1,801 matches
-
nevoia de securitate și dependența, apetențele patologice, atitudinile și conduitele ezitante etc. Vom analiza, În continuare, cele două grupe principale de tulburări psihomorale: tulburările tendențiale de factură funcțională și tulburările nucleare de factură structurală ale eului. Acte și conduite de exaltare, de afirmare, productive (Pulsiuni ale supraeuluiă Acte și conduite de refugiu, de dependență și regresiune (Regresiune către trecută Eul personal Acte și conduite de atac, de violență, de distrugere (Proiecție către viitoră Acte și conduite de Închidere, de Întoarcere către
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
ale inconștientuluiă 1Ă Tulburările tendențiale ale eului sunt cele care se raportează la tendințele eului personal, așa cum rezultă ele din schema mai sus prezentată. Ele sunt cuprinse În patru grupe: aă pulsiuni ale supraeului, reprezentate prin acte și conduite de exaltare, de afirmare, cu caracter productiv; bă pulsiuni ale inconștientului, reprezentate prin acte și conduite de Închidere, de Întoarcere către sine; că acte de proiecție către viitor, reprezentate prin acte și conduite de atac, de violență și distrugere; dă fenomene de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
ne oferă aspectele unor experiențe subiective interioare, care neliniștesc persoana, atunci când se manifestă ca o regresiune către trecut sau ca o Întoarcere către sine. Ea are, dimpotrivă, un caracter deschis, zgomotos, atunci când ia forma unor acte de violență sau de exaltare. Existenta unei patologii psihomorale este incontestabilă, dar ea face, din punct de vedere practic, fie obiectul sociologiei, fie al justiției. Acest aspect se datorează interpretării acestor tipuri de manifestare, În special a celor exterioare ca abateri de la norme, motiv pentru
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
semnificare adoptate: acte și scene de violență „gratuită”; scene de groază; acte și scene de violență „legitimă”; acte și scene de „autoapărare”; acte și scene incluse „logic” într-o tramă narativă; violența ca joc și amuzament; actele și scenele de „exaltare” a violenței; prezența și utilizarea armelor; acte și scene care supradimensionează reprezentarea violentă a lumii, societății, grupurilor, indivizilor; acte care redau viața și pericolele care o amenință, exercitând o funcție de avertizare; violuri, tâlhării, omucideri; violența ca pedeapsă sau recompensă; acte
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
violență și umor Scenarizare și contexte de semnificare Violența ca avertisment. Acte și scene de violență legitimă Acte și scene de violență gratuită sau estetică Acte și scene de autoapărare Violența ca joc și amuzament (ludică) Acte și scene de exaltare, eroizare a violenței Violența logică Contexte de localizare a violenței Cadrul domestic, familial Situații de distracție, relaxare Loc de muncă Strada și utilizarea serviciilor Situații de interacțiune cu autoritățile Violența naturală Contextualizare maniheistă Eroi Antieroi Personaje negative atrăgătoare Contextualizare discursivă
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
1996, 4; Nicolae Manolescu, Scriitorii români și Mitteleuropa, RL, 1997, 45; Ion Simuț, E posibilă renașterea Europei Centrale?, F, 1997, 12; Liviu Antonesei, Inima tumultuoasă a Europei, „Monitorul”, 1997; 5; Cornel Ungureanu, Strategiile seducției, O, 1998, 7; Vasile Popovici, Această exaltare a culturii, O, 1998, 11; Luca Pițu, La cafeneaua hermeneutică, București, 1998, 242-243; Sergiu Ailenei, Ultimul om universal, CL, 1998, 8; Monica Spiridon, Modelul Cantemir, RL, 1999, 1; Cărtărescu, Postmodernismul, 444-456; Dicț. analitic, II, 63-65; Petraș, Panorama, 108. S.V.
BABEŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285516_a_286845]
-
mai năstrușnice (ca, de pildă, Kinderfus, Calyope Fourreau, Abayados de Calatrava y Rigolo Năbădayos). Copil teribil al presei socialiste, iubitor de farse și bufonerii, B. era, în campaniile pe care le susținea, un gazetar de temut. Scria cu patimă, cu exaltări de vizionar, știind să fie dur, șfichiuitor, vindicativ. Virulența lui pamfletară - prevestindu-l pe N. D. Cocea - nu cruță deloc instituțiile timpului. Totul, sau aproape totul, i se pare o farsă sinistră, un spectacol de bâlci, penibil și caraghios. Verva
BACALBASA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285521_a_286850]
-
iureșul anilor (1959), Patru sute de privighetori (1963), De vorbă cu dragostea (1965), Nopți de veghe (1971) ș.a. Lirica lui B. este una care răspunde conjuncturii istorice, dominată de un retorism calculat și de șabloane ideologice care susțin un soi de exaltare continuă, o atmosferă festivistă. Eseurile, adunate în volumele Zile și drumuri (1961) și Sălășluințele frumosului (1975), se referă la literatura europeană care nu prejudicia imaginea lumii comuniste, altfel spus, de coloratură prosovietică. A tradus din H. Fast, Walter Scott, Th.
BALŢAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285592_a_286921]
-
speranțele de izbăvire. E clipa pentru care trebuie să se pregătească, cu brațul înarmat și cuget treaz, urmașii vitejilor de altădată. Conceput în manieră retorică, poemul are o arhitectură caracterizată prin simetrie, recurgând mereu la antiteză și repetiție. Pasajele de exaltare eroică și viziunile profetice alternează cu efuziunea lirică și cu tânguirea biblică, elegiacă. Mai ales sub raportul muzicalității, tulburătorul poem e un moment însemnat în proza poetică românească. Ediții: N. Bălcescu, Cântarea României, Paris, 1850; ed. în Istoria românilor sub
CANTAREA ROMANIEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286071_a_287400]
-
literară oficială, prezentă și în manuale. În versurile volumului de debut, Chemarea cumpenelor (1937), sunt vizibile două atitudini lirice: fascinația în fața naturii și a muncii agreste; dezolarea profundă, revolta celor umili și săraci. O expresie necizelată, dar viguroasă, rod al exaltării și furiei, definește mai degrabă un temperament decât un artist. La polul opus, desprinse de condiționarea socială, sunt versurile din ultima parte a vieții, adunate în volumele Poezii (1964) și, postum, Călărețul orb (1975). Poetul este parte a viziunilor sale
CAMILAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286051_a_287380]
-
Orient în care istoria se sublimează în metafizic (Pătrar de veghe, 1938). Moartea, atotstăpânitoare în deșertul hipnotic (tulburător prin „dumnezeiasca lui singurătate”), și viața, supusă eternelor năruiri (care încă mărturisesc despre civilizațiile de odinioară), formează supratema rafinat-penetrantelor însemnări, a căror exaltare nu face decât să confere un plus de intensitate reflexiei și un spor de vrajă imaginarului oniric. Lumini și umbre, culori mirobolante, sonuri misterioase compun ambianța unui ceremonial descriptiv ritmat în cadențe ample, de poem. Livrescul, de reflex apolinic, se
CANTACUZINO-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286067_a_287396]
-
toate acestea sunt o iluzie, înseamnă că iluzia însăși este calea și adevărul.” O temă inițial obsedantă, cea a deșertăciunii - de sorginte biblică, dar și cu imagini din eminescianul Memento mori -, este convertită cu timpul din apatie și insensibilitate în exaltarea sublimului conștiinței în sens pascalian - „trestie bătută de vânt”; poetul crede în iubirea care „apropie ceea ce spiritul nu cutează” și, mai presus de orice, trudește răbdător și tenace să încredințeze că prin poezie cuvântul poate să-și redobândească funcția creatoare
ALEXANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
exprima sentimente și idei cu ajutorul sunetelor combinate într-o manieră specifică, declanșând procese afective dintre cele mai variate și neașteptate, de la emoția muzicală, cu o gamă largă de manifestare (bucurie, trăire interioară, sentimentul armoniei, înălțare spirituală), până la descărcări explozive de exaltare colerică. Fiind cea mai complexă artă și, în același timp, accesibilă tuturor oamenilor, muzica dispune de cel mai fin și penetrant limbaj artistic- sunetul muzical -, ca element sonor fundamental cu care operează. Cercetările au demonstrat că instrumentele de percuție, cum
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
sugestive), doctorul Luce prezentase conceptul de „perifesCență“. Cuvântul În sine nu Înseamnă nimic; Luce Îl inventase pentru a evita orice asociere etimologică. Cu toate acestea, starea de perifescență e foarte cunoscută. Ea denotă prima febră a Împerecherii umane. Provoacă amețeală, exaltare, o gâdilătură În capul pieptului, dorința de nestăpânit de a te urca Într-un balcon pe o frânghe Împletită din părului iubitei. Perifescența denotă primele ore de pat, drogate și fericite, când Îți miroși iubitul ca pe un mac parfumat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Nu sunt un afemeiat. Am muncit din greu și, mult timp, am rămas poate destul de naiv. — O pasiune? — Nu știu care e cuvântul potrivit. Descopeream o ființă cu totul diferită de cele pe care le cunoșteam. Hélène mă atrăgea și mă speria. Exaltarea ei mă deruta. — Ați devenit amantul ei? — După foarte mult timp. — Vă amâna? — Nu. Eu ezitam. Nu mai avusese vreo relație Înaintea mea. Dar totul e ceva banal pentru dumneavoastră, nu-i așa? O iubeam. Mă rog, credeam că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
ce face! Cască apoi zgomotos și-și întinde membrele amorțite. A omis în mod intenționat să-i amintească lucrul cel mai important. Că pentru locuitorii Italiei ordinea introdusă de el înseamnă renașterea primordialității Romei, restaurarea încrederii în spi ritul roman, exaltarea religiei ca reflecție a statului. Răz boa iele civile, exilările, exproprierile, teama de despot, chiar groaza că în lăturarea despo tului nu aduce altceva decât anarhie, toate aces tea au indus în sufletul oamenilor un sentiment de vinovăție și nesiguranță
