11,327 matches
-
Să fie dus la bucătărie imediat..." Se schițează astfel un cult parodic al Medicului, substitut al sacerdotului în societatea americană. Fantasticul livresc A treia povestire, O zi nefastă din viața lui Abraham van Beyeren, ne transportă în trecut, în 1600, evocându-i pe Wilhelm al II-lea de Orania și pe conspiratorii care vor să-l asasineze. Practic, este vorba tot de o revoluție, "cea mai minunată din istorie", "aceea care a dus la constituirea Republicii Libere și Unite a Celor
Un imperialist: Dumitru Radu Popa by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16329_a_17654]
-
cei mai admirați. În admirație se amesteca o puternică repulsie. Homosexual notoriu, Wilde nu găsea nici o minimă înțelegere în mentalitatea puritană de la finele secolului al XIX-lea. Aruncat în închisoare, în 1895, și-a petrecut după gratii, în condiții oribile, evocate de el însuși, trei ani. A murit, sărac și părăsit de toți, la Paris, în 1900. Thomas Wright scrie în T.L.S. din 9 februarie, într-un amplu studiu consacrat "reîntoarcerii" lui Wilde, că scriitorul a dus, în Franța, unde s-
Wilde și Morand by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16345_a_17670]
-
-l cunoșteau, așa că zai și barjă au devenit, pentru scurtă vreme, termeni la modă și obiect de ironii publicistice. Substantivul zacherlină, cuprins și în DEX, primește aici o explicație etimologică; nu e însă înregistrată expresia, probabil de circulație foarte limitată, evocată de Andrei Pleșu într-un articol mai vechi (a da cu zacherlină-n proști). E instructivă (pentru evocarea vieții cotidiene în textele vechi românești) succesiunea de citate în care apare zacuscă, iar interjecția zău prilejuiește o trecere în revistă (începînd
Divagații (pornind de la litera Z) by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16362_a_17687]
-
despre istoria României, despre obiceiurile locuitorilor ei, despre trecutul comunist și prezentul post-comunist. Elemente pe care un cititor atent al presei le recunoaște ca fiind specifice scenei românești post-decembriste nu scapă din raza de observație a autorului, care le și evocă: practicile frauduloase ale unor firme, natura mafiotă a unor relații de afaceri, perfidia unor foști agenți ai securității, practici ilegale de procurare a unor pașapoarte, neputința autorităților germane de a le veni de hac infractorilor și așa mai departe. Peisajul
Thomas Prinz - Sosirea la București sau Charlotte în acțiune by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16323_a_17648]
-
spațiu real. Trăind, deci, în această așteptare a alungării dintr-un plan real către unul fictiv, Kermode s-a plasat de fapt pe sine într-o permanentă proximitate a morții. Poate de aici tonul melancolic, recapitulativ chiar și atunci cînd evocă momentele senine din viață. Sfîrșind anii de facultate la Liverpool, în plin ajun al războiului, Kermode s-a înrolat în marina regală, pe vasul Sierra. Războiul îl face în subordinea unor inși care mai de care mai inepți și ciudați
O autobiografie reticentă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16363_a_17688]
-
Asta, pe de o parte. Pe de altă parte, Tamás se lasă furat, în focul polemicii, de o înțelegere din cale afară de tendențioasă a unor lucruri, amestecînd, cum se zice, borcanele, așa încît numele, textele ori atitudinile pe care le evocă fac, de la un punct încolo, o varză de toată frumusețea (i-a spus-o și Pleșu). În ce mă privește, mă despart de autorul scrisorii în trei puncte, care mi se par importante: 1. Tamás adoptă în considerațiile sale despre
G.M. Tamás față cu reacțiunea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16366_a_17691]
-
