1,039 matches
-
comparația cu franceza certifică latinitatea limbii franceze față de naturalețea, ca să spunem așa, a limbii române. Imitarea sunetelor din natură este oricând, nu doar la începuturi, o sursă de creație lingvistică. Important este să realizăm că la începuturile lui homo sapiens exclamațiile și sunetele din natură au constituit singura sursă de material sonor pentru limbajul uman, concluzie la care Scraba nu ajunsese. El confunda sunetul natural cu sunetul devenit semn al limbii, ceea ce induce confuzia între sens/noțiune și exclamație. Într-un
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
homo sapiens exclamațiile și sunetele din natură au constituit singura sursă de material sonor pentru limbajul uman, concluzie la care Scraba nu ajunsese. El confunda sunetul natural cu sunetul devenit semn al limbii, ceea ce induce confuzia între sens/noțiune și exclamație. Într-un loc el afirmă că „toate limbile din lume se înrudesc prin fondul comun al noțiunilor”, aducând ca exemplu „noțiunile” exprimate de „particola exclamativă a, ori ah, comună fără excepție la toate popoarele i.-e., întrebuințată deci în trecut
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
ascultă să fie surprinși, nici fără să le spună cauza: căci trebuie presupus totdeauna că acela care face un Aparteu, vorbește numai cu gândurile lui și nu vorbește tare. Poetul trebuie deci să acorde timp pentru o Admirație, pentru o Exclamație, și pentru orice alt sentiment asemănător care pune o persoană în situația de a putea rămâne câteva momente fără să spună nimic și fără să asculte nimic; iar în aceste momente, va putea plasa câteva cuvinte, sau o jumătate de
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
dorește el suprimarea unităților care, prin constrângerile pe care le impun, îl împiedică pe autorul dramatic să creeze situații emoționante, și proslăvește o tragedie în proză după modelul teatrului shakespearian. Ah mamă ! ah fiule ! ah frate ! ah soră! Numai aceste exclamații dacă ar fi și ne dau siguranța lacrimilor; și, fără să ne mai ostenim să aflăm dacă recunoștința se aseamănă cu altele, nici dacă este țesută cu destulă justețe, ne lăsăm antrenați de emoția personajelor; căci, cu cât sunt ele
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
disprețuitoare, "de excludere"), sarcasmul (ironia acerbă, ireconciliabilă), cinismul (ironia înrăită, "canină") etc.137 O altă distincție se poate face ținând cont de faptul că ironia, ca posibilitate literară, presupune inserarea în text a anumitor semnale: repetarea unei propoziții în context, exclamațiile, punctele de suspensie, parantezele. Frecvența masivă conduce spre așa-numita ironie crasă, spre deosebire de ironia superioară, al cărei grad de semnalizare este aproape nul. În sfârșit, utilă în încercarea de taxonomie a ironiei, este și perspectiva pragmatică. Așa cum observam în capitolul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pentru ironie, remarcată și comentată de majoritatea cercetătorilor. Plecând de la unele mărturii biografice caracterizatoare, suntem însă ispitiți să aplecăm balanța predispozițiilor temperamentale caragialiene nu înspre latura cinismului și a malițiozității sarcastice intransingente, ci înspre cea a bunăvoinței conciliante. Acea memorabilă exclamație "nu te mai saturi să-i vezi și să-ți faci haz de ei"202, atribuită de I. Slavici lui Caragiale, denotă mai degrabă tendința de ingenuă delectare umoristică pe seama spectacolului uman și pune sub semnul unei fugare dispoziții sufletești
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nici o legătură cu nunta. E vorba despre Ennco. —Ennco? se miră Nieve. Ce-i cu Ennco? —Mike Horgan tocmai a fost arestat, zise Aidan. Prețul acțiunilor s-a prăbușit. A apărut la știri. —Ce? Ar fi trebuit să fie o exclamație, dar de-abia avu puterea unei șoapte. Glasul lu Nieve era neîncrezător. — Am văzut la televizor, zise Darcey. —Există vreun televizor în restaurant? întrebă Nieve cu voce slabă. Nu, dar este în barul de alături. —Vreau să văd cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
iubito doar noi vom împrăștia dragostea pe sub pleduri până la primul cântat al cocoșilor 22 august 2011 Întrebări am devenit semn de întrebare nu-mi găsesc locul cuvintele se prind în jocuri ciudate apar propoziții fraze paragrafe sunt multe semne de exclamație chiar și parantezele râd în hohote punctele își demonstrează superioritatea prin cantitate poate că într-o zi voi emigra din pagină deprimat de absența întrebărilor până atunci încerc să răspund propriilor îndoieli 25 august 2011 Noaptea în care m-am
