874 matches
-
1922 - 1995ă - pictor italian, reprezentant al expresionismului abstract. Untitled - lucrare a lui Mark Rothko (1903 - 1970ă - pictor american de origine letonă, reprezentant al expresionismului abstract. April Blues Bring May Yellows - lucrare a lui Peter Kitchell (1950ă - pictor american, reprezentant al expresionismului abstract Shimmering Substance - lucrare a lui Jackson Pollock (1912 - 1956ă - pictor american, reprezentant al expresionismului abstract În limba engleză, În original - A Tomb for Boris Davidovich (2001ă - roman al scriitorului sârb Danilo Kis. În limba engleză, În original - Sephardim Jews
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
1970ă - pictor american de origine letonă, reprezentant al expresionismului abstract. April Blues Bring May Yellows - lucrare a lui Peter Kitchell (1950ă - pictor american, reprezentant al expresionismului abstract Shimmering Substance - lucrare a lui Jackson Pollock (1912 - 1956ă - pictor american, reprezentant al expresionismului abstract În limba engleză, În original - A Tomb for Boris Davidovich (2001ă - roman al scriitorului sârb Danilo Kis. În limba engleză, În original - Sephardim Jews - evrei originari din Peninsula Iberică. În limba engleză, În original - Istanbul was Constantinople/ Now it
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
părere ai? îndrăzni în cele din urmă să întrebe. E mai bun decât rețetele contrafăcute de la Hollywood? — Nu-i rău, admise Ben, mijind ochii de un albastru pal întocmai ca tatălui său, de fapt e un exemplu de referință al expresionismului german. Acum unde e celălalt film pe care l-am văzut în servieta ta? Jack cedă, întrebându-se când învățase fiul său atât de bine să-l trateze ca pe un copil. — Acum - zise Ben derulând caseta în miezul acțiunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
care vorbește”, este valabilă, mutandis mutatis, și în cazul relaționării literaturii cu alte arte: muzica, teatrul, filmul. Indiferent de epocă istorică, se știe, literatura n-a fost și nu poate fi considerată izolat de celelalte arte. Unele curente literare (ca expresionismul) s-au configurat mai întâi într-o altă artă și abia apoi s-au manifestat și în literatură. De altfel, sincronizarea între arte este relativă și sunt epoci istorice în care se instaurează decalaje temporale în manifestarea aceluiași curent în
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Iulia Murariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1360]
-
unor forme ce ar fi putut părea divergente, alăturate într-un multicolor evantai al conviețuirii. Feeria imaginarului întipărit în cuvântul mustos, arghezian (Leonid Dimov) se întâlnește cu partitura dezabuzat eterată (Dan Laurențiu), fantazarea abstractizantă (Nichita Stănescu) face casă bună cu expresionismul grefat pe un trunchi rural (Ioan Alexandru, Ion Gheorghe, Gheorghe Pituț), tradiționalismul (Ion Horea) se învecinează cu ermetismul barbian (Mircea Ciobanu), neoavangardismul unor douămiiști (Marius Ianuș) se află în compania unor șlefuitori ai versului clasicizant (Tudor George, Romulus Vulpescu), beatitudinea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
trecută. Dimpotrivă. După ce meșterii ceasornicari Puiu și Florin mi-au dat ora exactă înainte de referendum (au nimerit-o aproape la zecime de procent!Ă, după ce am ținut un curs despre amorul curtean de la opt la zece noaptea și unul despre expresionism de la șase la opt, după ce i-am perpelit puțin pe masteranzi cu un seminar despre gastronomie și literatură, după ce am paginat „Orizontul“ și am plantat vreo 50 de flori în curte, după ce m-am dat de ceasul morții să termin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
