5,886 matches
-
Îl văzu pe Stone. Cadavrele zăceau acolo unde fuseseră găsite; Stone, Încă În cămașă de forță, era ghemuit - se zbătuse pesemne să-și elibereze mîinile; lîngă el, pe podea, se mai zărea un tampon cu cloroform. — N-avea nici o șansă! exclamă Rowe. Da, acesta era coridorul pe unde se furișase, ațîțat ca un școlar care comite o abatere de la regulament. Și tot aici, privind prin ușa Întredeschisă, se maturiza acum, aflînd că aventura e totdeauna ca În cărți, că În viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
mai multe ravagii decît făcuseră acești trei oameni. Începu ancheta. Sanatoriul era cercetat Încăpere cu Încăpere. Apoi chemară și alți polițiști În ajutor. În odăile de la etaj, luminile erau aprinse și stinse fără Încetare. — Dac-am găsi măcar o amprentă! exclamă la un moment dat domnul Prentice. Dar nu găsiră nimic. O dată, În cursul acestei lungi nopți de veghe, Rowe se pomeni În camera care fusese a lui Digby. Acum se gîndea la Digby ca la un străin - un soi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pînă colo prin Încăpere, cu picioarele-i subțiri și țepene. Apropiindu-se de o fereastră, dădu la o parte perdeaua și privi afară. Nu se mai vedea decît o stea - celelalte se topiseră pe bolta din ce În ce mai luminoasă. CÎt timp pierdut! exclamă el. Trei oameni morți, și unul În Închisoare... — Au să găsească ei alți zece În loc! mie Însă Îmi trebuie filmul. Și șeful bandei. În chiuveta din camera lui Poole s-au găsit urme de substanțe chimice. Probabil că acolo au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
apariție macabră. — De unde știți În ce loc să săpați? — Au lăsat urme. Niște amatori nenorociți... Cred că tocmai de-aia s-au speriat cînd i-a surprins Stone. Deodată se auzi scrîșnetul unei cazmale izbindu-se de ceva dur. Atenție! exclamă domnul Prentice. Omul cu cazmaua se opri din săpat și-și șterse fața, nădușită cu tot frigul din zori. Apoi scoase Încet cazmaua din țărîna moale și-i cercetă tăișul. — Sapă mai departe! De-aici! Îi porunci domnul Prentice. Încetișor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
un ceas de buzunar. Deschise capacul masiv și citi cu glas tare: „Lui F.G.J. de la N.L.J., la nunta noastră de argint, 3.VIII.1915“. Iar dedesubt stătea scris: „Scumpului meu fiu, În memoria tatălui său, 1919“. — E un cronometru autentic! exclamă domnul Prentice. Ieșiră apoi la iveală două catarame de metal de la niște jartiere și o colecție Întreagă de nasturi-năsturei de la o vestă, niște bumbi mari, cafenii și urîți, de la un costum, cîțiva nasturi de chiloți, alții de pantaloni - tot felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
n-am mai fost de partea lui Împotriva dumitale. Willi mi-a cerut să te Întîlnesc și să Încerc să te conving să nu trimiți scrisoarea. Între timp, aștepta liniștit Într-un alt apartament. Și totuși, ai rămas În viață! exclamă Rowe. — Da. SÎnt În viață, datorită ție. Și chiar au Început să aibă din nou Încredere În mine - Willi nu și-ar omorî sora, decît dacă i s-ar părea imperios necesar. Are ceea ce numește el „ sentimentul familiei“. Eu reprezentam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cu lady Dunwoody, În chestiunea hainelor de lînă. — Te pomenești că ne-a auzit! — A, nu. Nu ne poate auzi. Și are un somn atît de adînc! Tot din spirit de economie: să dormi puțin, dar adînc... — CÎt Îl urăști! exclamă Rowe uimit. — A Încurcat totul. Un băiat atît de fin, de inteligent, și totuși, singurul lucru pe care-l face e să inspire frică altora. — Unde spuneai că e? — În dormitorul lui, dincolo de salon. — Pot folosi telefonul? — E riscant. Telefonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
spuse, rînjind: — Se prea poate, dar nu crezi c-ar fi un deznodămînt grandios? — Voi face totul ca să te Împiedic. Și dacă voi muri, voi ști cel puțin că am fost folositor. — Vrei să spui că ți-a revenit memoria? exclamă Hilfe. — Ce-are-a face una cu alta? — A, mult de tot. Trecutul dumitale e realmente senzațional. L-am examinat cu atenție și eu, și Anna. Mi-am putut explica o mulțime de lucruri, pe care nu le Înțelegeam la-nceput, cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Îți propun: libertatea mea, pentru trecutul dumitale. O să-ți spun cine-ai fost - fără să te-nșel - o să-ți furnizez și dovezi, deși te asigur că n-o să fie nevoie: inteligența dumitale Îți va spune că nu născocesc nimic. — Minte! exclamă Anna. Nu-l asculta! — Poftim! Te Îndeamnă să nu m-asculți! Asta nu te intrigă? Te vrea așa cum ești, nu cum ai fost... — Vreau un singur lucru - filmul! strigă Rowe. — Poți citi În ziare povestea vieții dumitale. Erai celebru, crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
