782 matches
-
Radu, de ce Înfruntasem scepticii la tipul său de literatură, știam și ce ne separase. În cele din urmă, știam că ceea ce realizasem sau aveam să mai realizăm, mult-puțin, fiecare va fi expresia atât a conecției, cât și a inevitabilei „contrarieri”. Exasperat de ceea ce mă Înconjura și asfixia, nemulțumit de cât izbutisem să fur din Frumusețe și să posed din Adevăr, mă simțeam solidar, În pofida Înstrăinării, cu cei lângă care trăisem În vremuri absurde. „Căruța cu proști” era chiar viața care ne
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
lui de cruce Aurel Obreja, Ioan Ismană, Constantin Lupoaie, Dumitru Neagu și Marcu Aurelian Stoica înfruntaseră la Gherla torționarii cei mai sadici în frunte cu Eugen Țurcanu și au ieșit biruitori, aici în Aiud înverșunați într-o rezistența pasivă, care exaspera bruta de Crăciun, treceau senini prin toate încercările. Poetul Fane Vlădoianu aproape orb, care compunea poeziile fără creion fără hârtie, scrise pe pânza eternității; trăia într-o lume a lui, încărcată de frumos: norocul meu este că nu văd de
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
picioarele mesei sau de aragaz. — Alo! Nici un sunet la celălalt capăt al firului. Nimic. De parcă fusese îngropat în nisip. — Alo! am țipat eu, mai tare de data asta. Tot nimic. Nu se trăda nici un suflu, nici o respirație. L-am pus exasperat în furcă. M-am dus la frigider, am scos o cutie cu lapte și am băut câteva înghițituri bune înainte de a mă băga în pat. Iar a sunat. Era patru și patruzeci și șase de minute. Am ridicat receptorul. — Alo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
unei bătrîne mame (mama naratoarei) bolnavă psihic În urma uciderii, În 1943, a fratelui ei de către colaboraționiști naziști În perioada guvernului de la Vichy. Numai că fișa este completată la mai bine de cincizeci de ani după tragicul eveniment, de către o fiică exasperată de imaginea bestialului asasinat rămas În memoria mamei, de pe care timpul nu putuse să șteargă nici o umbră de culoare. Acest tablou n-ar avea Însă nimic original, și ar putea eșua foarte repede În melodramă, dacă n-ar fi placat
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
se manifestă irecuzabil și incurabil. Este vorba despre denunțarea societății spectacolului - societatea burgheză - drept cea mai perfecționată inchiziție, mai difuză dar cu atît mai eficace: un neoplasm, În fața căruia acțiunea colectivă s-a dovedit neputincioasă, iar tratamentele de termen lung exasperează mereu. Rămîne realizarea sinelui, soluția individuală. În ea crede Lorette Nobécourt. Scriitoarea franceză se recunoaște drept una dintre porta-vocile decadelor dezamăgitoare ce-au urmat celor trei glorioase, În Franța anilor șaptezeci-nouăzeci. Cartea ei este un manual de supraviețuire, succesor al
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
să fie considerat, poate și datorită unei riguroase conceptualizări a banalului cotidian, un fel de „program” al generației optzeciste. Această poezie manifestă într-adevăr o anume agresivitate programatică în felul în care „atacă” verbal realitatea imediată, „hiper-fizică”, încercând să-i exaspereze încărcătura de contingență brutală, irespirabilă: „Să privim realitatea în față/ în fața ei grasă de femeie de casă, fără pretenții/ prost îmbrăcată, mamă a zece copii (n-a avortat/ niciodată), pregătind de mâncare pentru o cantină/ întreagă, o armată de geniu
CARNECI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286117_a_287446]
-
