793 matches
-
votul universal. Țăranul român nu este învățat, nu are nici un fel de educație civică, însă are sensibilitate și orgoliu. În satul său, el a suportat cu greu omnipotența jandarmului. Într-o țară care a cunoscut răscoalele, dictatura liberală 1-a exasperat. Un asemenea regim de constrîngere putea să fie un pericol." Deci există votul țăranului și expresia intereselor regionale împotriva centralizării statului liberal iacobin. Ardelenii contează pe Maniu care se angajează într-o politică de descentralizare, ceea ce va antrena rezistențe invidioase
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
al pozițiilor lui Ceaușescu, care se revoltă în 1972 împotriva tendințelor de supraevaluare a ceea ce vine din străinătate, contra atitudinii servile în fața producțiilor din străinătate. Receptarea protocronismului este extrem de ambiguă: mișcarea îi satisface pe tradiționaliștii antiliberali, antiburghezi, și pe comuniștii exasperați de pretențiile occidentale de amestec în treburile interne, pe patrioții care sînt convinși de adevărata autonomie a națiunii susținute de Ceaușescu împotriva limitelor suveranității enunțate de sovietici. Protocronismul este un antidefetism și creează o imagine identitară în opoziție cu mizeriile
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
într-o zonă mai puțin nobilă însă, cea a presei de scandal. Ambii au iubit-o pe libertina Molly, o femeie a cărei creativitate și efervescență au fost egalate doar de talentul cu care și-a ales prieteniile și amorurile. Exasperați de gândul că ar putea sfârși la fel ca iubita lor de altădată, cei doi își promit că, la nevoie, se vor ajuta reciproc să-și facă o ieșire din scenă lipsită de mizeria bolii și a suferinței inutile. Până la
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
acum mintea, oscilează periculos, în mizantropia și nihilismul său, între a deveni un ucigaș capabil să extermine întreaga umanitate și a încerca să uite pentru totdeauna descântecul. Tentat de jocul de-a Dumnezeu, el ucide câțiva indivizi agresivi și incomozi, exasperat de apetența oamenilor pentru zgomotul fără sens emanat de mass-media, de neputința lor de a evolua în sfera limbajului și a gândirii. Cântec de leagăn este un roman al cărui nucleu se regăsește în dinamismul unei narațiuni convulsive în care
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
fără speranță Jordan, iar drama ei va fi marcată de curaj și nesupunere. Conflictul dintre genuri și lumile lor se desfășoară într-un registru al ironiei și bufoneriei, Femeia cu Câini fiind o amantă de temut ce-și mutilează partenerii, exasperându-i cu dorințele trupului ei gigantic. Momentele erotice fac parte dintr-un scenariu al transparenței depline, în care infernul sexual are un rol central. Simpatia Femeii pentru prostituate, ura ei feroce față de puritanii zoofili și sodomiți și dragostea maternă pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
egoismul imoral și excesul își găsesc însă catharsisul în ultima însemnare, Arezzo, 7 august, când Gog își abandonează pentru câteva zile bogăția și trăiește ca un sărac, într-o țară a cărei limbă nu o vorbește. O "victimă fără libertate" exasperat de neputință, rătăcește printr-un sat mărunt din Italia, vorbește în cuvinte puține cu un bătrân ce tăia lemne, singur, într-o pădure. Extenuat și flămând, la mila celor cu adevărat săraci, primește o bucată de pâine de la o fetiță
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
liniștit și spaniolii își vor fi luat tălpășița, vom pune la loc tot ce vom fi luat. Adunarea dură ceva timp, cei mai rezervați erau cei tineri, căci se temeau de pedeapsa divină; bătrânii și cei mai în vârstă erau exasperați: de-acum ei nu se mai temeau nici de arderea pe rug, cu condiția să scape de acel flagel al mizeriei. Ceva tot au strâns; contactele cu flota turcă începuseră, dar trebuiau puse la punct amănuntele. De câteva săptămâni mai
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
unei bătrîne mame (mama naratoarei) bolnavă psihic În urma uciderii, În 1943, a fratelui ei de către colaboraționiști naziști În perioada guvernului de la Vichy. Numai că fișa este completată la mai bine de cincizeci de ani după tragicul eveniment, de către o fiică exasperată de imaginea bestialului asasinat rămas În memoria mamei, de pe care timpul nu putuse să șteargă nici o umbră de culoare. Acest tablou n-ar avea Însă nimic original, și ar putea eșua foarte repede În melodramă, dacă n-ar fi placat
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
