5,918 matches
-
fâlfâie copertinele. Câțiva trecători au rămas fără pălării. Demiurgul uitase geamurile apartamentului deschise, iar acestea se zbăteau ca niște aripi din sticlă. Curentul a zburlit foile de hârtie lăsate În spatele ferestrei, Împrăștiindu-le ca pe vrăbii, iar una, după ce a ezitat puțin, asemenea unui parașutist Înaintea saltului, și-a luat zborul În stradă. Am rupt-o la fugă pe culoar și am coborât scările mai rapid ca un amant profesionist surprins În exercițiul funcțiunii. Dacă tot mă deconspirasem ca ultimul amator
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
depus pe bord. Politica firmei. — E o bucată de hârtie, meștere, nu un evadat. — Ehe, habar n-aveți ce surprize poa’ s-ascundă o foaie de hârtie, a spus el, În timp ce bușea ușurel cu bara din față un mocăit care ezita să se dea la o parte. Ascultați aici. Într-o zi, un fost cunoscut al meu găsește un plic În cutia poștală. Înăuntru, un mesaj cu litere decupate din ziar Îl anunță că nevastă-sa fusese răpită, dar că, În schimbul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
la casa de sănătate. Și iată-mă, câștigând abia cât să cumpăr două sticle de vodcă pe zi... — Bietul de tine, m-a căinat Vera, așezându-mi domol palma pe ficat. — ...căci ticălosul, deși am arsuri la stomac, n-a ezitat o secundă să mă transforme Într-un alcoolic. N-a contat că aveam platfus, sciatică și suflu sistolic, la fiecare pagină Îmi scotea În față o namilă pe care trebuia s-o plesnesc, ori mă silea să stau ore Întregi
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Kolakowski, Alexandr Soljenițîn, cînd va constata oripilanta-i degradare în forma practicilor staliniste. în ultimele decenii de viață, Sîrbu s-a manifestat ca un adversar virulent, plin de vervă sarcastică, al "epocii de aur", stigmatizate de cultul delirant al cîrmaciului, neezitînd a scrie astfel: Sfîrșitul de lume se confundă cu viitorul de aur, în fața vechiului apocalips puteam să mă îngrozesc, în fața noului apocalips nu am dreptul decît la aplauze și entuziasm neobosit". Sau: " La noi, știm de mult că le roi
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9162_a_10487]
-
de "ceaiurile" dansante ale tinerilor șaizeciști, de idilele romanțioase înfiripate precoce, pe băncile școlii sau în vecinătățile locuințelor de la bloc, și cărora nici un politruc și nici vreo altă opreliște de ordin ideologic nu le putea sta în cale, și nu ezită să treacă în revistă, cu o sinceritate totală și cu un real șarm evocator, propriile peripeții sentimentale, nu puține la număr, astfel că deliciul lecturii, cel puțin sub acest aspect, este asigurat. Cât despre tinerii intelectuali de atunci, aceștia se
Portret al artistului în tinerețe și la maturitate by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/9168_a_10493]
-
este chiar Deborah (Elisabeth McGovern), devenită o femeie de o frumusețe răpitoare cu acel ceva enigmatic care nu poate fi prins decît în paradisurile artificiale. Este timpul ca Noodles să facă alegerea vieții lui și să urmeze dragostea, însă el ezită, prietenii îi propun o lovitură, iar Max (James Woods) îl cheamă, vocea prieteniei are propriul ei glas de sirenă. Și încă o dată, Noodles se depărtează de fericire care stă ca un miraj în fața lui, la o întindere de braț. Această
America, odată ca niciodată... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9191_a_10516]
-
pe mr. Sîrghe că acțiunea unității pe care o comanda față de posturile de poliție a fost anulată prin ordinile telefonice ale comandantului comenduirii garnizoanei Huși în persoana subsemnatului. S-a conformat numai că la postul de poliție din Lunca Banului ezitau să execute dispozițiile pe care le dădusem. M-am dus personal în Lunca Banului și am adunat sătenii în număr mare, m-am prezentat cine sunt, le-am explicat că poliția este sub ordinea armatei și cine lovește în poliție
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) ing. Nicu ȘAPCĂ () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93204]
-
în cea shakespeariană (Hamlet este altul dintre clin d'oeil-urile preferate ale autoarei), viața este o luptă în care trădările și crimele cele mai abominabile sunt la ordinea zilei. Dincolo de măștile diafane, personajele Irinei Egli sunt niște carnasiere care nu ezită să se sfârtece unele pe altele. Misterioasa Anda uzurpă locul mamei și al amantei din patul tatălui și, în final, ca o văduvă neagră, nu ezită să-l ucidă pe acesta, la propriu, la fel ca pe un alt fost
