787 matches
-
și simplu ceea ce a materializat ideea economică s-a dovedit ceva ce nu se originează în Rațiune, nu este consecința gândirii raționale, ci a celei emoționale, și anume în componența ei irațională, care a dus la recursivitatea comportamentelor de tipul exuberanței iraționale. Spațiul raționalității economice Dacă Economia are o problemă de consistență, aceasta ține efectiv de modul în care ea explică realitatea. Cum am văzut, acest mod este unul extrem de limitat, la ceea ce noi am reprezentat sub forma suprafeței comune de
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
Mcdonaldizarea societății, p. 112). Iar descrierea este valabilă pentru orice școală din lumea largă. În acest context, chiar și posibilele modalități de motivare a elevilor au fost standardizate, reacția acestora îmbrăcând de obicei două forme: apatie în sala de clasă, exuberanță în mediul virtual (sau în afara orarului școlar; poate de aceea au înflorit peste noapte atâtea centre de educație nonformală, care se oferă ca alternative la formalizarea excesivă a școlii). Goana după stimuli a elevilor a creat o industrie de nișă
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
să-și explice inactivitatea literară, Creangă devine acid: „Pesemne dumneavoastră nu mă credeți că sunt bolnav și aproape, dacă nu de tot idiot” (3, p. 73). E tot mai puternic stăpânit de o accentuată instabilitate emoțională. Trece cu rapiditate de la exuberanță la depresie, de la apatie la impulsivitate, irascibilitate ori anxietate. Repetă cura de la Slănic și-i cere fiului, pe atunci student la Viena, să se intereseze de boala sa la medicii austrieci. Se pare, totuși, că restricțiile medicale nu erau luate
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
ritm interior, consolidat într-un fel de tainic simțământ al destinului, un apetit primar de forme, o efervescență a închipuirii dătăroare de sens, adică un mănunchi de inițiative de o putere spărgătoare de stavili ca a semințelor și de o exuberanță năvalnică, precum a larvelor sau a vieții embrionare. Toate aceste atitudini, orizonturi, accente, inițiative răzbat în pofida presiunii ce-o exercită conștiința asupra lor, ca de sub humă, în lumina de deasupra (Blaga, 1969, p. 32). Buchetul de caracteristici ale acestui inconștient
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
atmosfera acestora reflectându-se adeseori în operele lor. Perioada cea mai frumoasă a vieții scriitorului italian este cea petrecută, de la vârsta de paisprezece ani până la douăzeci și opt, în regatul Napolelui, un fel de locus amoenus, îmbibat de o eleganță aristocratică, veselie, exuberanță, dar și un vădit interes pentru cultură. Orașul acesta a fost primul imbold, dar și prima sursă de inspirație pentru scriitorul italian. Aici a putut cunoaște operele anticilor latini, studiind în grandioasa bibliotecă a regelui Robert de Anjou. L-a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
personaje din această tipologie, are circumstanțe atenuante, este motivată și chiar poate fi compătimită pentru prizonieratul domestic alături de un insipid gelos precum Ianuarie. Numele personajelor nu sunt doar simbolice, ci și antitetice. Mai este tinerețea în floare, prospețimea, plenitudinea, gingășia, exuberanța, frumusețea, căldura, viața, voioșia, dinamismul, luna mai fiind o lună a dragostei și a voluptății 895, pe când Ianuarie ni se prezintă secătuit de seve, de vitalitate, de inteligență, simbolizează răceala, frigul, înghețul simțurilor, atitudinea statică, ramolirea, drumul spre moarte. Lunile
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
confuzie, consistență logică internă. Lipsa de efort. Este valoarea care se referă la ușurința de realizare și satisfacția deplină a acțiunilor, "perfecțiunea și frumusețea funcționării sistemului", armonizarea întregului și absența tensiunilor, eliminarea dificultăților. Jocul. Este valoarea-necesitate ce presupune umorul, veselia, exuberanța, viziunea optimist-deschisă, respectarea regulilor evoluției dezvoltării și perfecționării. Autoîmplinirea. Aceasta semnifică maturitate, autonomie, autodeterminare sau viața după propria lege, măsură interioară, identitate de sine, transcederea condiționării exterioare și a celei din trecut, capacitatea de autodeterminare, de autodezvoltare, de autoperfecționare, libertate
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
hiperdinamic. Hipnagogice: manifestări care se produc în câmpul conștiinței, în momentul adormirii. Hipnapompice: manifestări care se produc în câmpul conștiinței, în momentul trezirii. Hipoestezia: diminuarea sensibilității generale, în special a celei tactile. Hipomanie: stare de excitație psihomotorie atenuată, dispoziție expansivă, exuberanță în comportament, activitate dispersată, amintind de formele minore de excitație maniacală. Hipostenia: scăderea marcată a stării de tensiune psihică. Opusul hipersteniei. Homosexualitate: perversiune sexuală caracterizată prin atracția pentru persoanele de același sex. Forma masculină este pederastia, iar forma feminină este
