1,047 matches
-
într-o zi de sărbătoare, belșugul proviziilor răspândite pe platouri, conversația animată, numeroasele glume (cu sau fără perdea), toate acestea construiesc fundalul unei comuniuni spirituale care eludează, desigur, o definiție canonică, dar care nu este, prin aceasta, mai puțin adevărată. Exaltăm aici singura valoare care ne permite să trăim la intensitatea dorită: libertatea de a alege. Conceptul de opțiune lipsită de constrângeri constituie, simultan, o binecuvântare și un blestem, fiindcă implicațiile unui act deliberat instituie, ad libitum, ordine sau haos în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
cu degetele lui lungi pe marginea fotoliului. Mi se părea ceva foarte vechi, m-am ridicat să văd mapa: Carmina burana. Păcat că nu ascultau cu atenție cântecele medievale erotice și moraliste, de studenți săraci și călugări și vagabonzi, care exaltau iubirea de viață sub toate formele ei. M-am imaginat o clipă într-o incintă benedictină, în miez de vară, într-o pauză a studiului literelor clasice, bucurându-mă de soare și culori, scriind versuri alexandrine. Am uitat de ce era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
capabili să înfrunte fantomele, cei care au trăit experiența mării și au simțit fascinația ei, cei care mai cred încă în existența și în forța de dominație a strigoilor. Ultima piesă a lui Ibsen, Când ne vom trezi din morți, exaltă puterile artistului sculptor până-ntr-atât încât face din ambivalența lor unul dintre pivoții centrali ai operei. Sculptorul Rubek este un personaj dintre cele mai bizare. Din clipa în care și-a terminat capodopera numită Ziua Învierii, a devenit „un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
blană. Era obișnuită să fie urmărită În maniera aceasta de trecutul ei disperat, dar pomenirea lui stârnea În ea, fără greș, un sentiment de ciudă. Cu toate acestea, Într-un oraș străin o asemenea reputație avea avantajele ei. Era o „exaltată“, nu? Ei bine, vor vedea ei. De la fereastră, Isabelle urmărea cum cade zăpada În dimineața Înghețată. Era cu mult mai frig aici decât În Baltimore; uitase de asta. Sticla ușii laterale avea flori de gheață, iar geamurile erau Încrețite cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
moare, pe el nu se citea nici un fel de emoție sau frică. Era bunul și vechiul prieten al lui Amory - al lui și al altora, căci biserica era Înțesată de oameni cu chipuri răvășite și cu privirile fixe, cei mai exaltați dintre ei părând a fi și cei mai afectați. Cardinalul, asemenea unui arhanghel În hainele sale preoțești și cu mitră, i-a stropit cu apă sfințită; orga a răsunat; corul a intonat Requiem eternam. Toți cei prezenți erau Îndurerați, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
fi dezvăluit secretele divine 95. Dar, așa cum observă Philonenko și Dupont-Sommer, legenda babiloniană nu explică singură „extraordinarul prestigiu al patriarhului în Cartea lui Enoh”96. Citez mai departe: „Trebuie să ne gândim, fără îndoială, că Enoh a fost atât de exaltat în spiritul adepților săi șgrupul esenienilor - n.n.ț, întrucât s-a recunoscut în figura lui Fiul omului din capitolul LXXI ș...ț. Adepții lui Enoh vor fi crezut că revelațiile lui au ajuns până la Noe, așa fel încât scrierile care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
le mai putea opri, dezordini colosale, care năvălesc apoi asupra noastră cu forța implacabilă a catastrofelor naturale. Să ne purtăm deci bine ca să nu zdruncinăm un echilibru (creat cu trudă de civilizația noastră), între instincte și rațiune. Și să nu exaltăm puterea nici a instinctelor, nici a rațiunii, sau să le negăm pe rând. Arta nu ne plasează în afara luptei pentru obținerea acestei armonii la care aspirăm și care clipă de clipă este pusă în dezechilibru de expansiunea eului nostru, care
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
idealiste, care nu mai au nici o legătură cu viața practică și care sânt chiar contrazise de aceasta. Ea s-a format într-o societate agrară cu o economie săracă: această societate era, în acel timp, o societate a penuriei. Cultura exalta deci un anumit număr de valori, cum ar fi spiritul de sacrificiu, renunțarea, sublimarea pasiunilor, eroismul, care erau justificate de contextul vieții. Astăzi, noi am ieșit din societatea agrară, trăim într-o societate industrială și tehnicistă, care este în tot
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
