prea spune nimic./ poetul și
Cincizeci (și doi) de poeți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5572_a_6897]
-
idealiste. Nimic mai fals, Viorel Chițea neavînd predispoziții de sensibilitate religioasă. În ochii lui, Dumnezeu e un concept care se cuvine a fi tratat ca atare, ca pe o temă a cărei soluție stă în conștiința omului, nu în afara ei. Eseistul are o luciditate de asprime pozitivistă, care îl face să repudieze viziunea religiilor, neavînd apetență pentru imbolduri mistice sau ispite spiritualiste. E o natură logică care nu-și îngăduie slăbiciuni de ordin superstițios, de aceea își înfrînează alunecările în nebuloasa
Personal, consider că… by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5574_a_6899]
-
Viorel Chițea are nerv liric și sensibilitate acută, dovadă că cele mai reușite eseuri sunt cele în care, renunțînd la morga jargonului țeapăn, scrie în tropi de limbă firească: „Supremația gestului“, „Nevoia de sustragere“ sau „Poezie și adevăr“. În ele eseistul scrie fluent și clar, dar fără virtuți literare, intenția de fi expresiv sfîrșind de obicei în pusee retorice cu alură emfatică: încarcă textul cu adjective frapante, a căror tușă groasă, obosind, devin inexpresive prin supralicitare. Și totuși autorul e viu
Personal, consider că… by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5574_a_6899]
-
prin minoritarismele care se vor tot dezvolta de-acum, dacă Altthusser e prea legat de Marx și nu va fi recitit decât odată cu el, cândva, Barthes merită regândit acum. Fie și pentru că dintre toți e cel mai literar, marginal, scriitor-teoretician (eseist, acum că Marielle Macé a reabilitat această noțiunea bizară în Franța), marxist eretic și conservator auster - antimodern, pe scurt. Tradus în românește doar cu un eseu preluat în România drept comentariu literar - Despre Racine, în 1969, la doar trei ani
Fântâna barthesiană by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5608_a_6933]
-
cel nu o dată hărțuit, minimalizat în posteritate, poate tocmai pentru condiția intens exemplară a figurii sale: „A fost și rămîne un reper al demnității etice și estetice”, un „mare scriitor - cum îl numește Mircea Eliade”. De remarcat și faptul că eseistul nostru nu preia tale quale aserțiunile importanților literatori de care se ocupă, selectîndu-le, implicîndu- se uneori polemic în judecarea lor. Astfel, în impactul dintre Al. Paleologu și C. Noica, din testul eliminator al căruia, în favoarea ideii de filosofie, transcendentul, intelectul
Recepția trecutului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5620_a_6945]
-
tact în atingerea punctelor spinoase. Iar cînd e vorba de istoria recentă, cea care nu s-a răcit încă de tensiunea evenimentelor, lucrurile sunt cu atît mai acute: mentalitatea dominantă nu rabdă decît varianta oficială de interpretare, iar pe un eseist îl recunoști după arta cu care știe să-și strecoare ideile uzînd de o strategie de păcălire a șabloanelor impuse. În schimb, lipsa de tact discursiv naște ostilitate reactivă și represalii iminente. La asta se mai adaugă un amănunt psihologic
Hybrisul românesc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5634_a_6959]