751 matches
-
din operă, nu e un simplu document însoțitor. Scriind din 1946 la jurnal, cu un fel de obstinație a cronicii personale (,Jurnalul. Scriu ce fac în fiecare zi" - p.104), e previzibil să apară și oboseala, teama de clișeizare, plictiseala, exasperarea monotoniei: ,Jurnalul nu mă mai interesează deloc, probabil pentru că din prezentul meu viitorul a dispărut" (p. 287) - notează în 25 martie 1967, deși atunci era foarte aproape de momentul afirmării. Însă scepticismul și susceptibilitățile sunt reflexele sale de reacție, ca și
Pariu cu posteritatea by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12540_a_13865]
-
cele publicate, devenite ale tuturor. Se întâmplă astfel mai cu seamă atunci când realitatea prinsă în "insectarul" jurnalului a fost traversată de cititorul care își identifică în el propria percepție. Tot așa și autorii lor pot răspunde necesarmente în același fel exasperărilor colective, cum pot constata și cititorii care n-au trăit acel timp consemnat Judecata e confirmată o dată în plus de adevărul că jurnalele, scrise simultan, de mai mulți autori, în spații diferite, pot să-și răspundă, să se completeze, autentificându
Jurnale care îți răspund by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12563_a_13888]
-
șpagat de o durere verde/ aștept să mă despic fără sfîrșit" - Printr-o pedeapsă) și senzația de moarte ("eram mort de multă vreme departe/ auzeam ochii privighetorilor pleznind" - Departe) se întinde spațiul unei poezii născute sub egida dizgrației. Pe alocuri, exasperarea se precizează sub chipul unei agresivități oarbe a fiecărui om în raport cu semenii săi: "soarele devasta pieptul unui tînăr celebru/ singur eu n-aveam cui da dreptate/ cînd fiecare eram o armă în mîna celuilalt" (Singur eu). În inflorescența poeziei se
Antiutopia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16626_a_17951]
-
să asigure venirea la putere a unor simpatizanți ai lor. Jumătate de veac de istorie a dovedit că nimic important nu se mișca în această parte de lume fără aprobarea Moscovei. Teoria că răsturnările din 1989 s-a produs datorită exasperării la care ajunsese populația este falsă: tot atât de exasperați au fost țăranii impuși la colectivizare, dar au fost măcelăriți fără milă; iar când forțele autohtone au fost depășite, a intervenit ajutorul frățesc și a zdrobit “exasperarea”, cum s-a întâmplat la
Gândurile unui „incult politic“ by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13104_a_14429]
-
1989 s-a produs datorită exasperării la care ajunsese populația este falsă: tot atât de exasperați au fost țăranii impuși la colectivizare, dar au fost măcelăriți fără milă; iar când forțele autohtone au fost depășite, a intervenit ajutorul frățesc și a zdrobit “exasperarea”, cum s-a întâmplat la Berlin în 1953, în 1956 la Budapesta, în 1968 la Praga. În 1989 mișcările au avut succesul cunoscut, deoarece aceasta a fost voința lui Gorbaciov: imperiul se destrăma controlat și urmărea păstrarea unor poziții care
Gândurile unui „incult politic“ by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13104_a_14429]
-
Nu ne vine a crede. Mai curînd poate, plictisit de gîlcevile politice mici din ultima vreme, editorialistul care nu poate intra în grevă spre deosebire de parlamentarul autohton, îi transformă pe politicieni în ficțiuni. În spatele acestei operațiuni e posibil să se afle exasperarea editorialistului de a tot lua în serios oameni politici care nu-și iau în serios rolul sau dacă o fac produc umor involuntar. Dar pe de altă parte, dacă și editorialiștii intra în acest joc, cine va mai privi cu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17652_a_18977]
-
