746 matches
-
fiind eliminat în mediul acvatic exterior. Tubul de expirație are la capăt o supapă tip "cioc de rață" din cauciuc, amplasată în camera neetanșă, deasupra membranei, pentru a se evita gradientul de presiune între partea de inspirație și cea de expirație a aparatului. Supapa de expirație tip cioc de rață servește și ca supapă de siguranță în situația în care scafandrul revine la suprafață fără să expire, provocând echilibrarea presiunii pe cele două fețe ale membranei prin eliminarea, în timpul ridicării, a
Detentorul Mistral () [Corola-website/Science/313875_a_315204]
-
exterior. Tubul de expirație are la capăt o supapă tip "cioc de rață" din cauciuc, amplasată în camera neetanșă, deasupra membranei, pentru a se evita gradientul de presiune între partea de inspirație și cea de expirație a aparatului. Supapa de expirație tip cioc de rață servește și ca supapă de siguranță în situația în care scafandrul revine la suprafață fără să expire, provocând echilibrarea presiunii pe cele două fețe ale membranei prin eliminarea, în timpul ridicării, a surplusului de gaz respirator. Membrana
Detentorul Mistral () [Corola-website/Science/313875_a_315204]
-
Halcyon RB 80 poate fi utilizat și în circuit deschis în caz de urgență, scafandrul respirând direct amestecul respirator din același detentor. Aparatele autonome de respirat sub apă cu circuit închis, sunt aparatele, la care întregul amestec respirator rezultat prin expirație este recirculat, bioxidul de carbon fiind reținut în cartușul epurator (absorberul de CO) al aparatului, cealaltă parte fiind recirculată. Oxigenul sau amestecul respirator poate fi livrat scafandrului fie continuu, fie la cerere. Autonomia acestor aparate este foarte ridicată. Aparatele de
Recirculator (scufundare) () [Corola-website/Science/313864_a_315193]
-
Expirația este considerată un act fiziologic pasiv, efect al creșterii presiunii intra-alveolare, cu 2-4 mm Hg peste cea atmosferică, sub influența revenirii cutiei toracice la volumul inițial, în urma încetării acțiunii mușchilor inspiratori. Expirația normală are și o componență activă, în
Expirație () [Corola-website/Science/319438_a_320767]
-
Expirația este considerată un act fiziologic pasiv, efect al creșterii presiunii intra-alveolare, cu 2-4 mm Hg peste cea atmosferică, sub influența revenirii cutiei toracice la volumul inițial, în urma încetării acțiunii mușchilor inspiratori. Expirația normală are și o componență activă, în sensul participării mușchilor intercostali interni la coborârea coastelor. Expirația poate fi împinsă mai departe, adică forțată, sub acțiunea mușchilor abdominali. Volumul inițial al plamânului se restabilește în cursul expirației, pe seama țesutului său elastic
Expirație () [Corola-website/Science/319438_a_320767]
-
creșterii presiunii intra-alveolare, cu 2-4 mm Hg peste cea atmosferică, sub influența revenirii cutiei toracice la volumul inițial, în urma încetării acțiunii mușchilor inspiratori. Expirația normală are și o componență activă, în sensul participării mușchilor intercostali interni la coborârea coastelor. Expirația poate fi împinsă mai departe, adică forțată, sub acțiunea mușchilor abdominali. Volumul inițial al plamânului se restabilește în cursul expirației, pe seama țesutului său elastic. Mișcările de inspirație și expirație se succedă în mod ritmic, fără pauză, inspirația fiind mai scurtă
Expirație () [Corola-website/Science/319438_a_320767]
-
încetării acțiunii mușchilor inspiratori. Expirația normală are și o componență activă, în sensul participării mușchilor intercostali interni la coborârea coastelor. Expirația poate fi împinsă mai departe, adică forțată, sub acțiunea mușchilor abdominali. Volumul inițial al plamânului se restabilește în cursul expirației, pe seama țesutului său elastic. Mișcările de inspirație și expirație se succedă în mod ritmic, fără pauză, inspirația fiind mai scurtă decât expirația (raport 1/2).
