1,101 matches
-
la 340 nm numai absorbția datorată metiltestosteronului. Elongația negativă a metiltestosteronului și cea pozitivă a metilandrostanolonului se compensează la 315 nm, unde curba prezintă un punct de dicroism nul. Cunoscând deja concentrația în metiltestosteronă, se calculează conținutul în metilandrostanolon, raportând extincția la curba etalon a acestuia, din care se deduce cantitatea necesară pentru a obține compensarea. Dozările sunt satisfăcătoare pentru că absorbțiile dicroice sunt aditive și la diferitele lungimi de undă, elongația fiecarui principiu activ este proporțională cu concentrația sa. CAPITOLUL III
ANALIZA MEDICAMENTELOR VOLUMUL 1 by MIHAI IOAN LAZ?R, DOINA LAZ?R, ANDREIA CORCIOV? () [Corola-publishinghouse/Science/84343_a_85668]
-
țesut. y = 45,468x 2,856 R2 = 0,9607 0 10 20 30 40 50 60 0 0,2 0,4 0,6 0,8 1 1,2 Absorbția µg ADN/ml probă Fig. 32 Curba etalon a ADN corespunzătoare extincției la λ=270nm și ecuația dreptei de regresie 0 20 40 60 80 100 120 140 160 branhii splină ficat mușchi rinichi µg ADN/100mg țesut Cyc01 Cyc02 Cyc03 Cyc04 Cyc05 Fig. 33. Reprezentarea grafică a cantităților de ADN total
CONTRIBUŢII LA AMELIORAREA CRAPULUI DE CULTURĂ ÎN CONDIŢIILE ECOLOGICE ALE AMENAJĂRII PISCICOLE MOVILENI, JUDEŢUL IAŞI by Dr. ing. Gheorghe Huian () [Corola-publishinghouse/Science/678_a_977]
-
a nu poseda ceea ce dorești înseamnă suferință.” Beatitudinea spirituală este efemeră. Eul, o simplă combinație de forțe fizice și psihice. * Al doilea adevăr: Originea suferinței este dorința. Această dorință sau sete caută noi satisfacții: plăceri, dorința de perpetuare, dorința de extincție, stăpânire, putere, control. Extincția sau sinuciderea nu sunt o soluție pentru că nu te scot din samsăra. Ele Împreună produc reîncarnarea. ignor faptul că, dominând lumea și aducând-o sub controlul ego-ului, fac posibil riscul de a nu mă mai putea
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
dorești înseamnă suferință.” Beatitudinea spirituală este efemeră. Eul, o simplă combinație de forțe fizice și psihice. * Al doilea adevăr: Originea suferinței este dorința. Această dorință sau sete caută noi satisfacții: plăceri, dorința de perpetuare, dorința de extincție, stăpânire, putere, control. Extincția sau sinuciderea nu sunt o soluție pentru că nu te scot din samsăra. Ele Împreună produc reîncarnarea. ignor faptul că, dominând lumea și aducând-o sub controlul ego-ului, fac posibil riscul de a nu mă mai putea controla pe mine însumi
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
Concluzia curajoasă de mai sus a lui Mathews este foarte apropiată de convingerea lui Franz Boas dobîndită după o cercetare antropologică îndelungată: cu cît nivelul intelectual al unei familii este mai înalt, cu atît mai mare este tendința sa spre extincție prin refuzul de a da naștere la copii. Rezultă că în cazul lui Chatterton geniul său intelectual de rang înalt a fost un factor care a favorizat suicidul, pentru că o consecință inevitabilă a "cultivării este aceea că îi face pe
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
universul terifiant al lui William Blake în care spiritul și-a găsit ruina - vezi mai ales profețiile majore, în special Vala. Astfel de imagini sînt recurente și ne furnizează dovezi pentru apropierea băiatului-poet de un cîmp cognitiv complex legat de extincție și auto-extincție. Iată cîteva exemple proeminente găsite în ediția din 1803 a operei lui Chatterton publicată de Robert Southey și Joseph Cottle, în care moartea este universală, străbătînd întreaga țesătură a pămîntului și a vieții lăuntrice a omului. Este vorba
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
