759 matches
-
se aflau în aer. Cinci escadrile RAF - No. 17, No. 54, No. 56, No. 65 și 501 - cu un total de 17 Supermarine Spitfire și 36 Hurricane au început patrularea în zona Canterbury-Margate pentru blocarea raidului inamic împotriva porturilor din Estuarul Tamisei și a aeroporturilor din nordul acestuia. Escadrilele RAF No. 32, No. 64, No. 601 și No. 615, cu 23 Spitfire și 27 Hurricane au ocupat poziți deasupra aeroporturilor Kenley și Biggin Hill. Raidul german urma să fie întâlnit de
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
printre care și cele mai bune divizii blindate franceze, urmau să înainteze spre râul Dyle ca răspuns la o invazie germană. Planul urma să asigure întărirea linie defensive belgiene în estul țării, pe linia Meuse-Canalul Albert și păstrarea controlului asupra Estuarului Scheldt. Se realiza astfel o legătură a liniilor defensive franceze din sud cu forțele care apărau Ghentul și Anvers. Slăbiciunea acestui plan consta, cel puțin din punct de vedere politic, în abandonarea aproape întregii Belgii răsăritene în mâna germanilor. Din
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
sector al frontului (care excludea Leuven, dar includea Anvers) în cadrul pozițiilor defensive aliate. Înțelegerea cu forțele franceze și britanice prevedea ca Armata a VII-a franceză de sub comanda lui Henri Giraud să înainteze în Belgia, să depășească, dacă era posibil, estuarul râului Scheldt din Zeeland și să se îndrepte spre Bredaîn Olanda. Corpul Expediționar Britanic (BEF) comandat de generalul John Vereker, ar fi urmat să ocupe sectorul central Brussels-Ghent și să sprijine armata belgiană la este de Bruxelles. Principala poziție defensivă
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
de bombardiere 40 și 54 ("Kampfgeschader"), sprijinite de bombardierele în picaj Ju 87 „ Stuka” din Corpul aerian al 8-lea ("VIII. Fliegerkorps"), au participat la respingerea francezilor. Ca să împiedice sosirea oricăror rezerve aliate la Anvers, "Luftwaffe" patrulat spațiul aerian al estuarului râului Scheldt. "KG 30" a bombardat și scufundat două canoniere și trei distrugătoare olandeze și a avariat grav două distrugătoare ale Royal Navy. Totuși, bombardamentele germane în zonă au avut un succes limitat. În noaptea de 11-12 mai, belgienii erau
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
Marano-Grado din apropiere, cu o suprafață de aproximativ 160 km, este laguna cea mai nordică din Marea Adriatică și este numită uneori "sora geamănă a Lagunei Venețiene". Laguna Venețiană este cel mai important supraviețuitor al unui sistem de lagune originare din estuarele care se întindeau în epoca romană de la Ravenna la Trieste. În secolul al VI-lea, Laguna a oferit siguranță poporului roman care se refugia din calea invadatorilor (mai ales huni). Mai târziu, ea a oferit condiții naturale pentru extinderea și
Laguna Venețiană () [Corola-website/Science/333390_a_334719]
-
verificat posibilitatea ca o forță de comando ar fi fost capabliă să execute misiunea. În martie 1942 aveau loc marei sizigii cu o amplitudine neobișnuit de mare, care ar fi permis unui vas ușor să depășească bancurile de nisip din estuar și să se apropie de docuri, ocolind canalul principal puternic apărat. Calea aleasă nu era suficient de adâncă pentru ca să permită accesul unui vas de debarcare al infanteriei, dar militarii au considerat că un distrugător putea fi ușurat suficient de mult
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
în Regatul Unit în baza programului Destroyers for Bases Agreement. Modificare "Campbeltown" pentru raid a luat zece zile. Vasul a trebuit să fie ușurat pentru ca să i se scadă pescajul, ceea ce avea să îi permită să depășească bancurile de nisip din estuar. Pentru aceasta, au fost demontate toate compartimentele interioare. În timpul lucrărilor, au fost îndepărtate cele trei tunuri de 100 mm, tuburile lansatoare de torpile și de dispozitivele de lansare a grenadelor de adâncime. Tunul frontal a fost înlocuit cu unul mai
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
pregătirilor pentru atac au fost adăugate patru vedete rapide din cadrul Flotilei a 7-a. Aceste două vase erau dotate cu câte două torpile. Aceste vedete nu trebuiau să fie folosite pentru tranportul trupelor, ci pentru atacarea vaselor germane aflate în estuar. Toate vedetele au fost dotate cu cârte un rezervor suplimentar de combustibil de 500 galoane pentru creșterea razei de acțiune. Submarinul din clasa S HMS Sturgeon trebuia să plece mai înainte, să fie pe poziție și să îndeplinească funcția de
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
rezervor suplimentar de combustibil de 500 galoane pentru creșterea razei de acțiune. Submarinul din clasa S HMS Sturgeon trebuia să plece mai înainte, să fie pe poziție și să îndeplinească funcția de baliză de navigație pentru convoiul care naviga în estuarul Loarei. Ofițerul selectat pentru conducerea comandourilor a fost locotenent-coloneul Charles Newman. Cel mai numeros contingent, 173 de oameni, era parte a Comandoului nr. 2. Cartierul general al Special Service Brigade a folosit raidul pentru pregătirea în condiții de luptă a
