2,274 matches
-
fi avut loc în prezența unei audiențe. Amabile și colaboratorii săi au detectat un impact incert al coacțiunii. Hennessey (1989), Howe (1992) și Stohs (1992) au dezvoltat studii în aceeași direcție de cercetare. Hennessey, de exemplu, a investigat efectele factorilor extrinseci asupra creativității copiilor care au fost supuși la probe computerizate. Ea a manipulat sursa evaluării (factorul uman versus computer) și a confirmat că ambele tipuri de evaluare inhibă creativitatea probelor computerizate efectuate de copii. În plus, efectele inhibitorii au fost
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
absența motivației intrinsece, este mai util să stimulăm noul comportament sau simplele lui tentative prin administrarea unor recompense. Ambele abordări pot explica rezultatele diferite ale studiilor experimentale, deși bineînțeles că, în condiții naturale probabil că motivația intrinsecă, dar și cea extrinsecă influențează comportamentele creative (Rubenson și Runco, 1992; Runco, 1993, 1994c)7. Există și alte consecințe ale cercetărilor care implică materiale audio, video și texte scrise. Experimentele întreprinse asupra celor trei tipuri de canale informaționale au avut ca scop real informarea
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
a inhiba eforturile creative, prin inducerea stresului și a anxietății de testare (Smith et al., 1990). Într-adevăr, stresul poate inhiba procesul creativ, dar, în același timp, unii creatori par să îl considere stimulativ (Mumford, 1984). Așa cum motivația intrinsecă sau extrinsecă poate influența creativitatea în mediul natural, tot astfel competiția și stresul sunt potențial inhibitorii sau stimulative pentru creativitate, în funcție de persoană și de context. Bibliografie Adams, J. (1979), Conceptual blockbusting, ediția a II-a, Norton, New York. Albert, R.S. (1978), „Observations and
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
care asigură îndeplinirea sarcinii derivă, în mare parte, din perceperea necesităților sarcinii înseși, nu din nevoile proprii ale persoanei respective (Henle, 1962, p. 46). Crutchfield (1962) a exprimat și mai limpede această distincție între motivele creației legate de ego sau extrinsece, în cazul cărora „obținerea unei soluții creative este un mijloc de a atinge alt scop, nu scopul în sine” (p. 121), și motivele legate de sarcină sau intrinsece, în cazul cărora persoana respectivă e mânată de „valoarea intrinsecă pe care
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
scop, nu scopul în sine” (p. 121), și motivele legate de sarcină sau intrinsece, în cazul cărora persoana respectivă e mânată de „valoarea intrinsecă pe care o are obținerea soluției creative înseși” (p. 121). El a afirmat că, deși motivele extrinsece pot să stimuleze implicarea inițială a cuiva într-o activitate sau asumarea acesteia, ideal este ca ele să folosească doar la asigurarea unui contact suficient cu acea activitate pentru a se produce implicarea intrinsecă. El credea că creativitatea e mai
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
El a sugerat existența unui dezacord fundamental între conformism și gândirea creativă, afirmând că persoanele care au tendința de a adopta părerile sau credințele unei grupări ce sunt contrare celor proprii vor fi motivate mai degrabă de rațiuni ale creației extrinsece sau legate de ego decât persoanele cărora nu le pasă de concordanța cu o grupare. Pe parcursul mai multor studii, Crutchfield a descoperit că persoanele înclinate să cedeze în fața presiunii conformismului prezintă niveluri de creativitate mai scăzute decât cele nonconformiste. Rolurile
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
cărora nu le pasă de concordanța cu o grupare. Pe parcursul mai multor studii, Crutchfield a descoperit că persoanele înclinate să cedeze în fața presiunii conformismului prezintă niveluri de creativitate mai scăzute decât cele nonconformiste. Rolurile jucate de motivația intrinsecă și cea extrinsecă Identificarea celor două tipuri de motivație - una care favorizează creativitatea și alta ce îi dăunează - a reprezentat un mare succes în studierea forțelor care stau la baza creativității. Din nefericire, atenția acordată acestor două tipuri de motivație avea să scadă
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
cercetătorii și-au concentrat energia asupra identificării caracteristicilor legate de personalitate (de exemplu, MacKinnon, 1962; Wallach și Kogan, 1965) și a capacității cognitive (de exemplu, Newell et al., 1962) în cazul persoanelor creative. Apoi, conceptele de motivație intrinsecă și motivație extrinsecă au apărut din nou, ca părți integrante ale unui model care afirma că există trei componente esențiale implicate în producerea lucrurilor creative: motivația legată de activitate, intrinsecă, capacitățile adecvate acelui domeniu (calificarea și talentul în domeniul de activitate) și procesele
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
