767 matches
-
nu o suprapunere. „Scopul istoricului literar - preciza el într-o lecție introductivă - este de a găsi adevărul obiectiv, de a găsi cauzele fenomenelor literare și de a face legătura evolutivă între aceste fenomene.” De aici, opțiunea pentru „abordarea filologică” sau „exegetică” a fenomenelor literare (Dan Horia Mazilu). Astfel, materialul acumulat pe parcursul timpului și punctele de vedere elaborate pe baza acestuia prin metode riguroase de cercetare și-au găsit concretizarea în numeroase lucrări despre Dosoftei (cea dintâi apărută în 1915, în limba
CIOBANU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286240_a_287569]
-
ș.a.), conturează o nouă imagine a poetului, constituită atât în interiorul culturii românești, cât și în afara ei. Autorul consideră de altfel că necunoscându-l pe Eminescu - adevăratul și întregul - lumea nu va putea cunoaște bine ființa românească. Pledând pentru o perspectivă exegetică înnoitoare, C. crede că un nou Eminescu nu poate fi conceput în afara conștientizării unui „«homo eminescianus», complex, adânc arhetipal și totodată o personalitate interculturală modelată sincretic”; acesta ar fi reperul fundamental pentru recunoașterea universalității operei eminesciene. Dialogurile pe care le
CIMPOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286228_a_287557]
-
semnifică salvarea, dar nu o cauzează. Critica maniheană vizează așa-numitele anomalii și inconsecvențe ale 90 91 textului, datorate remanierilor scriptorilor. Pentru a fi considerat veritabil, fiecare verset trebuie supus unei interpretări originate în textele lui Pavel, având ca autorități exegetice esențiale pe Iisus, Pavel și propriul lor conducător, Mani. Adimantes, unul dintre conducătorii maniheeni, formulează câteva reguli practice de interpretare: 1. Orice scriptor are o manieră de a gândi și o intenție proprie; 2. Autorul ce nu a fost martor
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
al Milanului în Vest și cu contemporanul său răsăritean, Sfântul Grigorie de Nyssa. Comentariile lor asupra Cântării Cântărilor, în special, par să reprezinte o bogată sursă unde se pot regăsi atitudinile creștine în cristalizare - răsăritene și apusene - față de problemele teologice, exegetice și mistice, putând fi urmărite și sursele acestor abordări; în același timp, reprezintă cele mai vechi texte în care ar putea fi discernute diferențele dintre tradițiile mistice eline și cele latine. Sfinții Grigorie și Ambrozie au reprezentat figuri centrale în
Reflecții teologice pe marginea prologului cărții In Canticum canticorum a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Nr. 1/2010 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/135_a_101]
-
simbolismul acestor nuanțe devine evident, aspectele rasiale potențial ofensatoare ale narațiunii devin mai puțin problematice, deși nu dispar cu desăvârșire. În acest mod, exegeza soteriologică a celor doi asupra limbajului încărcat de conotații rasiale din acest vers deschide noi căi exegetice pentru teologia întunecată ( black theology). De asemenea, furnizează un nou context imaginativ în care teologia creștină să poată concepe iubirea și mântuirea divină”34. Însă, multe sunt deosebirile de abordare ale celor doi. O privire asupra Comentariului lui Origen este
Reflecții teologice pe marginea prologului cărții In Canticum canticorum a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Nr. 1/2010 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/135_a_101]
-
sub regimul comunist, clasicilor literaturii, inclusiv celor ruși, atît de mult traduși și mediatizați la începuturile comunismului pe meleagurile noastre. Mai întîi trunchierea operei, din care au fost eliminate pasajele neconvenabile interpretării procustiene, "marxist-leniniste". Apoi aplicarea canonului ideologic asupra construcției exegetice înălțate în jurul operei, astfel că rezulta ocultarea unor linii de forță ale înțelegerii acesteia. Așadar a funcționat o dublă selectivitate, avînd ca obiect atît opera, cît și contextul receptării ei, cu scopul degajării terenului în favoarea soluției oficiale, unica admisă. În virtutea