dy'd; Genius dead: moartea geniului invocată de Chatterton aici pare a fi o anticipare explicită a unei teme ce avea să facă "ravagii" în secolul al XIX-lea și al XX-lea, într-un proces în care ideea de extincție cîștigă teren tot mai mult: moartea lui Dumnezeu (Friedrich Nietzsche), moartea autorului (Roland Barthes), moartea naturii (Carolyn Merchant), sfîrșitul istoriei (Francis Fukuyama), sfîrșitul umanului (era cyborg-ilor), sfîrșitul lumii (calendarul mayaș), etc.] [**the Clock-work of thy Conscience: concept care a
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
Journal / Jurnal - "mașinăria cea întunecată", "enigmatică și nevăzută"; "Sacra Bucurie-a Iubirii a murit"*; "Temnița lanțului trupesc"**; [*The sacred Joy of Love is dead: vezi nota de mai sus privind [T]he Genius dy'd; Genius dead despre noțiunea de extincție care în modernitate evoluează expansiv.] [**Prison of bodily chain: trimitere la faimoasa metaforă platoniciană privind soma-sema: trupul-închisoare.] " Sufletul poate fi orice, după cum știți cu toții, Iar al meu prefăcutu-s-a, luînd chipul unei Ciori"***; Avînd Aripe, cum cred că v-am
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
se apropie de dramă creatorului conștient de harul sau, dar constrâns de lipsuri materiale și excedat de alegerea pe care o face în iubire. Așa cum orașul, cu toată agitația și atmosfera lui de bună dispoziție și plezirism, pare condamnat la extincție, soarta tânărului pictor se curma brusc. Sub semnul poetic al amintirii, scriitorul închipuie tablouri pline de dinamism, asemenea forfotei orașului în care locuitorii, sfidând moartea ce bântuise în vreme de război, trăiesc tumultuos, cu frenezie, bucurându-se de fiecare clipă
TELEAJEN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290121_a_291450]
-
de motive livrești, de reminiscențe dintr-o bună tradiție, cizelându-le adesea în vers clasic. Îl preocupă, de pildă, figura poetului, ca suflet al naturii înzestrat cu darul cântării (Circuit, Poeții sunt naivi, Aici a trăit poetul ș.a.). Alteori gândul extincției e transpus într-o imagistică astrală: „Numai o dată, mineralizat, / voi atârna de stea, balast ciudat, / și ochii se vor auri pe rând / de colbul stelei ruptă din pământ...” (Numai o dată). Discursivitatea și tonul colocvial din prima carte se accentuează în
ŢION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290191_a_291520]
-
și înțelesul de „credință”, apropiat înțelesului din celelalte religii, în sensul că semnifică devoțiune față de Buddha, dhamma și saṃgha. Țelul eliberării buddhiste este Nirvăṇa, starea în care încetează orice dorință și în care este înfrântă mândria eului sfidător. Nirvăṇa este extincția subiectului și dizolvarea obiectului. Această noțiune presupune o dialectică de genul celei pyrrhoniene, prin care se neagă tot ceea ce se poate afirma despre un obiect. Nirvăṇa este și nu este în același timp. Cei care dobândesc această stare au spiritul
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
spus, astăzi, oameni de litere, ci și la scriitori Înșiși. Minimaliștii au o concepție „modestă” despre propria lor misiune - sînt niște stoici - În vreme ce un Houellebecq tinde să creadă că prin literatură Îi poate face pe oameni să evite pericolul propriei extincții - Houellebecq e un mistic pozitivist. Să vedem, așadar, de ce ar fi literatura În pericol. Prima consemnare referitoare la ultimul titlu din bibliografia lui Todorov am găsit-o Într-un articol al lui Al. Călinescu din Idei În dialog, numărul din
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
e propriu perioadei moderne (literatura clasică abundă În discursuri Însoțitoare), a fost unanim respins de către discursurile sfîrșitului care promovează o inocență creatoare și o disociere a practicii de teorie.” Fals: disocierea este una cît se poate de actuală, intervenită după extincția ultimei avangarde franceze care este cea a noului roman - dacă ne menținem În domeniul prozei - și refuzată doar de scriitorii post-textualiști, dintre care unii prezenți În corpusul lui Ruffel, Începînd chiar cu Volodine și terminînd cu Valère Novarina despre care
