1,567 matches
-
discretă incorporare a individualului cu etalarea lui ostentativă. Ei vor să cînte numai ceea ce este excepțional și bizar în făptura lor. Renunță la ceea ce este universal și normal, socotind că o individualitate se conturează numai prin elementele ei incoherente și excentrice. Cred că lirismul lor trebuie să fie alogic și amoral, pentru a-l distinge de cel tradițional”. Atitudinea anarhică reclamă, apoi, „eliberarea de sub autoritatea oricăror dogme estetice, sociale sau etnice” dincolo de „ceea ce impune bunul simț și judecata sănătoasă”. Cu precizarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
exegetice, studiat în școli și universități, tradus în numeroase limbi de mai largă sau mai restrînsă circulație, precursor al tuturor „revoluțiilor” artistice ulterioare... Dubla personalitate - diurnă și nocturnă, de grefier „burghez” la Curtea de Casație și artist meloman diletant -, solitudinea excentrică, oarecum ascetică, aerul cvasimistic de inocență conservată cu încăpățînare, dincolo de pragul maturității, enigmele biografiei, sinuciderea la o vîrstă tînără ș.a.m.d. îi vor asigura lui Urmuz o aură postumă în care tot mai mulți emuli nonconformiști își vor proiecta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
iscusință tragicul. Rîsul lui Urmuz, pantomimele și marionetele lui, rînjet fără scăpare ca tîlharul din stînga, care și răstignit, mai ricanează”. Ar fi de notat faptul că un „urmuzian” paradoxal precum Ionathan X. Uranus (Marcel Avramescu) va urma un itinerar excentric, redimensionîndu-și urmuzismul prin intermediul ezoterismului tradiționalist al lui René Guénon spre a îmbrățișa, ulterior, credința ortodoxă. Urmuz trebuie privit, prin urmare, și ca o punte iradiantă: între estetism și avangardă, între avangardă și o presupusă tradiție balcanico-folclorică, între avangardă și spiritualismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Urmuz în avangarda acestei tipologii ficționale. La data amintitei polemici, conceptul de „postmodernism” nu fusese încă aclimatizat la noi... Odată aclimatizat însă (după 1985), cei mai mulți „optzeciști” ajung să respingă textualismul (fără a se autointitula, obligatoriu, postmoderni!), sesizînd caracterul său marginal, excentric, excesiv-tehnicist și steril, bref — contraproductiv. La fel de contraproductivă s-a dovedit a fi însă și invocarea — cu argumente protocroniste! — a „textualismului” urmuzian, în plină bătălie cultural-politică între sincronism și protocronism... Analizele din Arca lui Noe despre „Arghezi & Urmuz” duc mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și la Mihai Zamfir, în Poemul românesc în proză (ed. a doua, Editura Atlas, București, 2000, p. 207). Am acordat o atenție particulară cercului estetizant al controversatului colecționar și critic de artă, dandy, escroc și mecena Alexandru Bogdan-Pitești, figură informală excentrică a epocii, protector și susținător al primei noastre modernități artistice. Repatriat din Franța după o tinerețe anarhistă și aventuroasă, acesta a intermediat, la sfîrșitul secolului al XIX-lea, vizita oficială a „magului” decadent Josephin „Sâr” Peladan (al cărei succes are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de grad. În plus, „oglinda” clasicizantă, academistă a discipolului mihaildragomirescian reprezintă un indicator fidel - fie și în negativ - al abaterilor avangardiste de la „normă”. Încă un aspect: spre deosebire de critica magisterială, grevată de dogmatism și de o mentalitate conservator-clasicizantă, mefientă față de experiențele excentrice, critica „artiștilor” și a „poeților” s-a afirmat în modernitate ca o avangardă a disciplinei critice, ca un filtru estetic descoperitor de valori afine, obligînd-o pe cea dintîi să ia act de ele și să le asimileze. Postsimboliștii Ion Vinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
voce veselă și-mi întorc privirea și îl văd pe Arnold Saville apropiindu-se pe hol. Arnold e preferatul meu dintre partenerii firmei. Are păr gri lânos, care mi se pare puțin cam extravagant pentru un avocat, și un gust excentric la cravate. Astăzi are una cu model roșu aprins, cu batistă asortată în buzunarul de sus. Mă salută cu un zâmbet larg, îi întorc și eu zâmbetul și simt că încep să mă relaxez. Sunt sigură că Arnold e cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
texan care a candidat la președinția Statelor Unite, ridicând la cub ridicolul deja substanțial al campaniilor electorale), fie că e vorba de stângistul ecologist Ralph Nader, soluția celui de‑al treilea partid a fost până acum compromisă. Rămân așadar franctirorii, de la excentricii consecvenți la spiritele cu adevărat lucide și independente. Unul dintre aceștia a fost Allan Bloom. A‑l prezenta În cheie grotescă și a‑l minimaliza devine astfel un gest politic de mare semnificație. Dincolo de accentele ei controversate, The Closing of
