1,423 matches
-
era un răspuns la cinci întrebări puse de scolasticul Anatolie; aici, Efrem afirma, între altele, că Isus Cristos a înviat cu tot cu trup, că Adam a fost creat nemuritor (o opinie care îl apropie de poziția lui Iulian de Halicarnassus), că evanghelistul Ioan supraviețuiește undeva împreună cu Enoh și Ilie, în așteptarea sfîrșitului lumii. Al treilea tratat, scris pentru doi asceți din Cilicia, Domnus și Ioan, lua apărarea conciliului de la Calcedon și a formulelor „un singur iposts al Logosului întrupat” și „un singur
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
autor în contextul originilor creștinismului. Astfel, scrisoarea a șaptea evocă fenomenele cerești care au însoțit moartea Domnului și pe care Dionisie putuse să le observe de la Heliopolis (în Egipt), unde se găsea în acel moment. A zecea îi este adresată evanghelistului Ioan, exilat în insula Patmos (conform tradiției creștine, bazate pe primul capitol al Apocalipsei): scrisoarea prezice eliberarea sa iminentă și întoarcerea în Asia. Deși autenticitatea corpusului a fost contestată de Ipatie în 532 și de alții în perioada Antichității tîrzii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
început să studieze îndeaproape textul original al Vechiului Testament, nu a putut ignora numeroasele divergențe existente între manuscrisele ebraice și cele grecești și nici superioritatea celor dintâi, în majoritatea cazurilor”; apoi, „prin lectura Noului Testament, el ajunge să constate că evangheliștii și dumnezeiescul nostru Mântuitor și Domn, precum și sfântul Pavel, citează adesea, ca extrase din Vechiul Testament, lucruri care lipsesc din exemplarele noastre”. Poate că acest din urmă argument a jucat un rol decisiv, dată fiind uriașa importanță a „martorilor” și contradicția
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
un Ilie rediuiuus (11,14). Alte locuri notabile sunt: Mt. 16,14; Mc. 6,15; 9,11‑13; Lc 1,17; 4,25; 9,8.19; In. 1,21.25 se referă cu exactitate la episodul redat de 3Rg. 17. Evanghelistul precizează faptul că seceta pe care profetul o abate asupra Iudeii durează trei ani și jumătate, adică exact perioada menționată în Cartea lui Daniel și în Apocalipsă 11,3. . Theodotion: 6∀ℜ ϑΞΦΦ∀Δ∀ 20Δ∴∀ :γ(ς8∀ <Ξ∃∀4<≅< ƒ6
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
dreptate, ca să nu vină mereu să mă supere” - Luca 18, 2-5) și dispuse să facă sacrificii (uriașe, uneori) în folosul celorlalți. Pilda văduvei sărace, contemplată de Iisus în vreme ce punea o jertfă în cutia darurilor din templu, este povestită de doi evangheliști. Marcu (12, 42-44): „42. Și venind o văduvă săracă, a aruncat doi bani, adică un codrant. 43. Și chemând la Sine pe ucenicii Săi, le-a zis: Adevărat grăiesc vouă că această văduvă săracă a aruncat în cutia darurilor mai
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
L.-V. Thomas îl lasă să vorbească pe W. Jankélévisch: „Elle [moartea] est l’événement dépareillé par excellence, [...] sans rapport avec les autres événements qui, tous, s’inscrivent dans le temps”), care descuraja și stârnea - în omnipotența lui - depresii (zisese Evanghelistul: „Nu știți nici ora, nici ziua, nici locul”) și dezechilibre. Ignorând de obicei femeile, cronicile noastre ne dau puține amănunte despre trecerea lor „dincolo”. Parcimonioși peste poate, cronicarii adesea doar constată „trecerea”: „Văleatul 7019. Fevruarie, miercuri în săptămâna albă, au
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
