879 matches
-
care au fost etichetate drept „expresionism abstract” în 1919), alături de desenele automatice ale suprarealiștilor André Masson, Joan Miró ș.a., anticipează o direcție a artei abstracte care va respinge forma și care va duce până la ultimele consecințe moștenirea impresionismului și a expresionismului (alături de suprarealism și de cubism). În anii '40, mai ales după ce a luat sfârșit cel de-al Doilea Război Mondial, s-a dezvoltat concomitent în America de Nord și în Europa de Vest un curent care a primit diferite denumiri: expresionism abstract în SUA
Artă abstractă () [Corola-website/Science/299281_a_300610]
-
impresionismului și a expresionismului (alături de suprarealism și de cubism). În anii '40, mai ales după ce a luat sfârșit cel de-al Doilea Război Mondial, s-a dezvoltat concomitent în America de Nord și în Europa de Vest un curent care a primit diferite denumiri: expresionism abstract în SUA, respectiv artă informală (termen folosit de Michel Tapié în cartea "Un Art Autre", în timp ce Charles Estienne a folosit termenul de tașism) în Franța. Conform criticilor vremii, ar fi existat diferențe structurale sau, cel puțin, calitative între reprezentanții
Artă abstractă () [Corola-website/Science/299281_a_300610]
-
totul de figurativ - în SUA, Willem de Kooning, Robert de Niro Sr. și, puțin mai târziu, Phillip Guston; în Franța, Jean Dubuffet (asociat și cu art brut) și Nicolas de Staël. Printre numeroșii reprezentanți ai acestei tendințe se mai numără: Expresionismul abstract nu s-a dezvoltat ca o mișcare coerentă în România, din cauza regimului comunist; totuși, au fost câțiva artiști care au lucrat în acest stil, expunând în afara (în SUA: Hedda Sterne; în Italia: Vincențiu Grigorescu; în Franța: Horia Damian, cuplul
Artă abstractă () [Corola-website/Science/299281_a_300610]
-
ca un stil potrivit climatului postbelic, dar, mai ales în America Latină, abstracțiunea geometrică a rămas o tendință puternică. Va avea loc treptat o întoarcere (în alte moduri decât cele oferite de arta abstractă timpurie) la geometrism, după epuizarea „resurselor” informalismului/expresionismului abstract. Printre pictorii americani asociați cu larga etichetă de expresionism abstract s-au numărat și Barnett Newman (care se va consacra prin compozițiile cu dungi verticale solitare, numite "zip paintings") și Ad Reinhardt (ale cărui celebre „picturi negre”, conform artistului
Artă abstractă () [Corola-website/Science/299281_a_300610]
-
America Latină, abstracțiunea geometrică a rămas o tendință puternică. Va avea loc treptat o întoarcere (în alte moduri decât cele oferite de arta abstractă timpurie) la geometrism, după epuizarea „resurselor” informalismului/expresionismului abstract. Printre pictorii americani asociați cu larga etichetă de expresionism abstract s-au numărat și Barnett Newman (care se va consacra prin compozițiile cu dungi verticale solitare, numite "zip paintings") și Ad Reinhardt (ale cărui celebre „picturi negre”, conform artistului, ar fi „ultimele picturi pe care le-ar putea realiza
Artă abstractă () [Corola-website/Science/299281_a_300610]
-
totuși, negrul din respectivele compoziții este vopsit în nuanțe de luminozitate care diferă, sugerând forma unei cruci grecești). Aceștia, alături de Mark Rothko și, dintre pictorii marginali în momentul respectiv, Ellsworth Kelly și clasiciștii abstracți, anticipează viitoarea tendință de respingere a expresionismului abstract violent a la Pollock, pe care criticul Clement Greenberg o va intitula abstracțiunea post-picturală. Mișcarea a apărut în jurul anului 1958, când Morris Louis și Kenneth Noland, experimentând o tehnică învățată de la pictorița Helen Frankenthaler, inaugurează seria lor de compozițiile
Artă abstractă () [Corola-website/Science/299281_a_300610]
-
