1,387 matches
-
castellum”, un punct de rezistență militară la granița răsăriteană a provinciei Moesia. „Cu ce ochi va fi privit elegantul cântăreț al voluptăților rafinate din Roma pe hirsuții geți, pe grecii corciți și pe barbarii din Tomis e ușor de imaginat”. Exilatul a văzut că ținutul pustiu și neroditor în care era silit să trăiască de atunci înainte nu diferea prea mult de descrierile poeților. Orgoliul rănit, frica de necunoscut, disperarea din inima sa au dublat frigul cerebral și imaginativ din lecturile
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
ales în discursul de la Torino din 1923 și în Italy and fascism. La Torino, el a explicat motivele opoziției lui la "Statul panteist". La Congresul Internațional democratic popular de la Bruxelles, el a prezentat o moțiune prin amicul său, de asemeni exilat, Francesco Luigi Ferrari, care rezuma filosofia sa astfel: "Partidele sau grupurile democratice de inspirație creștină sînt opuse sistemelor antidemocratice care au apărut în Europa după război: fascismul și bolșevismul, două sisteme care au în comun o tendință dominantă spre dictatură
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
proveneau din asociația universitară catolică creată de iezuiți: Associación católica nacional de Propagandistas. Este și cazul lui Fernando Maria Castiella, succesorul lui Artajo și al lui Joaquin Ruiz Giménez, ministru al Educației între 1951-1956. Acesta a favorizat revenirea unor universitari exilați și a tolerat revistele nonconformiste. Dacă această deschidere a fost pusă la index în 1956 de către extremiștii regimului, în următorii ani Franco a ales catolicismul și modernismul. Atunci s-a impus noua forță a Opus Dei, fondată în 1928 de
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
de Stat al Statelor Unite, Uniunea Creștin-Democrată a Europei Centrale, avînd reprezentanți cehi, polonezi, unguri, lituanieni, letoni, sloveni. Avînd inițial sediul la Washington, apoi la New York, iar din 1964 la Roma, rolul său a fost în principal acela de susținere a exilaților, de a difuza informațiile prin intermediul postului de radio Europa Liberă și prin revista lunară Christian Democratic Review, a cărei preocupare majoră era introducerea drepturilor omului în Europa sovietică. Timpul nu a fost favorabil UCDEC-ului: plictiseala americanilor, care a dus
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
prin revista lunară Christian Democratic Review, a cărei preocupare majoră era introducerea drepturilor omului în Europa sovietică. Timpul nu a fost favorabil UCDEC-ului: plictiseala americanilor, care a dus la tăierea resurselor financiare, menținerea unui discurs de război rece la exilați, cînd lumea intra într-o fază de destindere și cînd Sfîntul Scaun inaugura o Ostpolitik, existența disputelor din interior, toate acestea au condus la o anumită paralizie. Ultimul congres al UCDEC a avut loc la New York, în decembrie 1971. Unele
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
transforma Ierusalimul în oraș grecesc, Antioh abolise sacrificiile și sărbătorile, interzisese circumcizia, respectarea sabatului și regulile kașrutuluiw. În cartea lui Daniel, criza contemporană nu este reprezentată direct, ci dusă cu patru secole în urmă, în epoca exilului babilonian. Daniel, un exilat, este răsplătit pentru loialitatea față de iudaism, devenind destinatarul profețiilor vizionare despre evenimentele istoriei viitoare. Viitorul este prezentat ca o suită de lupte și succesiuni între regatele pământului. Când va veni sfârșitul, regii aceștia vor pieri și tumultul istoriei va înceta
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
ca nefirească și provizorie, este făcută tolerabilă doar de promisiunea biblică a unei întoarceri. Izbăvirea, care este restaurarea raportului dintre Dumnezeu și Israel, s-ar împlini prin întoarcerea poporul lui Israel pe pământul său, restabilirea autonomiei sale politice și "adunarea exilaților"ppp. După distrugerea Primului Templu, profeții îi încredințaseră pe exilați că situația lor nu va dura. În Biblie, speranța în viitor este omniprezentă. Isaia și Ieremia profețesc venirea unui rege din neamul lui David, a cărui domnie va fi fericită
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
biblică a unei întoarceri. Izbăvirea, care este restaurarea raportului dintre Dumnezeu și Israel, s-ar împlini prin întoarcerea poporul lui Israel pe pământul său, restabilirea autonomiei sale politice și "adunarea exilaților"ppp. După distrugerea Primului Templu, profeții îi încredințaseră pe exilați că situația lor nu va dura. În Biblie, speranța în viitor este omniprezentă. Isaia și Ieremia profețesc venirea unui rege din neamul lui David, a cărui domnie va fi fericită. Dar, în epoca Primului Templu, iudaismul nu este încă o
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
