1,411 matches
-
și autoritatea familiei sale. Căuta ajutor, apelând la clanuri Îndepărtate. Aceasta era, Însă, o problemă complicată, implicând Întreaga națiune, fiindcă Miyoshi și Matsunaga acaparaseră puterea centrală. Deși Yoshiaki rămăsese shogun cu numele, de fapt, nu era mai mult decât un exilat fără un ban În buzunar. Nu avea bani, nicidecum o armată proprie. Și nici nu se bucura de o popularitate prea mare. Mitsuhide Începu să povestească de la sosirea lui Yoshiaki la castelul lui Asakura Yoshikage, În Echizen. Chiar În acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Noului Vampir”. În anii ’90, energia desfășurată în formula bizar-explozivă și sentimentalist-analitică a anilor ’60 își caută o altă matcă, și anume o literatură în marginea preceptelor biblice și a experimentalismului psihoterapeutic. Himera (1996) este un roman captivant despre drama exilatului, însă Radiografii pentru iubire (1992), Radiografii pentru succes (1993), Gabriel vorbește din împărăția spiritului (1996) propun căi de autoameliorare a profilului interior prin meditație, autocunoaștere, supunere la exigențele morale ale creștinismului. Iubirea se încarcă de atributele aventurii spirituale, adevărul erotic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286231_a_287560]
-
progres, nici la ierarhie în artă. Însă împlinirile sale rămân dincolo de astfel de presupuneri, dispreț sau orgolii; este dreptul din naștere al unui geniu să inspire frică și uimire 27. Ultimii ani ai vieții lui au fost nespus de triști: exilat de cetatea lui iubită pe care nu a mai revăzut‑o, asistând la înrobirea patriei, el a văzut rând pe rând dispărând toate marile figuri ale Renașterii. Din ce în ce mai singur, în‑ corsetat din toate părțile și persecutat de ideea morții, el
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
schizofrenia); - fuga impulsivă și amnestică (epilepsia); - fuga prin carențe educativ-emoționale, conflicte familiale, presiuni și pedepse aplicate copilului; - fugile impulsive, dar conștiente și conservate amnezic, ale psihopaților; - vagabondajul patologic din cazul demențelor senile, deliranților sau oligofrenilor; - vagabondajul economic sau social (șomeri, exilați, profesiuni ambulante, dezertori, bolnavi psihic evadați din spitale); - vagabondajul migrator (bande de delincvenți). Atentatele la moravuri și prostituția au următoarele forme: - prostituatele înnăscute sunt, după clasificarea lui C. Lombroso, psihopate cu o imaturitate afectivă și morală; ele se caracterizează prin
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
Moscova din noiembrie 1957 A.S. STÂKALIN, Apropierea sovieto-iugoslavă (1954 - vara anului 1956) și situația politică din Ungaria Dorin DOBRINCU, Un „23 august invers”? Tentativa de readucere a României în Axă (toamna 1944 - primăvara 1945) Din istoria exilului românesc Destinul unui exilat: Mihail Dim. Sturdza - de la Ministerul de Externe francez la „Europa Liberă”. Interviu realizat, transcris și editat de Armand GOȘU Lavinia STAN, Activitatea culturară a exilului românesc la Paris (1945-1956). Organizații. Publicații Gheorghe I. FLORESCU, Românii în Statele Unite și Canada Ilarion
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Axă, s-a dovedit o himeră. Abrevieri utilizate AMR - Arhivele Militare Române ANIC - Arhivele Naționale Istorice Centrale ASRI - Arhivele Serviciului Român de Informații DJAN - Direcția Județeană a Arhivelor Naționale GARF - Gosudardvennâi Arhiv Rossiiskoi Federații DIN ISTORIA EXILULUI ROMÂNESC Destinul unui exilat: Mihail Dim. Sturdza De la Ministerul de Externe francez la Europa Liberă Interviu realizat, transcris și editat de Armand GOȘU M-am născut la București, în 1934, unde locuia familia mamei mele, o familie socotită de viță veche și cât se
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
călătorii făcute de președintele Giscard d’Estaing în România și de cei doi Ceaușescu în Franța. Aparent, în ochii multora, și probabil și în cei ai Securității, faptul de a mă afla în preajma unor șefi de stat, pe când atâția alți exilați nu reușeau să pătrundă nici măcar în redacțiile marilor ziare, făcea din mine o persoană importantă. Impresia însă era falsă, bineînțeles. Șefii de stat nu fac confidențe interpreților. Cum era să te întorci în România, chiar și într-o delegație oficială
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Pedeapsă și într-un caz, și în celălalt, dezrădăcinare, dar, dacă în cazul lui Ovidiu siguranța unei vieți într-o lume civilizată cu valori asumate i-a fost negată ca urmare a încălcării convențiilor stabilite, în ceea ce-i privește pe exilații români, aceștia au încercat să găsească un spațiu sigur în care să nu audă altceva decât „fluieratul ceainicului și ticăitul prietenos al ceasului”. Aflat în atenția cercetătorilor din cele mai diverse domenii cum ar fi științele economice, dreptul, relațiile internaționale
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