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cu mâna de Marele Pontif de la părintele în puterea căruia se află, ca și cum ar fi o captivă de război. Își revizuiește imediat raționamentul. Nu e o comparație bună pentru Asinia. Cu salturile ei neașteptate de la mutism în 134 căpățânat la exaltare, ar fi în stare să-i răstălmăcească vorbele. Cine știe ce prostii poate pune în circulație, spunând că le-a aflat de la ea. Va trebui să găsească altă cale să o facă să înțeleagă că atât ele, cât și flaminii însărcinați cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Trebuie să trăiești gândindu-te că zeii sunt tot timpul cu ochii pe tine. Nu poți deveni mai bun decât onorându-i... Ridică spre Herodes Agrippa o privire mult prea luminoasă pentru ca acesta să nu bănuiască pricina. O manifestare de exaltare ce îl lasă perplex. Să fie provocată de vreo suferință as cunsă? Atunci e adevărată povestea cu visul de azi-noapte... Se gândește din nou la Rufus și Mariamne. Dar nu pentru mult timp. Romanul suspină: — Sunt conștient că trec prin
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Închid ușa în urma mea și savurez fața pe care a făcut-o, pentru că pentru el, vacanță înseamnă câteva zile în Brighton, sau cu un efort absolut, o săptămână în Majorca. În timp ce străbat coridorul, încep să simt o ușoară senzație de exaltare în stomac, pentru prima oară. O, Doamne, plec la Los Angeles! ― Nu poți purta asta! Geraldine se întinde pe spate pe patul meu și-și aruncă dramatic mâinile peste ochi. ― Jemima! Doamne, tu n-ai auzit de ținuta șic pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
exagerat În orice context și, În timp ce lucrurile erau Într-adevăr Înfricoșătoare, principala ei grijă era să se asigure că nimeni nu Îi va face rău cățelului. Prietenii mei erau extenuați după o zi lungă de pedalat pe bicicletă, ceremonia transei, exaltarea apropiatei salvări, iar acum un salt Într-un abis la fel de adânc precum cel care Îi Împiedicase să părăsească Locul Fără Nume. Fără a mai avea de adăugat ceva, s-au Îndreptat fiecare spre salteaua lui pentru a plânge sau a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
îndărăt, clătinându-se, până ajunse cu spatele la zidul de piatră al turnului. De îndată, Sebastianus fu lângă el pentru a-i da ultima lovitură. Cu o clipă înainte de a-i primi în pântece lama, Eudoxiu îl privi cu ochii strălucind de exaltare; cu buzele lățite într-un zâmbet răutăcios, mârâi sarcastic, cu furie: — Acum e prea târziu, Prefectule! în timp ce bagaudul, lovit de moarte, se ghemuia la poalele zidului, alți adversari se iviseră deja lângă Sebastianus, luptându-se cu el ca să-i taie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-l tragă înapoi pe uriașul bărbos, care, în furia luptei, se ducea prea mult înainte. — Ce faci? Ești nebun? îi strigă. Suntem prea puțini. Ne întoarcem în piață. Soldatul îl fulgeră mai întâi cu o privire încărcată de furie și exaltare, după care, însă, dându-și seama cât de puțini rămăseseră, schimbă direcția și îl urmă împreună cu ceilalți. Ajunseră în goană în imediata apropiere a pieței, unde găsiră drumul blocat de câteva care, așezate mai mult la întâmplare. Milițienii care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în toată puterea ei, cu neputință de controlat. într-adevăr, îi conducea tot atât cât ar fi putut conduce o mare în furtună. Abia avu timpul să se mire de tot ce se întâmpla, plin de spaimă, dar și de exaltare, căci el însuși se simțea cuprins în acea maree. Descumpăniți de năvala acelei hoarde de turbați care împingea înainte și mulți soldați romani ce fugeau, barbarii se opriră mai întâi, apoi rupseră rândurile și dădură îndărăt, dar fură ajunși din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
acum goi până la brâu și deci expuși la loviturile dușmanului. Alanii, extenuați de lupta ce dura de ore întregi și descumpăniți de sosirea forțelor proaspete în rândurile dușmanilor lor, cedau acum în mod vizibil, iar Balamber încerca deja senzația de exaltare pe care i-o producea victoria ce avea să vină curând, când se auzi chemat cu o voce puternică de către Odolgan, care striga frenetic cuvinte pe care el în vacarmul general nu le putea auzi și îi arăta ceva înspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
permanent proaspete În memoria mea. Încă odată, mulțumesc!!” Ropotele de aplauze Îi confirmă,odată mai mult, bucuria de-a fi fost călăuza acestor minunați oameni, de-a trăi În mijlocul lor, de-a se confunda cu ei. Cuprins de o ușoară exaltare, Tony Pavone le strânse mâna la toți silabisind. „Astăzi nu muncește nimeni, fac cinste. Am Încasat banii pe concediu, iar acum, În momentul de față doresc să vă mărturisesc un secret. De multă vreme plănuisem o masă festivă În care
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]