1,958 matches
-
iudaismul "Holocaustului și al Izbăvirii", pentru care distrugerea evreilor din Europa se ridica la nivelul unui eveniment cu intensă semnificație transcendentă, de acum Shoah, și care atribuia creării statului Israel o dimensiune de aceeași natură, izbăvitoare de astă dată19. Astfel, exterminarea devenea o suferință unică și, prin această unicitate, le spunea evreilor de ce trebuie să fie evrei, statul Israel fiind susceptibil să facă imposibilă, pe de altă parte, repetarea acestui eveniment fondator. Desigur, genocidul nu are același sens pentru cei care
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
în semnificație prin comparație și contextualizare. Dacă genocidul era unic, el le aparținea evreilor și numai lor. Această obsesie a unicității era, de fapt, o neplăcută versiune seculară a elecțiunii 21. Isaac Deutcher și Elie Wiesel recomandau tăcerea, considerând că exterminarea rămâne pentru totdeauna dincolo de puterea de cuprindere a inteligenței omenești. Într-adevăr, în anii 1950-1960, genocidul dobândește un statut de normativitate, iar proximitatea evenimentului contribuie la a-l menține în afara câmpului istoric. Desigur, cu timpul care trece și cu distanțarea
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
în mediile sioniste din Palestina pentru a desemna evenimentele tragice din Noaptea de Cristal. În Europa și mai ales în Franța, el surclasează treptat cuvântul englez Holocaust. În plus, astăzi, Shoah este termenul ebraic folosit în Israel pentru a numi exterminarea. Incomprehensibil pentru necunoscătorul de ebraică (iar Lanzmann a explicat că l-a ales la început tocmai pentru că nu știa ce înseamnă 22), acest cuvânt nu doar că dezuniversalizează genocidul evreilor, dar scoate evenimentul din cadrul lui istoric. Dacă adoptarea oficială în
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
istoricizare a evenimentului și de a-i plasa pe cei care încearcă așa ceva de partea observatorilor pasivi, chiar complici. Genocidul nu se înțelege pe căi raționale, ci doar prin emoție, într-o istorie de suferință. Deși laică, această viziune asupra exterminării constituie totodată o autentică teologie. Nu declara istoricul Saul Friedländer însuși că discursul istoric, mai mult decât altele, ratează Holocaustul 28? * În viziunea populară, cum am avut ocazia să amintim, genocidul și fondarea statului Israel par legate. Dacă admitem că
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
post-Auschwitz, timp al memoriei, plasat sub semnul lui "niciodată să nu se mai întâmple asta", care de fapt însemna "niciodată să nu se mai întâmple asta pentru evrei". Ce s-a ales așadar de cei care nu fuseseră atinși de exterminare? Pentru supraviețuitori, transmiterea acestei experiențe ținea de o voință de a da sens, chiar și unul minim, celor întâmplate și de a avertiza în privința posibilelor pericole noi. Dar, pentru generațiile cărora memoria evenimentului le fusese transmisă în mod mediat, ea
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
instructivă. Ți se atribuie, pe durata trecerii pe acolo, identitatea de evreu gazat sau mort în lagăre. Sunt reconstituite camerele de gazare, crematoriile, intrările lagărelor. Iar mesajele pe care le trimit unele dintre aceste muzee, locuri de cult al memoriei exterminării, sunt mediatizate prin emoție și produc la rândul lor emoție. Vizitatorului i se cere să simtă evenimentul, nu să-l înțeleagă. Patosul domină cunoașterea. Și totuși, pentru a nu uita, avem nevoie să situăm evenimentul în contextul care l-a
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
se convertea într-o religie universală cu un mesaj ușor de receptat, ea contribuia, paradoxal, la dezuniversalizarea evreilor, distanțându-i de ceilalți oameni care suferă și izolându-i treptat în suferința lor. Dar creștinii ce spun? Teologia creștină elaborată după exterminare a abordat și ea evenimentul, firește, în cadrul unei perspective religioase. Cartea de față nu este locul pentru a studia aspectele acestei bogate teologii, dar ea merită comparată cu teologiile, religioase ori laice, elaborate de evrei. Și putem cel puțin s-
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
venirea lui Mesia, nu este totuși atât de îndepărtată de viziunea hristologică adoptată de unii savanți și gânditori creștini care stabileau un paralelism între sacrificiul poporului evreu și cel al lui Hristos. Cele două interpretări se întâlnesc atunci când văd în exterminare un eveniment religios în care victimele devin martiri ai credinței lor și, prin urmare, un fel de eroi. Reprezentarea hristologică este frecvent reluată de artiști după război, inclusiv de un pictor evreu ca Chagall, care o folosise deja înainte și
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