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
apărarea litoralului dintre St Nazaire și Lorient. Divizia nu avea trupe încartiruite în oraș, ci în satele din apropiere, de unde puteau fi deplasate rapid pentru ca să respingă orice atac asupra portului. "Kriegsmarine" dispunea de obicei de trei vase de suprafață în estuarul Loarei - un distrugător, un trauler înarmat și un dragor de mine, ultimul fiind destinat apărării portului. În noaptea raidului, în zonă se mai aflau și alte patru vase militare și zece dragoare de mine din flotilele 16 și 42 ancorate
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
a fost informat că în sprijinul său se îndreaptă cu toată viteza două distrugătoare din clasa Hunt, HMS Cleveland și HMS Brocklesby. Convoiul a ajuns la 120 km de St Nazaire la 21:00 și și-a schimbar cursul spre estuar. În acest timp, distrugătoarele "Atherstone" și "Tynedale" au rămas să patruleze în larg. Convoiul a adoptat o nouă formațiune de deplasare, cu vedetele rapide și două torpiloare în frunte, urmate de "Campbeltown". Restul vedetelor au format două coloane care aveau
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
debarcări și a cerut militarilor din subordine să manifeste o atenție maximă și supravegherea specială a căilor de acces spre port. La ora 00:30 a zilei de 28 martie, convoiul a traversat zona bancurilor de nisip de la intrarea în estuarul Loarei, "Campbeltown" reușind să treacă cu o oarecare greutate de două dintre ele. Mai aveau de mers aproximativ opt minute până la doc când întregul convoi a fost iluminat de luminile de căutare aprinse simultan pe ambele maluri ale estuarului. De pe
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
în estuarul Loarei, "Campbeltown" reușind să treacă cu o oarecare greutate de două dintre ele. Mai aveau de mers aproximativ opt minute până la doc când întregul convoi a fost iluminat de luminile de căutare aprinse simultan pe ambele maluri ale estuarului. De pe mal germanii au cerut prin semnale luminoase navelor să se identifice. Vedeta MGB-314 a răspuns printr-un răspuns codificat obținut de la un trauler german capturat în timpul misiunii Vagsoy. O baterie de coastă a tras mai multe lovituri împotriva vaselor
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
până la 35 km/h. Timonierul a fost ucis, înlocuitorul lui a fost rănit grav și a fost înlocuit la rândul lui. Deși era orbit de luminile de căutare, Beattie știa că este aproape de țintă. În vreme ce vedetele făceau cale întoarsă în estuar, "Campbeltown" a depășit vechiul dig, a rupt plasele antitorpile care apărau intrarea în doc și a lovit porțile la 01:34, cu întârziere de trei minute față de plan. Forța impactlui a ridicat distugătorul 10 m pe porțile docului. Comandourile de pe
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
vase au mai spuraviețuit numai șase oameni. Vedeta ML 268 a explodat. A supraviețuit un singur membru al echipajului. ML 177, vedeta care a reușit să preia o parte a echipajului de pe "Campbeltown", a fost scufundată în timp ce încerca să iasdin estuar. Vedeta ML 269 a avut greaua sarcină să navigheze cu viteză maximă în amonte și aval pentru ca să atragă focul inamic departe de comandourile care debarcau. La scurtă vreme după ce a depășit distrugătorul "Campbeltown", vedeta a fost lovită și cârma i-
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
1 a deschis focul cu mitraliera grea Lewis asupra cuiburilor de mitralieră și proiectoarelor de căutare de pe mal. În timpul schimbului de focuri a fost rănit, dar a refuzat să își părăsească postul de luptă. După a reușit să iasă din estuar, ML 306 a fost atacată de la mică distanță de vedeta torpiloare germană "Jaguar". Sergentul Durrant a măturat cu focul mitralierei puntea torpilorului german și, deși a fost din nou rănit, a continuat lupta în ciuda apelurilor comandantului german, care le cerea
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
pe distrugător și a ordonat vedeti să își continue misiunea și să torpileze porțile de la intrarea veche în bazin. După ce misiunea de torpilare a fost executată cu succes, Ryder a ordonat vedetei să plece. În timp ce se retrăgea spre ieșirea din estuar, vedeta s-a oprit să salveze supraviețuitorii de pe un vas care se scufundase și a fost la rândul ei lovită și incendiată. În dreptul docurilor, vedeta canonieră se piziționase în mijlocul râului, de unde ataca bateriile de tunuri inamice. Comandantul Ryder a raportat
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