copiii cînd calcă un jurămînt. — De ce-ai făcut asta? — A trebuit să mă tocmesc cu el, răspunse ea În doi peri. Rowe Începu să desfășoare cu atenție filmul - nu voia să-l expună prea mult. Dar te-a păcălit! exclamă el, Întinzîndu-i filmul. Nu știu ce ți-a spus că-ți dă În schimbul libertății, dar te-a dus de nas! — S-a jurat că asta dorești. De unde știi că nu s-a ținut de cuvînt? — Nu știu cîte copii au făcut. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
au să Înceapă sirenele. Da, probabil. — A trecut un sfert de oră de la apariția semnalelor galbene, spuse bătrînelul uitîndu-se la ceas, ca și cum ar fi cronometrat viteza unui tren expres Între două stații. A, asta parc-ar fi fost de tun, exclamă el. Undeva deasupra estuarului, cred. — N-am auzi nimic. În maximum zece minute, sosesc, mai spuse bătrînelul, ținînd ceasul În mînă, În timp ce taxiul cotea pe Praed Street. Încă o cotitură, și ajunseră. Sub cupola camuflată a gării, călătorii care aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ci mai degrabă umilită: totdeauna se complăcuse În societatea femeilor bătrîne! — Nu putem vorbi aici, Îi spuse Rowe. — E surdă, răspunse Hilfe. Surdă ca un pietroi. — Bună seara, zise bătrîna. Aud că s-a dat alarma. — Da, spuse Rowe. — Scandalos! exclamă bătrîna, și urmă să-și desfășoare lîna. — Vreau negativul, mîrÎi printre dinți Rowe. — Anna ar fi trebuit să te rețină ceva mai mult. Doar am rugat-o să-mi lase un avans mai mare de timp! La urma urmei, adăugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
minciuni pe care va trebui să le spună domnului Prentice pentru a o salva pe Anna... Trenul vibra puternic, În urma unei explozii. — Ei, pornim, În sfîrșit! zise bătrîna, și aplecîndu-se puțin, eliberă mîinile lui Hilfe. Ce bine se distrează aviatorii! exclamă Hilfe cu un soi de invidie. Era ca un muribund care-și ia rămas-bun de la viață și de la bucuriile contemporanilor săi: nu-i era frică, regreta numai. Nu izbutise să bată recordul În materie de distrugeri. Numai cinci morți - un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
filmului. Și-acum, dă-mi revolverul. — Nu ți-am promis nimic, spuse Rowe Încet. — Dar ai să-mi dai revolverul, nu? făcu Hilfe neliniștit. Nu. Hilfe păru deodată speriat și În același timp uluit. — E o glumă de prost gust! exclamă el. — Se poate, dar m-ai păcălit de prea multe ori! — Fii rezonabil! Îți Închipui că vreau să fug? Trenul a plecat doar! Crezi c-aș putea s-o șterg, după ce te-aș omorî În gara Paddington? N-aș face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
fost poate milă de dumneata. Ți-aș fi fost, oricum, recunoscător. Poate că m-aș fi Împușcat... Pe cînd acum..., acum o să-ți spun pe gratis! Și scutură din cap uitîndu-se În oglinda de la toaletă. — Nu vreau să aud nimic! exclamă Rowe depărtîndu-se. În clipa aceea văzu un omuleț cu o pălărie ponosită trasă peste urechi, coborînd șontîc-șontîc scările spre toaletă. — Urîtă noapte, urîtă! mormăi omulețul. Fața lui palidă exprima o scîrbă fără margini. În clipa cînd Rowe ajunse la primele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
încremeni. Acolo, la orizontul dinspre Piața Matache, se vedea un mic punct negru care creștea vertiginos. - Priviți! strigă proprietarul privirii. Ceilalți optzeci și patru de ochi se uitară într-acolo. Și văzură un punct care creștea și creștea. - Un șobolan! exclamă careva. - O pisică! zise următorul - Un câine! susținu un al treilea. - O maimuță! - Ba nu! Un om! - Un japonez! Cel care rostise aceste două cuvinte avea, se vede, ochii destul de buni sau purta ochelari. Căci, într-adevăr, punctul care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
însuși japonezul. Mergea grăbit și încruntat, cu o șurubelniță în mână. Se strecură printre oameni fără să-i atingă și începu să strângă șurubul. Treaba îi luă patruzeci de secunde, timp în care oamenii îl priveau cu gura căscată. - Extraordinar! exclamă cineva. - Așa sunt japonezii ăștia, domne, zise polițistul, care era evident o autoritate în orice. Ăștia dacă își pun ceva în cap, păi, aia fac, domne. Mașini, videouri, totul. Îți zic, oameni mai harnici și mai hotărâți ca ăștia nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