un moment, vorbindu-se de sănătate, Lenora inventă o expertiză de carne tare și sănătoasă asupra Elizei. Fu apoteoza. Doru trecu în casă cu Lina pentru a pregăti plecarea. Mini nu mai simțea acum la Prundeni toată simfonia aceea de expresionisme și impresionisme petrecută în sensibilitatea ei de rândul trecut, la izbucnirea dramei conjugale, care avea un așa de ciudat sfârșit. Ca și otrăvurile, acum etichetate în flacoane cu cap de mort, din trupul Lenorei, întreaga atmosferă a locului își lămurise
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
infernal. Ca în orice poveste cu happy-end, pacea lumii din adâncuri este restabilită, grație intervenției acestui cuplu ce unește, paradoxal, moderația și inflamarea eroică. Și tot din acest timp edenic al primelor lecturi vine și figura teribilă, cu aer de expresionism german, a maleficului Krapulax, asistat de tovarășul său pocit și nu mai puțin infernal. În câteva ocazii, rememorate ca atare în numerele de colecție hors-série, Pif și Hercule dau piept cu această forță a răului, împiedicată, de fiecare dată, să
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
literatura noastră e aproape toată numai asta. Conchide...) Pentru aceste motive și altele încă, te rog, zi-i acestui ciclu, care a avut încurajarea d-tale pe-atunci, tot ciclu balcanic. Linia liricei mele o faci să treacă prin provincia Expresionism. Nu vrei să vezi mai degrabă în această a treia fază o incursiune în sfânta rază a Alexandriei? Tema transcendentă din Jazzband pentru nunțile necesare: sensul feminin al Luceafărului, inițierea intelectuală, disociativă, a cercului Mercur, deopotrivă în dominația triumfală a
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
fi început să se dărâme această parte din Soarele Consolator. Dar numai ca o dreaptă încercare a închinătorilor Feței înșelătoare. Cei vrednici de harul inalienabil al poeziei vor învia în și mai înalte lumini. - Ce credeți despre noile curente poetice: expresionism, futurism, dadaism etc.? - Vrei să zici: vechile curente, mă îndreaptă d-l I. Bar-bu. În măsura în care au însemnat o revenire la imaginativ și romantic - tot binele. În măsura în care au însemnat obraznică insurecție, confuziune pederastă, reclamă dezmățată - tot răul. Poezia e contrariul stării
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
devenea o poartă spre o altă lume, având caracteristici similare cu cea reală), oferă artistului posibilitatea de a-și construi o lume în care raportul cu realitatea imediată devine din ce în ce mai precar, uneori lipsind chiar de tot. În cadrul simbolismului, cubismului, abstracționismului, expresionismului ori a altor curente de avangardă, noțiunea de frumos nu mai era condiția necesară a unei opere de artă. Însăși ideea de operă de artă pare să nu mai fi valabilă în accepțiunea clasică. Frumusețea, tradusă aici ca armonie a
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Oana-Maria Nicuţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_944]
-
recurg la denominații care trimit la sălbăticia și barbaria regeneratoare (fauvismul, primitivismul). În literatură, akmeismul rus trimite la un „punct de maxim” al spiritului (cf. gr. akme), iar adamismul - la ideea începutului absolut. Denumirile unor curente postsimboliste europene: paroxism, dinamism, expresionism, futurism, înregistrează deja, către 1910, un alt puls al epocii, o extravertire eruptivă. Decadența se considera un „capăt de drum”, un crepuscul estet și pervers, o disoluție rafinată, senzual-morbidă, orgolioasă și sterilă a Europei aristocratice devitalizate, „efeminate”. Angoasa civilizației industriale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
la o autonomizare extremă, la o purificare segregaționistă a propriilor domenii. Fauvismul preconizează o „revoluție prin culoare”, absolutizînd importanța acesteia din urmă; cubismul are în vedere o „revoluție prin formă”, deformînd și, în cele din urmă, abolind legile perspectivei tradiționale; expresionismul se întoarce spre arhaic, elementar, stihial și „strigăt”; conturul, figurativismul, copia după natură sînt rejectate în favoarea unei naturi alter; autoritatea transcendentă e delegitimată și, odată cu ea, sînt refuzate valorile societății întemeiate pe dreptul divin. Tendința de autonomizare, de purificare extrem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
