824 matches
-
de gardă la poligonul de tragere pentru a sesiza momentul adunării noastre. Deși absolvent, i se acordase o dispensă, la dorința lui fierbinte. Bucuria noastră a alungat teama celorlalți de a fi deconspirați autorităților statului. Steagul patriei, înfipt în mijlocul careului, fâlfâia în adierea aspră a lui decembrie. Gică Tase avea un timbru frumos, puțin tremurat din cauza frigului și, poate, a emoției. Era un tânăr student delicat, subțirel, cu ochi blânzi și înfățișare plăcută. Prin cândoarea sa, completată cu seriozitate desăvârșită, cu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
de elevi între 12 și 18 ani, din toate părțile țării. Slăbiți, timorați, unii bolnavi, dar cu ochi de lumină dulce, ca niște îngeri blânzi în fața cărora îți venea să cazi în genunchi și să le săruți aripile nevăzute, care fâlfâiau neputincioase pentru zborul spre înaltul din care coborâseră. Simțeam că pentru ei mă adusese Dumnezeu aici. De la Cluj și Beiuș era grupul cel mai numeros, de peste 40-50 elevi: Daniel Roman, Alexandru Pantea, Ion Măduță, Gheorghe Banciu, Ion Crișan, Septimiu Râmboiu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
pe cerul de un azuriu compact, radios, spălat de orice nor. Luceafărul se ivise uriaș și scânteietor deasupra mării, în apropierea unei bucăți de lună anemică și fadă; începeau să clipească și punctulețele palide ale altor stele. Câțiva lilieci mari fâlfâiau în jurul stâncilor. Când am trecut pe lângă cazanul lui Minn, am auzit marea clocotind. M-am apropiat de casă pe digul rutier, ținând sticla într-o mână. Firește, în casă era întuneric, dar contururile i se profilau țepene în strălucirea înserării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
care cred că-l merit. Am căutat și am găsit dovada capitală. Am hotărât ce trebuie să fac și cum să fac. I-am vorbit elocvent, definitiv, deși cuvintele mele încă nu au ajuns la ea. S-ar zice că fâlfâie încă prin văzduh, croindu-și drum spre inima ei. Sunt oare speriat, ăsta să fie motivul real pentru care tergiversez. E posibil să întâmpin dificultăți la predarea scrisorii, iar rezultatele oricărui pas greșit ar putea fi dezastruoase, dar nu acest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
în mașină! L-am înșfăcat de pulpana hainei. S-a smuncit furios și s-a aplecat să adune muniții. O piatră mi-a lovit dureros mâna, și m-am întors grăbit în mașină. — Rosina! Rosina! Titus era cel care striga, fâlfâindu-și brațele. Părea un strigăt de război. Gesticula și dansa. L-am tras și pe el înăuntru. James l-a târât pe Perry. Într-o clipă eram din nou cu toții în mașină și Peregrine a apăsat cu violență pe accelerator
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
fiziologică: a râde, a plânge, a suspina, a boli, a respira, a dormi, a tuși, a strănuta etc. • verbe de devenire: a deveni, a adormi, a se ticăloși, a roși etc. • verbe de acțiune - de natură onomatopeică: a măcăi, a fâlfâi, a gâgâi, a mieuna etc. Planul semantic al verbelor obiective este orientat de către subiect spre exterior, reprezentând doar o depășire a sferei subiectului sau implicând un obiect exterior. Se cuprind în această categorie: • verbe de acțiune: a citi, a merge
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Palpitațiile reprezintă perceperea de către pacient a bătăilor cardiace datorită modificării forței și/sau frecvenței lor. Palpitațiile pot fi resimțite de pacient ca bătăi izolate, ca o întrerupere sau lovitură în piept sau în gât (extrasistole) sau ca un fluturat sau fâlfâit în piept (în tulburările de ritm cu fecvență mare), și se pot însoți de paloare, transpirații, dispnee și chiar dureri precordiale. Palpitațiile pot apare și la indivizi normali după eforturi fizice mari, emoții, consum de cafea, alcool, tutun, mese abundente
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
al României. În Moldova, acolo unde se aștepta poate ca domnul detronat să aibă măcar câțiva adepți care să se manifeste solidar cu el în mod public, se constata același "entuziasm". La Iași, în dimineața zilei de 11 februarie steagurile fâlfâiau, muzica răsuna la fel ca și în celelalte orașe; aici evenimentul fiind sărbătorit prin trei nopți de iluminație 315. Dacă opțiunea celor care preluaseră puterea pentru nominalizarea lui Filip de Flandra și votul exprimat de Parlament pe 11 februarie reflectau
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
Filip de Flandra ca domn al României puteau fi văzute chiar a doua zi după părăsirea tronului de către "domnul Unirii", în mai multe orașe ale țării din rândul cărora Iașul nu lipsea. Aici, în dimineața zilei de 11 februarie, steagurile fâlfâiau, muzica răsuna, evenimentul fiind sărbătorit prin trei nopți de iluminat 456. Rațiunea unor asemenea acțiuni nu era greu de intuit, numai că dificultățile financiare 457 prin care trecea orașul făcea greu de crezut faptul că ele erau expresia unei adevărate