lucruri originale - Amabile, 1983a, 1983b). Construind pe baza creată de teoreticieni cum sunt Rogers (1954) și Crutchfield (1962), Amabile (1983a) a propus o ipoteză dublă despre modul în care motivația afectează creativitatea: „Starea motivată intrinsec favorizează creativitatea, în vreme ce starea motivată extrinsec îi dăunează” (p. 91). Motivația intrinsecă e definită ca motivația pentru angajarea într-o activitate în primul rând de dragul acesteia, deoarece persoana respectivă consideră că acea activitate este interesantă, îi aduce satisfacție sau o stimulează intens; este caracterizată de concentrarea
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
activitate în primul rând de dragul acesteia, deoarece persoana respectivă consideră că acea activitate este interesantă, îi aduce satisfacție sau o stimulează intens; este caracterizată de concentrarea asupra stimulării și a delectării produse de munca însăși. În opoziție cu ea, motivația extrinsecă este definită ca motivația pentru angajarea într-o activitate mai ales pentru a ajunge la un scop exterior muncii înseși, cum ar fi obținerea unei recompense râvnite, câștigarea unei competiții sau îndeplinirea unei cerințe; este caracterizată de concentrarea asupra recompensei
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
cerute. Ei au afirmat că motivația concentrării asupra activității este esențială pentru creativitate și au susținut faptul că această orientare, chiar dacă se datorează, de cele mai multe ori, unor factori de motivație intrinseci, poate fi dată și de unii factori de motivație extrinseci care măresc concentrarea unei persoane asupra activității sale. Modelul interacționist al comportamentului creativ creat de Woodman și Schoenfeldt (1989, 1990) recunoaște, de asemenea, faptul că motivația intrinsecă este o componentă personală care favorizează realizările creative. Runco și Chand (1995) au
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
și Gardner (1993) au privit motivația intrinsecă drept o caracteristică personală ce joacă un rol în creativitate. Dezvoltând lucrarea despre conformism a lui Crutchfield, Csikszentmihalyi a afirmat că nivelurile înalte de motivație intrinsecă, însoțite de niveluri relativ scăzute de motivație extrinsecă, ar putea ajuta persoanele creative să fie mai independente de domeniul lor de activitate, deoarece sunt mai puțin susceptibile la presiunile nevoii de conformare. Studiul lui despre descoperirea problemelor (Csikszentmihalyi și Robinson, 1986; Getzels și Csikszentmihalyi, 1976) l-a făcut
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
sugerat existența unor orientări motivaționale relativ stabile către o anumită activitate (Amabile, Hill, Hennessey și Tighe, 1994). În cercetare s-a folosit Work Preference Inventory (WPI - Inventarul de preferințe vocaționale) și au fost identificate atât motivații intrinsece cât și motivații extrinsece „la nivelul trăsăturilor de caracter”. Acest chestionar de personalitate folosește componentele principale ale motivației intrinsece (autodeterminare, competență, implicare în muncă, curiozitate, delectare și interes) și ale motivației extrinsece (preocupare față de competență, evaluare, recunoaștere, bani sau alte forme de recompensă palpabilă
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
preferințe vocaționale) și au fost identificate atât motivații intrinsece cât și motivații extrinsece „la nivelul trăsăturilor de caracter”. Acest chestionar de personalitate folosește componentele principale ale motivației intrinsece (autodeterminare, competență, implicare în muncă, curiozitate, delectare și interes) și ale motivației extrinsece (preocupare față de competență, evaluare, recunoaștere, bani sau alte forme de recompensă palpabilă, precum și constrângere exterioară). Persoanele la care, pe această scală, nivelul motivației intrinsece a fost mai înalt s-au dovedit în mod consecvent a fi și cele ale căror
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
într-un domeniu creativ (de exemplu, artiști profesioniști, cercetători științifici și studenți la instituții de artă) sunt, de obicei, mai motivate intrinsec față de activitatea lor decât restul lumii (Amabile et al., 1994; Amabile, Phillips și Collins, 1996; Pollak, 1992). Motivația extrinsecă și creativitatea EFECTUL DE SUBMINARE. Cealaltă parte a ipotezei motivației intrinsece, afirmația că motivația extrinsecă subminează creativitatea, a fost ținta mult mai multor lucrări de cercetare și tema unor dezbateri mai aprige. Pentru a înțelege paradigmele folosite cel mai frecvent
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
artă) sunt, de obicei, mai motivate intrinsec față de activitatea lor decât restul lumii (Amabile et al., 1994; Amabile, Phillips și Collins, 1996; Pollak, 1992). Motivația extrinsecă și creativitatea EFECTUL DE SUBMINARE. Cealaltă parte a ipotezei motivației intrinsece, afirmația că motivația extrinsecă subminează creativitatea, a fost ținta mult mai multor lucrări de cercetare și tema unor dezbateri mai aprige. Pentru a înțelege paradigmele folosite cel mai frecvent în aceste cercetări, este bine să analizăm felul în care teoreticienii au privit relația dintre
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
ținta mult mai multor lucrări de cercetare și tema unor dezbateri mai aprige. Pentru a înțelege paradigmele folosite cel mai frecvent în aceste cercetări, este bine să analizăm felul în care teoreticienii au privit relația dintre motivația intrinsecă și cea extrinsecă. În forma ei originală, ipoteza motivației intrinsece a creativității reflecta concepția social-psihologică predominantă, conform căreia motivațiile intrinsecă și extrinsecă sunt invers proporționale. Astfel, se considera că nivelurile înalte de motivație extrinsecă exclud nivelurile înalte de motivație intrinsecă (Calder și Staw