se manifestă irecuzabil și incurabil. Este vorba despre denunțarea societății spectacolului - societatea burgheză - drept cea mai perfecționată inchiziție, mai difuză dar cu atît mai eficace: un neoplasm, În fața căruia acțiunea colectivă s-a dovedit neputincioasă, iar tratamentele de termen lung exasperează mereu. Rămîne realizarea sinelui, soluția individuală. În ea crede Lorette Nobécourt. Scriitoarea franceză se recunoaște drept una dintre porta-vocile decadelor dezamăgitoare ce-au urmat celor trei glorioase, În Franța anilor șaptezeci-nouăzeci. Cartea ei este un manual de supraviețuire, succesor al
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
singur” - supravegherea se exercită tocmai pentru a anula siguranța oricărui refugiu, protecția oferită de intimitate! Sub apăsarea acestei permanente tensiuni, singurătatea - pe care ființa socială o evită, încearcă să o depășească - se transformă într-un ideal, devine visul oricărui om exasperat de omniprezența supravegherii. (Ceea ce produce o răsturnare paradoxală: supravegherea care, în țările cu regim totalitar, se justifică prin dorința de a asigura funcționarea normală a sistemului social, se soldează cu efecte contrarii, afectează însuși miezul sistemului și îl pune sub
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
-și ciulească urechile, căci un spion experimentat ca el nu poate pierde nici o ocazie de a mai afla câte ceva: supraveghetorul e mereu la pândă, nu-și îngăduie clipe de odihnă, nu doarme, veghează! Polonius se va trăda totuși, iar Hamlet, exasperat de supravegherea neîncetată care îi interzice orice drept la intimitate, va înjunghia intrusul, luându-l drept soțul adulter. Polonius moare la datorie, în timp ce-și îndeplinea misiunea de agent secret. Supravegherea duce la o crimă... fie ea și comisă
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
comun în numele acelorași refuzuri, dar mai ales în numele aceleiași misiuni. Ei acționează la comandă, deși sunt conștienți de incapacitatea lor de a controla absolut totul, datorită naturii înseși a teatrului. Iată, ca dovadă, replica lui Ion Brad, căruia George Constantin, exasperat de nesfârșitele amânări ale spectacolului, îi cerea să prezinte toate tăieturile la Iona: „Noi modificăm textul, dar să nu credeți că nu știm că voi jucați subtextul”. Iar subtextul e greu de controlat. Există o libertate funciară proprie actului teatral
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
-l zgâriau; inițial am luat-o ca pe un moft, dar, când mă vedea cu tava, se excita teribil și performanțele sale sportive avansau brusc de la nivelul de semifond direct la maraton; se mai potolea pe la miezul nopții, când vecinii, exasperați de scârțâitul patului, începeau să ciocănească în calorifere... Într-o seară de iarnă știu că toate mi-au mers pe dos. Nu curgea apa rece, așa că ieșisem opărită de sub duș; prăjitorul de pâine scotea un fum îngrozitor deși era aproape
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
sudoare rece, stropi groși. Ăsta e timpul care îndeamnă cel mai mult la băutură”. E nevoie însă de o anumită dispoziție sufletească pentru ca picăturile de ploaie ori stropii de rouă să trezească setea: să te simți singur, claustrat, să te exaspereze monotonia, să-ți fie urît de moarte, să te copleșească tristețea, nostalgia... Cînd una sau toate acestea la un loc te ard pe dinlăuntru intens, cînd orice încercare de abținere e inutilă și nu poți să-ți înăbuși strigătul („Doamne
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
toate situațiile. într-un comentariu la „Vieața nouă” (nr. 1, 1914), Ibrăileanu amintește cîteva din aceste atitudini: „N-am văzut oare pe un decadent scriind întruna numai despre El și rudele sale - și insultînd un critic mort de curînd?... Altul, exasperat de niște parodii care i-au bagatelizat opera, n-a ajuns să-i facă sifilitici, într-o revistă, pe autorii acelor parodii?... Al treilea, scriind impresii din campanie, numai ca să facă pe «diabolicul», a spus că un soldat romîn a
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
scrutează necruțător: "boem și chefliu", repeta des "Țară e asta, mă?"; după preluarea moștenirii "omul se schimbă. Și egoismul său ieși la iveală. Caragiale care cheltuia bucuros pentru petreceri, era un zgîrcit și nu împrumuta pe nimeni. Alcoolul și tabagismul exasperau nervii acestui impresionabil"; cu Anton a colaborat o întreagă perioadă însă relațiile s-au deteriorat pînă la limită în urma unei polemici publice și efectele acesteia sînt dezvăluite în articolul În chestie personală publicat în revista Moș Teacă (1895) după ce Caragiale
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
sînge și spirit; atît de frecventele în familie Ion și Luca sînt numele cunoscute ale evangheliștilor, ale bine-vestitorilor noii credințe; la fel Mateiu în cazul căruia semnul grafic final este nelecturabil și încăpățînarea românilor de a-l pronunța l-a exasperat pe Alexandru Paleologu. În postura de gazetar, Caragiale a semnat cu variante contrase (Car.), cu inițială (C.),cu unele compuse care conservau etimonul și indicau originea (Palicar), cu nume preluate din patrimoniul culturii europene antice sau renascentiste care orientează spre