începutul Creației 39. Distrugerea și creația își urmează una celeilalte, și astfel se naște lumina după întuneric, într-o viziune ciclică făcând parte dintr-un scenariu divin care se repetă, în paralel cu derularea lineară a istoriei. Limba iudeospaniolă, limba exilaților din Peninsulă, păstrează, de altfel, urma acestei viziuni în proverbul Tanto eskurese es para amaneser: Noaptea nu-i nicicând mai neagră ca înainte de ivirea zorilor". Nu este de mirare, în aceste condiții, că în lumea sefardă continuă în deceniile de după
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Creștinismul era marele tiran, principalul adversar. Fără îndoială, aici ar trebui să căutăm sursa febrelor mesianice care par să străbată întreg secolul al XVI-lea. Un eveniment de importanța expulzării din Spania era de natură să reactiveze aceste așteptări printre exilați, așa cum o atestă gândirea unor autori ca Isaac Abravanel. Dacă este greu astăzi să măsurăm intensitatea suferinței simțite, deoarece timpul a atenuat până aproape de uitare evenimentul care a marcat în profunzime generații la rând, cum continuă să facă și astăzi
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
a cărei mărturie este tocmai această istorie de suferință? Valea plângerii, cronica lui Iosif Ha-Cohen, este revelatoare, fie și numai prin titlu, pentru ce avea să se rețină, în secolele următoare, din ceea ce a fost istoria evreilor. Urmaș al unor exilați din Spania, stabilit în Italia Renașterii, Iosif Ha-Cohen scrie o primă versiune la Voltaggio, în 155847. Redactarea acestui text este inseparabilă de deteriorarea situației evreilor italieni sub domnia lui Paul al IV-lea, care culminează cu autodafeul de la Ancona din
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
al expulzării, care va continua să alimenteze un curent mesianic subteran deja prezent în Peninsula Iberică. Istoria de suferință este înscrisă în această cronică dublată de cuvinte de susținere și mângâiere, și mereu în limitele cadrului teoretic cunoscut al noilor exilați, cufundați în tristețe. În secolul al XVI-lea au fost scrise zece opere istorice evreiești importante. Din cei opt autori, cinci sunt exilați sau descendenți ai exilaților din Peninsula Iberică. În afară de cretanul Capsali, numai doi provin din medii ne-sefarde
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
de susținere și mângâiere, și mereu în limitele cadrului teoretic cunoscut al noilor exilați, cufundați în tristețe. În secolul al XVI-lea au fost scrise zece opere istorice evreiești importante. Din cei opt autori, cinci sunt exilați sau descendenți ai exilaților din Peninsula Iberică. În afară de cretanul Capsali, numai doi provin din medii ne-sefarde (Mantova și Praga), iar cel de-al doilea, David Gans, a asimilat lucrările predecesorilor săi sefarzi 53. Acest corpus de natură istoriografică reprezintă una dintre reacțiile la
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Aceste apariții se înscriau în valul de publicări ale surselor care însoțea atunci producerea în Europa, de către savanții așkenazi, a unei istorii evreiești moderne, care ținea, pe de altă parte, de un evident demers identitar. Istoria suferințelor evreiești scrisă de exilații sefarzi, în care expulzarea din Spania își găsește și ea locul, își face astfel intrarea în memoria modernă a suferințelor evreiești. Sunt astfel legate cele două fețe ale iudaismului, sefardă și așkenază, și moștenirea lor comună, suferința. În secolul al
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
resurgență a antisemitismului. În acest climat complex și inedit se cristalizează în Franța conexiunea genocid-Israel. Majoritatea evreilor din Africa de Nord conștientizează Holocaustul în metropolă. În exil se face această apropiere care, pe de altă parte, îi împiedică în același timp pe exilați să-și exprime propriile suferințe în fața evreilor care au trăit traumatismul celui de-al Doilea Război Mondial și al deportării. Exilul lor era sortit tăcerii, în timp ce tăcerea în privința Holocaustului se rupea treptat începând din anii 1970. Din conflictul israeliano-arab decurg
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
așkenazi, aceștia au ieșit acum din tăcere pentru a-și asuma plenar și uneori cu furie o urgentă "datorie de vigilență". În marea lor majoritate, cărțile despre antisemitism apărute în Franța după a doua Intifadă au ieșit de sub pana acestor exilați sefarzi sau a copiilor lor. Toți cred că evită astfel capcana în care au căzut israeliții sau așa-numiții evrei autohtoni și imigranții așkenazi dintre cele două războaie mondiale, cărora li se reproșează poate pe nedrept că n-au fost
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
de Plaza de Mayo, mișcare ce a apărut în timpul dictaturii militare din anii ’70 în Argentinaxe "Argentina", ilustrează această situație. Un astfel de activism s-a întâlnit și în Mexic, în 1974, o dată cu fondarea Comitetului Național pentru Apărarea Prizonierilor Politici, Exilaților și Persoanelor Dispărute (Comité Nacional Independiente Pro-Defensa de Presos, Perseguidos, Detenidos-Desparecidos y Exiliados Políticos) de către o mamă al cărei fiu, student la Medicină, „dispăruse”. Această organizație, înființată de o mamă în încercarea ei de a-și apăra copilul, a evoluat