Deocamdată, aș vrea să notez că Ion Pillat, nepot, prin mamă, al Brătienilor și fiul unui consistent moșier moldovean (în Miorcanii Dorohoiului) și-a petrecut copilăria la Florica (domeniul bunicilor materni) și în conacul tatălui, pe care i-a și evocat, cu înfiorare, în poezii, cicluri (Miorcanii în volumul Satul meu din 1925), iar Florica nu numai în volumul cu același nume din 1926. Doar școala primară și primele patru clase de liceu le-a urmat, în particular, în țară (numai
La reluarea ediției Ion Pillat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16355_a_17680]
-
de filmare" pe care mi-aș fi dorit să văd renăscînd personaje ca Irving Babbitt sau Wellek însuși. Harvard-ul începutului de secol pare o școală de provincie, nu pentru că nu s-ar face serios carte, ci pentru că Warren nu îl evocă defel cu obișnuitul entuziasm al cuiva mîndru de formația sa, de dascălii pe care i-a întîlnit, de aerul intelectual pe care l-a respirat. Becoming What One Is nu e deloc obișnuita carte de memorii, și prin "obișnuită" vreau
Memoriile unui profesor de literatură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16380_a_17705]
-
va fi fost, cu siguranță, opusul lui Babbitt: tolerant cu studenții dar și mult mai puțin dispus să-i provoace, să forțeze limitele orizontului lor aperceptiv, să răstoarne prejudecăți cu riscul de a stîrni confuzie. Din felul în care își evocă experiența de dascăl, Warren pare să fi fost mai curînd condescendent, mult prea conștient că dintr-un grup de zece studenți, nouă vor dispărea în negura anonimatului, și poate unul va publica cîteva articole în vreo revistă obscură. Warren însuși
Memoriile unui profesor de literatură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16380_a_17705]
-
A vîndut (atunci sau după, nu știu) sirop și apă minerală la un chioșc bucureștean. Abia după ce Ivașcu a fost reabilitat și numit la conducerea Contemporanului, Mircea Grigorescu a revenit în presă, în condițiile de semiclandestinitate pe care le-am evocat. L-am cunoscut cam pe vremea în care reintra în legalitate. Ne-am împrietenit ușor și i-am ascultat, fascinat, poveștile despre gazetari și politicieni de altă dată. Multe le va fi luat cu el în cavoul familial de la Belu
Mircea Grigorescu (1908-1976) by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16402_a_17727]
-
Așa cum notează și Ion Topolog Popescu "căutarea e către profilul spiritual al numelui pus în discuție... și, astfel în fața ochilor noștri, acești oameni - scriitori prind viață ca într-un roman, scris de un contemporan de-al lor. Dar a-i evoca pe cei ce au fost, e cel puțin asemenea unei declarații de iubire sau măcar prietenie, dacă nu chiar mai mult: una de dor de ei..." Amintiri cu scriitori brașoveni e un asemenea album sentimental, pe care autorul îl răsfoiește
Album sentimental by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/16429_a_17754]
-
-n țeapă în mijlocul orașului și o femeie îi dă să bea apă dintr-un pocal de aur aflat la îndemîna oricui. Femeia oarecare e Maia Morgenstern cu o figură brăzdată de riduri, fiecare cută ca și fiecare inflexiune din glas evocînd prețul greu plătit pentru instaurarea acestei ideale stări de fapt. Un meritoriu laudatio, un veritabil elogiu adus "nebuniei" eroului legendar. Elegant și suplu, nervos și tandru, inflexibil și totuși inteligent maleabil, Rudolf Martin îi conferă prestanță remarcabilă acestui Vlad Țepeș
DRACULA revine! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16438_a_17763]
-
să-l îngrijoreze, pe cititorul care ar porni de la definiția din DEX - "care s-a format și s-a dezvoltat pe teritoriul unde trăiește (și în prezent), care este originar de aici": termenul ar părea să implice obsesii etniciste, să evoce eternele dispute despre etnogeneza și continuitate, daca nu chiar discursul naționalist interbelic. e de altfel ipostază românească a unui cuvînt internațional; fr. autochtone, engl. autochthonous, germ. autochthon, sp. autóctono, it. autoctono etc. au semnificații perfect echivalente, destul de precise, aproape tehnice