contraste armonizate. Ele se află, în grade diferite, si in Othello?! sau în O zi din viața lui Ivan Denisovici, unde câinii neîmblânziți și bătaia cu gălbenușe de ouă legitimează polaritatea dramatică. Teatrul lui Zholdak e murdar și pur, e exaltat și distanțat, folosind tot arsenalul vizual contemporan, hiperactivat și decantat. Fiola cu ticneala Spectacolul regizat de Radu Afrim la Teatrul Tineretului din Piatra-Neamț - Povestiri despre nebunia (noastră) cea de toate zilele (Petr Zelenka) - scandează demență zgomotelor străzii și zumzetul ticnelii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
să se ridice. Le-am spus că plecăm. Hai! Își înhăță valiza cu documentele privind creierul lui Gosseyn. Acesta îl mai întârzie o clipă, cât să-i (mai) pună din nou călușul prizonierului, și-l întrebă: ― Unde mergem? Kair era exaltat ca un puști în plină aventură. ― Ei bine, vom acționa ca și cum n-am fi supravegheați. Unde mergem, sunt sigur că nu te-aștepți să ți-o spun de față cu domnul Prescott, nu? Mai ales că am de gând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
cu anonimatul său. Erostrates, în schimb, nu s-a împăcat în nici un fel cu așa ceva. Nu face parte dintre cei care, în conștiința modernă, au căpătat chipul unor eroi ai umanității, precum Prometeu sau Sisif. Nu ar fi fost niciodată exaltat în paginile unor existențialiști gălăgioși. Dar nu poate fi socotit nici un antierou, căci nu ține de o categorie anume ceea ce face. Dacă am așeza într-un mare catalog figurile ciudate pe care le cunoaștem, aparițiile de felul lui Erostrates nu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
împărțite sec în propoziții cu sens și propoziții lipsite de sens. - O decizie profund discutabilă și, în unele cazuri, lipsită de sens. 15. Nonsensuri vulgare, docte și paradoxale (Wittgenstein) Revin la unul dintre reflexele noastre comune, proprii unui timp ce exaltă ușor datele gândirii tehnice. Constă, așa cum am văzut, în a delimita cele cu sens după criterii care se voiesc neutre și exacte, singulare în cele din urmă. Credința că astăzi contează în viața noastră doar cele verificabile logic și utile
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
episod din voiajele lui Tintin este unul nu mai puțin problematic ideologic : în Tintin au Congo, criticii lui Hergé au văzut doar elogiul ordinii coloniale și profilul caricatural al populației africane. Și poate că Hergé este marcat de retorica ce exaltă virtuțile civilizatoare ale Belgiei. Dincolo de acest nivel al conformismului datat istoric, Tintin nu este europeanul rasist pe care ni l-am putea imagina. Ceea ce predomină este evocarea unui fabulos geografic și uman, ca și înfruntarea cu răul ai cărui agenți
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
contura. Tintin în America este omagiul pe care banda desenată îl aduce unui personaj cu statutul de erou al timpului său, „gangsterul”. America pe care o descoperă Tintin este America lui Scarface și a traficului de alcool. Este America ce exaltă în infractorul fără teamă curajul de a duce o viață în afara legii. Arta lui Hergé este întemeiată pe o subtilă intertextualitate : narațiunile sale extrag din cultura populară, fie ea scrisă sau vizuală, obiectele familiare cititorului, plasându-le în contextul aventurii
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ce îl așază în categoria excentricilor, Pratt este cel mai aproape dintre prozatorii grafici de ethosul hibridizării rasiale și intelectuale. Pratt este afin cu acel Jack London al căutării sălbăticiei, dar și cu o întreagă linie de explorare antropologică ce exaltă în Bahia, Atena neagră a unei luxuriante civilizații afro-braziliene. De la Rider Haggard, Pratt preia imperialismul imaginației și propensiunea de a merge cât mai departe în adâncul unei Africi ce ascunde, încă, mistere. Polemica cu moștenirea colonială a biografiei sale îl
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
dagradat pentru comportament indecent, Milton Cato, după cum evocă și confruntarea dintre civilizațiile care își dispută întinsele teritorii peste care navighează coloanele de căruțe și bandiții solitari. Cronică a războiului anglo-bur de la 1879, textul lui Pratt refuză cheia narațiunilor hollywoodiene ce exaltă eroismul cuce ritorilor europeni. Demitizant și dezabuzat, discursul rea lismului magic al lui Pratt este în căutarea sâmburelui netrucat de umanitate, a grăuntelui pe care triumfalismul colonial nu l-a pervertit și degradat. Simbol al neînțelegerii ce domnește în mijlocul războiului
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
toarcă, sucită și uscată? Ca frunza podidită din creștetul de nuc În pălmi, în pălărie, pe umeri, pe surtuc." O ÎNȘURUPARE ÎN MAELSTRÖM Câștigate pulsuri, câmp de săbii. Tencuirii-sclave garanții, Lege egalând lunula năvii Tâmplelor de apă ce reții; Aule, exalte stări concave Din răpita climă - Edgar Poe. Orgi! Și locuind aceste grabe! Cer induit, străin ca un halou. - Viol aici dar laudă și ordin Întâi, când lacunar un gând născu. O, însăși larva rodului sfânt Odin Prin fluvialul, falsul fosfor
