767 matches
-
-o începând din 1995 împreună cu Ana-Maria Brezuleanu. Radiografie a receptării literaturii universale în spațiul românesc din perspective variate, aceste bibliografii analitice dau măsura reală a evoluției gustului literar în perioada modernă, a formării unei mentalități europene și a unei școli exegetice proprii, reprezentând totodată un punct de plecare eficient în cercetările ulterioare. SCRIERI: Boccaccio, București, 1969; Bibliografia relațiilor literaturii române cu literaturile străine în periodice (1859-1918) (în colaborare), I-III, pref. Zoe Dumitrescu-Bușulenga, București, 1980-1985; Bibliografia relațiilor literaturii române cu literaturile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289557_a_290886]
-
Neț, Integrala „Luceafărului”, JL, 2001, 5-10; Victor Cubleșan, Când critica devine artă poetică, ST, 2001, 5-6; Carmen Vlad, Textul poetic și „monadele magice”, ST, 2001, 12; Constantin Cubleșan, Eminescu în oglinzile criticii, Cluj-Napoca, 2001, 49-55, 180-182; Cristina Florescu, Un „infern” exegetic, „Timpul”, 2002, 10; Flavia Teoc, Din capitala provinciei. Interviuri cu scriitori clujeni, Cluj, 2002, 104-111; Ion Mureșan, Eminescu și computerul, TR, 2003, 9; Cristina Florescu, Regăsire prin ludic, „Timpul”, 2003, 60; Constantin Cubleșan, Hermeneutică semiologică, LCF, 2003, 44; Irina Petraș
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288023_a_289352]
-
ce-i poartă numele, operele majore ale lui Matisse? La Nisa, deci! 3 februarie Feministele din America, recordmene ale fundamentalismului în domeniu, au cîteodată discursuri la granița cu umorul. Printre altele și observația ce se dorește, pe cît de subtilă exegetic, pe atît de gravă în consecințe: o foarte mediatizată analistă atrage atenția urii femeilor față de opera unor moderni ca Picasso sau Kooning. Ură pur și simplu. Nemotivată. Renoir însă, motivat de data asta, ar păcătui prin faptul că le sentimentalizează
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de umor, nu? 16 decembrie Ce ar mai fi fost de spus despre divinul monstru sacru? Tot secolul trecut acaparîndu-și-l de altfel în exclusivitate își consumase cvasitotal rezervele mediatice, bibliotecile (fie ele ale Congreselor sau nu) deveniseră neîncăpătoare pentru nesațiul exegetic picassian. Ș totuși mai rămăsese un loc de lățimea unui îngust cotor în care să încapă cartea nepoatei pictorului, Marina (evident, Picasso, evident, pentru că misticul nume avea să-i aducă, pe lîngă substanțiale beneficii, mai cu seamă după moartea hulitului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
aici cu al patrulea nivel, al ficțiunilor "literare", culte și populare, care au ca resort imaginativ fantezia. Imaginarul medieval românesc (precum sistemul teoretic general) integrează imaginea, simbolul și semnul, ca unități fundamentale în transferul de mesaj. Discursul oficial (iconografia sau exegetica religioasă, chiar și istoriografia, "formulă" livrescă de mitizare și de memorare a trecutului și a valorilor identitare) este cultivat ca o formă sacră a unei tradiții sacre și servește în primul rând nu atât prozelitismului ortodox, cât "prozelitismului" puterii creștine
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
medieval în varianta lui locală. Acest pattern din gândirea comunității românești, despre sine și despre raportul său cu alteritatea, deși formulat stereotip - date fiind regulile de memorare specifice culturii predominant orale, dar și locurile comune din dogma ortodoxă și din exegetica ei medievală −, a lăsat puțin loc pentru creații locale laice și pentru traseele imaginative alternative. Vegheate atent de instituțiile puterii, conservatoare, formulele au rămas aproape neschimbate în timp. Moștenirea "reziduală" formată din structuri ideatice antice, preluate și transformate în planul
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