Autohton by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16452_a_17777]
-
care-l căutăm, reflex, îndărătul scriiturii, ca pe un nucleu al magiei lirice. (...) Intertextualismul ni se înfățișează drept unul din instrumentele de căpetenie ale acestui proces de tehnicizare, de reificare a creației lirice. întrebuințat de optzeciști în chip programatic, el evocă incontestabil o stare-limită a poeziei, funcționând că o tablă de materii care suplinește materia sau că o listă de bucate care ține locul bucatelor. Dacă purismul caută un absolut himeric al calității lirice, postura intertextualistă caută un absolut himeric al
Criticul de poezie numărul 1 by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16445_a_17770]
-
Nefolosit în sens strict istoric, termenul "rococo" e mai degrabă identificat de către Eichendorff cu orice tip de raționalism ce tinde să "tundă" elanurile sensibilității. în Istoria literaturii poetice a Germaniei face analogie între gustul peisagist și cel literar al vremii, evocând un bătrân și celebru teoretician ca pe un "Prinț Rococo însoțit de suită" preumblându-se prin grădina ordonată (Mai înainte, Schiller comparase dramaturgia cu grădina, cerând ca ambele să reflecte realitatea). Altfel, s-ar putea spune că sălbăticirea grădinilor eichendorffiene are
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
în împrejurări și vremuri diferite, cunoscuți în anturajul părintelui său în numeroasele călătorii cu acesta prin țară, atestă nu doar excepționala memorie a Lidiei Stăniloae, ci și darul ei narativ. Anii cei mai buni ai părintelui Stăniloae, astfel cum îi evocă fiica sa, fuseseră desigur ce de la Sibiu, unde prin bunele oficii ale mitropolitului Bălan fusese numit (după doctoratul cu teza despre patriarhul Dositei al Ierusalimului) profesor la Academia de Teologie. Acolo va preda dogmatică și în 1937 i se va
Credința trăită by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16484_a_17809]
-
editorial în care îl acuză pe fostul președinte că a demonetizat el însuși decorațiile pe care le-a reînființat. Cronicarul își permite să se îndoiască de faptul că Emil Constantinescu, la sfîrșit de mandat, s-a comportat aidoma acelui domnitor evocat de Negruzzi în Negru pe alb, domnitor care la spartul tîrgului domniei sale nu i-a lăsat omului său nici timpul pentru a-i anunța pe ridicații în rang, după nume, dacă au ajuns pitari ori serdari. Venind timpul fugii lui
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16496_a_17821]
-
plus, surprinderea corespondențelor intertextuale. Sînt aduși în discuție autori importanți, (de la Nietzsche și Șestov, la Gide, Camus și Thomas Mann), a căror trăsătură comună ar putea fi aceea că, asemenea lui Dostoievski însuși acționează în faze succesive: întîi meditează, apoi evocă, cu alte cuvinte, sînt întîi filozofi, apoi scriitori. În fine, ultima parte este de-a dreptul delectabilă și ar putea fi citită foarte bine și în cheie ficțională, ca o veritabilă poveste, cu doi iluștri necunoscuți. Privită în ansamblu, cartea
Dostoievski și demonii intertextualității... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16503_a_17828]
-
responsabilitate. Este vorba de vocație, dar și de educație. Chiar și azi, Annie Bentoiu își cultivă memoria, completând ceea ce știe din propria ei experiență cu ceea ce află din cărți. Memoria ei culturală este vastă și asumată existențial, permițându-i să evoce firesc, cu un fior de emoție, și situații trăite de predecesori. Cum se trăia în Atlantida Memorialista își evocă părinții, făcându-le portrete sobre și expresive (tatăl ei, descendentul unei familii numeroase și prospere din Oltenița, era medic, membru marcant