spre tematizarea tradiției autohtone vom întîlni după război la Ion Pillat, în vreme ce „imagistul” Adrian Maniu abandonează insolența dandy cu tentă fauve a începuturilor din „Flori de hîrtie“, „Figurile de ceară“, „Salomeea“ ș.cl. în favoarea unui imagism folcloric stilizat și a unui expresionism htonic moderat. Vidul de autoritate critică rămas în urma eclipsei Junimii va fi umplut treptat, după 1900, de variile formule ale criticii de direcție culturală. Rezultatul - ideologizarea dogmatică și parohializarea cîmpului literar. Fenomenul corespunde unei crize identitare majore a societății românești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
e ilustrat de către G. Bacovia, un captiv al periferiei: „poza” bacoviană, vizibilă deja în volumul Plumb (1916, editat de Ion Pillat), exhibă - pînă la caricatură - stereotipiile/convențiile curentului; limbajul alienării întîlnește „proza” denotativă, de notație a cotidianului pe linia unui expresionism genuin. În moduri diferite, atît Bacovia, cît și Minulescu exprimă „vîrsta” teatral-ironică a curentului (ilustrată în Franța de Jules Laforgue și, mai înainte, de „zutiștii” Charles Cros, Alphonse Allais și Alfred Jarry). Postsimbolismul se va exprima - între 1912-1915 - în forme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cu putere de distincție vizavi de generația anterioară”. Nu altele erau, în esență, constatările unor critici moderniști interbelici: „în toate mișcările de avangardă, sociale, ca de pildă socialismul de odinioară sau comunismul de azi, sau literare, ca simbolismul francez sau expresionismul german, rolul evreului, de propagandist al noutății, este pretutindeni identic. Departe de a fi dăunătoare, prezența acestui agent poate fi binevenită” (E. Lovinescu, Istoria literaturii române contemporane, Evoluția poeziei lirice, Editura Minerva, București, 1973, pp. 675-676). Nevoia evadării din „ghetou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
orașe aveau o populație majoritar evreiască (așkenadă). Puternica tradiție hasidică din aceste comunități de limbă idiș (chiar dacă mulți vorbeau românește în familie și urmau școli cu predare în limba română) a servit, se pare, drept mediu favorizant pentru un anume expresionism iudaic, pregnant în pictura unor Marc Chagall și Soutine sau în farsele umoristului Shalom Alehem. Ov. S. Crohmălniceanu discută pe larg aceste aspecte în monografia sa dedicată expresionismului în literatura română. Potrivit lui Salomon Schulman (Jiddischland. Bland Rabbiner och revolutionarer, Nora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
limba română) a servit, se pare, drept mediu favorizant pentru un anume expresionism iudaic, pregnant în pictura unor Marc Chagall și Soutine sau în farsele umoristului Shalom Alehem. Ov. S. Crohmălniceanu discută pe larg aceste aspecte în monografia sa dedicată expresionismului în literatura română. Potrivit lui Salomon Schulman (Jiddischland. Bland Rabbiner och revolutionarer, Nora, 1998), citat de cercetătorul suedez Tom Sandquist („Cum a devenit Samuel Rosenstock dadaist. Tristan Tzara și contextul său românesc“, în Balkon. Revistă de artă contemporană, nr. 4, septembrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