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
sens moral et devient émouvant. Un dernier exemple. Nous citons: "O ciel aerien inondé de lumière Des golfes de là-bas cercle immense et pur!" (II, IX) Grîce à je ne sais quel prestige, - l'enthousiasme de l'oiel qui s'exalte, la quantité considérable des voyelles qui commentent la vacuité du tableau, enfin la limite circulaire imposée à cette calotte de ciel - on ne ressent plus la banalité du mot "inondé". Au contraire, on est tenté de la disjoindre en deux vocables
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
sens moral și devine emoționant. Un ultim exemplu. Cităm: "O, ceruri infinite, scăldate în lumină, Cer limpede și-albastru al lumilor de sus." (tr. Al. Ciorănescu, Jean Moréas, Stanțe, București, 1945, p. 18) Grație nu știu cărui prestigiu - entuziasmul ochiului care se exaltă, cantitatea considerabilă de vocale care comentează vacuitatea tabloului, în sfârșit, limita circulară impusă acestei calote de cer - nu mai resimțim deloc banalitatea cuvântului "inondé". Dimpotrivă, suntem ispitiți să-l despărțim în două vocabule: "in" și "onde". Procesul propagării ondulatorii a
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
pomenit, până azi, în fabula acelui cronicar, La Fontaine, pe care o învață școlarii cei mai mici. În timp ce temperamentele colerice îl acuzau, prin cârciumile pline de fum, pe Greierele-dregător de dramatizare voluntară, ziarele de dimineață și cele de seară deja exaltau miraculoasa sensibilitate a neamului cântăreț al greierilor, precum și trainicul respect mutual dintre acesta și tribul furnicilor. Greierele de la vioara întâia (cel care arareori și numai când se îmbăta precum arcușul primarului, cum zic artiștii, amenința sus și tare că îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
poate, nici o poliție din lume n-a tras asupra soarelui. Îmi rămânea poezia. Dar îmi rămânea, într-adevăr? De când începusem să mă închid în casă ca să-mi judec procesele, primăvara intrase, afară, bine, în drepturile ei. Numai că în loc să mă exalte ca altădată, primăvara mă umplea acum de revoltă. Ce valoare are să murmuri imnuri adresate soarelui când tăcerea însăși e ca o cobră? A iubi soarele când cobra se leagănă în jurul unui om care țipă e mai degrabă un fel de
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
partea luminoasă nu mai exista și totuși rostogolea cuburile știrbite de nenoroc în virtutea gravitației de a fi unul. Complicitatea sinelui de împrumut se ia precum noroiul pe ghete: Hai să ne amăgim împreună, Doamne! Să numim minciuna adevăr și să exaltăm în binefacerile lui! Deschide fereastra să respirăm adevăr cu toți plămânii: adevăr la mic dejun (o felie de lună rumenită pe ambele părți), somnul să-l îndulcim cu adevărul despre poveștile cu Greuceanu (vecinul de la parter, bodyguard la o casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cucută din icoana Bunei Vestiri, anii se cojesc din lemnul teiului și ninge a toamnă cu păsări moarte. De 7 ori câte 3, clopotul... și începea miezonoptica. Toaca îngâna tăietorul de lemne. Dumnezeu bătea cuie la sicriu. 50. Aceeași bucurie exaltă mereu altfel. Spargi zidul să intre soarele printre paginile calendarului. Peste 40 de zile vine Crăciunul și tu vrei să înflorească trandafirii deasupra mormântu-lui, să ardă rozele în felinare, precum lumânările din ceară curată. Peste 40 de zile vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
lui constituia postul de comandă al unui supercrucișător de război. Ba chiar mai mult, era postul de comandă al unei nave angajate chiar în aceste clipe în fantastica bătălie al celui de al șaselea decant. Acest gând îi aprinse spiritul, exaltându-l. Prezentările încetară la un moment dat, îndemnându-l să se întoarcă pentru a privi, de data asta în cunoștință de cauză. Cupola se înălța la aproape două sute de metri deasupra capului. Se rotunjea de jur-âmprejur, cu o transparență limpede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
drapele fluturând, În bătaia vântului, dacă sufla, sau, dacă nu, un ventilator electric așezat corespunzător Îi ținea locul, și dacă nici acesta nu era destul de puternic pentru ca stindardul să fluture bărbătește, obligându-l să producă acele pocnete de bici care exaltă atâta spiritele războinice, cel puțin făcea culorile patriei să se onduleze onorabil. Câteva persoane, ici și colo, șușoteau pe furiș că totul era o exagerare, o absurditate, că mai devreme sau mai târziu nu exista altă soluție decât să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]