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
mult, o altă latură a spiritului său este secreta simpatie, complicitatea afectivă față de tipurile și moravurile pe care le conturează. Eroii din comedii, toți pierde vară de bodegă, toți cetățeni pasionați de politică, gazetari și funcționari, sunt înfățișați cu o exuberanță care înlătură bănuiala de antipatie. Despre sociabilitatea deosebită a lui Caragiale vorbește și Vlahuță, care, deși a fost nu numai o dată victima cruzimii scriitorului, i-a rămas credincios, cum el însuși mărturisea: „Foarte comunicativ. Poate cel mai comunicativ dintre oamenii
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
ca un concept esențial în înțelegerea psihologiei umane. După mine, este semnul uman, semnul necesar pentru a specifica imaginația umană. În ochii mei, umanitatea care imaginează este un dincolo în raport cu natura naturans. Grefa poate da cu adevărat imaginației materiale întreaga exuberanță a formelor. Grefa poate transmite imaginației formale bogăția și densitatea materiilor. Ea îl obligă pe sălbatic să înflorească și-i dăruiește florii materia. În afara oricărei metafore, este nevoie de unirea unei activități visătoare cu o activitate ideatică pentru a produce
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
gregară își află maxima înflorire pe un sol de maximă mizerie, e contextul în care convulsiile sociale, revoluțiile își află deplina justificare. Este cadrul care asigură desfășurarea exuberantă a politicii găunoase: "Realizările tehnice au fost totdeauna un minimum hotărît de exuberanțele continue ale zburdălniciei politice. Civilizația - cum se numesc în total valorile tehnice - s-a produs pe apucate, s-a strecurat cum a putut prin vălmășagul beției politice". Johann Gottlieb Fichte spunea în secolul al XVIII-lea: "Statul și toate instituțiile
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Sylviei Plath e, În Întregimea sa, istoria „unui caz de epuizare”. Nerăbdătoare, tânăra poetă arde etapele unei existențe prea previzibile, prea plină de convenții. Ezitările Între diverșii iubiți (mai mult sau mai puțin Întâmplători), uimitorul refuz de a se conține, exuberanța violentă și agresivitatea aparent nevinovată conțin, toate, germenii unei instabilități care se va dovedi tragică. Sinuciderea e, la Sylvia Plath, consecința normală a unui stil a-normal de viață. The Bell Jar, romanul ei postum, e, de fapt, documentul fictiv
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
alți titani ai artei românești (muzică, sculptură), înscriindu-și valoarea lor la nivel universal. Continuator al liricii originale, mult mai aproape de etapa actuală, este Nichita Stănescu, creatorul unui limbaj nou poetic, mai abstract, care a contribuit la îmbogățirea limbajului, reprezentând exuberanța juvenilă și fiind același iubitor de patrie și popor. „Noi suntem semințe și pământul e al nostru, știm cel mai bine locul și patima și rostul, știm cel mai bine legea și mersul înainte, suntem după nevoie și lacrimă și
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
sau fără ifos sunt expuși plictisului, pe care încearcă să-l alunge mai cu o bere, mai cu o cleveteală. Din când în când își schimbă domiciliul (De închiriat). Cam zevzeci, ei nu sunt lipsiți de șiretenie și, cu o exuberanță aiurită, pun la cale farse, păcăleli (C.F.R., 1 aprilie), care provoacă situații de un comic inept sau de-a dreptul lugubru. Dacă zeflemeaua e un agrement în vacuitatea existenței lor amorale, iar calomnia, o descărcare a umorilor rele, obiceiul de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
nr. 386/ 7-13 iulie 2011. Chirițescu, Dorel Dumitru, Fețele monedei. O dezbatere despre universalitatea banului, Editura Institutul European, Iași, 2015. Chirițescu, Dorel Dumitru, "Foamea ca destin colectiv", în Revista Dilema Veche, nr. 539/12-18 iunie, 2014. Chirițescu, Dorel Dumitru, "Nebuneasca exuberanță", în Revista Dilema Veche, nr. 531/17-23 aprilie, 2014. Chirițescu, Dorel Dumitru, "O altă lume", în Revista Dilema Veche, nr. 558/ 23-29 octombrie, 2014. Chirițescu, Dorel Dumitru, Oligarhizarea universităților, Revista Dilema Veche, nr. 544/17-23 iulie 2014. Chirițescu, Dorel Dumitru
[Corola-publishinghouse/Science/84935_a_85720]
-
regăsindu-se în colecția lui Anton Pann Versuri sau Cântece de stea ce să cântă la nașterea Domnului nostru Isus Hristos. Imnuri înălțate demiurgului, creației și existenței, psalmii îi dezvăluie tălmăcitorului bogăția de nuanțe a registrului lor liric: de la elanul și exuberanța naivă a invocației din zori („Scoală-te, psăltire și dulceață”), de la ruga necontrariată, de o vibrație aproape modernă („Cu a ta putere, / Grije când am multă, / Tu, Doamne, mi-ascultă / Ruga din tăcere”) la strigătul, frânt, al celui „încungiurat de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