că, alături de operele lui Dante Alighieri, William Shakespeare, Miguel de Cervantes, Victor Hugo și ale altor câțiva mari scriitori, romanele, povestirile și nuvelele lui Dostoievski se înscriu în Canonul european și au influențat în mod decisiv curente ca existențialismul și expresionismul. În literatura română, influența lui Dostoievski se face remarcată mai ales prin romanele "Huliganii" de Mircea Eliade sau "Animale bolnave" de Nicolae Breban. Albert Camus face parte dintr-un important grup de exegeți ai lui Dostoievski care consideră că scriitorul
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
artă a străzii” în opera lor. În anii 1983 și 1984, Basquiat a colaborat la realizarea mai multor tablouri cu artistul american Andy Warhol și artistul italian Francesco Clemente. Operele viu colorate și de mari dimensiuni ale lui Basquiat combinau expresionismul abstract american cu diverse imagini, din care nu lipseau schelete și câini, care se regăsesc din plin în întreaga sa operă graffiti. Lucrările sale de la începutul anilor ’80 cuprind o varietate largă de subiecte, de la cranii, la desene aduse în
Graffiti () [Corola-website/Science/299331_a_300660]
-
culorile vii, aplicările groase cu vopsea, tușele distinctive și subiectele vii, dar au înclinat mai mult să evidențieze formele geometrice, deformând formele pentru efecte expresive și să folosească culori artificiale sau arbitrare. Printre pictorii postimpresioniști se numără și van Gogh. Expresionismul este curentul artistic modern, apărut în Germania la începutul secolului XX, caracterizat printr-o puternică tendință de exprimare spontană a trăirilor interioare (stări de spaimă, durere, uimire, exacerbare a sentimentelor), prin tensiune extatică, punând accent pe subiectivitate, pe irațional. Expresionismul
Vincent Van Gogh () [Corola-website/Science/297793_a_299122]
-
Expresionismul este curentul artistic modern, apărut în Germania la începutul secolului XX, caracterizat printr-o puternică tendință de exprimare spontană a trăirilor interioare (stări de spaimă, durere, uimire, exacerbare a sentimentelor), prin tensiune extatică, punând accent pe subiectivitate, pe irațional. Expresionismul se caracterizează prin: tensiune extatică, transcedere tragică a realității, voință creatoare, năzuință spre absolut, accente halucinatorii, atitudine neconformistă și accentuat subiectivă, pierdere în haos, presentimentul unei iminente catastrofe universale și interesul pentru fenomenele originare. Vincent van Gogh este considerat precursorul
Vincent Van Gogh () [Corola-website/Science/297793_a_299122]
-
arhitecții autohtoni danezi care au participat din ce în ce mai mult la definirea stilului arhitectural. O perioadă productivă de istoricism s-a transformat apoi în stilul național romantic al secolului al XIX-lea. Secolul al XX-lea a adus noi stiluri arhitecturale; inclusiv expresionismul, exemplificat cel mai bine de proiectele arhitectului Peder Vilhelm Jensen-Klint, care se bazau mult pe tradițiile scandinave ale construcțiilor în cărămidă; și clasicismul nordic, care s-a bucurat pentru scurt timp de popularitate în primele decenii ale secolului. În anii
Danemarca () [Corola-website/Science/297801_a_299130]
-
(, n. 12 decembrie 1863, Løten, Norvegia - d. 23 ianuarie 1944, Ekely, Oslo) a fost un pictor norvegian, unul dintre pionierii artei moderne, considerat precursor al expresionismului, mai cu seamă un reprezentant al tradiției artistice europene decât a celei norvegiene. A fost prin natura sa un solitar, dar, paradoxal, l-au interesat foarte mult relațiile interumane, care vor reprezenta esența creației sale. se naște la 12 decembrie
Edvard Munch () [Corola-website/Science/297872_a_299201]
-
-și găsească o cale proprie în estetică. Aspirațiile și căutările sale îl îndepărtează de naturalism și de simbolism și constituie prima căutare sistematică a unui punct de vedere modernist în literatura suedeză. După o călătorie la Paris (1913), unde studiază expresionismul și cubismul prin prisma picturii franceze, Lagerkvist vrea să treacă la o totală reînnoire. Cubismul i-a sugerat o artă pură, în tensiune totală și o compoziție calculat intelectualistă. Artistul trebuie să tindă către o simplitate monumentală și să frământe