E suficient să spun că din lectură fie și a primului volum din Caiete realizezi ce suflet chinuit a fost filosoful expatriat la Paris. Era un om bolnav pînă la extenuare. Pe lînga insomniile sale cronice, care îl aduceau la exasperare, suferea, șase luni pe an, de un guturai rebel, era bolnav acut de stomac plus intestine și îl chinuia un reumatism adînc, toate acestea adunate îi făceau viața imposibilă, chinuindu-l pînă la istovire. Ca să obosească fizic, făcea multă mișcare
Un jurnal al lui Cioran? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17644_a_18969]
-
insistă să spună că e o poveste de dragoste, nu o poveste cu tema dată). Delirul lui Dan Sociu din <b>Combinația</b> e și el o explozie aproape de frustrare într-un ocean de lipsă de priză la realitate. În exasperarea lipsei de priză la realitate, apar experimente precum <b>Combinația</b>, în care omul îți varsă în cap un delir retoric uluitor că forma de alarmă. Când oamenii se apucă să bage în vena <i>fantasy</i>-uri și floricele-pe-câmpii
Unde-s marginalii în literatura nouă? () [Corola-website/Science/295732_a_297061]
-
prevedea crearea Ligii Națiunilor, un țel important pentru președintele american Woodrow Wilson. Liga Națiunilor avea să arbitreze conflictele dintre națiuni înainte ca ele să fi ajuns la război. Nu toate cele ""14 puncte"" ale președintelui Wilson au fost realizate, spre exasperarea atât a germanilor, cât și a lui Wilson. Cu alte cuvinte, principiul naționalităților s-a aplicat inconsecvent, doar atunci când convenea Aliaților victorioși. În cazul unor teritorii locuite în majoritate de populație germană s-a aplicat principiul istoric, nu cel național
Tratatul de la Versailles () [Corola-website/Science/299059_a_300388]
-
făcut-o în 1633 cu ocazia încoronării în Scoția. Acompaniat de Laud, în timpul călătoriei au văzut în ce stare era "Biserica Scoției". Ceremonia nu era la fel în toate bisericile, iar pământurile erau de multe ori deținute de laici. Spre exasperarea scoțienilor, care eliminaseră multe ritualuri tradiționale din practica lor liturghică, Carol a insistat să fie încoronat cu ritualul anglican. În 1637, dorind să facă ordine și în Biserica Scoției, Carol a ordonat utilizarea unei noi cărți de rugăciuni, care era
Carol I al Angliei () [Corola-website/Science/306452_a_307781]
-
Ștefan și Smaranda. Acest episod este ocazia întâlnirii băiatului cu pupăza din sat (numită „cuc armenesc”). Nefericit pentru că trebuie să se trezească dimineața la cântecul păsării, Nică se răzbună prinzând-o în cuibul ei, proces îndelungat care îi duce la exasperare pe muncitorii care-l așteptau. Întâmpinat cu ostilitate de angajații tatălui când ajunge în cele din urmă la destinație, băiatul se întoarce la teiul pupezei și leagă pasărea extenuată, ascunzând-o în podul casei, de unde nu mai poate cânta. Fapta
Amintiri din copilărie () [Corola-website/Science/307831_a_309160]
-
contestarea credinței și bisericii. Dar a stimulat pacifismul în rândul intelectualilor ce s-a manifestat prin negocieri, dezarmare, crearea unor instituții internaționale că Liga Națiunilor, pacte pentru scoaterea războiului în afară legii. Însă dezamăgirile învinșilor și învingătorilor au dus la exasperarea orgoliului național, democrația fiind considerată vinovată pentru sacrificarea onoarei și interesului național. Elită britanică (Oxford, Cambridge) a pierit în război. Generația Primului Război Mondial este considerată o „generație pierdută” („lost generation”). Gertrude Stein folosește termenul de „generație dezorientată”. Dadaismul a fost primul
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