raportul dintre filosofemele presocraticilor, "metafizice" și "ontologice", și cele două modele judicative (analitica și dialectica), fapt aproape imposibil fără a lua în ajutor momentele postsocratice ale istoriei filosofiei. Într-un anumit sens, putem accepta, cel puțin pe baza unor constatări exegetice, că trecerea logos-ului în logică, fenomen care a consfințit statutul celor două modele judicative ale discursului, nu este ca atare înainte de Aristotel și de proiectul său al logicii-organon, ceea ce înseamnă că dictatura judicativului nu este ea însăși activă ca
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Întâia), traducere, introducere, note și indici de Pr. D. Fecioru, 1982. Vol. V - Clement Alexandrinul, Scrieri (Partea a Doua). Stromatele, traducere, cuvânt înainte, note și indici de Pr. D. Fecioru, 1982. Vol. VI - Origen, Scrieri alese (Partea Întâia). Din lucrările exegetice la Vechiul Testament, traducere de Pr. Prof. T. Bodogae, Pr. Prof. Nicolae Neaga și Zorica Lațcu, studiu introductiv și note de Pr. Prof. Teodor Bodogae, 1981. Vol. VII - Origen, Scrieri alese (Partea a Doua). Exegeze la Noul Testament. Despre rugăciune. Filocalia, traducere
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Vol. XXIX - Sfântul Grigorie de Nyssa, Scrieri (Partea Întâia), traducere de Preot Prof. D. Stăniloae și Preot Ioan Buga, note: Pr. Prof. D. Stăniloae, indice: Preot Ioan Buga, 1982. Vol. XXX - Sfântul Grigorie de Nyssa, Scrieri (Partea a Doua). Scrieri exegetice, dogmatico polemice și morale, traducere și note de Pr. Prof. Dr. Teodor Bodogae, anul apariției 1998. Vol. XXXIV - Sfântul Macarie Egipteanul, Omilii duhovnicești, traducere Pr. Prof. Dr. Constantin Cornițescu, introducere, indici și note de Prof. Dr. N. Chițescu, anul apariției
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
înainte ca, prin Constantin, creștinismul să se instaleze în cetate, să îi copieze ordinea și tipul de putere. în primele secole, cercetarea adevărului revelat, interpretarea, interogarea lui ardentă erau întreprinse de intelectuali laici, pe care numai darul lor spiritual și exegetic îi impunea în fața comunității. Strălucitul Origen a fost doar unul dintre numeroșii maeștri în jurul cărora se aduna un cerc de oameni doritori să participe cu viața lor integrală de la intelect la comportamentul de fiecare zi la substanța revelației. Pentru acești
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
urmare, discutabilă teoria care identifică actuala Carte a Deuteronomului cu presupusa carte „găsită” în timpul lui Iosia. Întorcându-ne la Dt 12 care conține porunca centralizării cultului, el pare să fi suferit o serie de reelaborări ulterioare care, după unele studii exegetice moderne, ar fi fost terminate doar în epoca persană. Datare târzie a Dt 12,2-7 e confirmată de faptul că teologia sanctuarului unic, și în consecință suprimarea tuturor sanctuarelor cu excepția celui din Ierusalim, exprimă ideologia religioasă „separatistă”, asemănătoare celei din
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
8-9), adică pe cei care susțineau acel tip de religiozitate care doar ulterior a învins. „Reîntoarcerea” sau „restaurarea” cultului originar yahwist preexilic prezentată de cărțile biblice apare, mai degrabă, ca rezultat al unui lung proces de revizuire religioasă. Conform tendințelor exegetice moderne, cultul, așa cum este cunoscut în actuala legislație a Cărții Leviticului, s-a dezvoltat tocmai în timpul perioadei persane; în mod asemănător, și celebrarea sâmbetei pare să fi obținut o atenție specială în epoca persană (Is 56,2 ș.u.) și
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