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
în puterea vârstei se comportă ca niște copii, fără să se teamă de ridicol. Totul se întîmplă natural, fără reguli și fără limite, cu o sinceritate care încîntă și derutează. Mă uit și ascult fascinat și nedumerit. Se aud strigăte, exclamații ascuțite și strada seamănă din ce în ce mai mult cu un vulcan. Fiesta e, probabil, tot ce se spune despre ea, drog, petrecere, spectacol și mai mult decât atât. În această noapte, ea dictează ritmul după care trăiește orașul. Strada e transformată într-
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
încerce cu orice preț saltul mortal. Nu-și poate îngădui să dezamăgească publicul. El nu-și calculează însă bine momentul saltului sau n-are destulă stăpânire de sine și riscă prea mult. Se prăbușește în arenă printre picioarele cailor. O exclamație îngrozită îngheață pe buzele tuturor și o umbră pătează sărbătoarea. E adusă în grabă o brancardă. Înghesuială în arenă și așteptare crispată în tribună. Din fericire, accidentul nu e grav. Curajosul charro se alege cu câteva contuzii, care în loc să-l
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
ochi, m-am uitat în jur și am văzut niște fiorduri făcute dintr-o combinație de hârtie, clei și apă și un chioșc în formă de iglu unde se vindeau gustări. Câțiva copii făceau piruete pe gheață, iar alții scoteau exclamații de uimire și încântare în fața unui urs polar împăiat, ce stătea pe picioarele din spate lângă o ieșire laterală. Nu era nici un adult în tot patinoarul. Apoi mi-a picat fisa: ia să verific toaleta bărbaților. O săgeată m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
scrise chiar de mâna lui Tiberius, cădeau încet în liniștea aceea, înăbușind orice reacție. Se auzeau doar scârțâitul scaunelor, respirația agitată a unora și apoi, încet-încet, fiorul de emoție eliberatoare ce îi străbătea pe senatori, mișcarea unei togi, frânturi de exclamații, până când Sertorius Macro, cu o senzație de putere absolută, puse jos foaia pe care o citise. Toți senatorii fură zguduiți și în unanimitate, fără ca măcar să se consulte între ei (Sejanus stârnise prea multe uri neputincioase la Roma, iar ușurarea provocată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și gata să petreacă o seară de pomină în oraș. Când Adriana a oprit mașina lângă valetul de la restaurantul Koi, acesta a întâmpinat-o ca pe o vedetă rock, apoi a fost sărutată pe ambii obraji — cu venerație și cu exclamația „dată naibii de frumoasă, Adriana!” — de maître d’, un tip altfel destul de antipatic. Au fost imediat conduse prin furnicarul de doritori de sushi și băutori de sake și așezate la una dintre cele mai bune mese din restaurant, o superlocație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
îi spuse Emmy Adrianei clătinând din cap. Nu că m-ar surprinde, dar, totuși... Adriana surâse dezvelind dantura ei perfectă și își dădu părul pe spate într-o mișcare sexy la care Leigh putea să jure că s-au auzit exclamații de admirație de la mesele învecinate. — Querida, te rog, mă faci să roșesc! Da, bine, spuse Emmy. Floricica noastră sfioasă și delicată care abia așteaptă să-nflorească. — Bine, fie, nu chiar așa de sfioasă, recunoscu Adriana. Cât despre planul nostru, ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
a visa și de a fi visată, trezirea din visul nocturn nu înseamnă decât reînceperea căutării unui tărâm în care visul să-și poată regăsi potențialul creator. Visul vieții devine voință imperioasă de a trăi, așa cum se manifestă ea în exclamația tragică a personajului Augusto în dialog cu autorul Unamuno, „vreau să trăiesc, vreau să trăiesc și să fiu eu“. Nivelul oniric suprem este cel metafizic: divinitatea. Unamuno în speță nu e decât un vis al lui Dumnezeu și va dispărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ca el să pretindă că era un străin, iar ea o fețită Încă neatinsă, naivă, rușinoasă, speriată. Rolul lui era s-o seducă Încet, cu multă răbdare. Reușise să-i trezească dorința până aproape de durere. Obținuse de la ea strigăte, rugăminți, exclamații tandre de surpriză. Cu cât o făcea mai mult pe străinul, cu atât plăcerea se intensifica și se adâncea, un fel de senzație misterioasă Îi aluneca prin fiecare celulă a trupului, până În vârful degetelor, cu ajutorul căreia parcă auzea și știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