victoriei de la 1877. Acțiunea se petrece pe durata unei nopți petrecute la „Grand Hôtel” din Ploiești, oraș pe care naratorul îl numește orașul său natal. Viziunea asupra lumii este subiectiva, relatarea se face la persoana întîi singular. Tema nuvelei este exasperarea autorului dornic să petreacă o noapte liniștită la hotel; el este o victimă a societății din care provine. Caragiale folosește o serie de procedee naturaliste cum ar fi: încercarea de a prezenta viața cu părțile ei întunecate: sărăcia, mizeria, câinele
Grand Hôtel „Victoria Română” () [Corola-website/Science/300011_a_301340]
-
ironică. Autorul scapă de "„terorizanta atmosferă”", retrăgându-se grăbit. În opinia lui Paul Zarifopol Grand Hôtel Victoria Română reprezintă în opera lui Caragiale "o reminiscență din provincie", iar expresia "simt enorm și văd monstruos" este concluzia lui Caragiale, după ce descrie "exasperarea nervoasă a nopții petrecute la Grand Hôtel Victoria Română".. Zarifopol observă similitudini între nuvela Grand-Hôtel Victoria Română și : "Petrecerea aceasta inconștient neomenească, în mijlocul târgului, ne duce brusc în plina dezolare a vieții de provincie. Accentul violent al acestui început e
Grand Hôtel „Victoria Română” () [Corola-website/Science/300011_a_301340]
-
Episcopale din Arad), în timp ce extaordinara zestre de biserici de lemn din Arad, atât cât a mai rămas din ea, este lăsată de izbeliște, iar preoți tineri care ar dori să salveze lăcașurile de cult sunt lăsați să se lupte până la exasperare cu „morile de vânt”-birocrația și lipsa de interes a autorităților.
Biserica de lemn din Ogești () [Corola-website/Science/318198_a_319527]
-
an de închisoare și la o amendă de , pedeapsa maximă. Octave Mirbeau a plătit din buzunarul său , reprezentând amenda și cheltuielile de judecată, la 8 august 1898. Severitatea verdictului este imputabilă atmosferei de violență ce a înconjurat procesul: „surescitarea auditoriului, exasperarea mulțimii masate în fața Palatului de Justiție erau atât de violente că existau cele mai mari îngrijorări pentru ce s-ar putea întâmpla dacă juriul l-ar fi achitat pe dl. Zola.” Cu toate acestea, procesul Zola a fost mai degrabă
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
și înlocuiește "fuck" cu "muck" în dialogurile și gândurile personajelor, deși limbajul vulgar este folosit liber în limba spaniolă, chiar și atunci când echivalentul său este cenzurat în limba engleză (de exemplu, cuvintele spaniole "joder" și "me cago"). Expresia spaniolă de exasperare "me cago en la leche" se repetă pe tot parcursul romanului. Cartea este scrisă la persoana a III-a. Acțiunea și dialogul sunt întrerupte de secvențe de gândire ample ale lui Robert Jordan. Romanul conține, de asemenea, secvențe din gândirea
Pentru cine bat clopotele () [Corola-website/Science/323521_a_324850]
-
că soția sa isterică (Tuesday Weld) și colegii săi batjocoritori încearcă să-i zădărnicească în mod constant toate aspectele vieții sale personale. Este ultima zi de lucru a lui Prendergast înainte de pensionare, dar el insistă să-și facă datoria, spre exasperarea căpitanului, a colegilor și a soției sale. Audiind declarațiile unor martori, Prendergast concluzionează că responsabilă pentru toate aceste delicte este aceeași persoană. El își aduce aminte că în bocajul din trafic din aceeași zi un individ își părăsise mașina și
Cădere liberă (film) () [Corola-website/Science/325588_a_326917]
-
îi jefuiseră casa în 1616: "dacă ei nu mă iubesc, vor învăța să se teamă de mine", spune în februarie 1617, când a împânzit orașul cu furci. Originile sale, puterea și bogățiile acumulate, faptul că s-a înconjurat de toscani, exasperarea nobilimii și a poporului francez, antipatia față de soția sa, faptul că Concini uitase să și-l facă prieten pe Ludovic al XIII-lea, duc la asasinarea sa în aprilie 1617. Pentru a prelua puterea din mâinile mamei sale, Ludovic a
Concino Concini () [Corola-website/Science/330761_a_332090]