Pär Lagerkvist () [Corola-website/Science/297873_a_299202]
-
prim ordin al mișcării „Arte Povera”, cum a fost ea definită de către criticul Germano Celant. La douăzeci de ani se mută la Roma pentru a studia la Accademia di Belle Arti sub îndrumarea lui Toti Scialoja, căruia îi datorează influența Expresionismului abstract care împreună cu Arte informală constituie binomul fundamental de la care pornește parcursul său creativ. Va începe în 1960, cu expoziția personală la galeria "La Tartaruga". Spre diferență de maeștrii săi, Kounellis arată imdeiat o urgență comunicativă puternică, care îl conduce
Jannis Kounellis () [Corola-website/Science/307853_a_309182]
-
utilizat un lexic abundant, creând de asemenea neologisme prin intermediul derivării, compunerii și stereotipiei, de asemenea flexibilizând mecanismul apoziției specificative în castiliană, procedeu utilizat apoi de scriitori ai Barocului ce i-au urmat. În satirele sale Quevedo se apropie uneori de expresionism, datorită degradării persoanelor prin intermediul reificării sau a animalizării. S-a semnalat, de asemenea, ca o trăsătura specifică liricii sale, „"esticomitia"”, adică tendința de a transforma fiecare vers într-o frază cu sens complet, ceea ce face ca poeziile sale să aibă
Francisco de Quevedo () [Corola-website/Science/307850_a_309179]
-
atitudine și se motivează prin luciditate și sentiment. O dovedește elocvent seria consacrată ilustrării marilor ritmuri ale vieții de la germinație la rodire, de la cauză la inexorabile finalități. Instrumentarul plastic pare egal împărțit între gestul plin de fervoare și structurile unui expresionism ardent, alimentat de temperament și temperat prin gest."" Remarcabila activitate artistică a Hortensiei Masichievici Mișu a fost recunoscută prin numeroase premii și distincții: În 2002 a donat Bibliotecii Bucovinei “I.G. Sbiera” din Suceava o importantă colecție de lucrări din creația
Hortensia Masichievici Mișu () [Corola-website/Science/308447_a_309776]
-
o problemă de dezbătut, în timp ce alți arhitecți au fost influențați de multiplele dezechilibre geometrice ale mișcării artistice sovietice programatice a anilor 1930, Constructivism. Există, de asemenea, referiri multiple ale deconstructivismului la alte mișcări artistice importante ale secolului XX: modernism, postmodernism, expresionism, cubism, minimalism și artă contemporană. Oricum, încercarea generală a mișcării deconstructiviste este de a realiza progresul arhitecturii înspre o direcție neexplorată pînă la începutul anilor 1980, aceea a ignorării regulilor constrictive anterioare, "funcția determină forma", "purism", "fidelitate față de materialele folosite
Deconstructivism () [Corola-website/Science/303099_a_304428]
-
de orientare, care iese în evidență începând din 1933. Ellen Kennedy caută să descopere rădăcinile ideilor lui Schmitt în domeniul teoriei statului în perioada 1933 - 1945 și constată că gândirea sa este un amalgam cu totul aparte de romatism german, expresionism și catolicism, la care se adaugă percepția unei lipse de autenticitate a societății moderne. Devine totuși evident că rădăcinile gândirii lui Schmitt se află în concepții din secolul XIX iar această legătură este insuficient aprofundată. Analiza lui Kennedy se bazează
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
N din Italia (Garcia Rossi, Francisco Sobrino). Aceste preocupări duc în mod firesc la o artă-spectacol, la constrcții de ambianță: "Turnul informațional" al lui Nicolas Schöffer, ansamblurile arhitectonice sau de decorație urbană ale lui Yaacov Agam. Ca și în cazul expresionismului abstract, asistăm la o deplasare a interesului estetic spre experiența estetică (vezi și: Action painting). Reținem dintre foarte numeroși artiști care experimentează în acest domeniu câteva nume mai cunoscute: Preocuparea pentru mișcare ca dimensiune a realității nu este nouă. Se