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
pură (după alții). Houellebecq reia, În prag de mileniu III, un proiect balzacian, fidel crezului său pozitivist: autenticitatea reprezentării este conferită de fidelitatea ei față de un determinsm ontologic ușor de observat, greu de acceptat: dispariția ideologiilor și metafizicilor, ca și extincția credințelor religioase În Occident au transformat „parcul uman” (Sloterdijk) Într-o grădină zoologică soft, unde concurența sexuală decide totul: fericirea și nefercirea, viața și moartea. Din perspectivă culturalistă, romanele lui Houellebecq se opresc asupra perioadei secolului trecut pe care scriitorul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
anestezierea tot mai accentuată a voinței ca principiu vital. Nu concepe să scrie o carte cu un personaj oarecare, care să nu reprezinte chintesența occidentalului de Început de secol XXI: bogat dar/și nefericit, o figură antropologică sleită, pe cale de extincție. La adăpostul ficțiunii și totodată mult mai credibil astel, romancierul francez anunță cu exasperare moartea lui homo occidentalus. Cu exasperare, pentru că ține să se acrediteze drept un luptător pînă la capăt. Michel, protagonistul este copia În negativ a autorului. Ultimul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Romanul din 2001 se numește Pauvres morts, titlu Împrumutat dintr-un vers rimbaldian: „Pauvres morts! Dans l’été, dans l’herbe, dans ta joie” extras din poemul Le Mal. Rimbaud condamna, revoltat, un deus otiosus indiferent la grozăviile războiului, la extincția inocentei și solarei Naturi la care se referă acel „ta” din versul citat. Naratoarea din Pauvres morts este și ea o revoltată, pe Natură de astă-dată. La 83 de ani, după un simulacru de viață cu un soț tăcut și
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cu sabia de Clovis, este ținut prizonier cîtăva vreme, apoi ucis. În secundele care preced contactul fatal dintre sabia lui Clovis și beregata sa, Syagrius, disperat, invocă zeii Întrebînd „Unde sînt umbrele?”: „Ubi sunt umbrae?” Unde sînt, altfel spus, zeii? Extincția vieții - sugerată iarăși limpede de Pascal Quignard Într-un pasaj precis unde sînt inventariate speciile de viețuitoare preconizate a dispărea În următoarea jumătate de secol - agonia, au Început nu, cum se crede, după „moartea lui Dumnezeu”, ci după cea a
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
vie din Dimineața Învierii (1999) este „ideea din idee” (taina tainei și adâncul din adânc) a celui ce contemplă, însetat de necunoscut, semnele pecetluite ale profetului Daniel. Schimbarea din Rugăciuni în infern (2000) nu e fundamentală: triumfă imaginile întunericului, ale extincției și înfrângerii, iar poetul e actorul fericit să joace cu exuberanță rolul învinsului; nu să locuiască, ci să moară euforic în Cuvânt. Glosele din Roua cărților (1998), subtile figurații metaforice, sunt, în cea mai mare parte, lungi colocvii cu secolul
DAMIAN-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286668_a_287997]
-
logodnicul / nu s-a făcut mireasă, fără a-și fi cunoscut dinainte mirele”, va rămâne străină de o lume ce a fost cândva imaculată moral, evanescentă, o lume parcă din întâia dimineață a lumii. Se întâlnesc în carte poeme ale extincției, ale închiderii orizontului vieții, în așteptarea clipei tainice a comuniunii cu cosmosul (Oara a-nsirăril’ ei), o lume întoarsă de la rosturile ei. Abia la senectute poeta are timp pentru a se recopilări, în tentația de a ajunge ființă edenică, în consens