Expirație () [Corola-website/Science/319438_a_320767]
-
componență activă, în sensul participării mușchilor intercostali interni la coborârea coastelor. Expirația poate fi împinsă mai departe, adică forțată, sub acțiunea mușchilor abdominali. Volumul inițial al plamânului se restabilește în cursul expirației, pe seama țesutului său elastic. Mișcările de inspirație și expirație se succedă în mod ritmic, fără pauză, inspirația fiind mai scurtă decât expirația (raport 1/2).
Expirație () [Corola-website/Science/319438_a_320767]
-
fi împinsă mai departe, adică forțată, sub acțiunea mușchilor abdominali. Volumul inițial al plamânului se restabilește în cursul expirației, pe seama țesutului său elastic. Mișcările de inspirație și expirație se succedă în mod ritmic, fără pauză, inspirația fiind mai scurtă decât expirația (raport 1/2).
Expirație () [Corola-website/Science/319438_a_320767]
-
pereții foarte subțiri ai alveolelor și ai capilarelor. Funcționarea sistemului respirator, prin care se asigură respirația, cuprinde, în principal, respirația pulmonară și respirația celulară. Această etapă a respirației cuprinde două faze: pătrunderea aerului în plămâni (inspirația); eliminarea aerului din plămâni (expirația), care durează mai mult decât inspirația. Un om adult aflat în repaus execută 16 mișcări respiratorii pe minut (ritmul respirator). Acest ritm este mai mare la femeie; el crește în timpul activității musculare, al exercițiilor fizice etc. Respirațiile normale sunt acte
Aparatul respirator () [Corola-website/Science/315953_a_317282]
-
urmează pasiv mișcările cutiei toracice. În timpul inspirației, volumul cutiei toracice crește datorită contracției mușchilor respiratori: diafragma se contractă și coboară, mușchii intercostali trag coastele și le ridică. Mișcarea coastelor împinge sternul înainte, iar plămânii se umplu cu aer. În momentul expirației, mușchii se relaxează, iar plămânii își micșorează volumul o dată cu cel al cutiei toracice, eliminând aerul. Inspirația este, deci, faza activă a respirației, iar expirația este faza pasivă. Intrările și ieșirile de aer din sistemul respirator prezintă ventilația pulmonară, care depinde
Aparatul respirator () [Corola-website/Science/315953_a_317282]
-
și le ridică. Mișcarea coastelor împinge sternul înainte, iar plămânii se umplu cu aer. În momentul expirației, mușchii se relaxează, iar plămânii își micșorează volumul o dată cu cel al cutiei toracice, eliminând aerul. Inspirația este, deci, faza activă a respirației, iar expirația este faza pasivă. Intrările și ieșirile de aer din sistemul respirator prezintă ventilația pulmonară, care depinde de frecvența și profunzimea mișcărilor respiratorii. Acestea pot crește prin antrenament, gimnastică etc. Aerul este un amestec de gaze în următoarea proporție: 21% oxigen
Aparatul respirator () [Corola-website/Science/315953_a_317282]
-
vapori de apă. Schimbările de gaze se produc la nivelul alveolelor pulmonare, unde sângele și aerul se găsesc în contact pe o mare suprafață. Dioxidul de carbon din sânge traversează pereții capilarelor și pereții alveolelor, de unde va fi eliminat prin expirație. Oxigenul din aerul ajuns în anveole în urma inspirației traversează pereții acestora, pereții capilarelor și ajunge în sânge, care îl transportă la organe. Schimbul de gaze la nivelul pulmonar are loc întotdeauna în acest fel, datorită diferențelor de presiune a acestor
Aparatul respirator () [Corola-website/Science/315953_a_317282]
-
de hexafluorură de sulf administrată într- o doză clinică este una foarte mică , ( o doză de 2 ml de microbule conține 16 µl de gaz ) . Hexafluorura de sulf se dizolvă în sânge și în cele din urmă se elimină prin expirație . La om , după o singură injecție intravenoasă de 0, 03 sau 0, 3 ml de SonoVue/ kg ( de aproximativ 1 și 10 ori doza clinică maximă ) efectuată la voluntari , hexafluorura de sulf a fost eliminată rapid . Durata medie a timpului
Ro_973 () [Corola-website/Science/291732_a_293061]
-