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
această temă publicat În toamna lui 1964 de Partisan Review, să fi fost lesbiană ea Însăși și să fi avut revelația reconcilierii culturii populare cu Înalta cultură și cercetarea academică grație mentorului ei din acea perioadă (pariziană), Alfred Chester, homosexual excentric. Prezența În canonul culturii Înalte americane a altor elemente din cultura populară este asemănătoare: „Abe” e fan de basket (Chicago Bulls, Michael Jordan), iar implicația directă este că se uită la sportivi, ca și la militari, cu jind homosexual. Implicațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
acum să valoreze de patru ori mai mult, furnizându-mi un venit nemuncit de șapte mii de dolari pe an. Spuneți ce vreți despre mine, dar niciodată nu m-am atins de capitalul meu de bază. În anii de după război, excentric cum eram și pustnic în Greenwich Village, am trăit cam cu patru dolari pe zi, inclusiv chiria, și aveam chiar și televizor. Lucrurile mele noi erau toate din surplusul de război, ca și mine - un pat îngust de fier, pături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
real. Sunt în asemenea măsură jucăria propriilor mele simțuri, încât pentru mine nu există nimic ireal. Mi-am păstrat această credulitate neclintită chiar și în momente când am fost lovit în cap sau beat mort sau cu ocazia unei aventuri excentrice, care n-are de ce să intereseze această relatare, chiar și sub influența cocainei. Acolo în subsolul lui Jones, Kraft mi-a arătat poza lui von Braun de pe coperta revistei Life, m-a întrebat dacă îl cunoșteam. — Pe von Braun? am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
stele, stă la originea gândirii și activității umane. Numai când cineva și-a găsit steaua proprie, a dori (de-siderare), încetează de a mai considera, pentru că știe direcția spre care se îndreaptă”. Și se explică astfel: „Omul este un animal excentric: își are centrul în afara sa, care îl inclină spre obiectul dorinței sale. Numai acolo trăiește pentru că acolo se simte acasă. Omul oarecare locuiește acolo unde iubește, mai mult decât acolo unde stă. Pentru aceasta se mișcă în mod continuu ca să
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
sfîrșit ? Victor însă nu era singur în mijlocul acelei imensități primejdioase. Din mașină își făcu apariția o adolescentă, o fată care nu avea cum să aibă mai mult de 17 sau 18 ani. Fata părea ușor aeriană, ușor nebună sau doar excentrică. ea se urcă pur și simplu pe acoperișul mașinii și începu să contemple peisajul. — De ce nu trece nicio mașină pe aici ? întrebă fata. — nu știu, răspunse Victor. în timp ce răspundea la întrebarea pusă de acest al doilea personaj al visului, o
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
avea niciun rost să pronunț toate aceste nume în fața lui Guy Courtois, în fața unui străin care nu citise din literatura română decît trei autori : Cioran, Ionesco și eliade. De altfel nici nu știam de ce dorise atît de mult acest francez excentric să viziteze fostul restaurant al scriitorilor români. în căutarea cărui tip de emoții ? sau îl interesa mai degrabă spectacolul emoțiilor resimțite de mine în acel loc... — De fapt de ce am venit noi aici, Guy ? — am venit pentru ca să vă cunosc mai
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
credință, Abraham a ascultat atunci când a fost chemat să plece spre un loc pe care avea să-l primească drept moștenire și a plecat fără să știe unde merge» (Evr 11,8). Orice experiență vocațională ne impune să avem capacitatea «excentrică» de «a ieși» și de a permite să fim incomodați, acceptând să facem praf proprii idoli, fără a uita că idolii, prin natura lor, au un caracter aparent religios. Acest text al Genezei, care pune bazele credinței lui Abraham, este
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
și ciupindu-i pleoapele și pulpele cu boturile lor de ogari lăcrimoși. Eșuă în punctul cel mai înalt al grădinii. Pe tălpșanul ce dădea spre acareturile bătrânului rus cu nume de bulgar, M.A. Bulgarici. Sau poate M.A Bulgakov (excentricul medic aproape orb, care, plănuind, prin 1940, să-și ia tălpășița de la Moscova, se pierduse prin ceruri și descălecase, de abia prin 1956, de pe crupa unei mătuși, care-l purtase, fâlfâind într-un zbor greu, până în strada Perone). Gabriela ieși
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
sau Goldoni, jucată de maimuțe și câini. O pală de vânt și afișele senzaționaliste se dezlipesc la ambele colțuri de sus, se înfășoară în jurul propriei lor țâfne și pică. Atelierele de ceramică "Frofrony" își mai vând marfa în două-trei magazine excentrice, de peste hotare, și astfel plutesc. Curând însă iau apă. Într-un cadru festiv, dintr-un smocking impecabil, închiriat laolaltă cu sala de bal, domnul Ninel se desparte de o parte a colaboratorilor săi, le mulțumește hazliu, îi încotoșmănește în brațele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