CARAGIU MARIOŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286094_a_287423]
-
mână spălând-o pe cealaltă, / o față acoperindu-se cu alta / și-ntre ele vipera-mi mursecă / irozi ca-n marea roșie petrecând” (Fabulă cu mâna). În Muntele (1990), nesfârșită variație pe aceeași temă, înflorește un zâmbet sceptic în fața posibilei extincții. SCRIERI: Oglinda cu lebede, București, 1968; Saturnala, București, 1969; Arena cu idoli, București, 1971; Păsării, un cer limpede, București, 1974; Poeme, București, 1975; Cina, București, 1977; Răpirea, București, 1978; Corabia pe două mări, București, 1979; Hybris, București, 1980; Judecata în
CHIVU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286219_a_287548]
-
Ante mortem, scris cu câteva zile înainte de stingerea din viață a poetului. Impresionantă e luciditatea cu care este întâmpinată trecerea; e aici un jurnal al întrebărilor și stărilor ultime, de o autenticitate potențată în absența patetismului și a „literaturii”. Iminența extincției dezactivează orice convenție literară. Unele versuri anticipă interogația argheziană („Urechea ta mă poate auzi? / Și ochiul tău e-n stare să mă vadă?”, Lui Dumnezeu), în altele, tensiunea interogativă antinomică cedează locul unei seninătăți nelumești, aproape mistice (Denii) sau sentimentului
CIORANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286268_a_287597]
-
Descrierea operei pune pentru prima dată accentul pe postume și își propune cartografierea amănunțită a temelor romantice la Eminescu. În capitolul Cadrul psihic se recompune registrul afectiv eminescian, cu evidențierea câtorva note fundamentale (vocația neptunică și uranică, erotismul, înclinația spre extincție). În Cadrul fizic se trec în revistă temele romantice (germinația, geologia sălbatică, borealismul etc.) și elementele materiei (apa, vegetalul, muntele). Două minuțioase capitole, Tehnica interioară și Tehnica exterioară încheie descrierea operei. În Analize, Eminescu în timp și spațiu se efectuează pentru
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
a încercat să arate că o mare parte a materialului, neconsiderat prea des din perspectiva descrisă anterior, poate fi exprimată prin legi dinamice care diferă de exemplele clasice numai prin natura operațiilor. Cele mai importante momente sunt: condiționarea și stingerea/extincția (cu procesele lor subsidiare de discriminare), conducerea și emoția. Skinner și-a propus să le formuleze în termeni de schimbări în puterea reflexului. Un tip de condiționare și stingerea corespunzătoare ei pot fi descrise altfel decât s-a susținut în
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
care unul (stimul de „întărire”) aparține unui reflex existent într-o anumită măsură la un moment dat, poate produce o creștere a intensității unui al treilea reflex reprezentat de răspunsul reflexului de întărire și al altor stimuli 1. 2. Legea extincției de tip S. Dacă reflexul intensificat prin determinarea de tip S este necesar fără prezența stimulului de întărire, puterea sa scade 2. Aceste legi se referă la reflexul condiționat de tip pavlovian. De fapt, Skinner dorea să scoată în evidență
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
proces ca la unul de tip R. Cele două legi cu privire la acesta se enunță astfel: 3. Legea condiționării de tip R. Dacă acționarea unui operant este urmată de prezența unui stimul de întărire, atunci puterea este mărită 1. 4. Legea extincției de tip R. Dacă acționarea unui operant deja întărit prin determinare nu este urmată de stimulul de întărire, puterea scade 2. Condiționarea este aici din nou o problemă de schimbare a forței. Forța nu poate începe „de la zero” din moment ce măcar
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]