avînd „ceva separat și rupt parcă în poeziile lui, mult dispreț pentru oameni și sentimentalism, dar mai multă ironie și sarcasm” (în Facla, anul V, nr. 129, 16 februarie 1914, semnat Crișan). Fără a vorbi în textele sale antebelice despre expresionism, Vinea comentează cu subtilitate volumul Plumb al lui Bacovia, făcînd o apropiere fugară de pictura lui Van Gogh. Faptul a fost interpretat de către Simion Mioc și Elena Zaharia-Filipaș ca o apropiere inedită a lui Bacovia de estetica expresionistă, al cărei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de estetica expresionistă, al cărei „precursor” a fost pictorul olandez. În felul acesta, Vinea devine el însuși un precursor al interpretării poeziei bacoviene în cheie expresionistă, detronîndu-l pe Oscar Walter Cizek (citat de Ov. S. Crohmălniceanu în „Literatura română și expresionismul“, cu o observație - formulată în 1922 - despre apropierea dintre Bacovia și Trakl). Însă nu atît invocarea lui Van Gogh ne trimite cu gîndul la estetica expresionismului, cît acest fragment despre „stridența”, nonsensul și dizarmonia organică a poeziei bacoviene: „Uneori, enervarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
detronîndu-l pe Oscar Walter Cizek (citat de Ov. S. Crohmălniceanu în „Literatura română și expresionismul“, cu o observație - formulată în 1922 - despre apropierea dintre Bacovia și Trakl). Însă nu atît invocarea lui Van Gogh ne trimite cu gîndul la estetica expresionismului, cît acest fragment despre „stridența”, nonsensul și dizarmonia organică a poeziei bacoviene: „Uneori, enervarea surdă și continuă ca un fir de apă subterană se exesperă și armoniile omului țîșnesc strident și țevile pleznesc și sunetele dănțuiesc ca șerpii. Totul ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
negarea tradiției și, nu în ultimul rînd, inaderența la politica expansionistă, naționalistă și militaristă a lui Marinetti & Co caracterizează - pe de altă parte - pseudomorfozele sud-est europene ale futurismului. Influența futuristă a rămas practic nulă în Bulgaria, unde, cu excepția unui vag expresionism social de sorginte maiakovskiană introdus mai tîrziu de poetul Gheo Milev, penetrația curentelor avangardiste a fost ca și inexistentă. În schimb, în Iugoslavia, după episodul afin futurismului italian al efemerei reviste croate Zvrk, apărută în iunie 1914, mișcarea de avangardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
asupra teoriilor despre limbajul poetic ale lui Roman Jacobson, expuse în cadrul Cercului Lingvistic de la Praga. În Ungaria, activismul de nuanță bolșevizantă a artiștilor din jurul revistei Ma datorează futurismului italian doar violența antipaseistă, fiind altminteri mai curînd o variantă specifică de expresionism. După căderea republicii bolșevizante a lui Béla Kun și instaurarea guvernului naționalist al lui Miklos Hórthy, revista va activa o vreme în exil, la Viena. În Polonia, manifestele futuriste italiene din 1909-1910 vor fi primite cu rezerve asemănătoare celor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și ironic un număr recent din revista 391. Aceeași Lucrezzia revine, în 25 decembrie, cu un articol despre vernisajul, la Paris, al unei expoziții de Fr. Picabia. În Lupta din 15 noiembrie 1920, un anume „Dr. D.” comentează, sub titlul „Expresionism, Dadaism“, marea expoziție Dada din Berlin, taxînd fenomenul de „infantilism și incoherență”. Arătînd că în Germania reacțiile au fost dure, autorul opinează că „probabil viitorul va condamna acest curent în artă și literatură”. Se înșela... Tradiționalistul N. Iorga nu ratează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cu E. Lovinescu ale lui Ion Vinea, respectiv Ilarie Voronca, primează în raport cu programele revistelor la care aceștia din urmă activează... În cei aproape zece ani de existență, Contimporanul va deveni o interfață intelectuală, un intermediar între modernismul moderat al Sburătorului, expresionismul autohtonist și neo-bizantinismul de la Gîndirea, stînga ruralistă - colorată modern - de la Viața românească și cele mai radicale publicații avangardiste (75 HP, Integral, Urmuz, unu), fără a uita - după 1927 - vitalismul mistic al „tinerei generații”. Prin activitatea gazetărească a lui Ion Vinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]