de asemenea, o popularitate universală după război. În sculptura comemorativă de la sfârșitul anilor 1950 și începutul anilor 1960, la Pietà devine întrucâtva motivul standard. Astfel Patimile lui Hristos și Răstignirea se transformă, în artă, în simboluri populare și durabile ale exterminării. Unii artiști folosesc simboluri creștine și pentru a acuza creștinismul în general și Biserica în particular că nu au făcut nimic pentru a-i salva pe evrei. O întreagă reprezentare artistică se dezvoltă astfel, alimentată de o utilizare modernă a
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
utilizat intermitent în timpul procesului de la Nürnberg, în 1945 și la începutul lui 1946, și este adoptat de Adunarea Generală a Națiunilor Unite în convenția pentru prevenirea și pedepsirea crimei de genocid, pe 9 decembrie 1948. El putea fi aplicat atât exterminării evreilor, cât și celei a armenilor sau țiganilor. Dar această utilizare universalizantă cu greu putea, desigur, să obțină acordul celor care proclamau unicitatea exterminării evreilor și care se opuneau ca aceasta să fie pusă în aceeași categorie cu celelalte masacre
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
pentru prevenirea și pedepsirea crimei de genocid, pe 9 decembrie 1948. El putea fi aplicat atât exterminării evreilor, cât și celei a armenilor sau țiganilor. Dar această utilizare universalizantă cu greu putea, desigur, să obțină acordul celor care proclamau unicitatea exterminării evreilor și care se opuneau ca aceasta să fie pusă în aceeași categorie cu celelalte masacre comise până atunci în istorie (sau care urmau să se producă în viitor). Folosirea cuvântului "genocid" nu lua totuși nimic din specificitatea fiecărui genocid
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
panoplie de vocabule diverse: "eveniment", "cataclism", "dezastru", "apocalipsă", "distrugerea evreilor din Europa", "univers concentraționar", ca să nu mai punem la socoteală, bineînțeles, "Auschwitz", loc emblematic al evenimentului, chiar dacă părea să excludă victimele nedeportate în acest lagăr sau într-un lagăr de exterminare. În paralel, în acei ani, în timp ce cuvântul "genocid" este tot mai utilizat, iar "dezastru" și "catastrofă" sunt încă folosite, își face apariția cuvântul Holocaust. Termenul vine de la grecescul holokauston, "ardere de tot", și servise, până atunci în mod tradițional, în
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
a jucat un rol important în propagarea lui. Și că el îi cunoștea, bineînțeles, foarte bine rădăcinile biblice. Cum însuși explică, la el utilizarea acestui termen derivă din comparația pe care o stabilise între sacrificiul biblic al lui Isaacfffff și exterminarea evreilor. Dumnezeu îi cere lui Avraam să-i sacrifice fiul în "holocaust" (ola), ucidere urmată de o distrugere completă prin foc. Pentru Wiesel, Isaac este primul supraviețuitor, care-i învață pe ceilalți să supraviețuiască, s-o ia de la capăt și
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
numără și el printre cei care, în lumea creștină, au pus accentul pe paralelismul dintre sacrificiul poporului evreu și cel al lui Hristos. Într-un articol apărut în Le Figaro littéraire din 7 iunie 1958, el evocă pentru prima oară exterminarea în sensul unui autosacrificiu. Acest text servește mai târziu drept prefață la ediția franceză a Nopții lui Wiesel, versiune destinată publicului creștin și european și cu o tonalitate mult diferită față de originalul îm idiș, care debordează de furie împotriva persecutorilor
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
în franceză utilizarea cuvântului Shoah. Scenariul este publicat cu o prefață de Simone de Beauvoir (Fayard, 1985), care-i conferă o imensă autoritate morală 34. În cele din urmă, acest termen ebraic ocultează celelalte desemnări ale genocidului, particularizând la extrem exterminarea evreilor în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și sustrăgând-o plasării într-un cadru mai larg. Acest fenomen este specific francez. În alte părți, răspândirea cuvântului Shoah s-a lovit de puternica rezistență a concurentului anglo-saxon, Holocaust. Dominația mondială
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
excepție franceză, chiar dacă în ultimii ani pătrunde pe ici și colo în alte țări. Nu vedem totuși niciun motiv temeinic de a se renunța la menținerea utilizării curente și plurale a unei mari varietăți de desemnări genocid, Auschwitz, Soluția Finală, exterminare, iudeocid, catastrofă, distrugere etc. Dimpotrivă, folosirea acestui larg evantai contribuie la împiedicarea aproprierii evenimentului de către un singur termen. Circulația diverșilor termeni ar aminti dificultatea de a fixa termenul pe care-l numesc, subliniind deopotrivă ceea ce are el specific și ceea ce
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
puțin înaintea Războiului de Șase Zile, când israelienii se simt asaltați și cred că existența lor este în pericol. În aceste momente își manifestă ei dorința de a ști mai multe despre universul bunicilor și părinților lor, despre viața sau exterminarea lor, pentru a-și înțelege mai bine situația și temerile. De aceea reînnoadă legătura cu aceștia, care proveneau din diasporă, și în același timp cu diaspora. Acestea sunt primele simptome ale identificării care începe să dea sens Holocaustului, în contextul
