6,274 matches
-
urma lăsată de el, prin această lume. Există credința, total conformă cu realitatea, că orice traseu prin viață, oricât de bine ar fi conturat, accentuat, în timp se șterge definitiv. Or, omul, prin natura sa, tânjește spre nemurire, spre sfidarea eternității. De fapt, este o caracteristică a tuturor ființelor lăsate de Dumnezeu pe pământ. Cum omul are un dar neprețuit, mintea, refuzul său în a crede că "morți sunt cei muriți", îl determină să născocească o mulțime de șmecherii care săi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
din România din 1979. A scris proze scurte, romane, cărți pentru copii, versuri, publicistică. Cărți publicate: Sângele alb al pietrelor, schițe, Ed. Cartea Românească, București, 1972; Nisipul memoriei, roman, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1978; Dincolo de dragoste, roman, Ed. Eminescu, București, 1979; Eternități de o clipă, schițe, Ed. Eminescu, București, 1982; Singurătatea pământului, roman, Ed. Eminescu, București, 1985; Prietenii lui Arthur, carte pentru copii, Ed. Ion Creangă, București,1986; Commentarius perpetuus, parabole, în colaborare cu Mircea Ivănescu, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1986; Maia, roman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
2007; Visteriile cetății, 18 poeți sibieni, volum colectiv bilingv, Institutul Cultural Român, București, 2008; Senin ca-n ou, versuri, Ed. Vinea, București, 2009; Piața aurarilor, volum colectiv, Ed. George Coșbuc, Bistrița, 2009; Vară de sidef, roman, Ed. Imago, Sibiu, 2010; Eternități de o clipă, volum colectiv, Ed. InfoArt Media, Sibiu, 2010; Puncte de reper, volum colectiv, Ed. Ardealul, Târgu Mureș, 2011; Vânare de vânt, versuri, Iași, Ed. Tipo Moldova, 2012; Visând viața, proză scurtă, Iași, Ed. Tipo Moldova, 2012; Singurătatea pământului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
lumii moderne, dacă această lume ar avea un înger.“ Dar imbecilii lumii moderne nu mai sunt imbecilii din Cimitirele de sub luna plină ale lui Bernanos, din care am citat fraza de mai sus, au devenit imbecili instruiți, care își visează eternitatea, personaje fără amintiri preistorice. Imbecilul lumii moderne este capătul de drum al unei deficiențe spirituale care nu avea de ce să fie vindecată. Odinioară, imbecilul avea instincte de fiară blândă și gândea sănătos, era mai propice beatitudinii decât nefericiții care se
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
nu mai vrea să fie om, nu trăiește decât pentru asta. * Esența timpului? Absența ideii. * Un început al speciei marcat de suficiența beatitudinii nu ar fi acceptat nici un fel de viziune a destinului, s-ar fi complăcut în rezervația unei eternități statice, genuină în satisfacția idiotizării - o specie într-adevăr favorizată, întreținută. * Rolul materiei în planul Divinului ține de maieutica primului stadiu spiritual al ființei: omul. * Trăind sau târându-ne absenți, obligați, prin viață, lăsân du-ne sufletele în învinuirea de
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
sau a milei, pretind însă agresivitatea, cer să fie justificate, o adevărată fenomenologie a poltroneriei. Cum să nu te gândești la omul din vechime, care nu avea mentalitatea noastră de câine smiorcăit și își scuipa necazurile direct în afara lumii? * Mica eternitate a unei cărți, confirmând principiul nedreptății universale, ține, oricât ne-am împotrivi faptului acesta, de genul „literar“ abordat. Pe termen lung, cel mai defavorizat este romanul, proza. Cine mai ține minte numele autorului care a luat Goncourt-ul în 1932, când
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Prima lui carte se intitula Trepetnic sufletesc.“ Mircea Eliade, Memorii, despre filozoful Mircea Florian. * Din neputința de a sta calm în omenesc nu te vei împlini, deci nu ai cum să sfârșești ceea ce îți închipui că faci - ești într-o eternitate care nu se măsoară cu omul. Nimic de aici nu te poate îndreptăți, nimic din fără timp nu te poate susține, singură zvârcolirea ta e reală, și spectaculoasa incapacitate de a nu-ți putea înțelege rostul pe lume. Așadar, ispășește
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
informații ca necesitate spirituală se întâlnește mai rar. Educație Educația pentru sănătate trebuie să fie o componentă de bază a educației generale. Școală Școala vieții începe din primele clipe ale venirii pe lume și se încheie în momentul plecării în eternitate. Părinți Părinții care fac din familie o școală a muncii și a vieții pentru copiii lor, sunt înțelepți. Educație Buna educație a copiilor nu se poate realiza fără dragoste, ocrotire, și autoritate părintească. Eșec Eșecul părinților în educația copiilor apare
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
pregătește un trai liniștit și sănătos la bătrânețe. Amintiri Amintirile din primii ani de viață stocate în memorie au o mare încărcătură emoțională și sunt păstrate cu mare grijă. Adevăr Cu primii ani de viață și cu persoanele trecute în eternitate nu te mai întâlnești niciodată. Regrete Copilăria și tinerețea trec aproape fără să ne dăm seama iar noi începem să le prețuim când nu le mai avem. Punctualitate Punctualitatea este o trăsătură de caracter onorantă pentru cei care o au
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
și a se ține moralmente cât mai departe de ei, aceasta fu rațiunea existenței lui". Jurnalul și iubirea pentru Dora îl salvează pe Matei Iliescu din capcana mediocrizării provinciale, proiectându-l într-un joc de forme și transparențe, evanescențe și eternități inventate. Combinație subtilă de Flaubert și Proust, analiza pasiunii realizată de Radu Petrescu în romanul Matei Iliescu este uluitoare într-o literatură română contemporană fără preocupări speciale pentru caligrafia poveștilor de iubire.