Un Gogol dezideologizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16608_a_17933]
-
al vitalității explozive, al senzualității triumfătoare, posesor al unui irezistibil vendaval erótico (uragan erotic), el se vede teoretizat în antropologie, subtilizat în psihanaliza, "geometrizat" în dramaturgie. Devine un intelectual rafinat, complex și complexat, supus și deci învins de diferite "constructe" exegetice: refulare, defulare, mascare, sublimare și câte altele. Sau, dimpotrivă, este revendicat și atras în jos, biologic, de frenezii și aberații venerice. Luciditate și orgie. Fie că deviază sofistic în freudism, fie că se degradează în sexolatrie, Don Juan se marginalizează
Noi concepte-cheie în interpretarea lui Don Quijote by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/17615_a_18940]
-
pe care o trăim") și novel (reprezentarea realistă, coroziva, extremizantă în picaresca neagră a lui Mateo Alemán) pe de o parte și afinitatea dintre aspirațiile ideale, diamantine, și reprezentarea fantezista, pastorala sau feerica, pe de altă parte, sunt juste și exegetic productive. Aplicată la proza cervantină, opoziția duce la situarea lui Quijote în întregime, ambele părți, sub dominantă novel, iar Galatea sau Persiles sub aceea românce. Simplificare greu de admis. În partea a doua a românului situația e mai degrabă inversă
Noi concepte-cheie în interpretarea lui Don Quijote by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/17615_a_18940]
-
România, în secolul al XIX-lea. Într-un fel, s-ar putea vorbi chiar de o anumită continuitate (și nu numai din punctul de vedere al cronologiei), între cele două lucrări. Nu este vorba, așadar, doar de faptul că demersul exegetic al autoarei începe, cu oarecare aproximație, din punctul în care se oprește cercetarea lui Mircea Vasilescu, ci de un fenomen simptomatic pentru majoritatea comentatorilor mai tineri ai fenomenului literar. În ciuda diferențelor metodologice și teoretice, persistă totuși un anumit aer de
D-ale carnavalului mediatic... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15550_a_16875]
-
poată fi hrana propriei vieți spirituale și să fie un instrument foarte util în angajarea la slujire. § 2. Sfânta Scriptură trebuie să fie sufletul întregii teologii și să informeze toate disciplinele sacre; de aceea se va preda, pe lângă o metodă exegetică îngrijită, capitolele principale ale economiei mântuirii, precum și temele mai importante ale teologiei biblice. § 3. Liturgica va fi predată ținându-se seama de ponderea ei specială, ca izvor necesar al doctrinei și al adevăratului spirit creștin. § 4. (cf 256 § 2) Până când
ACT din 25 ianuarie 1983 privind Codul Canoanelor Bisericilor Orientale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/206545_a_207874]
-
poată fi hrana propriei vieți spirituale și să fie un instrument foarte util în angajarea la slujire. § 2. Sfânta Scriptură trebuie să fie sufletul întregii teologii și să informeze toate disciplinele sacre; de aceea se va preda, pe lângă o metodă exegetică îngrijită, capitolele principale ale economiei mântuirii, precum și temele mai importante ale teologiei biblice. § 3. Liturgica va fi predată ținându-se seama de ponderea ei specială, ca izvor necesar al doctrinei și al adevăratului spirit creștin. § 4. - Can. 351 - (cf 256
HOTĂRÂRE nr. 1.218 din 1 octombrie 2008 privind recunoaşterea Codului de Drept Canonic al Bisericii Româno-Catolice şi a Codului Canoanelor Bisericilor Orientale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/205066_a_206395]
-
cu N. Iorga, G. Ibrăileanu, Gheorghe Brătianu, Nicolae Bagdasar, Cezar și Petre Papacostea. Cu deosebire, de familia Papacostea l-a legat o călduroasă prietenie, ceea ce explică, de altfel, și faptul, că profesorul universitar Cezar Papacostea i-a consacrat întâiul studiu exegetic, în anul 1935. Volumul de față înmănunchează, de asemenea, prețioase documente biografice depistate de C. D. Zeletin: certificatele de naștere și de deces, acte legate de anii de studii la Liceul Național din Iași, la liceul Roșca-Codreanu din Bârlad și