bătaia de joc. - Ce mai face doamna dumneavoastră? încercă Cocondy, intuindu-l înnegurat să destindă un pic atmosfera. - Piulițe. - Poftim?... - Șaibe și știfturi. Șuruburi. Tot felul de chestii dintr-astea. Este muncitor lăcătuș. - Doamna dumneavoastră este una dintre acele persoane excentrice, pasionate de a-și câștiga existența prin muncă? N-ar putea lucra pentru dumneavoastră? Să vă scrie texte pentru cântece, de exemplu. - Nu știe să scrie. Vreau să zic că nu poate să scrie tot timpul. Uneori o dor îngrozitor
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ceva de cât un glob electric, avea rigiditatea, ori de câte ori cădea într-una din transele sale sacre, de a prezice că domnul așteptat de mine își va face apariția în București, Romînia!... Închipuiește-ți! ...Draga mea Sophia a fost întotdeauna o prezicătoare excentrică. Intuiția ei însă a fost întărită de inima mea, prin minunata descoperire că singurele persoane feminine față de care m-am simțit, vreodată, subjugat au fost două românce. Cele pe care le ai acum înainte au mers cu grația până într-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ea nu cultivă cu exasperare gândul de a deveni o mare putere este revoltător și revelator pentru carența ei. Armata noastră nu servește decât un principiu de apărare și nu se mișcă în numele nici unei idei. Ca și statul, ea este excentrică națiunii; o servește automat, fără participare și fără dinamism. Funcțiile României sânt disociate una de alta; o ia pe prea multe căi înspre nimic. Lucrurile își au buna lor tradiție. Să ne gândim numai la războaiele noastre din trecut. Vai
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
îndoială în atitudinea laxă față de aceasta adoptată timp de mulți ani de catre autorități, o contribuție importantă la aceasta având-o și abordările "superficiale" ale doctrinei în materie. S-a vorbit mult timp de "apariții izolate, marginale, de indivizi cu preocupări excentrice". Este greșit, afirmau unii autori, să se dea o atât de mare importanță terorismului, a-l considera chiar un fenomen grav. Aceste exagerări sunt datorate mijloacelor de informare. Fără comunicare nu ar exista terorism. Terorismul nu este altceva decat un
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
vorbesc și care e chiar limba lui G. Călinescu. Ion NEGOIȚESCU, Istoria literaturii române, București, Editura Minerva, 1991, p. 186. Ceea ce Felix Sima (și, înaintea lui, Jim Marinescu, în Cartea nunții) prefigurează devine prin arhitectul Ioanide realitate. Acest personaj paradoxal, excentric, întruchipează puterea creatoare în acțiune. Ioanide este prin excelență Creatorul. Structural deosebit, asemenea lui Jim și Felix, de toate celelalte personaje, eroul central al romanelor Bietul Ioanide (1953) și Scrinul negru (1960) se definește nu doar ca arhitect, ci, în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
demnitatea”, se referă doar la ființa umană. Nu ne prea stă la îndemănă să vorbim despre demnitatea peștilor, a muștelor ori a rămelor; poate, și acestea, desigur, au vreo valoare în sănul biosferei, însă, dacă-i exceptăm pe ecologiștii mai excentrici, nimeni nu se încumetă să vorbească, spre exemplu, despre demnitatea inalienabilă a căpușelor sau a șopărlelor. Nici măcar un tablou de-al lui Picasso, care valorează căteva zeci de milioane de euro, nu are demnitate. În acest sens, faimoasa distincție kantiană
Demnitatea umană şi drepturile omului în perspectivă ortodoxă. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Elena Bărbulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2306]
-
el sugerează conflictul dintre iluzie și realitate. Tema ambiguității realitate - mască, atmosfera și tipologia fac din această narațiune un reper important. Este un fantastic în care se amestecă realitatea cu bizarul și onirismul. Un tânăr aristocrat englez, dependent de viață excentrică, dar și de cadrele vechi din muzee, care-i multiplică imaginea devine victima propriei sale taine. Moartea sa se petrece în condiții misterioase, imposibil de raportat la trecutul lui, iar narațiunea ajunge într-un plan real, dar și în unul
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
care suferă autorul jurnalului pentru ca să o simți a ta. La limită, perversiunea, sublimul, înfrîngerile, elanurile și umilințele lui puteau fi ale tale. Nu e nevoie să fi ucis vreodată ca să te regăsești în mărturisirea unui criminal. Macbeth și, deopotrivă, personajele excentrice și detracate ale lui Dostoievski îl făceau pe Cioran să fremete. Literatura e cu putință tocmai pentru că distanțele dintre viețile noastre pot fi parcurse în oricare sens, iar când spațiul existențial devine curb, toate viețile coincid. Pe această coincidență miraculoasă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]