instrumentarului disponibil cercetătorului, prin efortul de a da scoate la lumină fonduri documentare aflate în arhive publice cu acces restrictiv sau în colecții particulare răspândite în întreaga lume. în acest sens, lucrarea de față intenționează să prezinte activitatea culturală a exilaților români la Paris între 1945 și 1956, cu precizarea că a existat o legătură constantă între dimensiunea politică și cea culturală a exilului, astfel încât analiza uneia ar fi trunchiată fără referiri la cealaltă. 1. Cadrul conceptual Relativismul este unul dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Națiunilor Unite pentru Refugiați și poate fi aplicat tuturor acelor persoane care și-au părăsit țara pentru a scăpa de persecuție, conflict armat sau alte forme de violență. După cel de-al Doilea Război Mondial, termenii de refugiat și de exilat au fost folosite ca sinonime, deoarece semnificația lor era dată de aceeași motivație de a părăsi țara și anume imposibilitatea de a activa pe plan cultural, politic sau religios în propria țară în deplină libertate, fără a-și periclita viața
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
de aceeași motivație de a părăsi țara și anume imposibilitatea de a activa pe plan cultural, politic sau religios în propria țară în deplină libertate, fără a-și periclita viața sa sau a familiei sale. Distincția constă în faptul că exilații desfășoară o activitate cu un scop bine precizat, spre deosebire de refugiați, care nu acționează organizat și nu au scopuri comune bine definite. Totuși, în ciuda scopului comun exprimat explicit, exilul nu a fost de cele mai multe ori decât suma exilaților. în acest sens
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
în faptul că exilații desfășoară o activitate cu un scop bine precizat, spre deosebire de refugiați, care nu acționează organizat și nu au scopuri comune bine definite. Totuși, în ciuda scopului comun exprimat explicit, exilul nu a fost de cele mai multe ori decât suma exilaților. în acest sens, Virgil Ierunca sugerează utilizarea la plural a conceptului de exil, deoarece există tot atâtea exiluri câte epoci, motivări, persoane, căci, din punct de vedere politic și administrativ, exilat este acela care nu se poate întoarce în țara
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
fi definit printr-o dublă opoziție: față de regimul politic din țară, dar și față de încercările de a constitui o comunitate în exil, de a reduce exilul la o dimensiune militantă - exilul ca singura opoziție sau elita autentică”. Cu alte cuvinte, exilatul este prin excelență un însingurat, izolat în lumea sa, însă acest aspect se aplică parțial doar în cazul a doi dintre românii aflați în străinătate, Emil Cioran și Eugen Ionescu, în condițiile în care toți ceilalți intelectuali au participat într-
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
tradițional al exilului politic poate fi rezumat, în linii mari, astfel: statutul său pare a fi temporar la început, până în momentul în care șocul contactului cu localnicii și mobilitatea socială în care este prins îl fac să-și conștientizeze permanența. Exilatul devine o persoană fără țară, privat de cetățenia de acasă și negându-i-se peste hotare. Cu trecerea timpului unitatea politică a exilaților se prăbușește sub presiunea vechilor polemici, a personalităților intransigente și a noilor mișcări”. Pentru perioada 1945-1956, exilații
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
șocul contactului cu localnicii și mobilitatea socială în care este prins îl fac să-și conștientizeze permanența. Exilatul devine o persoană fără țară, privat de cetățenia de acasă și negându-i-se peste hotare. Cu trecerea timpului unitatea politică a exilaților se prăbușește sub presiunea vechilor polemici, a personalităților intransigente și a noilor mișcări”. Pentru perioada 1945-1956, exilații români au avut certitudinea statutului lor temporar, dar „permanența” este conștientizată nu ca urmare a dinamicii interne a societății gazdă, ci ca urmare
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Exilatul devine o persoană fără țară, privat de cetățenia de acasă și negându-i-se peste hotare. Cu trecerea timpului unitatea politică a exilaților se prăbușește sub presiunea vechilor polemici, a personalităților intransigente și a noilor mișcări”. Pentru perioada 1945-1956, exilații români au avut certitudinea statutului lor temporar, dar „permanența” este conștientizată nu ca urmare a dinamicii interne a societății gazdă, ci ca urmare a eșecului revoluției din Ungaria, moment care marchează spulberarea speranțelor unei intervenții occidentale în spațiul centralși est-european
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
dar „permanența” este conștientizată nu ca urmare a dinamicii interne a societății gazdă, ci ca urmare a eșecului revoluției din Ungaria, moment care marchează spulberarea speranțelor unei intervenții occidentale în spațiul centralși est-european. Cât despre lipsa de unitate politică a exilaților români, acestea a fost una dintre trăsăturile exilului românesc încă de la început. Printre primele încercări de sistematizare a noțiunilor utilizate pentru a descrie această formă specifică de migrație se numără articolul lui Dorin Dobrincu, care preia explicația oferită pentru termeni