Annie Bentoiu își amintește... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16481_a_17806]
-
știe din propria ei experiență cu ceea ce află din cărți. Memoria ei culturală este vastă și asumată existențial, permițându-i să evoce firesc, cu un fior de emoție, și situații trăite de predecesori. Cum se trăia în Atlantida Memorialista își evocă părinții, făcându-le portrete sobre și expresive (tatăl ei, descendentul unei familii numeroase și prospere din Oltenița, era medic, membru marcant al P.N.Ț., pasionat de arheologie și numismatică, iar mama, o elvețiancă venită în tinerețe în România pentru a
Annie Bentoiu își amintește... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16481_a_17806]
-
o elvețiancă venită în tinerețe în România pentru a da lecții de franceză unor copii de familie bună și stabilită definitiv, în urma căsătoriei, în această țară, avea o personalitate puternică și exercita o influență benefică asupra celor din jur). îi evocă, de asemenea, pe părinții părinților, ca și întreaga încrengătură a unui arbore genealogic viguros, dintre aceia care au dat stabilitate societății românești. Pagini emoționante, de omagiere austeră și respectuoasă, sunt consacrate profesorilor din liceu, prietenilor politici ai familiei, cunoscuților care
Annie Bentoiu își amintește... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16481_a_17806]
-
definitiv din țară, am dăruit discurile unei dragi prietene, neștiind că, numai după trei ani, va avea o moarte năprasnică. Ulterior, consider jertfa ei inutilă pentru că nu a trezit conștiințe. Protestul ei a rămas izolat, nu a avut reverberații." E evocată în trecere și perioada detenției, prietenia legată acolo cu un alt împătimit de Bach, Erich Bergel: "Absoluta singurătate și tăcere a spațiului înconjurător proprie gulagului românesc a fost scenariul unor intense meditații în care persoana lui Johann Sebastian Bach a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16477_a_17802]
-
care persoana lui Johann Sebastian Bach a jucat un rol de seamă. Înjosirile, privațiunile, foamea, munca grea, frigul, nesiguranța viitorului i-a abrutizat, i-a înrăit pe oameni, le-a răpit demnitatea. Așa fiind, dacă discutam despre Bach, dacă-i evocam persoana și opera, un monument de grandoare spirituală și de tărie morală, încercam de fapt să ne ridicăm moralul, să ne păstrăm conștiința curată, să ne oțelim voința de a supraviețui". * Celălalt text memorialistic e semnat de un pictor, Vasile
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16477_a_17802]
-
speranțele sînt modeste, nu de "mai bine", ci măcar de un calp "bine". În ce măsură iubirea poate fi o cale de salvare - conform dogmei creștine - și-a propus să demonstreze Aleksandr Sokurov în Moloch, parabolă stranie de o inchietantă teatralitate patetică evocînd pasiunea Evei Braun pentru Adolf Hitler, prilej de meditație indirectă asupra nebuniei, servilismului, adorației, într-un cuvînt al aberației. Încununat cu "Alexandrul de Aur" în competiția cineaștilor la început de carieră, filmul polonezului Pavel Pawlikowski Ultima resursă (înscris sub pavilion
SALONIC: 2000 + 1 speranțe by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16543_a_17868]
-
prin muzica funebră și fulgurante ralentiuri, senzația unei călătorii dincolo de bine și rău, dincolo de moarte. Cîțiva prieteni de joacă, preadolescenți de diferite rase dintr-un orășel din Carolina de Nord, sînt părtași la un accident fatal. Cu inocență cinică este evocat puștiul de culoare ce-și dorea să ajungă un George Washington. Finalul, într-un stil suprarealist, recapitulează cîteva dintre fetișurile "visului american". Cam de aceeași vîrstă sînt și eroii din alaska.de pe care autoarea, münicheneza Esther Gronenborn, îi confruntă cu
SALONIC: 2000 + 1 speranțe by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16543_a_17868]