un sistem de interpretare a lui Maiorescu nu se mai ocupase până atunci de activitatea acestuia, însă s-a considerat, după această dată, în măsură să judece orice părere emisă despre criticul „Junimii”, chiar și cele favorabile, profesorul clujean fiind exasperat și de iconodulia care începea să capete contur. Orgoliul său a fost atât de mare, încât, aproape concomitent cu P. Georgescu, prefațează o ediție maioresciană ce poartă titlul Din Critice. în tratatul de istorie din 1964, prima sinteză colectivă de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
cultural chiar și prin animozitățile pe care le-a declanșat. Dovada, un filozof precum Constantin Noica a ajuns, la un moment dat, să recunoască (în Jurnalul de la Păltiniș) că atunci „cînd m-am aplecat asupra românescului am făcut-o, cred, exasperat de zeflemeaua lui Caragiale”. Percepția lui Caragiale în cultura română nu s-a schimbat fundamental nici după „Anul Caragiale”, în pofida numeroaselor manifestări publice, a articolelor și cărților publicate cu prilejul marcării a 150 de ani de la nașterea clasicului. I.L
Nenea Iancu and sons by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13637_a_14962]
-
avut un efect catastrofal asupra evoluției societății românești. Practic, calitatea populației din România a scăzut într-un mod sensibil, ceea ce ne influențează și astăzi într-un mod negativ existența, fără șanse de redresare în viitorul apropiat. Dacă în prezent suntem exasperați de degradarea fără precedent a stilului de viață din România, trebuie să știm că la originea acestei stări de lucruri se află politica barbară de distrugere a civilizației românești, desfășurată timp de aproape o jumătate de secol (1945-1989) de ocupanții
LUPTA CU AMNEZIA by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16641_a_17966]
-
drace!” își intitulează Cornel Nistorescu, citînd o zicală, comentariul său din EVENIMENTUL ZILEI: „Comedia restructurărilor guvernamentale continuă, fiind una dintre bolile străvechi ale puterii de la București. Între o Uniune Europeană dezamăgită de absența progreselor notabile și o populație sărăcită și exasperată de corupție, guvernul Năstase încearcă să se salveze prin același teatru ieftin, jucat și înainte de venirea comuniștilor la putere, dar și în toți anii de domnie ai acestora.” * În ZIUA, Dan Pavel anunță profetic în editorialul său intitulat Triplu salt
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13077_a_14402]
-
Ca pe ochii din cap să-l păzești, să nu-l bată copiii! Pe mine nu m-a bătut în viața mea vreun băiat. Eu pot zice că am bătut...câți am putut. Aveam atâta energie și forță, că îmi exasperam părinții și dascălul. D-na Luci, mai venea câte o mamă la noi acasă, copilul meu nu mai vrea să vină la școală, că-l bate asta! Așa faci? se încrunta “d-na Luci”. Dar s-a luat de Gabi
SE COC CIREŞELE! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 154 din 03 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349723_a_351052]
-
avem atitudinea ,,generoasă" prin suspendarea criteriului calitativ, întrupată inițial în îndemnul lui Ion Heliade Rădulescu, din 1837: ,,Nu e vrema de critică, copii, e vremea de scris, și scriți cît veți putea și cum veți putea...". E drept că, ulterior, exasperat de năvala veleitarilor pe care i-a ridiculizat sub chipul lui ,,Sarsailă autor", Heliade însuși a reclamat o critică inclementă, indispensabilă selectării valorilor. Printre cei dintîi susținători ai necesității filtrului critic s-au numărat Mihail Kogălniceanu și Alecu Russo, programul
O analiză a fenomenului critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15571_a_16896]
-