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
peste cinci sute de asociații ale imigranților, corespunzătoare orașelor europene din care proveneau. Aceste asociații publicau "cărțile amintirii" comunității lor, după modelul practicii din epoca medievală, și puneau plăci comemorative în sinagogi. Este vorba încă de stadiul comemorării personale a exterminării, înainte de trecerea, după procesul Eichmann din 1961, la dimensiunea colectivă, marcată de monumente și ceremonii care, treptat, preiau și ele elemente rituale din liturghia tradițională. Procesul Eichmann însuși ia turnura unei povestiri sacre, narată de supraviețuitori, care accedeau astfel ei
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
vremea lui stângii. Până la mijlocul anilor 1970, când se apleacă asupra Holocaustului, manualele școlare evocă mai degrabă, cum era de așteptat, eroismul partizanilor și al luptătorilor din ghetou. Abia la sfârșitul anilor 1970 apar mai multe informații despre suferința și exterminarea evreilor. Aceeași evoluție se observă în cercetarea universitară, care mult timp s-a interesat în principal de rezistența evreiască, și încă într-un scop apologetic. Din acest moment, ea abordează rolul comunității evreiești din Palestina în salvarea și absorbția supraviețuitorilor
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
o responsabilizare universală, ai cărei beneficiari naturali și legitimi ar fi fost toate victimele opresiunilor, persecuțiilor și masacrelor. Or, ideologizarea genocidului și sacralizarea lui au limitat efectul mesajului, fără să împiedice cu nimic banalizarea lui, nici a memoriei lui. Amintirea exterminării este din ce în ce mai mult scoasă în față imediat ce țara se confruntă cu întrebări și dileme grave. În timpul Războiului din Golf din 1991, cele 39 de rachete care cad în țară alimentează din nou angoasa existențială națională și privată. Teama de anihilare
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
perioada Holocaustului și a celui de-al Doilea Război Mondial. Arafat capătă, o dată în plus, rolul unui nou Hitler, iar palestinienii pe cel al naziștilor; solicitarea acestora de a avea un stat independent este considerată drept încă un pas spre exterminare, iar recunoașterea pe care le-o acordă Rabin la Oslo drept o trădare. De altfel, opoziția răspândește o fotografie în care acesta din urmă apare îmbrăcat ca Arafat sau în uniformă de ofițer SS... Dacă în trecut israelienii născuți pe
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
și dovedește relativa ei întoarcere la o iudaitate mai tradițională, la un iudaism alcătuit în ocurență din elemente negative. În fața unei asemenea evoluții, prima întrebare care-ți vine în minte este următoarea: cum se poate fonda o identitate națională pe exterminare și lega tineretul israelian de această istorie de suferință care face pacea cu vecinii din ce în ce mai virtuală? Oamenii vizitează Auschwitz-ul pentru a se întoarce convinși că Israelul are datoria de a fi un stat solid, dotat cu o armată puternică și
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
de la început, și în toate etapele istoriei sale, inclusiv după ocupația din 1967, Israelul a refulat Holocaustul și i-a folosit imaginea ca pe o ilustrare istorică cvasi-concretă a dreptului la existență și la dezvoltare al unui stat sionist 12. Exterminarea sau, mai degrabă, imaginea ei a devenit un factor esențial în percepția pe care tinerii israelieni o au astăzi despre iudaitatea lor. Pe baza unei anchete efectuate în anii 1990 pe mai mult de cinci sute de fete și băieți
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
guvernul lui Y. Rabin. Recuperarea politică a Holocaustului și a arsenalului său simbolic, odată realizată, se banalizează și schimbă ușor tabăra. Ce s-a întâmplat cu ocazia evacuării din Gaza este numai un exemplu printre altele, subliniind decalajul dintre realitatea exterminării și a consecințelor ei și utilizările ei contemporane 15. Deturnări similare se observă și împotriva Israelului ca stat din partea detractorilor lui. Metafore naziste fuseseră deja folosite în presă după invadarea Libanului în 1982. Iar acest tip de manipulare continuă să
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
din acest punct de vedere este lucrarea de doctorat a lui Mahmud Abbas (pe numele său de război Abu Mazen), publicată în 1984, care tinde să cauționeze această teză și care, citându-l pe negaționistul Robert Faurisson și, foarte ciudat, Exterminarea evreilor din Europa a marelui istoric al Holocaustului Raul Hilberg, emite îndoieli în privința cifrei de șase milioane de victime, considerată o invenție sionistă. În plus, după propagatorii acestei teze, nu doar din simplu pragmatism s-ar fi impus o colaborare
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]