1,036 matches
-
la Nazaret și făcându-l să viseze că se regăsește alături de Isus pe când se ruga în sinagogă. Se simțea atras de lumea aceea. Pe de altă parte, iubitul său Isus era evreu; Maria Preasfântă, de care era foarte atașată, era evreică; și tot așa și apostolii și primii creștini. Așadar, există o strânsă legătură spirituală între creștinul Calabria și prietenii săi evrei. Când bătrânul Asson s-a îmbolnăvit, mergea deseori să-l viziteze și se întreținea cu el vorbind despre Sfânta
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
a-l îmbrăca pe micul țigănuș din cap până în picioare. Iar don Calabria a văzut în acest gest de caritate un «semn» al voinței lui Dumnezeu pentru continuarea operei în favoarea copiilor abandonați. Multă vreme, pentru sărbătorile pascale, cele două surori evreice Raichembach ofereau Casei Copiilor Buni un mielușel. Don Calabria se arăta foarte recunoscător pentru acest gest. Vedea ceva misterios, pe care nici el nu-l putea defini, dar care îl mișca până la lacrimi. Odată, primind darul și mulțumind donatoarelor, le
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
dea un pergament Institutului Don Calabria, cu dedicația: «Gli Ebrei d'Italia riconoscenti» [Evreii din Italia recunoscători]. Dar ceea ce impresionează cel mai mult este insistența pentru beatificarea și canonizarea lui don Giovanni Calabria, adresată sanctității sale Paul VI de către o evreică, doctoreasa Mafalda Pavia: «Am datoria și plăcuta misiune să-mi unesc vocea umilă celor numeroase ce se înalță astăzi spre Sanctitatea voastră, pentru a promova cauza de beatificare și de canonizare a Slujitorului lui Dumnezeu, don Giovanni Calabria. Vocea mea
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
și plăcuta misiune să-mi unesc vocea umilă celor numeroase ce se înalță astăzi spre Sanctitatea voastră, pentru a promova cauza de beatificare și de canonizare a Slujitorului lui Dumnezeu, don Giovanni Calabria. Vocea mea, este cea a unei doctorese evreice care, în ceasurile tragice ale persecuției rasiale, a fost primită patern de Veneratul don Giovanni Calabria (prietenul tatălui meu) în „Casa Copiilor Buni“ de el fondată. Acolo, în haine monahale și sub numele de Suor Beatrice, cu obiectivitatea care îmi
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
el realizarea desăvârșită a normei evanghelice. «O sfințenie toată Evanghelie», a definit-o unul dintre cei 9 teologi cenzori chemați să examineze întreaga viață a lui don Calabria pentru a da o evaluare scrisă în vederea întocmirii Declarației virtuților eroice. O evreică doctor, profesoara pediatră Mafalda Pavia, sustrasă de don Calabria persecuției nazist-fasciste și ascunsă de el, înveșmântând-o ca soră, printre călugărițele sale cu numele de sora Beatrice, scriindu-i o scrisoare lui Paul VI pentru a-i cere canonizarea salvatorului
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
a fi adăpostit cîndva trupul sfîntului. Mulțimea care circula de-a lungul dughenelor și tarabelor, prin fumul gros și grețos al gogoșilor făcute în seul care sfîrîia în niște tigăi mari, nu era lipsită de pitoresc, mai ales datorită numeroaselor evreice (israeliții formau aproape 80% din populație). Marea majoritate dintre ele erau foarte frumoase, cu obrazul ca floarea de camelie talie zveltă în prima tinerețe, înaintea ofensivei obezității provocate de abuzul de dulciuri, friptură de gîscă și de sieste pe divane
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
nu-s departe Galații, hiii! De-i ies femei în cale, el cîntă: Când cu baba m-am luat, Opt ibovnice-au oftat; Trei neveste cu bărbat Și cinci fete dintr-un sat. De bună seamă, mergerea la Piatra cu evreica Malca nu-i un fapt istoric unic. Se bănuiește ușor că Nichifor se poartă la fel în toate expedițiile, după un program imemorial, tocmindu-se din plăcerea de a vorbi, repetând același monolog, făcând gluma tipică cu lupul în dreptul Grumăzeștilor
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
oprit la jumătatea drumului. Politicienii corupți au fost demascați. Hoțiile politice și greșelile oamenilor politici au fost demascate; lăcomia și desfrâul de la palatul regal au devenit cunoscute de marele public. Evreii au determinat pe rege, prin ibovnica lui Elena Lupescu, evreică botezată, să prigonească Mișcarea Legionară și astfel, în cei zece ani de „domnie” a regelui Carol al II-lea Mișcarea a fost decapitată, iar țara ruinată și în afară și în interior. În loc de îndreptarea nedreptelor orânduiri, poliția, jandarmeria, judecătoriile, s-
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