întregului al doilea veac și după sosirea migratorilor, creștinii au adoptat numeroase soluții stoice pentru a evita anomia și silniciile. Dar fără raționalitatea poruncitoare, imperor, a stoicilor, ci cu misticismul sans rivages, cu evlavia infinită și bona fides slăvită de evangheliști. Așa a apărut soluția monastică 1. Era un liman la capătul oceanului lumii romane, frământat de uragane externe și de sfâșieri lăuntrice. Geografia variată a Imperiului a permis aceste izolări de lume ale indivizilor dedicați credinței în Iisus; au redescoperit
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
eficientismului, adică al unei religii care celebra știința, promova o eshatologie bazată pe prosperitate materială și dădea dovezi clare că este pe cale să edifice, cu ajutorul tehnologiilor, Edenul terestru. În anii ’60, oamenii de știință, savanții, cercetătorii etc. au înlocuit profeții, evangheliștii și apostolii. „Fructul cunoașterii” științifice dădea în pârg, în sfârșit, pentru prima oară de la alungarea lui Adam din Rai. Nimeni nu băga de seamă că perfecțiunea sa este doar aparentă și puțini își puneau problema dacă nu cumva infailibilitatea științei
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
celebră comparația, folosită aici, a cuvintelor cu banii buni care circulă peste tot), atestă o lucidă conștiință lingvistică. În cuprinsul cărții mai sunt incluse douăzeci și trei de introduceri la diferite secțiuni, având valoarea unor texte originale, cu informații despre evangheliști, apostoli și despre locurile în care aceștia au trăit. Preocuparea pentru problemele de limbă se concretizează și în explicarea pe marginea filelor a cuvintelor necunoscute sau în notarea unor sinonime, fapt considerat o primă încercare lexicografică la noi. Grija pentru
NOUL TESTAMENT DE LA BALGRAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288486_a_289815]
-
văzut, fără cutremur mistic, ca o făptură de o neobișnuită carismă, ca un stilist captatoriu, ale cărui rostiri cu falduri alegorice sunt sorbite cu încântare de cei ce îl ascultă și memorate cu o sfințenie picată în caricatural de viitorul evanghelist Ioan. „Anacronisme”, recunoscute ca atare și incluse cu rost, se ițesc și în L’Homme qui se dit Lénine (1998). O privire cu scăpărări sarcastice asupra mitului „revoluției”, care duce, în orice timp și în orice loc, la aberații monstruoase
OMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
apăsat de rușine și de bucuria unei descoperiri ce urma să fie trainică. Vedeam că Hristosul - Cel pierdut, iar apoi aflat - este Domnul vieții și al morții. Din acea vreme mi-au rămas în minte cuvintele lui Iisus, consemnate de evanghelistul Luca (23, 46): „Păziți-vă de cărturari, cărora le place să se plimbe în haine lungi, care iubesc plecăciunile în piețe și scaunele cele dintâi în sinagogi și locurile cele dintâi la ospețe”. Filtram această percepție prin prisma lecturii cărții
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ale creștinismului istoric (i.e., Scriptură, dogme, tradiția eclezială) nu pot furniza, deci, o terra ferma. În acest caz, divorțul de stilul de viață al creștinilor tradiționali nu este oare irecuperabil? Despre centralitatea Scripturilor în experiența primilor creștini aflăm din istoria evanghelistului Luca: „Și erau devotați învățăturii apostolilor, comuniunii (koin:nia), în frângerea pâinii și în rugăciuni” (Fapte 2, 42). Că Evanghelia lui Hristos s-a scris în Biserică prin tradiția apostolică, iar că Hristosul Bisericii este Cel profețit de vechile Scripturi
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
vom putea spune că toate cărțile Scripturii merită aceeași atenție, așa cum toate numele divine au aceeași valoare - indiferent de origine - atunci când sunt rostite în rugăciunea de laudă. Deschideri suplimentaretc " Deschideri suplimentare" Adevărul acestei afirmații este confirmat de libera folosire de către evanghelistul Ioan a unor simboluri, imagini, expresii de diverse proveniențe - toate în scopul transmiterii aceleiași viziuni (revelația). Deși există grade diferite de intensitate și adâncime în inspirație, este imposibil de separat în mod brutal aspectul „divin” de cel „uman”. Relația de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