mare decât șapte sau opt vedete britanice incendiate. După ceva vreme, el și-a dat seama că vechiul dig și intrarea în bazin fuseseră recucerite de germani. Nu se mai putea face nimic pentru comandouri, așa că a decis să părăsească estuarul și să se îndrepte spre marea deschisă. Pe drumul de ieșire, vasul său a fost prins neîncetat în razele proiecoarelor de urmărire și a fost lovit cel puțin de șase ori de focul bateriilor germane. Când a ajuns în dreptul vedetei
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
Român de Politici Europene (CRPE), Civitas '99, Confederația CARITAS România, Expert Forum, Federația Dizabnet - Rețeaua Organizațiilor Furnizoare de Servicii în Domeniul Dizabilității, Federația Organizațiilor Neguvernamentale pentru Servicii Sociale (FONSS), Federația VOLUM, Freedom House, Fundația Alături de Voi, Fundația Comunitară București, Fundația Estuar, Fundația Parteneriat pentru Acțiune Comunitară și Transformare (PACT), Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile (FDSC), Funky Citizens, Grupul pentru Democrație Participativă Plenum, Inițiativa România, Institutul pentru Politici Publice (IPP), Miliția Spirituală, Romani Criss - Centrul Romilor pentru Intervenție Socială și Studii, Salvați
Zeci de ONG-uri, scrisoare deschisă adresată președintelui Klaus Iohannis by Elena Badea () [Corola-website/Journalistic/101698_a_102990]
-
trupele aliate din nord-vestul Europei. Trupele aliate conduse de Guy Simonds au dus lupte în nordul Belgiei și sud-vestul Olandei în perioada 2 octombrie - o noiembrie 1944. Pe frontul de vest situația de pe front a impus curățarea ambelor maluri ale estuarului râului Scheldt / Escaut pentru ca să permită folosirea portului Antwerp de vasele de aprovizionare aliate, ceea ce ar fi ușurat povara transportului pe distanțe de sute de kilometri a proviziilor din Normandia spre frontul din fața Liniei Siegfried. După ce forțele aliate reușiseră să debarce
Bătălia de pe râul Scheldt () [Corola-website/Science/336772_a_338101]
-
-a britanică luptase neîncetat până în Țările de Jos și cuceriseră orașele Brussels (3-4 septembrie) și Antwerp.în ultimul caz, fusese cucerit și portul în stare de funcționare. Dar aliații au intrat într-un impas, de vreme ce britanicii controlau portul iar germanii estuarul râului Scheldt. Aliații au depus eforturi minime în luna septembrie pentru deblocarea traficului din portul Antwerp, cea mai mare parte a resurselor lor fiind alocate Operațiunii Market Garden declanșate pe 17 septembrie. În tot acest timp, germanii au avut timp
Bătălia de pe râul Scheldt () [Corola-website/Science/336772_a_338101]
-
au suferit pierderi grele, Armata I canadiană a început acțiunea pentru deblocarea portului Antwerp. Militarii Wehrmachtului avuseseră suficient timp pentru organizarea unor poziții defensive eficient și au reușit să întârzie înaintarea aliaților, inclusiv prin măsuri precum inundarea terenurilor joase din estuar. Pierderile canadienilor în timpul luptelor de pe râul Scheldt, la care o contribuție importantă au avut-o greutățile create de terenul mlăștinos au dus în țară la izbucnirea unei crize a mobilizărilor pe front în 1944. După cinci săptămâni de lupte grele
Bătălia de pe râul Scheldt () [Corola-website/Science/336772_a_338101]
-
1944. După cinci săptămâni de lupte grele, în timpul cărora au fost organizate mai multe atacuri amfibii, Armata I canadiană - în rândul căreia fuseseră încadrate și subunități din alte țări, în principal britanice - a reușit în cele din urmă să curețe estuarul Scheldt. Întreaga zonă, inclusiv apele estuarului, fusese minată, iar germanii și-au protejat căile de retragere cu ajutorul artileriei și a lunetiștilor. Aliații au reușit să curețe zonele adiacente portului de elementele germane pe 8 noiembrie. În timpul luptelor, aliații pierduseră 12
Bătălia de pe râul Scheldt () [Corola-website/Science/336772_a_338101]
-
grele, în timpul cărora au fost organizate mai multe atacuri amfibii, Armata I canadiană - în rândul căreia fuseseră încadrate și subunități din alte țări, în principal britanice - a reușit în cele din urmă să curețe estuarul Scheldt. Întreaga zonă, inclusiv apele estuarului, fusese minată, iar germanii și-au protejat căile de retragere cu ajutorul artileriei și a lunetiștilor. Aliații au reușit să curețe zonele adiacente portului de elementele germane pe 8 noiembrie. În timpul luptelor, aliații pierduseră 12.873 de soldați morți, răniți sau
Bătălia de pe râul Scheldt () [Corola-website/Science/336772_a_338101]
-
aliații pierduseră 12.873 de soldați morți, răniți sau dispăruți în acțiune, dintre aceștia 50% fiind canadieni. După ce elementele germane nu au mai reprezentat o amenințare pentru aliați, acestora din urmă le-a mai trebuit trei săptămâni să demineze apele estuarului, după care primul convoi de nave avea să fie descărcat la Antwerp (29 noiembrie). În zilele de 12-13 septembrie 1944, Armata I canadiană, aflată sub comanda temporară a generalului Guy Simonds, a primit sarcina curățării estuarului Scheldt, după ce efectuase operațiuni
Bătălia de pe râul Scheldt () [Corola-website/Science/336772_a_338101]