nepregătite, putea fi cuprins de o euforie copilărească. Lui Hans Saner îi rămânea de fiecare dată în minte doar o amintire vagă și o strădanie; până și la gigot și la vinurile grele nu putea să treacă mai departe de exclamația lui fără cuvinte. W., în schimb, era capabil să se abandoneze sentimentelor și a trebuit să-și tempereze vizibil expansivitatea, încât Hans Saner nu putea decât să se bucure că nu fusese nevoit să trăiască asemenea lovituri ale sorții, necesare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
dintr-un cocon aurit. Din el vibrează o melodie vaporoasă ce mă va legăna mereu. Din vraja acelor nopți, păstrez cascada sprintenă de râsete voioase, trupurile legănate în ritmul unui vals de Strauss, și mai cu seamă, acel ciripit de exclamații în clinchet, pornite ca din castaniete de cristal, ale copilelor blonde și cărămizii, cu ochii ca de diavolițe. E un farmec ce nu se poate reda, împreună cu patina singulară a clădirilor vechi și scunde, cu ferestrele lor, asemănătoare ochilor întunecați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
aruncă o privire pe care acesta nu reuși să o descifreze. Apoi cortina căzu și se auzi sunetul aplauzelor, unul cum nu mai auzise niciodată. Erau puternice și prelungite, dar, printre bătăile din palme, se mai amestecau și alte zgomote, exclamații și strigăte, fluierături care ar fi putut exprima entuziasmul, dar, tot la fel de bine, ar fi putut fi răbufnirile unei mulțimi furioase. Cortina se ridică din nou și actorii Își făcură reverențele, Întâi toți odată, apoi pe rând. Din punctul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
că eu am ajuns, din păcate, doar scriitor, el, însă... Dar, dacă mie mi-ar fi intrat doi de șase și un cinci, atunci eu, și nu el, aș fi fost astăzi...“ Surorii mele nu i-a ieșit decât o exclamație scurtă: „Serios, minți de-ngheață apele!“. Apoi a amuțit, dar rumega una dintre obiecțiile ei de nezdruncinat. Bănuiam că mai are ceva pus deoparte. Abia cu puțin înainte de Zoppot, când ne-am mutat pe drumul de promenadă și copiii ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
care aveam s-o urmez în munca mea artistică; ca și în cazul disputei dintre Camus și Sartre, care a determinat atitudinea mea politică de mai târziu, când am devenit unul dintre partizanii lui Camus, m-a decis pentru Hofer. Exclamația lui, „O, sfinte Klee, dacă ai ști toate câte se întâmplă în numele tău!“, s-a transformat în citat. Iar atunci când ne făcea pe noi, studenții la Artă de la începutul anilor ‘50, să înțelegem că „problema centrală a artelor plastice este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ce a făcut în vacanță. La fiecare început de an școlar se întâmpla la fel. La început vorbesc aproape toți odată și nimeni nu ascultă. Nici nu poți înțelege ceva. După ce se mai liniștesc și bucuria revederii a primit toate exclamațiile și bătăile din palme, încep să povestească. Mai întâi, în grupuri mici, apoi în grupuri din ce în ce mai mari. Vă voi povesti una din amintirile mele despre vacanța la mare și voi încerca să-mi amintesc cum gândeam eu atunci, că mi-
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
bună. Este o meserie grozavă! Știu că este și grea, dar mi-ar plăcea. Doamna Mia, conducea atentă la drum, dar și la discuția copiilor, atât cât putea auzi și înțelege. Fără să întoarcă privirea spre ei, a intervenit la exclamația Mariei, subliniind cu vocea ei plăcută: Da, așa este! O meserie grozav de frumoasă. În plus, să știți, copii dragi, munca educatoarei este destul de grea, de dificilă. Nu uitați că fiecare copil se comportă în felul lui. Vă amintiți voi
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
coridor pe Mașa, vreau s-o mîngîi pe ceafă, pe combinat, profitînd de Întuneric și spațiul prea strîmt pentru două persoane căsătorite de atîta vreme, mă Întreabă dac-am citit România liberă, apropo de pensionari. Iau ziarul și găsesc o exclamație: „Pensionarii sînt coloana vertebrală a familiei!” Iată și cum vede la modul practic autorul frazei balneare utilizarea bătrînilor pentru binele culminant al obștii: „Un pensionar care merge cu nepoțelul În parc ar putea lua cu el Încă 7-8 copii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
sau din In Love. Teoretic s-ar fi putut pune Întrebarea dacă textul american poate fi la Înălțimea prăfuitului Will. S-a considerat că poate. Și astfel, viața dramaturgului devine sprintenă și urzicant teatrală, cu fraze nefirești, cu Joseph Fiennes, exclamații prețioase, glume grotești, imagini artificiale (nu se descoperise priza) etc. Cineva lipsit de romantism ar fi În stare să spună că pentru a scrie ceva În tonul scrierilor lui Shakespeare trebuie să fii Shakespeare. Uite că nu trebuie. Filmul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]