limbă, cultură sau tradiție - îi aparținem. Generozitatea comunității iudaice între secolele III-I (î.Hr.) și grija Bisericii creștine primare față de proiectul traducerii textului sacru sunt probe istorice care demonstrează suveranitatea Cuvântului lui Dumnezeu față de limbile mijite din ruinele turnului Babel. Evangheliștii nu s-au temut să traducă cuvintele lui Iisus din aramaică într-o greacă koiny lipsită de excelența literară a dialectului atic. Nu materialitatea silabelor este ceea ce dă greutate cuvintelor Domnului, ci suflarea Duhului. Cuvântul menține nu doar unitatea Vechiului
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
fi dat păgânilor și va fi batjocorit și va fi ocărât și scuipat”. Prietenilor, între care zelosul Petru, Iisus le mărturisea că „fiii fărădelegii” îi pregătesc răstignirea. „După ce Îl vor biciui, Îl vor ucide; iar a treia zi va învia.” Evanghelistul Luca mai face următoarea remarcă: „Și ei șapostoliiț n-au înțeles nimic” (Luca 18, 34a). Cu acest mister nedezlegat, ucenicii se îndreptau împreună cu Iisus spre Ierihon, la nord de Marea Moartă. Toți se gândeau la sărbătoarea Paștilor. Pentru ucenici, cursul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
incluse în reprezentarea Patimii Domnului. Această perspectivă pascală asupra Patimii corespunde logicii narative a Evangheliilor. Deși patru la număr, ele formează o singură veste bună, redactată în egală măsură ca istorie și crez. Învierea formează prisma de lumină prin care evangheliștii au văzut, retrospectiv, viața și lucrarea lui Hristos în lume. Nașterea, propovăduirea și Patima Sa n-ar fi pătruns vreodată în arcanele memoriei noastre dacă Învierea nu ar fi întors necredința lui Petru și Toma în martiriu și biruință. De
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
așa că ar trebui să-l folosim în toate modurile posibile. Reflexologia este o cale naturală de a ne redobândi sănătatea, iar tehnicile ei sunt atât de simple, încât pot fi folosite de toată lumea, fără nici un risc. Doctorul Fitzgerald tratează un evanghelist de la asociația Oral Roberts Dragă doamnă Carter, M-am bucurat când v-am citit scrisoarea și când am aflat că sunteți creștină. Ați încheiat scrisoarea cu următoarele cuvinte: „Dumnezeu să vă binecuvânteze în continuare”. Am 82 de ani și mă
Reflexologie palmară. Cheia sănătății perfecte by Mildred Carter, Tammy Weber () [Corola-publishinghouse/Science/2147_a_3472]
-
mare. Căzut-au atunci și turnul cel mare de la Cetatea Sucevei, ce-i zicea Turnul Neboisei” (Letopisețul moldovenesc, Ion Neculce). “În acest an 7187 (1679), în luna lui august, 9, marți noaptea, cu 3 ceasuri către ziua, spre Sfântul Apostol Evanghelist Matei, au fost cutremur mare de pământ, cât cădeau oamenii jos de prin biserici și vase de pe polițele de prin casele oamenilor. Spuneau oamenii bătrâni că n-au apucat cutremur așa de strașnic ca acela și huietul venea dinspre miază-noapte
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
Magdaleana” (aceasta este forma corectă din punct de vedere istoric), faimosul personaj apare În patru momente cheie: În preajma lui Isus; la răstignire; la punerea În mormânt; la Înviere. Le vom analiza cu atenție, insistând asupra diferențelor, pline de tâlc, ale evangheliștilor. În Luca 8,1-3 se spune: „Și a fost așa: puțin timp (se subînțelege chronoi) după aceea, el a Început să umble prin fiecare oraș și fiecare sat, propovăduind și binevestind Împărăția lui Dumnezeu; și cei doisprezece [erau] cu el