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
mine să-mi pierd timpul? Și a dispărut. Aveam cancer. Eram convins că-l șocase întrebarea referitoare la efectele negative ale radioterapiei asupra sexualității și că-i provocasem un sentiment de dispreț. Anticipez. Peste vreo două luni, când aripa morții fâlfâia din când în când pe deasupra mea, într-una din nopțile noastre de „cenaclu“, doctorul L.B., aflat într-o dispoziție melancolică pe care nu i-o mai observasem până atunci, după ce m-a privit îndelung, stopând o mică dizertație despre Proust
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
și acum cresc de spaimă... Vin spre mine cu gurile ...scoase din teacă. Mă mănâncă!”. În tabloul al IV-lea, Iona se află În gura ultimului „pește spintecat”. La inceput i se vede numai „barba lui lungă și ascuțită... care fâlfâie afară”. Eroul respiră alt aer, „aer de-al nostru - dens”, nu mai vede marea, ci nisipul ca pe „nasturii valurilor”, dar nu este fericit, pentru că „fericirea nu vine niciodată atunci când trebuie”. Singur În pustietatea imensă, dar dornic de comunicare și
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
de tumult, Ca cerurile, sus, când tună-n slavă... Și crește larma surdă tot mai mult, De parcă sparge urletul tavanul : Cutremur lung iscat dintr-un oftat... Amintindu-și peisajul satului natal, Voiculescu scrie în «Amurgul» : Abia pe munți atuncea mai fâlfâie lumina, Ca pasărea rănită zburând din stâncă-n stâncă... Pe urma ei, din hăuri urcând năvalnic clina Cu-o falcă-n cer s-o prindă, aleargă Noaptea încă... Ca în Amurg pe lac, peisajul să rămână tot familiar și odihnitor
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
bun - 188 asta după părerea lor). (Este anul redactării unei lucrări despre Eminescu și al preocupărilor mărturisite pentru „concepția lui Maiorescu” nota ed.) 15-II-957. Dragă Ioane, [...] Ne-am întâlnit când am fost acasă; am discutat;aveam iluzia că în preajma noastră fâlfâie aripile aceleiași prietenii care ne-a legat odată... Am simțit aceeași dulce mireasmă răspândită altădată de lungile noastre spovedanii. Spunându-mi că o să-mi scrii am așteptat un răvaș de la tine. Dar zilele au trecut și trec mereu cu aceeași
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
bun - 188 asta după părerea lor). (Este anul redactării unei lucrări despre Eminescu și al preocupărilor mărturisite pentru „concepția lui Maiorescu” nota ed.) 15-II-957. Dragă Ioane, [...] Ne-am întâlnit când am fost acasă; am discutat;aveam iluzia că în preajma noastră fâlfâie aripile aceleiași prietenii care ne-a legat odată... Am simțit aceeași dulce mireasmă răspândită altădată de lungile noastre spovedanii. Spunându-mi că o să-mi scrii am așteptat un răvaș de la tine. Dar zilele au trecut și trec mereu cu aceeași
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
gâște majestoase traversează și ele oceanul. Pe vapor se redactează și un mic jurnal. Aflu din el că Italia a declarat război Abisiniei și că a început debarcarea de trupe. Lumea e în fierbere și teama de război începe să fâlfâie deasupra noastră. Pe de altă parte, Germania vrea să calce totul, face înarmări febrile și vrea să înceapă cu Rhenania. Avem pe vapor și un mic cinematograf, iar Duminica căpitanul face și serviciul religios. Un mic serviciu medical stă la
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
legi care presupun negarea divinității și restructurarea universului. Imaginea debutează cu o gură de grotă, „spărtura ultimului pește spintecat de Iona”. O plajă cu multe lemne și pietre creează impresia începutului de lume. Iona apare ca un schivnic, cu barba fâlfâind (marcă a trecerii timpului): Răzvrătit împotriva timpului universal ce impune o dimensiune tragică perisabilității umane, Iona are forța desprinderii de contingență, pentru a transcende în cosmicitatea ființei, în lăuntrul ascuns al subconștientului, singura soluție a libertății absolute: Superioritatea „trestiei gânditoare
Avatarii conştiinţei-de-sine. De la existenţialismul kierkegaardian la parabola literară. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Dorina Apetrei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1380]
-
îi spuneam chiar „șeful“ - după cum ne învățase el. Locuia în demisolul universității, într-unul din apartamentele personalului de serviciu; era probabil fiul cuiva de acolo. Firav, cu fața suptă și parcă mâncată de vărsat, cu trupul deșirat în hainele ce fâlfâiau pe el, dominându-ne în primul rând prin înălțimea lui, în ochii noștri considerabilă. Nu părea să aibă mai multă minte decât noi. Îl ascultam respectuoși, ca pe un frate mai mare, mândri că-i suntem camarazi. Întrucât ne aflam