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
părăsire a țării...”. Aceste definiții pornesc de la evocarea motivațiilor care au stat la baza decizei de a părăsi țara natală, însă nu par să explice întru totul complexitatea fenomenului, cu atât mai mult cu cât este lăsată în afară situația exilatului în țara gazdă. în acest sens, aprecierea Irinei Mavrodin este complementară, ea afirmând că „simpla fugă în Occident nu îl transformă automat pe fugar într-un exilat [...], condiția de exilat se capătă încetul cu încetul, pe parcursul unei vieți, printr-un
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
complexitatea fenomenului, cu atât mai mult cu cât este lăsată în afară situația exilatului în țara gazdă. în acest sens, aprecierea Irinei Mavrodin este complementară, ea afirmând că „simpla fugă în Occident nu îl transformă automat pe fugar într-un exilat [...], condiția de exilat se capătă încetul cu încetul, pe parcursul unei vieți, printr-un exercițiu care cere fidelitate, răbdare și credință”. La rândul său, Ion Solacolu folosește termenii de emigrație și exil ca sinonimi, însă încearcă să stabilească o distincție între
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
atât mai mult cu cât este lăsată în afară situația exilatului în țara gazdă. în acest sens, aprecierea Irinei Mavrodin este complementară, ea afirmând că „simpla fugă în Occident nu îl transformă automat pe fugar într-un exilat [...], condiția de exilat se capătă încetul cu încetul, pe parcursul unei vieți, printr-un exercițiu care cere fidelitate, răbdare și credință”. La rândul său, Ion Solacolu folosește termenii de emigrație și exil ca sinonimi, însă încearcă să stabilească o distincție între cei „activi politic
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
fost supuși ani de-a rândul unui regim polițienesc, se temeau să acționeze împotriva regimului comunist și șantajul la care se preta constant Securitatea în cazul celor care aveau membri ai familiei rămași în țară. Explicația este parțial valabilă întrucât exilații care ajunseseră în Occident în primii ani după 1945 nu se confruntaseră direct cu regimul comunist, și probabil de aceea proporția celor implicați activ în exil a fost mai mare decât a celor care au părăsit România ulterior. în fine
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
opiniei publice occidentale, prin toate mijloacele pe care le aveau la dispoziție - publicații, conferințe, emisiuni radio -, situația din România în direcția determinării unei schimbări de atitudine din partea autorităților față de centrul și estul Europei. Se dorea, de asemenea, menținerea solidarității între exilați prin promovarea valorilor culturale și tradiționale românești și stabilirea de punți de legătură cu țara prin transmisiuni radio și prin întâlnirile informale între exilați și cei care veneau temporar în Occident. 2. Structura comunității românești din exil Sub aspect cantitativ
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
de atitudine din partea autorităților față de centrul și estul Europei. Se dorea, de asemenea, menținerea solidarității între exilați prin promovarea valorilor culturale și tradiționale românești și stabilirea de punți de legătură cu țara prin transmisiuni radio și prin întâlnirile informale între exilați și cei care veneau temporar în Occident. 2. Structura comunității românești din exil Sub aspect cantitativ, datele disponibile sunt puțin numeroase, însă există documente care susțin că numărul cetățenilor români de etnie română din Franța a crescut de la 3.000
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
un total de 12.383.000 de persoane refugiate din zona comunistă. Unul dintre membrii exilului de la Paris, Neagu Djuvara, afirmă că, potrivit datelor la care a avut acces în calitate de funcționar al Organizației internaționale pentru refugiați, în 1951-1952, grupul de exilați din România era cel mai puțin numeros față de cele provenite din alte țări de dincolo de Cortina de Fier. Atât componența socială, cât și cea politică a comunității de exilați au variat de-a lungul celor patru decenii și jumătate de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
în calitate de funcționar al Organizației internaționale pentru refugiați, în 1951-1952, grupul de exilați din România era cel mai puțin numeros față de cele provenite din alte țări de dincolo de Cortina de Fier. Atât componența socială, cât și cea politică a comunității de exilați au variat de-a lungul celor patru decenii și jumătate de regim comunist în România. în viziunea Evei Behring, au existat trei valuri principale de exilați, cel al anilor ’40-’50, al doilea în anii ’60-’70 și ultimul, în
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]