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
mai frecvent în aceste cercetări, este bine să analizăm felul în care teoreticienii au privit relația dintre motivația intrinsecă și cea extrinsecă. În forma ei originală, ipoteza motivației intrinsece a creativității reflecta concepția social-psihologică predominantă, conform căreia motivațiile intrinsecă și extrinsecă sunt invers proporționale. Astfel, se considera că nivelurile înalte de motivație extrinsecă exclud nivelurile înalte de motivație intrinsecă (Calder și Staw, 1975; Lepper et al., 1973). Cu toate că Amabile (1983a) a admis faptul că în analiza consecințelor afective ale intervenției unor
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
teoreticienii au privit relația dintre motivația intrinsecă și cea extrinsecă. În forma ei originală, ipoteza motivației intrinsece a creativității reflecta concepția social-psihologică predominantă, conform căreia motivațiile intrinsecă și extrinsecă sunt invers proporționale. Astfel, se considera că nivelurile înalte de motivație extrinsecă exclud nivelurile înalte de motivație intrinsecă (Calder și Staw, 1975; Lepper et al., 1973). Cu toate că Amabile (1983a) a admis faptul că în analiza consecințelor afective ale intervenției unor factori de motivație extrinseci s-ar putea descoperi situații în care motivația
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
Astfel, se considera că nivelurile înalte de motivație extrinsecă exclud nivelurile înalte de motivație intrinsecă (Calder și Staw, 1975; Lepper et al., 1973). Cu toate că Amabile (1983a) a admis faptul că în analiza consecințelor afective ale intervenției unor factori de motivație extrinseci s-ar putea descoperi situații în care motivația intrinsecă și cea extrinsecă s-au acumulat (Porter și Lawler, 1968; Vroom, 1964), cele mai multe dintre cercetările izvorâte din ipoteza ei originală despre motivația intrinsecă s-au bazat pe presupunerea că prezența constrângerilor
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
de motivație intrinsecă (Calder și Staw, 1975; Lepper et al., 1973). Cu toate că Amabile (1983a) a admis faptul că în analiza consecințelor afective ale intervenției unor factori de motivație extrinseci s-ar putea descoperi situații în care motivația intrinsecă și cea extrinsecă s-au acumulat (Porter și Lawler, 1968; Vroom, 1964), cele mai multe dintre cercetările izvorâte din ipoteza ei originală despre motivația intrinsecă s-au bazat pe presupunerea că prezența constrângerilor extrinsece reduce interesul intrinsec față de o activitate și duce la niveluri de
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
s-ar putea descoperi situații în care motivația intrinsecă și cea extrinsecă s-au acumulat (Porter și Lawler, 1968; Vroom, 1964), cele mai multe dintre cercetările izvorâte din ipoteza ei originală despre motivația intrinsecă s-au bazat pe presupunerea că prezența constrângerilor extrinsece reduce interesul intrinsec față de o activitate și duce la niveluri de creativitate mai scăzute. Folosind o paradigmă luată din cercetarea legată de motivația intrinsecă (Lepper et al., 1973), în aceste cercetări, de obicei, subiecții au fost puși să îndeplinească o
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
mai scăzute. Folosind o paradigmă luată din cercetarea legată de motivația intrinsecă (Lepper et al., 1973), în aceste cercetări, de obicei, subiecții au fost puși să îndeplinească o sarcină creativă interesantă fie în prezența, fie în absența unei anumite constrângeri extrinsece sau a unui anumit factor de motivație extrinsec. Mai multe studii din această linie, precum și unele bazate pe alte paradigme au arătat efectele nocive pe care le au asupra creativității factorii de motivație și constrângerile extrinsece. Unul dintre primele studii
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
legată de motivația intrinsecă (Lepper et al., 1973), în aceste cercetări, de obicei, subiecții au fost puși să îndeplinească o sarcină creativă interesantă fie în prezența, fie în absența unei anumite constrângeri extrinsece sau a unui anumit factor de motivație extrinsec. Mai multe studii din această linie, precum și unele bazate pe alte paradigme au arătat efectele nocive pe care le au asupra creativității factorii de motivație și constrângerile extrinsece. Unul dintre primele studii de acest fel a încercat să stabilească dacă
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
absența unei anumite constrângeri extrinsece sau a unui anumit factor de motivație extrinsec. Mai multe studii din această linie, precum și unele bazate pe alte paradigme au arătat efectele nocive pe care le au asupra creativității factorii de motivație și constrângerile extrinsece. Unul dintre primele studii de acest fel a încercat să stabilească dacă este sau nu afectată creativitatea atunci când creatorul se așteaptă ca rezultatul să-i fie evaluat. Amabile (1979) le-a cerut unor studente să facă niște colaje de hârtie
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]