prioritate față de viața lui. Dar, dacă partea cea mai mare a ieșit (a fost născută) deja, ei nu au voie să-l atingă (să-l vatăme), pentru că nu se poate înlătura o viață pentru alta. O mare rușine pentru femeia evreică este nașterea unui copil prin adulter. Unii rabini din secolul al XVII-lea recomandau avortiv-ul pentru a distruge „sămânța blestemată din ea”. IV.8. Inseminarea artificială Dezbarea privind acest subiect a ridicat și ridică anumite probleme, fapt ce confirmă ideea
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
evreilor ortodocși nu concordă cu realitatea genetică, științifică. Situația este însă diferită atunci când subiectele de discuție vizează familia, căsătoria și divorțul. IV.11. Familia, căsătoria și divorțul „conform legii iudaice ortodoxe, evreu este cel care se naște dintr-o mamă evreică, deși este posibilă și convertirea.” așadar, accesul la comunitatea evreiască este unul permisiv, dar minuțios controlat. Specific băieților evrei este ritualul circumciziei. Acesta este oficiat de un specialist (mohel) și, odată cu el, copilul primește numele ebraic, pe care l va
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
cușer. Ea presupune „curățenia” în sensul respectării legilor iudaice referitoare la prepararea hranei. „carnea și lactatele nu trebuie consumate la aceeași masă. Când se consumă carne, nu trebuie să se pună unt pe pâine și nici lapte în cafea.” Femeia evreică evită amestecul prin folosirea a două seturi de vase: unul pentru carne, iar altul pentru lactate. Mai folosește alte două vase de spălat și două seturi de prosoape sau șervete de masă. „în hotelurile cușer, există două bucătării separate.” Aici
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
proprietatea lui Nicolae Lahovary, tatăl lui Alexandru, Iacob, Ion și Emil Lahovary. Această curte boierească a avut o foarte fru moasă carieră. Decăzând din splendoare, a fost închiriată Ministerului de Justiție, după aceea a trecut cu chirie în mâna unei evreice care dedea camere mobilate. Mai târziu a fost luată cu chirie de către celebrul, pe vre mea aceea, Mihăiță Lăncierul, antreprenorul tunelului de sub Pasagiul Român, care a transformat-o în casă cu odăi mobilate, mai ales pentru uzul femeilor galante. Grajdul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
dintre aceste sărbători nu mi se părea o exclusivitatea religioasă, o falie între noi, românii, și ceilalți. Îmi amintesc că, de fiecare dată, cea dintâi care trecea strada, venind spre noi cu tava acoperită cu un șervețel frumos brodat, era evreică. Ea, cea dintâi, ne aducea din cozonacul făcut de ea, din ouăle înroșite de ea, din mucenicii de opt martie, din sarmale, la Crăciun, zicându-i mamei: Ia, madam Cutare, să vezi cum mi-au ieșit. Cu cel al nebuniei
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Îndoliat nu doar de Holocaust și Gulag. Chiar imaginându-l pe Kafka În capitala mondială a exilaților, New York, În New York-ul personajului său Karl Rossman, sau la doi pași alături, În Newark, „Într-o cameră din casa unei bătrâne doamne evreice, pe ponosita parte de jos din Avon Avenue”, cum sugera Philip Roth, nu am obține vreun adaos important la ceea ce știm despre situația lui sau a noastră. În nocturna sa Încăpere din Praga, exilatul prin excelență fusese deja prin aceste
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
că nu-i solicitasem permisiunea de a citi public textul. Nici măcar nu o prevenisem În legătură cu modestul referendum. Nu părea afectată de astfel de formalități. Altele erau nemulțumirile. „Cum pot spune despre mine că sunt fascistă? Poate nu știți, eu sunt evreică!” Nu, nu știam, nici nu mi se părea prea important. Nu despre asta era vorba, i-am explicat. Nu etnicitatea intra aici În discuție. Nici măcar „fascismul” nu era adevărata chestiune. Ignorase, este adevărat, semnificația antifascistă sau anticomunistă a textului, ca
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
va rezista trivializării și idiotizării la care Îl supune actuala viață publică și politică. Beneficia, de fapt, de o sceptică, senină distanțare de mediu și Își găsise, În sfârșit, la bătrânețe, o parteneră tânără și ideală. Un soi de călugăriță evreică, inteligentă, cultivată, total devotată soțului. „Viitoarea mea nevastă va fi o evreică din China Town”, i-am spus, la despărțire, privind spre Janis, spre fața ei de japonez semit. * Gentilețea sa devine seducătoare după ce te acceptă. Am regăsit-o În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și politică. Beneficia, de fapt, de o sceptică, senină distanțare de mediu și Își găsise, În sfârșit, la bătrânețe, o parteneră tânără și ideală. Un soi de călugăriță evreică, inteligentă, cultivată, total devotată soțului. „Viitoarea mea nevastă va fi o evreică din China Town”, i-am spus, la despărțire, privind spre Janis, spre fața ei de japonez semit. * Gentilețea sa devine seducătoare după ce te acceptă. Am regăsit-o În toate gesturile mici ale șederii În Vermont: pregătindu-ne, dimineața, Roasted French