din zori și pînă-n vise din imagini, gînduri, valori care nu sunt ale tale? Cum să scrii cînd ceea ce ești vegetează în afara elanurilor ce-ți determină viața? Cum să scrii cînd ești dominat? (Patrick Chamoiseau, 1997) De cealaltă parte, avem exuberanța unui teren fertil, matrice generatoare, carne flexibilă și maleabilă, promisă tuturor, asumînd sacrilegii și torsiuni în numele libertății de gîndire și expresie. Nimic mai rafinat și în același timp nimic mai greu accesibil decît franceza clasică, în schimb, nimic mai bogat
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Și mai iuți în zborul lor. Era astfel de gentilă, Și d-agilă, Că-ți părea cel mai frumos Elf fantastic de balade Ce-abia rade Iarba-n jocu-i grațios. Ceea ce încîntă urechea în Vara la țară este exactitatea acordurilor, exuberanța strofelor: Locuința mea de vară E la țară: Acolo eu voi să mor Ca un fluture pe floare Beat de soare, De parfum și de amor... Spicul blond cu paie de-aur, Scump tezaur Pentru mari și pentru mici, Undulează
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
este rodul grupării omonime, și nu invers. Rădăcinile trebuie căutate în Unirea, din 1918, a Bucovinei cu patria-mamă. Generația tânără crescută, începând din acel moment, la „altă școală decât cea germană” (Mircea Streinul), ajunge la începutul anilor ’30, în plină exuberanță și avânt tineresc, la o fervoare a căutării propriei identități. Adunându-se la Arboroasa în 1932, pentru a sărbători Unirea din 1918, devenită „icoană” scumpă a spiritualității bucovinene, tinerimea literară, ce își căuta deja de câțiva ani buni făgașul, nemulțumită
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287500_a_288829]
-
scop declarat, Baudrillard își recunoaște din nou pasiunea de a transforma experiențele și imaginile în semne, oferind o semiologie a Americii așa cum a perceput-o, sub forma unei pelicule fără adâncime și de cele mai multe ori fără profunzime. În acest sens, exuberanța ironică pe alocuri din America a fost percepută "ca un omagiu aproape whitmanian adus grandorii "banalității" americane"487, dar deși accentuează majoritatea clișeelor care circulă în legătură cu acest subiect, intervenția lui Baudrillard nu are nimic de-a face cu descrierea obiectivă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
am urmărit să aibă un efect dramatic. După ce am terminat, chiar și directorul general al companiei rămăsese impresionat. M-am lansat apoi Într-o prezentare plină de energie a noii noastre campanii publicitare. „În următoarele 12 luni”, spuneam plin de exuberanță, „vom cheltui aproape 250.000 de dolari pentru a face reclamă companiei”. Le-am spus cât de important era, pentru a preveni o criză de legitimitate, să fim siguri că ne ținem de cuvânt. „Va fi nevoie”, am Încheiat, „de
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
deprinderile mele de șofer de curse. Atunci când mă Îndrept spre o curbă, Îmi place la nebunie să trec Într-o treaptă inferioară de viteză și să testez capacitățile de viraj ale vehiculului la maximum. În timpul unor astfel de episoade de exuberanță la volan, soția mea se plânge mereu că o zdruncin. „Eu zic că n-a fost chiar atât de rău”, Îi spun. „Păi”, răspunde ea de fiecare dată, „ai avantajul că te ții de volan și că știi dinainte ce
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
vultur cailor În spumegare Ce se-ntrec pe cîmpul luciu, scoțînd aburi lungi pe nare. O! tu, gerule năpraznic, vin, Îndeamnă calul meu Să mă poarte ca săgeata unde el știe, și eu!” Nota dominantă a acestui spațiu deschis este exuberanța. În locul vuietului Înfricoșător al crivățului se aude acum clinchetul clopoțeilor. Natura e din nou primitoare, spiritul se vindecă de melancolii: „Caii scutură prin aer sunătoarele lor salbe Răpind sania ușoară care lasă urme albe. Surugiul chiuiește; caii zboară ca doi
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
protocol) al iubirii din care am citat pînă acum cîteva paragrafe. Nu trece, de pildă, neobservat faptul că bărbatul se plînge tot timpul și că virtutea lui cea mai aleasă e să rabde În chinuri. Nu cunoaște decît foarte rar exuberanța, bucuria simțurilor. O singură formă de exuberanță Îi este accesibilă: aceea a durerii. Pentru ca toate acestea să fie posibile, trebuie ca femeia să fie puțin Îndărătnică și crudă, dar cu Înțelepciune (duh) și grație (nuri). Afectînd pasiunea lui Tristan, stihuitorul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pînă acum cîteva paragrafe. Nu trece, de pildă, neobservat faptul că bărbatul se plînge tot timpul și că virtutea lui cea mai aleasă e să rabde În chinuri. Nu cunoaște decît foarte rar exuberanța, bucuria simțurilor. O singură formă de exuberanță Îi este accesibilă: aceea a durerii. Pentru ca toate acestea să fie posibile, trebuie ca femeia să fie puțin Îndărătnică și crudă, dar cu Înțelepciune (duh) și grație (nuri). Afectînd pasiunea lui Tristan, stihuitorul nu are În realitate gustul morții, perspectiva
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]