O carte despre Ștefan Zeletin by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-website/Imaginative/14751_a_16076]
-
a arianismului în general, în care apără teza Trinității. În "De Spiritu Sancto", Sf. Vasile tratează chestiunea Sfântului Duh și combate anumite mișcări din Macedonia care negau existența Duhului Sfânt. El a scris de asemenea un mare număr de lucrări exegetice despre Psalmi, Isaia și Iov, 24 de predici și a ținut multe discursuri. Alte importante scrieri ale sale sunt: Regulile Monahale, Moralele, Despre Judecata lui Dumnezeu, Despre Religie și 366 de epistole, multe cu caracter dogmatic iar altele apologetice. Alte
Vasile cel Mare () [Corola-website/Science/299845_a_301174]
-
al creștinilor este, bineînțeles, scena lapidării protomartirului Ștefan (cf. Fap 7, 58-60). Convertirea lui Saul pe drumul Damascului este - cum, de altfel, e și normal - obiectul a nenumărate reprezentări iconografice, care, însă, pot fi împărțite în două categorii, în funcție de tradiția exegetică urmată: Prima tradiție, și cea mai veche, îl prezintă pa Saul lovit sau învăluit de un halou de lumină, ceea ce spune că Isus cel înviat i se revelează. Din această serie de reprezentării merită o mențiune aparte o miniatură a
Pavel (apostol) () [Corola-website/Science/303165_a_304494]
-
intelectuale. Origene a fost un spirit ascuțit și pătimaș, scriind enorm, trăindu-și credința intens și îndrăznind până la autoflagelare. A fost un mare creștin. Origene a lăsat o operă imensă (șase mii de suluri de pergament), structurabilă astfel: a) texte exegetice b) texte teologice Doctrina lui Origene conține o evoluție datorată faptului că limbajul teologic al vremii era încă în formare și mai ales datorită angajării sale în numeroase polemici. De exemplu, într-o primă fază, Origene considera că Dumnezeul treimic
Origene () [Corola-website/Science/302163_a_303492]
-
Genesis, Iași 1988, Pârș ÎI Exodus, în seria Monumenta linguae Dacoromanorum, Iași 1991 (premiul “Bogdan Petriceicu Hașdeu” al Academiei Române pe anul 1991). 3. Biblia 1688, Pârș III, Leviticus, în seria Monumenta linguae Dacoromanorum (coautor; contribuția personală: Comentarii lingvistice, filologice și exegetice, p. 163 204, precum și versiunea explicativa modernă, i.e. a cincea coloana a ediției), Editura Universității “Al. I. Cuza”, Iași, 1994. 4. Capitolul Sfînta Scriptură în limba română, în *** Enciclopedia Bibliei, Editura “Logos”, Cluj, 1996, p. 75 83. 5. Academia Română, Dicționarul
Eugen Munteanu () [Corola-website/Science/311009_a_312338]
-
ca profesor de religie la Liceul de fete Notre Dame de Sion din Iași (1936-1937). În anul 1937 obține titlul științific de doctor în teologie la Universitatea din Cernăuți, cu teza "„Arhieria Mântuitorului Iisus Hristos după rânduiala lui Melchisedec. Studiu exegetic și istoric“". La data de 17 iunie 1937, Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a propus Ministerului de Război o listă de 3 candidați pentru demnitatea de episcop al Armatei, cu sediul la Albă Iulia. Cei trei candidați propuși erau
Partenie Ciopron () [Corola-website/Science/310309_a_311638]
-
autorii ei apar în ambele culegeri. Majoritatea conceptelor și comentariilor fac parte din Tora orală dată pe muntele Sinai. Cele mai cunoscute părți ale Midrașului sînt Midraș Raba, Midraș Tanhuma, Ialkut Șimoni, Șifra și Mehilta. Midraș este și o metodă exegetică a textelor biblice, aplicate pentru studiul sau cercetarea Torei. Cuvîntul "midraș" poate fi folosit pentru a denota comentariile legale, exegetice și omiletice la Tanah (Biblia ebraică). Etimologic cuvântul provine de la verbul "daraș", care înseamnă a cerceta, a investiga, a explora
Midraș () [Corola-website/Science/310497_a_311826]
-