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
un fel de urgisit August Prostul care atrage toate ghinioanele și nenorocirile, Îl auzise În faimosul salon literar berlinez al Doamnei Rahel Levin-Varnhagen, aristocrata Înfricoșată la gândul că și ea este „ein Schlemihl und eine Jüdin” („un Schlemihl și o evreică”). Dacă numele anunță natura narațiunii care urmează, prima replică a noului sosit ar putea sugera ceva despre trecutul său. Când domnul John, la care fusese trimis cu o scrisoare de recomandare, Îi explică regulile societății locale, unde cine nu valorează
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Într-o baracă la Auschwitz. Noul captiv fusese tatuat pe coapsă, nu pe brațul, prea scurt, al pruncului, iar litera B, urmată de patru cifre, Însemna că mama fusese Înregistrată, din eroare, probabil, ca deținut politic din Slovacia, nu ca evreică maghiară, căreia i-ar fi fost destinată pe antebraț litera A, urmată de cinci cifre fatale. Deși „trecutul” de deținut era minim și tatuajul ambiguu, obsesia Auschwitz nu va putea fi vindecată. Într-un acces de furie, B. strigase totuși
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
care Pereira o exercitase Înainte de a se retrage la pagina culturală de sâmbătă a unui ziar de mâna a doua, unde publica necrologuri mai mult sau mai puțin literare, acceptate de cenzura salazaristă? În Întâlnirea din tren cu Senora Delgado, evreică refugiată din Germania hitleristă, Pereira recunoaște că „nu poate fi fericit cu ceea ce se Întâmplă În Portugalia”. Somația acesteia „fă ceva... ești un intelectual, spune oamenilor ce se Întâmplă În Europa, exprimă-ți opinia, fă ceva” mărește Încă mai mult
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
prin care trecuseră. Statul major al luptei contra celor mai buni fii ai neamului era condus de însuși Regele țării, Carol al II-lea, acela care a adus nenorocirea țării, secondat dacă nu chiar dirijat, de metresa sa de origine evreică și sprijinit din exterior de puterile masonice: Anglia, Franța și Rusia. Muntele suferinței a fost învins și din înălțimea lui, Căpitanul, cu mâna streșinită pe bolta frunții, vedea de jur-împrejur, colți de lup, lupi prădalnici și flămânzi și mai departe
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
categoria celor scutiți de muncă obligatorie, instituții responsabile cu repartizarea la muncă în funcție de cererile depuse pentru a beneficia de munca evreilor, sistemul de organizare (detașamente, lagăre, cazare, hrană, îmbrăcăminte etc.), regimul de muncă, drepturile detașamentelor, asistența medicală, controlul, sancțiunile, femeile evreice la muncă, atribuții ale organelor militare etc. După o lună, Decretul-lege nr. 2068/iulie 1942 (Legea nr. 521) prevedea explicit că „termenul de «muncă de folos obștesc» se înlocuiește prin acela de «muncă obligatorie» în toate legile, regulamentele și deciziunile
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
după normele stabilite de Ministerul Apărării Naționale (Inspectoratul pregătirii premilitare)” (doc. nr. 2). Din vara anului 1941, vârsta a fost cuprinsă între 18 și 50 de ani, din octombrie 1941 au trebuit să presteze muncă în interes obștesc și femeile evreice (doc. nr. 7, 27), iar în ianuarie 1944 apărea un articol în presă care semnala că „toți evreii aflați pe raza Municipiului București în etate de 16-50 de ani inclusiv sunt datori a presta munca la zăpadă” (doc. nr. 195
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
doc. nr. 225). Astfel, deși legea a făcut mereu referire la evreii bărbați între 18 și 50 de ani, unele decizii, hotărâri ministeriale sau ordine ale șefului statului foloseau formula „toți evreii”, extindeau grupa de vârstă sau obligau și femeile evreice la muncă (doc. nr. 8, 9, 12, 25, 27, 72). O analiză asupra sistemului de muncă obligatorie pentru populația evreiască, după parcurgerea multor documente reunite în acest volum, poate trasa câteva coordonate, rezultate din perspectiva instituțională conferită de documente: sistemul
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
nr. 2255 a Comandamentului Detașamentelor de Căi Ferate privitoare la scutirea de la muncă de folos obștesc a evreilor necesari funcționării întreprinderilor de interes național. 27. 13 octombrie 1941. Telegrama nr. 10.009 a Ministerului Afacerilor Interne privitoare la utilizarea femeilor evreice la munca de folos obștesc. 28. 15 octombrie 1941. Ordinul nr. 49.469 al Marelui Stat Major privitor la normele de funcționare a detașamentelor de evrei. 29. 17 octombrie 1941. Raportul nr. 67 al comandantului militar al Detașamentului Evrei, Compania
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]