Sub povara anticilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9207_a_10532]
-
la ordinea zilei. Dincolo de măștile diafane, personajele Irinei Egli sunt niște carnasiere care nu ezită să se sfârtece unele pe altele. Misterioasa Anda uzurpă locul mamei și al amantei din patul tatălui și, în final, ca o văduvă neagră, nu ezită să-l ucidă pe acesta, la propriu, la fel ca pe un alt fost amant (Iuga) după o repriză de amor. Pământul infiltrat de apa sărată a mării roade, de mii de ani, sufletul oamenilor, vegetația și clădirile. Aceeași patină
Sub povara anticilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9207_a_10532]
-
cu o peliculă impermeabilă, cam În același fel În care foile de celofan acoperă borcanele cu zacuscă, bine Întinse și legate apoi strîns cu o sfoară. Chiar și analizele ADN confirmau același lucru. Asupra compoziției propriu-zise a peliculei, doctorul Încă ezita să se pronunțe. Se limită doar să spună: — Nu am primit rezultatele complete ale investigațiilor. Căpitanul Jegg era de părere că lucrurile complicate pot fi Înțelese cu ajutorul celor simple - și viceversa. Fiindcă există Întotdeauna un „și viceversa“. De aceea lansă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
justifică Vic. — Marychka mi-a spus că extratereștrii au mîncat capul unui soldat, dezvălui Kiki. Totul e o minciună. Să nu-i crezi, toți sunt niște mincinoși. Nu există extratereștri, deoarece, dacă ar exista..., atunci... n-ar mai exista Dumnezeu! Ezitase, făcuse două pauze lungi, asemănătoare celor din emisiunile „Întîlnire cu Fericirea“, dar În cele din urmă găsise o ieșire cît se poate de onorabilă din Încurcătura pe care singură și-o provocase. După aceea, oftă. — Interesant, comentă Vic, nici colonelul
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
dumitale ne interesează, completă Feder cu aerul că l-ar contrazice pe Nut. Noi Înșine avem anumite preocupări În acest domeniu. În loc de orice comentariu, doctorul rîse puțin, cu modestie. Ar mai fi cerut o votcă de la bar, a cincea, Însă ezită, temîndu-se că o astfel de exagerare le-ar fi făcut o proastă impresie celor doi, care pînă atunci nu băuseră decît juice. — Pasiunea mea pentru fenomenele paranormale e mai veche, dar am ținut-o secretă pînă acum, mărturisi. Poate că
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
foarte puțin, să ia fusta din mîinile lui, apoi trase la loc cortina, cu un gest nervos. Această a doua fustă avea Însă un fermoar prea scurt sau care nu se Închidea perfect. Marlon ar fi trebuit să o ajute. Ezită Îndelung Înainte de a-l chema Înăuntru. — Vino puțin, zise. În definitiv, asta era Îndatorirea lui, nu? Să ajute clienții. Îi arătă ce trebuia să facă, un lucru la urma urmei simplu, dar mîinile tînărului se mișcau nefiresc, aveau un ușor
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Îl privea fără nici o reacție, ca hipnotizată. Dezordinea provocată de nefericitul episod risca să pună În pericol reușita Întregii acțiuni, Încît Joanna-Jeni hotărî să intervină, pînă cînd nu era prea tîrziu. Ea se apropie fără grabă, dar și fără să ezite, oprindu-se la cîțiva metri de nebun. Văzînd-o, acesta tăcu brusc și rămase cîteva momente În cumpănă, ca și cum ar fi trebuit să facă față unui atac dintr-o direcție neașteptată. Asculta ceva; Își aplecă Într-o parte capul, pentru ca sunetul
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
obiecte de folosință personală, și abia la urmă, cînd bagajele erau aproape gata, Christina descoperi existența unei probleme destul de complicate: Kiki. — Dar cu ce vom pleca? Întrebă. — Luăm un taxi și după aceea mai vedem noi, hotărî Pablo fără să ezite. Totuși, cîteva măsuri de minimă precauție se impuneau. Christina aduse dintr-un șifonier uniforma de camuflaj a lui Vic și, după ce Îi scoase tresele de ofițer, i-o dădu lui Pablo să se Îmbrace, iar ea Însăși Își puse un
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Pablo hotărî să vorbească din nou, fiindcă intenționa să spună un lucru important. Pregătise de fapt un mic șiretlic. — De ce mă privești? Îl Întrebă Michel. — Aș vrea să-ți dezvălui un secret... - lăsă anume o pauză de efect, prefăcîndu-se că ezită. Nu știu dacă pot avea deplină Încredere În dumneata. Mai Întîi mi-ai spus că l admiri pe Ceaușescu, iar după aceea, că l-ai răsturnat de la putere. Spui că urăști America, totuși lucrezi pentru americani. Și uite că nici
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