larg (C. Th. Ciobanu, Gh. Izbășescu, Gh. Bulancea, Al. Dumitru, Mircea Ignat); cronica literară analizează volumul lui Mircea Iorgulescu Rondul de noapte, iar Gh. Izbășescu scrie un eseu despre arhitectul Ioanide. În 1975, sub genericul „Călinesciana”, se încearcă o remodelare exegetică a operei patronului omagiat. În următoarele numere pot fi întâlnite semnăturile lui Nicolae Manolescu și George Ivașcu, care se ocupă de seriile anterioare, călinesciene, ale „Jurnalului literar”, iar Iorgu Iordan semnează o evocare a lui G. Călinescu. La ultimul număr
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287692_a_289021]
-
ș.a.), conturează o nouă imagine a poetului, constituită atât în interiorul culturii românești, cât și în afara ei. Autorul consideră de altfel că necunoscându-l pe Eminescu - adevăratul și întregul - lumea nu va putea cunoaște bine ființa românească. Pledând pentru o perspectivă exegetică înnoitoare, C. crede că un nou Eminescu nu poate fi conceput în afara conștientizării unui „«homo eminescianus», complex, adânc arhetipal și totodată o personalitate interculturală modelată sincretic”; acesta ar fi reperul fundamental pentru recunoașterea universalității operei eminesciene. Dialogurile pe care le
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286228_a_287557]
-
aflat în fața originalului nu se poate dispensa de o paletă cât mai variată de traduceri ale acestuia în diverse limbi și în primul rând în limba în care intenționează să-l traducă și el. Are nevoie de note și comentarii exegetice spre a putea opta în cunoștință de cauză pentru o soluție sau alta. La fel, și cine analizează o traducere sau traducerile într-o anumită limba simte nevoia să vadă cât mai multe și în alte limbi și să afle
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
islam; în iudaism și creștinism, însă, ea face doar obiectul unor capitole, e drept că uneori substanțiale, din lucrările de teologie, exegeza biblică, spiritualitate. Studiul de față va avea obligatoriu un caracter interdisciplinar, cercetarea lexicologica neputându-se despărți de cea exegetica și teologica. Acestor domenii le aparține materialul bibliografic investigat. După cum se va vedea, însă, în majoritatea acestor lucrări se pornește de la clarificarea problemelor lexicale, gramaticale și de context semantic. 1. Studiul numelor divine ce apar în Biblietc " 1. Studiul numelor
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
se menționează apoi tradițiile rabinice în legătură cu el, apoi e abordată pronunția (în ciuda titlului lemei, autorul, F. Prat, demonstrează că cea mai probabilă pronunție este Yahveh); urmează dezbaterea cu privire la sensul Tetragramei* - se prezintă diverse opinii, chestiunea filologica fiind delimitata de cea exegetica (dacă Yahweh este imperfectul qal sau hiphil al verbului HYH, „a fi”); la fel de mare este diversitatea opiniilor prezentate cu privire la originea acestui nume (canaaneană, indo-europeană, egipteană, caldeeana sau accadiană și, în sfârșit, ebraică, autorul susținând această din urmă ipoteza); când se
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
fie își delimitează obiectul în mod subiectiv și arbitrar, potrivit intuiției cercetătorului, fie fac apel la criterii obiective de natură extralingvistica 14. Și aici, pentru stabilirea corpusului de investigat s-a recurs la criterii extralingvistice, ținând în principal de tradiția exegetica a celor trei mari religii monoteiste. În cadrul exegezei islamice, așa-zisele „nume divine” ocupă un loc central. Lucrarea substanțială a lui Daniel Gimaret pe această temă15 sintetizează rodul principalelor lucrări de exegeza și prezintă listele de nume divine din tradiția
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
cazuri: Mumb („răspunde”), S"diq („păzim/spunem adevărul”). 5.2. La celălalt pol se situează nume total problematice, cu o singură ocurenta, pentru înțelegerea cărora contextul nu oferă suficient sprijin și asupra cărora nu există consens în domeniul comentariilor exegetice. Este vorba de coranicul Œamad și de biblicul Šaddai. Acesta din urmă oferă totuși opțiunea transliterării ca atare (nici un traducător în română nu a ales-o), sau a traducerii echivalentelor sale din Septuaginta. Unii dintre cei care au tradus din