O iubire de altădată by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9449_a_10774]
-
de furnici roșii, spaima întregului ținut, - bandiți cărora guvernul nu le putea face nimic." Pentru numele lui Dumnezeu, Eliade a scris aceste pagini cu peste 70 de ani în urmă"16 șazi 85!ț. La data trecerii lui Eliade în eternitate - 22 aprilie 1986 - echipa inchizitorilor se descompletase. Lucrețiu Pătrășcanu fusese omorât fără milă de tovarășii săi de luptă și idei, iar Miron Constantinescu, după cumplita tragedie din propria familie, murise în 1974. Rămăseseră la posturi Gogu Rădulescu și Ștefan Voicu
Mircea Eliade și Cenzura by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/9430_a_10755]
-
Nu poți să nu observi, în zilele începutului de iulie aproape întregul spațiu media de aici, din Franța - mă refer în mod special la publicațiile de cultură, la canalele de radio, de televiziune - a fost marcat de știrea plecării în eternitate a acestei mari artiste, a acestei mari voci care a fost soprana Regine Crespin. Mai mult decât atât, cunoscutul Canal "Arte" a reluat spectacolul Walkiria de Richard Wagner, producție cu totul recentă a Festivalului de la Aix-en-Provence, dedicând întreaga seară memoriei
Sezon estival la Paris by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9479_a_10804]
-
unei drame, ce nu "povestește" ceva - "anecdote" literare sau muzicale - ci dimpotrivă, le elimină pentru a pune în valoare elemente mai profunde, care ne-ar ridica "deasupra timpului", prin definiție trecător, înșelător, pentru a ne oferi șansa unui contact cu eternitatea. Este desigur o metaforă, dar și o reamintire a faptului că muzica s-a născut probabil ca artă legată de un anume cult religios, ca și de o trimitere intenționată la tradiții extrem-orientale de meditație. - Am audiat recent al 10
Înaltul cer al muzicii românești - interviu cu Corneliu Dan Georgescu by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9502_a_10827]
-
descarcă și absorb energiile reprimate peste an în geometria severă a atelierului. Spațiul se dilată, orizontul se lărgește și el, ca în filmele rusești, ochiul adulmecă o altă scară a lucrurilor și obiectele înseși aspiră la o nouă formă de eternitate. Sala de expoziții și muzeul rămîn, undeva, în urmă, iar locul lor îl ia lumea elementară; pămîntul, vegetația, vibrațiile atmosferei și capriciile meteorologice. Această navetă stereotipă și, în felul ei, confortabilă, între spațiul intim al artistului și natura frustă părea
Secvențe estivale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9530_a_10855]
-
ontologică ce poate avea consecințe fatale și între asumarea acestei "maxime poveri", care poate fi transmutată în energie vitală. Oricît de imperfectă, viața e corigibilă datorită "eternei reîntoarceri", concept esențial al gîndirii nietzscheene, care ne îngăduie a armoniza temporalitatea și eternitatea. E o imagine circulară a timpului, însă nu una cu caracter strict repetitiv, ci ca o revenire selectivă la ceea ce a fost odinioară nedesăvîrșit, prin eliminarea a tot ce este oneros în condiția perfecționistă a omului. Ne întîlnim în felul
Profil Nietzsche by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9542_a_10867]
-
reîntoarcere" nu e o invenție nietzscheană, ci reluarea unui motiv al filosofiei grecești pe care l-au ilustrat, între alții, stoicii. Circumstanța că filosoful german nu-i numește pe precursorii săi reprezintă, după cum susține suficient de convingător Borges, în Istoria eternității, un soi de cochetărie a profetului ce s-a voit acesta, căruia-i stătea bine să se rostească exclusiv cu alura unui născător de adevăruri proprii. Să adăugăm constatarea, din păcate... prozaică, a matematicii, conform căreia reconstituirea realului revolut, fie
Profil Nietzsche by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9542_a_10867]
-
1999, lucrările transportabile și le duc în locuri mai sigure. Această acțiune, al cărei dramatism neputincios nici măcar nu are nevoie de cuvinte, poate fi chiar imaginea-emblemă a zilei: minerii vin spre București și artiștii fug disperați din ateliere. Pentru că, oricîtă eternitate ar stoca în sine o operă de artă, are și ea o mică vulnerabilitate: în fața sălbăticiei, cedează!