5. Principalele „victime” ale acestei atmosfere sunt maiorul Frank Burns, aprig susținător al disciplinei cazone, alergic la orice ființă inferioară în grad, și Margaret Houllihan, înțepata asistentă-șefă. Momentele în care Frank se află temporar la conducerea unității în lipsa comandantului exasperează pe toată lumea și riscă să dărâme șandramaua cu totul, acesta acuzând pe toată lumea de insubordonare și revoltă. Chiar și atunci când nu e la comandă, apucăturile lui îl exasperează pe comandant: într-un episod din sezonul 4, Frank îi raportează isteric
Creativitatea corporatistă ca revoluție conservatoare () [Corola-website/Science/295747_a_297076]
-
Momentele în care Frank se află temporar la conducerea unității în lipsa comandantului exasperează pe toată lumea și riscă să dărâme șandramaua cu totul, acesta acuzând pe toată lumea de insubordonare și revoltă. Chiar și atunci când nu e la comandă, apucăturile lui îl exasperează pe comandant: într-un episod din sezonul 4, Frank îi raportează isteric colonelului Potter faptul că Hawkeye a adunat tot personalul unității în încercarea de a bate recordul de oameni băgați într-o mașină, iar acesta îi explică zâmbitor că
Creativitatea corporatistă ca revoluție conservatoare () [Corola-website/Science/295747_a_297076]
-
și anume marginalizarea, chiar scoaterea din raza filmului, a discuției („complet colaterale”, în viziunea sa) despre „țigani/rasism/robie etc”, deși recunoaște că filmul „e consistent și sub aspectul ăsta.” Un fel de „bine, fie, treacă de la mine, că mă exasperați cu socialul vostru.” Vancu pare să sugereze crearea unui țarc special pentru astfel de discuții, căci următoarea frază este înțepătura obligatorie către „tinerii stângiști”, care ar fi început deja discuția pe aceste subiecte. Însă „tinerii stângiști” au început discuții despre
Aferim! și construcția alterității. Câteva scene () [Corola-website/Science/295836_a_297165]
-
4000 kg / hectar . Pentru continuarea activității CAP - urile beneficiau de credite, a căror grad de îndatorare creștea de la an la an, obligind partidul să anuleze aceste datorii . Ultima anulare a datoriilor a fost realizată în anul 1988, însăși Nicolae Ceusescu, exasperat de situație, afirmînd că este ultima dată cînd le mai iartă { " colhoznicilor " } datoriile. După evenimentele din 1989 creditele aflate în șold au fost preluate de Bancă Agricolă, care ulterior și-a constituit provizioane, șansele de recuperare fiind practic zero odată cu
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
a absolvit o școală medie electrotehnică. În același an s-a căsătorit. Iakov și tatăl său nu au fost niciodată în relații prea bune. Stalin nu a fost de acord cu această căsătorie și a refuzat să-și cunoască nora. Exasperat de lipsa de înțelegere a părintelui său, Iakov a încercat fără succes să se sinucidă folosind un pistol. Acest episod a schimbat în și mai rău părerea lui Stalin despre propriul fiu, dovadă fiind scrisoarea trimisă de dictator soției sale
Iakov Djugașvili () [Corola-website/Science/298890_a_300219]
-
picătură. În ianuarie 1549 este arestat și acuzat de complot: intenția de a se căsătorii cu Elisabeta și de a-l detrona pe Eduard. Elisabeta care trăia la Hatfield House, nu recunoaște nimic. Sir Robert Tirwhitt care a interogat-o, exasperat de încăpățânarea ei declară: "Văd pe fața ei că este vinovată". Seymour este decapitat în 20 martie 1549. Eduard al VI-lea moare în 6 iulie 1553 în vârstă de cincisprezece ani. Eduard lasă un testament în care anulează "Actul
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]
-
de convingător pentru a păcăli un expert Nu i-a fost permis să iasă din casă până ce a împlinit douăzeci de ani. Ambițiile sale academice au fost subminate de insistența tatălui său care se gândea că ar putea deveni preot. Exasperat de familie și de închidere, în special culturală din Marche, Stato Pontificio, a încercat să fugă de acasă, dar tatăl său a reușit să prevină și să contracareze planurile sale. Din cauza studiilor scăpare de sub control s-a îmbolnăvit. Era slăbit