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
tradus din ebraica au împrumutat soluția Vulgatei, Omnipotens.tc "5.2. La celălalt pol se situează nume total problematice, cu o singură ocurenta, pentru înțelegerea cărora contextul nu oferă suficient sprijin și asupra cărora nu există consens în domeniul comentariilor exegetice. Este vorba de coranicul Œamad și de biblicul Šaddai. Acesta din urmă oferă totuși opțiunea transliterării ca atare (nici un traducător în română nu a ales‑o), sau a traducerii echivalentelor sale din Septuaginta. Unii dintre cei care au tradus din
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
polisemia lor, fie existența în limba română a unei game largi de posibilități lexicale și morfo‑sintactice de echivalare." 5.3.1. Mai ales in Coran, contextul nu este totdeauna suficient pentru eliminarea ambiguității semnificațiilor. Făcând apel la numeroasele comentarii exegetice, traducătorul constată că ele sunt de multe ori divergențe deoarece comentatorii pornesc de la sensul primar al rădăcinii cuvântului și „teologhisesc” pe baza lui. Examinarea traducerilor realizate în alte limbi este de folos în astfel de situații, dar și soluțiile acestora
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
de evoluția limbii, traducerile din ultimele șapte decenii sunt accesibile publicului cu un nivel mediu de cultură. Până de curând nu a existat în românește o traducere a Bibliei de nivel științific, cu note filologice și, eventual, si cu precizări exegetice, așa cum ne-au obișnuit alte limbi și culturi. Nouă traducere a Septuagintei, inițiată de Colegiul „Nouă Europa” și editură Polirom, deschide și la noi seria unor astfel de echivalări mult așteptate. Un număr cât mai mare de traduceri bine realizate
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
cu prea multe paranteze și divagații, am preferat să ofer trimiteri la acele texte pe care le-am considerat elocvente, edificatoare pentru lărgirea ariei de informare și aprofundarea perspectivelor de interpretare. Referințele bibliografice au preluat, astfel, o parte din labirintul exegetic, simplificând traseul lecturii din corpul principal al textului. Volumul de față a fost Început În anul 2005, când eram bursier Fulbright la Universitatea din Oklahoma. Datorită acestui grant am avut posibilitatea să aprofundez bibliografia, clasică și recentă, din domenii pe
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
exercitată de creația lui Caragiale și Urmuz în structura propriei opere. A adaptat în limba franceză Căldură mare. A tradus, împreună cu Monica Lovinescu O noapte furtunoasă și Conu Leonida față cu reacțiunea. A redactat Portretul lui Caragiale, text de "adâncime exegetică". Iar în eseul Caragiale, actual și universal, publicat la New-York, în revista "România", relevă elementele ce prefigurează temele propriei dramaturgii: "dezarticularea psihologiei" și "distrugerea aceasta a limbajului, pregătitoare a unui nou limbaj". Semnalez acuratețea critică, actualitatea ideatică, perspectiva plurală existentă
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cât și pentru rezistența ei în posteritate, în faptul că " formula lui Caragiale, arta lui poetică este ziarul"30, acesta reprezentând, de fapt, nivelul intermediar între realitate și sublimarea artistică a acesteia realizată inegalabil de pana autorului Momentelor. Amploarea fenomenului exegetic 31 stârnit de "efectul Caragiale"32 și mai cu seamă contradicțiile vizibile care generează polemici nesfârșite poate să descumpănească și să pună din start pecetea relativității asupra oricărui nou demers interpretativ. Stăruie, în plus, impresia că obiectul studiului este oricum
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]