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
reală”, shite, deși nu e o fantomă rătăcitoare, continuă să rămână o ființă a zonelor-limită. În Take no yuki (Zăpada așternută pe bambuși), de exemplu, el incarnează o femeie vie, dar care, despărțită de copilul ei, trăiește experiența singurătății unui exilat la marginea lumii, o singurătate ce trimite la spațiile pustii, sălbatice: În acest culcuș aidoma celui știut doar de cerbi și de căprioare, sus, pe pajiștile munților, pustiit, pierdut printre înaltele ierburi și, deloc întâmplător, tot în acest spațiu al
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
baricadelor instalate în teritoriul mereu reorganizat al cunoașterii științifice. Exilul benevol în coada de cometă a ipotezei fondatoare a constituției istorice a Economiei ne oferă plăcerea ciudată a respirării prafului degajat de un nucleu epistemic pe cale de epuizare. În urma celor exilați, universul conceptual oricum se resetează pentru a asigura concordanța dintre promisiunile explicative ale ipotezei și consecințele pe care le constatăm în realitate. Economia însăși iese din paralizia în proiectul iluminist, dând binețe așteptărilor motivate ale comunității teoreticienilor de a înțelege
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
obișnuit unor sclavi specializați; mama sa recită rugăciunile rituale și merge din casă în casă, dintr-un loc sfânt în altul, iar fiul o însoțește; el ajunge la Atena nu ca un cuceritor ce râvnea la Cetatea visată, ci ca exilat, colonii din Samos fiind izgoniți de pe pământurile lor, cu obligația de a-și satisface stagiul militar. Sărac, exilat, provincial - dacă ne este îngăduit să utilizăm acești termeni și să comitem anacronisme... -, ținut departe de școlile filosofice ateniene și dominante (platonism
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
slăbiciunile mele și să mă mulțumesc cu ele” (idem). Îi admiră, oricum, pe cei care se manifestă, care acționează, care trăiesc în istorie, nu în afara ei. Or, iată un motiv în plus ca Cioran să se simtă un străin, un exilat. Exilul său metafizic are această conotație. „Toată viața voi fi trăit cu sentimentul că am fost alungat din adevăratul meu loc” (II, 25). Dar disprețul și rușinea de sine, consecință a neputinței de a fi în istorie și a căderii
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Paradis. Și poate Ă ca să ne reamintim că Cioran trăiește în plin umor Ă de Spania” (I, 57)? Doar că, deseori, se simte exilat din spațiul acesta originar; exil metafizic. Își începe caietele notând: „Nu sunt de aici; condiție de exilat în sine; nicăieri nu sunt acasă Ă totală neapartenență la orice. / Paradisul pierdut Ă obsesia mea de fiece clipă” (I, 16). De altfel, am discutat deja despre incapacitatea lui Cioran de a se angaja. Sentimentul neapartenenței are chiar această cauză
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
și simplu, ar fi dincolo de ruptura Paradis-Infern. Iată: „Să te retragi în tine și să asculți o liniște la fel de veche ca ființa, chiar și mai veche Ă liniștea de dinainte de timp (II, 156). Aici, evident, Cioran nu mai este un exilat; aici, dimpotrivă, își descoperă patria: „Locul meu, patria mea este, ca pentru mistici, acel nimic care îl precedă pe Dumnezeu” (III, 162). Între mistici și emulii lui Buddha, diferențele nu i se par lui Cioran foarte mari. De aceea, patria
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
da explicații în fața susținătorilor curentului slavofil în legătură cu aceasta, golind-o în același timp de conținutul său politic și revoluționar. Partidul Muncitoresc Social-Democrat din Rusia (PMSDR), constituit în 1898 la Congresul de la Minsk, reprezintă într-o mare măsură o organizație de exilați care depune mari eforturi pentru a duce la bun sfîrșit implantarea socialismului în țara lor. În timpul celui de-al doilea Congres, ținut la Londra în 1903, ei se împart în bolșevici și menșevici, aflîndu-se inițial în dezacord în problema, aparent
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
posibilă în Nord, la Milano și Geneva. Compozantele socialismului italian sînt multiple, cea mai importantă dintre ele fiind, fără îndoială, Partidul de Acțiune, format în iulie 1942 din mai multe grupări antifasciste democratice și liberale. Unele provin din mișcări ale exilaților mai vechi, precum "Giuztizia e Liberta", altele au pătruns mai întîi în rîndul intelectualilor. Începînd din ianuarie 1943, Partidul de Acțiune scoate un ziar clandestin, "Italia libera", care reclamă instaurarea Republicii, restabilirea libertăților publice, separarea Bisericii de Stat, precum și socializarea
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]