-
chiar își punea studenții să o urmărească". Aceștia notează că sentimentele suspectului se transformaseră într-o obsesie care l-a împins pe profesor să o omoare pe femeia despre care susținea mereu că urmează să-i devină soție. "Nivelul de exasperare la care ajunsese victima din pricina faptului că era terorizată de către inculpat este reliefat și de o precizare a martorei F. V., acesta arătând că fiica sa i-a spus la un moment dat că dacă inculpatul nu o va lăsa în
Păcurariu ar fi omorât-o pe Mihaela Fulga cu un videoplayer () [Corola-website/Journalistic/101336_a_102628]
-
se descifrează anume doar pe jumătate, lăsându-le cale liberă sensurilor mai adânci, de valabilitate nedatata”, căci « e prea scurtă viața pentru a-ți permite fapte și simțiri definitive». Procesul (kafkian, firește), mărturisirile, divagările (“utile”, aș zice, căci ceva din exasperarea bacoviană se poate recunoaște ici-colo) sunt relatate pe o tonalitate cumva luând în răspăr gravitatea detaliilor existențiale și lăsând atmosferă să se contamineze de un farmec de bâlci caragialian. Nu întâmplător, pe coperta a patra a cărții, se pot citi
Emilian Bălănoiu () [Corola-website/Science/333333_a_334662]
-
prea multe obiective la care se desfășoară lucrări în paralel, nu puține dintre ele fiind contractate de către aceleași firme.... Nu spun că nu sunt necesare. Ci doar că modul haotic în care s-a prioritizat efectuarea lor a adus la exasperare o bună parte dintre cetățenii orașului. Disconfortul creat locuitorilor astfel este inutil și dovedește lipsa de respect față de cetățean. Pe scurt, în prima parte a mandatului îmi doresc să pot convinge Consiliul Local Municipal Craiova de necesitatea închiderii tuturor șantierelor
ALEGERI LOCALE 2016. Candidații la Primăria Craiova, despre proiectele pe care le propun alegătorilor () [Corola-website/Journalistic/102995_a_104287]
-
sunt încărcate cu multe dosare fiscale care ar fi trebuit soluționate administrativ în DGSC, așa cum se întâmplă în țările civilizate, dar teama funcționarilor ANAF de a-și asuma răspunderea deciziilor a aruncat aceste contestații în curtea parchetelor și a instanțelor. Exasperarea mediului de afaceri și a contribuabililor corecți care contestă prejudiciile stabilite de către ANAF este justificată. În loc de soluționări ale contestațiilor pe cale administrativă, se aleg cu plângeri penale. Apoi durează ani de zile anchetele și procesele, timp în care unele firme falimentează
Andreea Paul dă de pământ cu ANAF. Nu trebuie să continue sarabanda plângerilor penale by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/103937_a_105229]
-
gândesc că dacă se va ajunge la ce-i mai rău ar trebui să-i scrii personal Unchiului și să-l întrebi. Dar combinația Unchiul, Mătușa și Nepotul mă mai face uneori să mă simt teribil de lipsită de speranțe”. Exasperarea transpare de multe ori în portretizarea reginei Elisabeta, dar și în rândurile despre soțul ei, Prințul Ferdinand. “Scriu rău de tot, dar Nando se plimbă de colo-colo prin camera mea, fără niciun rost, ca de obicei. Uneori este o grea
Corespondență regală, un minunat mărțișor by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105756_a_107048]
-
acum la pian, dar într-un fel foarte ciudat. Cînd se așază la pian, nu se mai ridică zile în șir. Urmărește o idee de o simplitate copilărească, pe care o întoarce pe toate fețele, pînă la capăt, pînă la exasperare. La aceasta se adaugă o tresărire spasmodică, din pricina căreia trebuie uneori să atingă fulgerător clapele, și sunetul neplăcut datorat unghiilor prea lungi. Căci nu-i place deloc să i se taie unghiile - trebuie să folosești o grămadă de șiretlicuri ca să
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]