Cinetism () [Corola-website/Science/302715_a_304044]
-
și ele, vocea lor. Tot mai neauzită. Fascinația orașului atît de visat de dorohoian trebuia să producă truvaiul, găselnița: ușile celebre(dar și cele umile) ale înveșnicirii sale(VI). Apăsările momentului s-au cerut, irepresibil, transpuse. Am recurs la un expresionism al crispatului dialog dintre gură și mîini(VII). După trecerea prin convulsivele bolgii, se impunea revenirea, fericită, la culoare. Doar la culoare. Culoarea ca mîn- tuire(VIII). O viață între tartrajele unui album! Cel ce l-a deschis este automat
Val Gheorghiu by Valentin Ciuc? () [Corola-other/Science/83656_a_84981]
-
filiațiile sînt multiple și celebre. Munch, norveg- ianul, e doar un exemplu. Este vorba despre o mentalitate și o atitudine de sorginte expresionistă, dar și de o recuzită adecvată. Cu atît mai interesantă ne apare opțiunea pic- torului cu cît expresionismul a creat doar cîteva nume în spațiul romînesc: Lascăr Vorel, Corneliu Michăilescu, Aurel Mărculescu și alți cîțiva din generațiile mai tinere. Ideea că strigătul poate scoate din prelungita apatie spiritele toropite de indiferență sau plictis s-a dovedit corectă. O
Val Gheorghiu by Valentin Ciuc? () [Corola-other/Science/83656_a_84981]
-
ale dispoziției spre visare, ca preambul cuvenit și util al călătoriilor în imaginar. În «spontaneis- mul» ei se simte permanenta vibrație a poeticului, care-i procură atît temele fundamentale cît și delectabilele variațiuni țesute în jurul acestora". Mihai Ispir, 1985 "Adevăratul expresionism al picturii lui Val Gheorghiu se regăsește nu în iconografie, oricît ar fi ea de spectaculoasă, ci în cromatică. Și nu în sălbăticia sau în agitația viscerala a culorii, ci tocmai în tihna și echilibrul ei amăgitor. Pentru că, oricît ar
Val Gheorghiu by Valentin Ciuc? () [Corola-other/Science/83656_a_84981]
-
Paul Nash a realizat o pictură expresionistă, un peisaj lunar, cu trunchiuri de copaci retezati, numindu-se „Construim o lume nouă”. John Singer Sargent a pictat „Gazații”. Otto Dix a realizat 50 de gravuri intitulate „Război”. În Germania a apărut expresionismul. Nu avea un grup solitar, un program, dar avea o stare de spirit, raspandindu-se în țările de limba germană. Era un curent al accentuării și al deformării, nefiind respectată anatomia. Expresioniștii respingeau armonia anatomică. Curentul a apărut în 1905
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
un curent al accentuării și al deformării, nefiind respectată anatomia. Expresioniștii respingeau armonia anatomică. Curentul a apărut în 1905, iar din 1910 se manifestă în literatură. Georg Heym a fost cel mai important poet expresionist german, prevestind Primul Război Mondial. Expresionismul și Dadaismul sunt cunoscute ca fiind curente de avangardă. Tristan Tzara , o personalitate a dadaismului, a scris „Cântecul unui ascensor”. Curentul se caracteriza prin infantilism. Una dintre consecințele culturale ale războiului a fost distrugerea restricțiilor culturale de dinaintea să. În urmă
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
literaturii americane clasice sau contemporane, căreia i-a consacrat un dicționar foarte util, premiat cu medalia de aur a Asociației Criticilor Americani. A scris numeroase studii de specialitate despre cei mai importanți pictori români contemporani. Este autorul unor lucrări despre Expresionism și Pop-Art, al unei introduceri la literatura comparată și al unor dicționare de artă plastică și de literatură americană. Este autorul unui curs introductiv în literatura comparată și a studiat relația dintre textul literar și imagine, cunoscută sub denumirea de
Dan Grigorescu () [Corola-website/Science/302910_a_304239]