mă mai doare capul!... Începuse deja să delireze. Urmă o criză de epilepsie. Sau ceva care semăna destul de bine cu o criză de epilepsie. În orice caz, ceva ce un medic cu experiență ar fi diagnosticat ca atare, fără să ezite - și ar fi greșit, lucru de care maiorul Smith Își dădu seama după ce găsi cele două jumătăți ale fotografiei, rătăcite printre alte hîrtii, În sacoșa de plastic cu care venise Pablo. Abia după ce reconstitui fotografia, Înțelese mesajul pe care Pablo
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
pînă să clarifice motivul pentru care Pablo i se adresase cu apelativul „tovarășe Maurer“ - era modul lui de a-și exprima Încrederea. La rîndul său, din dorința de a-i confirma Încrederea acordată, i se adresă cu „tovarășe“. — Dar, tovarășe... - ezită o clipă, Încă neștiindu-i noul nume. — Poți să-mi spui tovarășe secretar general, sau tovarășe Ceaușescu, Îl ajută Pablo, observîndu-i Încurcătura. Depinde cum Îți place. — Tovarășe secretar general, nu Înțeleg pentru ce mi-ai adus această fotografie. Habar nu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Mai luăm o votcă? Întrebă Împăciuitor Pablo. Nu merita să-mi pun mintea cu ei, mai ales că erau băuți. Totuși l-am Întrebat pe Bazil, pe un ton cît se poate de calm: — De ce spui că sunt laș, Bazil? Ezită, părînd că nu-și mai amintește bine ce a spus. Fiindcă te cari, deși știi că n-am unde să dorm. Iar la Moinești n-am cu ce ajunge, la ora asta. Îl privii cu un pic de milă. Eram
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
oameni nici nu vor ști că Sfîrșitul Lumii a avut loc. — Asta nu prea Înțeleg, mărturisi ea strivind mucul țigării În scrumieră. — Dacă avem În vedere că lumea nu e decît aparență, sau, cum spune David Bohm, o hologramă... - am ezitat o clipă, simțind cum gîndurile Îmi alunecau În altă parte - tocmai aparența va dispărea. Totul va fi Altceva, sau dacă preferăm să spunem așa, altă hologramă, despre care acum nu știm nimic. — Mda. Să-mi spuneți cînd apare cartea, am
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
trandafiri sculptați, icoane cu foiță de aur, jilțuri englezești cu piele de vițel, draperii din catifea roșu de cadmiu, arme de vânătoare Învelite cu plăci de argint, covoare scumpe, sobe de Meissen alb ca laptele, statui de bronz... Bătrânul a ezitat puțin și a spus ,,nu,,. Un nu Înlăcrimat dar ferm. Îți amintești și acum de gestul lui repezit când ți-a dat Înapoi mica sculptură din lemn ce-o Înfățișa pe Pomona, zeița fertilității. Ghetele vechi, În care picioarele păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
am înclinat cam stângaci, gata să mă retrag și atunci Honor Klein zise: — Ieri m-ați întrebat ce cred despre isprava fratelui meu. Pot să vă întreb, dumneavoastră ce credeți despre asta? Întrebarea m-a luat prin surprindere și am ezitat înainte de a răspunde. Mi-am dat imediat seama că trebuie să fiu foarte atent la ce spun. Credeți că fac un lucru bun? adăugă ea. — Din punct de vedere moral? — Nu, nu din punct de vedere moral, răspunse ea aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mai aproape de mine printr-un schimb preliminar de jurăminte de credință. Am aruncat pe jos felicitările de Crăciun și am dus-o pe Georgie lângă polița căminului. — Vreau să pui mâna pe tot. Vreau să atingi toate aceste obiecte. Ea ezită. — Ar fi un sacrilegiu. Cred că aș avea de suferit din cauza asta! — Nu, am spus. Ar fi un sacrilegiu benefic. Tu mă aduci cu picioarele pe pământ. Totdeauna ai făcut asta pentru mine. I-am luat mâna și i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
și mi-am amintit că Palmer avea o sticlă într-un dulap din sufragerie. Lăsând luminile aprinse, am traversat holul. Ușa de la sufragerie era închisă. Am deschis-o și am intrat. Nu era întuneric în sufragerie și mâna mea a ezitat în drum spre întrerupător. În sfeșnicele de argint așezate pe masa lungă ardeau lumânări, transformând camera într-o peșteră de lumină caldă, palidă, la care ochii mei s-au adaptat imediat. Am rămas nemișcat, puțin surprins, și am închis ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
-mă de ușa lui Georgie, am descifrat-o ca provenind din faptul că o visasem pe Honor noaptea trecută. Dar visul nu mi-l puteam reaminti. Georgie nu era singură. Când am ajuns lângă ușă am auzit voci și am ezitat înainte de a bate. Scările și palierul aveau o înfățișare mai nouă căci se refăcea vopsitoria și, stând pe loc, am privit o grămadă de gunoi rămasă de la vopsitori și am încercat să-mi curăț cu un plic vopseaua care mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]