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
descuie, fără grabă. Când tata se înfuria că l-a lăsat să aștepte în frig, Mateiu declara că "nu suportă fierul rece pe mână" Imbecilule! declara tata și Mateiu iarăși rânjea, încântat că și-a ajuns scopul de a-l exaspera pe tata." Își va fi amintit și de represaliile paterne înfățișate tot de sora sa vitregă: "Îl adusese la Berlin spre a urma cursurile de Drept la Universitate. După cîtăva vreme aflase că Mateiu nu mergea la cursuri și "își
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
bufonerii și pentru lumea unei bigamii tihnite, motivînd cel puțin în cazul primului că "adevărurile spuse de el astfel sunt eterne și suave, în vreme ce, spuse de alții altfel, sînt confuze și triviale". Pe Mihai Ralea însă, aluviunile zis balcanice îl exasperează, fiind percepute ca atentate la noblețea nației: "Am scris de nenumărate ori și aici și aiurea că nenorocirea cea mai mare a țării noastre e spiritul acesta de pehlivănie, de operetă, scepticismul glumeț și vulgar cu care se profanează cele
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
națiunea sa, iar nu să-și bată joc de ea") a părut multora o exagerare însă ea se conjugă, peste ani, cu o mărturisire extrem de semnificativă a lui Constantin Noica: Cînd m-am aplecat asupra românescului, am făcut-o, cred, exasperat de zeflemeaua lui Caragiale." (Jurnalul de la Păltiniș). Călăuzită de propriile sale jaloane ("Cinste și gramatică acestea sunt cele dintîi condiții ale unei prese bune. Cine vrea poate să aibă și idei. Dar nu e obligatoriu."), viziunea caragealeană produce o degradare
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Francis Fukuyama și Paul Wolfowitz. Ascensiunea așa-zișilor „neoconservatori” în administrațiile prezidențiale americane date de Partidul Republican, în special sub cele patru mandate ale lui Reagan și ale familiei Bush - mai nou, spectrul unui al cincilea plutește în aer! -, a exasperat Stânga, exacerbând teoriile conspirației potrivit cărora cea mai veche democrație din lume ar fi captiva unui grup diabolic de neocons care controlează mediile, viața politică, mințile cetățenilor, întregul glob pământesc. Grupul neocon nu poate fi decât diabolic, fiindcă Diavolul este
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
singulara ei voce copilărească. Pița, în schimb, intervine vizibil și masiv în fluxul narativ. Tot felul de „simboale” tarkovskistoide cutreieră ecranul, calul mergând liber pe șosea, poarta barocă în plin câmp, tunelul acvatic înecat în vegetație în care se refugiază, exasperat de societate, tovarășul Mitică, muzica lui Adrian Enescu, care amintește în mod repetat și supărător de acordurile artemieviene din Stalker. Personajele sunt puse în situații, nu le traversează natural. Puștiul nu are nici un motiv să accepte brusca hotărâre a Șefului
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
dictatorial, în schimb, aceleași elite politico-militare ale regimului comunist care, la Praga, Varșovia sau Budapesta, și-au recunoscut înfrângerea au izbutit în România să uzurpe nu doar puterea, ci revoluția însăși, transformând-o într-un instrument de promovare a cadrelor exasperate de dictatura dinastică care le blocase ascensiunea. Timișoara La Timișoara, așadar, un grup de susținători ai pastorului reformat Tökes s-a strâns în jurul casei parohiale pentru a împiedica evacuarea acestuia. Curând însă, numărul lor îl depășește cu mult pe cel
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
și că românii vor circula liber în UE îndată ce rezolvă problema securității la granițe (în special în sud și est). Această declarație este și ea sistematic minimizată în contextul iminenței alegerilor din toamna lui 2000. De altfel, nerăbdarea societății românești, exasperată de decalaje pe care nu le considera importante, dar care se vădeau a fi piedici importante în calea acceptării României în concertul european; nerăbdarea, înainte de toate, a electoratului CDR, a fost instrumentalizată cu un remarcabil talent de mediile ostile Convenției
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
la „Facla” sau la „Viața socială”. Deși în adolescență frecventează atât cercurile socialiste, cât și cenaclurile simboliste, numai ultimele își pun amprenta pe primele sale încercări literare. De la acestea el va prelua totuși doar extravaganța sfidătoare, inspirația din „patimile biciuite, exasperate”. În fapt, autorul de 17 ani îi urmează în Poet-poetă pe imitatorii marchizului de Sade și, dintr-un imbold echivoc, înmulțește paginile licențioase, eșuând în intenția de a sugera o trăire supremă, în care frumosul, iubirea și moartea să fuzioneze
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286310_a_287639]