mai cunoscute părți ale Midrașului sînt Midraș Raba, Midraș Tanhuma, Ialkut Șimoni, Șifra și Mehilta. Midraș este și o metodă exegetică a textelor biblice, aplicate pentru studiul sau cercetarea Torei. Cuvîntul "midraș" poate fi folosit pentru a denota comentariile legale, exegetice și omiletice la Tanah (Biblia ebraică). Etimologic cuvântul provine de la verbul "daraș", care înseamnă a cerceta, a investiga, a explora. Conform opiniei lui Marc Ouaknin, Midraș este o metodă indirectă de exegeză a textului biblic în contrast cu Mișna, care este o
Midraș () [Corola-website/Science/310497_a_311826]
-
Dinu Rachieru. Meritul ei fundamental este de a ne da întregul tablou fenomenologic al avatarurilor postmodernismului care se vrea curent de idei, paradigmă, epistemă. Sunt expuse "toate" datele problemei și sunt date pe față - ca să zicem așa - "toate" cărțile. Demersul exegetic urmărește alfabetizarea, introducerea în temă, dar și implicarea cititorului în analiza fenomenului și dezvăluirea esenței. Rachieru este un fenomenolog obiectiv, împătimit, dar fără patima partizanatului. El își reconfirmă vocația de fenomenolog al paradoxurilor, aruncându-ne, din labirintul dedalic al confuziilor
Adrian Dinu Rachieru () [Corola-website/Science/310721_a_312050]
-
de lucrări. În anul 1942 realizează Ciclul Creațiunea ( 10 xilogravuri ). Subiect cu evidente relaționari biblice și de istorie culturală dintr-o perspectivă deosebit de modernă. Acest fapt este surprins excelent cu perspicacitatea intelectuală care l-a caracterizat în toate demersurile sale exegetice. Caracterizarea sintetică pe care i-a făcut-o criticul de artă Octavian Barbossa, în cuprinsul dicționarului publicat la jumătatea deceniului opt,ne-a reținut atenția și ne-a deschis apetitul pentru comentarea ciclului de xilogravuri intitulat „Creațiunea”. Publicată în anul
Fred Micoș () [Corola-website/Science/310768_a_312097]
-
cu o cultură generală extrem de solidă, Fred Micoș abordează un subiect cu evidente relaționări biblice și de istorie culturală dintr-o perspectivă deosebit de modernă. Acest fapt este surprins excelent, cu perspicacitatea intelectuală care l-a caracterizat în toate demersurile sale exegetice, de către semnatarul studiului critic introductiv al ciclului grafic Creațiunea . Formulările apreciative conținute în paginile studiului critic amintit fixează imaginea unui creator obiectiv, atent la prelucrarea nuanțată a informațiilor selectate din mediul înconjurător, respectiv din bagajul de noțiuni al civilizației umane
Fred Micoș () [Corola-website/Science/310768_a_312097]
-
menținut. Anume în această perioadă discursul rabinic a luat naștere și a început să fie înregistrat în scris. Cele mai vechi legi orale înregistrate probabil au fost de formă midrașică, în care discuțiile halahice au fost structurate ca un comentariu exegetic al Torei (Pentateucului). Dar, o altă formă, organizată de subiect, în loc de versetul biblic , a devenit dominantă în anii 200 era creștină, când rabinul Judah haNasi a redactat Mișna (משנה). Legea orală, a fost departe de a fi monolită, dar a
Talmud () [Corola-website/Science/305049_a_306378]
-
același Platon era apropiat, ba chiar identificat, cu Sfantul Pavel. Adevărul însă îl reprezintă, pentru el, creștinismul. Vasile cel Mare (331-379) a scris împreună cu Grigorie de Nazians, Filocalia, o antologie din creația lui Origene, precum și o lucrare cu caracter dogmatic, exegetic, a cunoscut filosofia antică, P.7 Aristotel în special, a luptat împotriva arianismului și, în genere, a ereziilor. Susține ideea unui Dumnezeu că o singură substanță în trei persoane, Dumnezeu este necreat, Fiul asemenea, pentru că provin din aceeași esență. Fiul
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
compuse de el care se vor răspândi în toată lumea creștină. A murit la "Mănăstirea Sf. Sava", la 4 decembrie 749, unde se află și azi chilia și mormântul său. Are o operă bogată și variată. Conține tratate filosofice, dogmatice, polemice, exegetice, morale, ascetice, omiletice și imnologie. În scrierile sale a înfruntat toate ramurile teologiei. Cea mai cunoscută operă a sa este Izvorul gnozei, care are trei părți: Capitula philosophica, un fel de propedeutică a credinței, apoi Liber de haeresibus, unele informații
Ioan Damaschinul () [Corola-website/Science/305597_a_306926]