Giacomo Leopardi () [Corola-website/Science/307011_a_308340]
-
pe Ernesto și pe Norina, șiretul doctor a pus la cale un plan dibaci: o va prezenta pe Norina lui Don Pasquale drept sora sa, va înscena o căsătorie, după care tinerei fete îi va reveni sarcina de a-l exaspera pe bătrânul nesăbuit care, în final, va fi fericit să afle adevărul și, mai ales, va trebui sa încuviinteze căsătoria "soției" sale cu nepotul său, Ernesto. Norina este încântată de acest plan și împreună cu prietenii săi actori, travestiți în servitori
Don Pasquale () [Corola-website/Science/307544_a_308873]
-
al Societății de Studii Clasice între 1961-1974 și președinte al Societății de Studii Orientale din 1969. Este 'visiting profesor' la universitățile Bloomington-Indiana, Ann Arbor-Michigan, Berkeley-California între 1973 și 1974 și la universitatea din Padova între 1977-1979. În acest ultim an, exasperat de "imbecilitatea autorităților", decide să nu se mai întoarcă în țară, moment consemnat de M. Eliade în "Journal"-ul său, la 23 iul. 1979: ""C. Poghirc comes to see me. Furious about the imbecility of the "authorities" in the homeland
Cicerone Poghirc () [Corola-website/Science/307767_a_309096]
-
Aceste acte de împușcare a fugarilor au fost considerate crime după unificarea Germaniei. În 1987, Ronald Reagan a ținut un faimos discurs la Poarta Brandenburg, în timpul căruia l-a provocat pe Mihail Gorbaciov să "dărâme acest Zid". În Germania Occidentală, exasperată de faptul că Aliații occidentali nu au făcut nimic să prevină ridicarea Zidului, a fost inițiată politica Ostpolitik de reapropiere de Est, într-un efort de stabilizare și normalizare a relațiilor dintre cele două Germanii. Zidul avea peste 155 km
Zidul Berlinului () [Corola-website/Science/303078_a_304407]
-
dăruise timp de aproape un an creației filmului, îi scrisese scenariul, se frământase în căutarea unor idei și soluții, se zbătuse pentru a obține necesarul filmărilor, dusese o bună parte din povara regiei până în faza finisării la montaj, se luptase — exasperat de inerția și suspiciunea lui Leon Popescu — pentru a difuza peste hotare mărturia gloriei faptelor de arme a poporului său și artei actorilor români”". Avea să se mai dedice doar unor proiecte cinematografice de anvergură mai mică, în 1913: feeria
Independența României (film) () [Corola-website/Science/303267_a_304596]
-
Național. Prefectul Poliției Capitalei, Dimitrie Moruzzi pretextând menținerea ordinii, interzice atât reprentația din 27 octombrie 1913 cât și cele ulterioare "„până la noi dispozițiuni”". Într-o scrisoare din 26 octombrie 1913 adresată direcției Teatrului Național din București, Eleonora Ronetti-Roman, văduva dramaturgului, exasperată de aceste repetate scandaluri, decide interzicerea reprezentării piesei "Manasse" pe scenele teatrelor naționale: Interzisă pe scena Nationalului datorită jocurilor politice, piesa lui Ronetti-Roman va continua a fi jucată pe scene mai mici, în teatre particulare sau grădini de vară: la
Manasse () [Corola-website/Science/303336_a_304665]
-
de zi cu zi cu părinții lui ca un motiv de părăsire a iubitelor. După o întâlnire ciudată cu părinții lui, Paula contracarează încercarea lui de a o părăsi, rămâne peste noapte, căpătând sentimente reale pentru el. Vocația Paulei o exasperează pe colega ei de apartament, Kit (Zooey Deschanel), care consideră că ruperea relațiilor Paulei cu un bărbat care trăiește cu părinții este motivația faptului că nu ea nu are o viață personală. Paula, pe de altă parte, este șocată atunci
Cum să dai afară din casă un burlac de 30 de ani () [Corola-website/Science/302880_a_304209]