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
din punct de vedere economic. Atitudinea lui Isus intra În rezonanță cu atitudinea critică a aristocrației galileene față de stăpânii de la Ierusalim, din Iudeea. * Maria Magdalena este apoi amintită la răstignire. Mi se pare interesantă și necesară compararea listelor furnizate de evangheliști. Matei (27,55-56) pomenește următoarele nume: Maria Magdalena, pe primul loc, Maria, mama lui Iacob și a lui Iosif, și mama fiilor lui Zebedeu. El precizează că toate l-au Însoțit pe Isus tocmai din Galilea, „ca să-l slujească”. Marcu
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
nu este pomenit nominal. Voi reveni În partea a doua asupra chestiunii identificării (imposibile, după mine) a „ucenicului iubit”. Curios și interesant, spuneam, mi se pare faptul că nu există două enumerări, din cele patru, care să coincidă: la fiecare evanghelist apare cel puțin un nume inedit, singurul nume citat de toți fiind al Mariei Magdalena. Cum se explică, pe de o parte, fluctuațiile, pe de altă parte, constanța? Evangheliștii se arată selectivi și nesiguri În privința majorității martorilor feminini ai episodului
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
există două enumerări, din cele patru, care să coincidă: la fiecare evanghelist apare cel puțin un nume inedit, singurul nume citat de toți fiind al Mariei Magdalena. Cum se explică, pe de o parte, fluctuațiile, pe de altă parte, constanța? Evangheliștii se arată selectivi și nesiguri În privința majorității martorilor feminini ai episodului răstignirii, cu excepția unuia singur: Maria Magdalena. În cazul ei există concordanță unanimă. Această unanimitate merită interpretată, chiar dacă la nivel strict ipotetic: e posibil ca Maria Magdalena să fi fost
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
ei există concordanță unanimă. Această unanimitate merită interpretată, chiar dacă la nivel strict ipotetic: e posibil ca Maria Magdalena să fi fost singurul martor al răstignirii dintre discipoli (așa cum va fi la Înviere); pentru a da Însă greutate și credibilitate mărturiei, evangheliștii au mai adăugat câteva nume de femei, mereu altele de la o evanghelie la alta. Aceeași observație este valabilă cu privire la episodul „punerii În mormânt”: Matei (27,39) o citează fără ezitare pe Maria Magdalena, apoi adaugă, imprecis, „o altă Marie” (alle
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Pentru a Înțelege mai bine cum stau lucrurile suntem obligați să ne Întoarcem din nou la textul evangheliilor, concentrându-ne de data aceasta asupra unui episod „de tranzit”, cunoscut Îndeobște sub numele de unctio Bethaniae („ungerea din Betania”). Să luăm evangheliștii pe rând, dat fiind că Între versiunile lor există diferențe capitale. Fragmentul din Matei (26,6-13) ne prezintă o femeie oarecare, ținând În mâini un vas de alabastru plin cu parfum de mare preț. Ea Îl varsă, atenție!, peste capul
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
altă perspectivă, penitențială. Totuși, chiar dacă sensul episodului diferă, Luca propune practic aceeași „piesă”, cu aceeași structură și aproximativ aceleași personaje. Mai mult, imediat după acest episod, inserat În prima parte a evangheliei, nu În ultima, cum se Întâmplă la ceilalți evangheliști, Luca are notița despre grupul ucenicilor lui Isus, unde Maria Magdalena este descrisă ca o fostă posedată din care „au ieșit șapte demoni”. O asemenea Învecinare nu poate fi cu totul inocentă. Deși femeia din casa fariseului nu poartă nici un
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]