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
adâncime cățelul pământului; am intrat și l-am găsit palid și semeț în jilțul tăiat în stâncă. Cu dreapta ținea toiagul de fildeș. Avea mușchi în plete și pe sân; îi ajungea barba la pământ și genele la piept; deasupră-i fâlfâia, gonindu-se în roate, Cu-aripile-ostenite, un alb și-un negru corb... Subt povara acestui semn al zilelor și nopților stătea orb, însă [4] numerele de aur continuau să clipească subt bolta frunții lui, scriind misterios timpurile [s.n.]." (pp. 9-10) Mai
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
crește mușchiul, și mușchi pe a lui sân, Barba-n pământ i-ajunge și genele la piept... Așa fel zi și noapte de veacuri el stă orb, Picioarele lui vechie cu piatra-mpreunate, El numără în gându-i zile nenumărate, Și fâlfâie deasupra-i, gonindu-se în roate, Cu-aripile-ostenite un alb ș-un negru corb. Putem observa că fragmentul sadovenian e un "macro- textem" care preia punct cu punct toate elementele-cheie ale poemului. Rolul acestei reluări e dublu. Pe de o parte
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
Palatu-i e vechi și vrăjit, / S-a scufundat din mari adânci, A stat neclintit și stă neîncetat / Să ferece fugă spre cer. / Pe dinăuntru un tainic brâu / Se-nfășoară pe supușii împărăției, / Iar norii pe peretele de stâncă-n jos, / Fâlfâie că steaguri de izbândă (germ.)] Figurația e mai abstractă decât intuiția simbolică mai naivă că alegoria. A o confundă cu alegoria e o eroare sistematică, din acelea care altădată făceau pe domnul Lovinescu să ia poezia intelectualista că poezie parnasiana
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
parcela cu botoșănenii. Toate activitățile zilei sunt descrise minuțios pentru a accentua, așa cum notează elevul, importanța formalităților din cohortă pentru educația morală și dezvoltarea "sentimentului patriotic". Înflăcărat de patriotism, elevul adaugă: "Drapelul, ce trebue ridicat cât mai sus și să fâlfâie cât mai falnic, trezește în sufletul cercetașilor, mândria națională, mândria de Neam și iubirea de Rege"206. Tânărul pare a fi întruchiparea perfectă a unui viitor oștean în slujba patriei, un exponent al generației profund atașate de stat - generație pe
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
mai sus este o alegorie prin care taurul solar - fiara cum apare în unele legende mioritice - primește întreaga putere pă-mîntească dar și cerească a ,,balaurului” adică a șarpelui cu cap de lup așa cum apare pe steagurile geților și cum se fîlfîia pe toate flamurile oștirii romane, și care făcea mare supărare vedenistului satanist. Dar el ne mai aburește - are vedenii - cu o descriere a fiarei care seamănă cu imaginea caduceului folosit de creștinii arimini cît și cei numiți gnostici adică cunoscători
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
său, Aurel Cioran, rînduri pe care le transcriem aici integral: "1). Trebuie să existe în individ valori ce îl ridică deasupra masei; aceste valori sînt embrionare în mulțimea care numai le presimte. Pentru ea, ele plutesc în aer le simte fîlfîind fără a le sesiza esența. 2) Masa simte viața ca ceva serios nu-i sesizează însă caracterul ei eminamente tragic. Acesta este rolul individului. 3) Viața concepută ca un efort spre fericire este un nonsens din moment ce odată fericirea achiziționată va
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
pe fundalul umbrit al sfârșitului diluvian: "Porumbii mi i-am slobozit/ să-ncerce pajiștea cerului,/ dar sfâșiați de vânturi/ se-ntorc înapoi. Pe vatra corăbiei/ inima mi-o-ngrop subt spuză/ să-și țină jăratecul. Paserea focului/ nu-mi mai fâlfâie peste pereți./ Dăinuie veșnic potopul". Pajiștea cerului și pasărea focului nu își conturează prezența; dar tocmai absența le decupează fulgurant în văzduhul acestei peșteri platoniciene. Dimpotrivă, cele ce apar abia par pe ecranul lumii spălat de ape; ele nu sunt
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
decupează fulgurant în văzduhul acestei peșteri platoniciene. Dimpotrivă, cele ce apar abia par pe ecranul lumii spălat de ape; ele nu sunt decât umbrele iluzorii ale potopului eshatologic. Zborul frânt al porumbilor sfâșiați de vânturi, focul stins care nu mai fâlfâie peste pereți nu arată nimic din ceea ce ar putea fi, ci doar ceea ce nu este, imposibila deschidere a posibilului. Deja neființare, "un fagure sterp" este ultima emblemă a ceea ce a fost, trecut din care sensul nu se mai poate hrăni
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]