adverse sunt frecvente , mai puțin frecvente sau s- au raportat la foarte puțini pacienți . • creșterea rapidă în greutate , umflarea mâinilor , gleznelor , picioarelor sau feței • durere în piept , hipertensiune arterială , bătăi neregulate ale inimii ( semne ale tulburărilor cardiace ) • respirație dificilă , tuse , expirație șuierătoare , umflarea picioarelor ( semne ale tulburărilor pulmonare ) • febră , durere în gât , afte bucale , slăbiciune , echimoze , infecții frecvente ( semne ale tulburărilor hematologice ) • slăbiciune sau paralizie la nivelul membrelor sau feței , vorbire cu dificultate , durere de cap severă , vederea , simțirea sau auzirea
Ro_1022 () [Corola-website/Science/291781_a_293110]
-
cm. Abdomenul este coborât. „Brazdele” longitudinale de pe gât și abdomen sunt mari (de 2-3 ori mai late și mai adânci decât la balena brăzdată comună), dar puține la număr: de obicei între 14 și 22. Jetul de apă expulzat în expirație este difuz, uneori luând forma literei „V”, și atinge înălțimea de 3 m. Înotătoarele pectorale (sau laterale) sunt foarte lungi (28,3-34,1 % din lungimea corpului), particularitate reflectată în denumirea genului — "Megaptera". Marginile lor anterioare sunt îngroșate și poartă 10
Balenă cu cocoașă () [Corola-website/Science/315214_a_316543]
-
pentru utilizare sub apă. Acestui prim model i se aduc unele modificări cum ar fi fixarea supapei de evacuare a aerului expirat în camera detentorului la același nivel cu cea de inspirație și punerea unui al doilea furtun separat pentru expirație. În anul 1943, Cousteau împreună cu Philippe Taillez și Frederic Dumas testează prototipul acestui aparat în râul Marne de lângă Paris fixat la trei butelii încărcate la presiunea de 175 bar fiecare. Deoarece aparatul se dovedește a fi sigur și deosebit de ușor
Émile Gagnan () [Corola-website/Science/320681_a_322010]
-
află în interiorul măștii faciale acoperind gura și nasul scafandrului și este prevăzută cu o supapă de aspirație. Piesa oro-nazală are rolul de a micșora spațiul cu aer din interior, de a elimina posibilitatea acumulării de bioxid de carbon rezultat din expirație, precum și de a îmbunătăți comunicațiile. Este un bloc compact aflat în partea dreaptă a măștii faciale alcătuit din două vane: principală și de securitate. Vana principală este conectată la furtunul de alimentare și poate fi acționată de scafandru de la exterior
Mască de față integrală (scufundare) () [Corola-website/Science/315333_a_316662]
-
tubei auditive sunt mușchii "levator al valului palatin", "salpingofaringian", "tensor al timpanului", "tensor al valului palatin". Funcția principala a trompei lui Eustachio este egalizarea presiunii timpanice cu cea externă. se poate deschide în timpul înghițirii, a căscatului sau a manevrei Valsalva (expirație forțată cu glota închisă).
Trompa lui Eustachio () [Corola-website/Science/324967_a_326296]
-
ʁ sufləʁɔ̃] poate fi segmentata diferit în două grupuri ritmice: (Silabele cu accent final care delimitează grupurile ritmice sunt în aldine.): Un singur grup ritmic sau mai multe pot forma un grup de suflu (adică emis cu o singură expirație), delimitat de un accent final mai proeminent decât al grupului ritmic, si de o pauză majoră. Exemplu de frază care poate fi segmentata în patru grupuri ritmice într-un singur grup de suflu (Pauzele minore sunt marcate cu o bară
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
și eficientă Specialiștii de la Asociația Română de Hipnoză recomandă, de ani buni, tehnici de vizualizare mentală și autohipnoză care produc modificări psihologice profunde și rapide. O astfel de tehnică presupune câțiva pași simpli: Respiră adânc de 3 ori. Cu fiecare expirație îți imaginezi cum golești mintea, iar cu fiecare inspirație te umpli de calm și relaxare, pătrunzând în același timp mai adânc în mintea ta. Încordezi și relaxezi mușchii corpului, pe grupe, gradat, de jos în sus. Vizualizează o cameră, precum
Specialiștii au găsit alternativă la Viagra. Metodă simplă la îndemâna oricui by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/104889_a_106181]