Marșul spre București și fuga din atelier by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9553_a_10878]
-
personalitate atît de copleșitoare, unde se regăsește fiul care a înlocuit tunul cu aparatul de fotografiat, altfel spus cu Canon-ul, și strategiile de luptă cu prospețimea privirii, cu profunzimea observației și cu un puternic instinct al măreției și al eternității. Mai întîi, Dan Grigorescu este un copil al războiului, născut în vacarmul armelor și în proximitatea morții, din iubirea patetică și ultimativă a Generalului pentru boieroaica Elena Negropontes. Lăsînd la o parte experiențele pariziene și românești ale tînărului Dan Grigorescu
Eremia și Dan Grigorescu sau despre oameni, legende și eroi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9595_a_10920]
-
ale tînărului Dan Grigorescu, trebuie observat că vocația și experiența lui artistică îi mută acțiunea în planul luptei simbolice. Cînd bisericile erau amenințate de către regimul comunist cu dispariția fizică, el fotografia Mănăstirea Voroneț, mutîndu-i existența din planul realului vulnerabil în eternitatea certă a imaginii artistice, cînd Delta Dunării era amenințată și ea cu desecarea, Dan Grigorescu aducea cel mai emoționant omagiu măreției și forței pelicanilor, sortiți și ei dispariției, iar cînd arta era tot mai mult supusă propagandei și încorsetată în
Eremia și Dan Grigorescu sau despre oameni, legende și eroi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9595_a_10920]
-
Iordan Datcu Ceea ce se poate spune, cu mult temei, acum când se împlinește un secol de la trecerea în eternitate a lui S. Fl. Marian (1.IX.1847-11.IV. 1907) este că opera sa esențială, alcătuită din lucrările Ornitologie poporană română (I-II, 1883), Nunta la români (1890), înmormântarea la români (1892), Nașterea la români (1892), Sărbătorile la români (I-
Un secol de posteritate by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/9614_a_10939]
-
fără vârstă, a pus pariu cu mine că am cu cinci ani mai puțin decât vârsta trecută în buletinul de identitate. Credeți oare că un poet are nevoie de buletin de identitate? Ce înseamnă treizeci de ani de la debut față de eternitate? Poate doriți să spuneți că acum treizeci de ani m-am născut și în prima zi am scris și am editat placheta Menire, care niciodată n-a văzut lumina tiparului sub acest titlu. Se spune că ar exista prin unele
Petru Cârdu by Mirela Giura () [Corola-journal/Journalistic/8036_a_9361]
-
supremația lui Gherea, care ar fi, "prin felul mai larg și mai nuanțat de a înțelege critica (...) " în mai mare măsură decît Maiorescu, contemporanul lui Eminescu și Caragiale"? Sau aforistic: "Gherea crede în devenire, pe cînd Maiorescu, mișcîndu-se exclusiv printre eternități, este un dogmatic". E cumva Maiorescu un critic edificator? În ultimă analiză, Criticele sunt o colecție de interdicții, nu de încuviințări". E măcar un bun polemist? "Maiorescu nu concepe polemica drept o întrecere cavalerească. Surd la argumentele adversarului, el e
Un duel cu aerul (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7705_a_9030]
-
existenței, indiferent de încropirile lor trecătoare, izolate... Experiența chibuțurilor evreilor care au avut atâta de suferit în lagărele de exterminare, care s-au revoltat pe străzile Varșoviei, grupurile umane unite printr-o experiență comună ce părea că va rămâne o eternitate, - viața le mătură, trece peste ele, uitându-le. Ce rămâne splendid, - și derizoriu, - este voința acestor grupuri de a se fixa în absolut, în realitatea existenței joviale, indiferente...
Exerciții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7735_a_9060]
-
o boală incurabilă. Îmi aduc aminte privirea ta. Știu că n-a fost un spectacol plăcut. Am plecat de lângă tine plin de regrete și cu sentimentul că am lăsat totul neterminat. De data aceasta plec fără regrete. Am descoperit uzul eternității. Postumitatea mi-a adus un cadou neașteptat: o idee, o cauză, o provocare. De ce crezi că am fost ales să călătoresc prin stele? De ce crezi că am fost ales să merg până la capătul lumii? Pentru că eram cel care-și dorea
Vincent Fatalistul by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/7740_a_9065]
-
care-i condamnă prea lesne, prea fără să-i cunoască: "Multă vreme am crezut în virtuțile metafizice ale Ostenelii; e drept că ea ne coboară pînă la izvoarele Timpului. Dar ce aducem cu noi de acolo? Cîteva nerozii pe tema eternității." Ni se ia, vai, și nădejdea în această ultimă filozofie. Timpul e o bucată de răgaz. Pe care îl pierzi înghițind amărăciune. La întîmplare, fără ca ea să-ți devină sistem: "Bucuria are un mare defect: lipsa de rigoare. Priviți cît
Zodii și planete by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7746_a_9071]