se îmbrăcă în grabă, luă bijuteriile și actele din sertar, romanul la care scria de pe masă și alte câteva nimicuri de pe te miri unde, le îndesă în geantă, înșfăcă pisica și ieși în stradă. Care ardea și ea. - Arde strada! exclamă baba. Dar, văzând că cerul era roșu, își dădu seama că arde toată țara. - Ei drăcie, zise. Scoase o perie din geantă și începu să se pieptene. Voia să arate bine în caz că venea televiziunea. Din celelalte case de pe stradă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
sărut... e în camera lui (arătă cu mâna înspre o ușă), se uită la televizor... Am intrat în camera puștiului, care se uită la niște animate japoneze. Văzându-mă a albit la față și s-a ridicat. - Domnule Tocilescu! a exclamat. - Fii atent, Nicolae, i-am zis. În curând s-ar putea să ai un nou tatic, adică pe mine. - Aoleu! - Exact. Maica-ta gătește bine? - Ăăă... da, cred că da... - Perfect. De mâine, nu mai ai voie să te joci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
cu ea, a jucat F.C. cu Real, și ea era îndrăgostită de un jucător, un spaniol frumușel cu părul negru, nu mai știu cum îl cheamă. - Raul? - Poate, nu mai știu. - Adică i-ai văzut pe Real și ai uitat? exclamă Shuoke. - Da, nu mai... de ce, ești gelos? - Nu, de ce aș fi, mormăi Shuoke. - Ba ești gelos! - Puțin. Cum, i-ai văzut pe Zidane, Roberto Carlos și Ronaldo și ai uitat? - Ha-ha, ești gelos! Suki se amuză, dar pentru Shuoke era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
mai mult chiar, de parcă cuțitul de unt ar determina caracterul și destinul celui care în primul capitol se prezintă mânuindu-l, iar tu, Cititorule, te pregătești, de fiecare dată când în cursul romanului va apărea din nou acel personaj, să exclami: „Ah, e cel cu cuțitul de unt!“, obligându-l astfel pe autor să-i atribuie acte și întâmplări care să se potrivească cu acel cuțit de unt de la început Bucătăria noastră de la Kudgiwa părea făcută special ca la orice oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
vă vedeți unul pe altul, trebuie să întindeți gâtul. — Suntem izolați în boxa asta... Universitatea se mărește și noi ne restrângem... Suntem Cenușăreasa limbilor vii... Daca cimeriana mai poate fi considerată o limbă vie... Dar tocmai asta e valoarea ei! exclamă, într-o izbucnire afirmativă, imediat diluată; faptul de a fi o limbă modernă și o limbă moartă în același timp... Condiție privilegiată, chiar dacă nimeni nu-și dă seama... — Aveți studenți? întrebi tu. — Cine vreți să vină? Cine vreți să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
începe... Nu, mai bine să vă spun imediat numele personajelor: Gritzvi și Zwida, Ponko și Brigd; acțiunea începe la Kudgiwa, dar poate e doar numele unei întreprinderi; apoi, cred că se mută la Petkwo, pe Aagd... Oh, îl găsesc numaidecât! exclamă profesorul, și într-o clipă se scutură de negura ipohondriei și se luminează la față, ca un bec electric. - E vorba fără-ndoială de Ițindu-se de pe coasta abruptă, unicul roman de unul dintre poeții cimerieni proeminenți ai primului sfert de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
A răspuns: — Domnul Kauderer nu e aici. Dar, cum cimitirul e casa celor care nu sunt, intrați. Avansam printre pietrele funerare, când m-a atins o umbră iute și foșnitoare; a frânat și a coborât din șa. — Domnul Kauderer! - am exclamat, uimit să-l văd mergând pe bicicletă printre morminte, cu farul stins. — Sst! - mi-a poruncit să tac. Dumneavoastră comiteți imprudențe grave. Când v-am încredințat observatorul, nu mi-am închipuit că aveați să vă compromiteți într-o încercare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
am spus când aveam să mă întorc. Puteți spune că v-am rugat să mă înlocuiți la prelevarea datelor numai pentru câteva zile. De altfel, de mâine încolo, sunteți scutit de a mai merge la observator. Nu, asta nu! - am exclamat, cuprins de o disperare neașteptată, de parcă în acea clipă mi-aș fi dat seama că numai controlarea instrumentelor meteorologice îmi permitea să stăpânesc forțele universului și să descopăr o oarecare ordine în el. Duminică. Dis-de-dimineață, m-am dus la observatorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]