3,289 matches
-
Acasa > Redactia > Autori > GUSTURI PLEBEE Autor: Dania Badea Publicat în: Ediția nr. 1928 din 11 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Gusturi plebee... Simt mirosul de mere domnești, De fân proaspăt și păduri de foioase, Chiar de- mi spui dulci povești franțuzești, C- un "J' adore" și cu ii vaporoase, Diafane, albe, cochete, dăruite- n concediu, Niște zile, așa, făcute cadou, de bon ton, Nici nu cred că mai pot
GUSTURI PLEBEE de DANIA BADEA în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370949_a_372278]
-
nu-i văd culoarea Și să o miros nu pot. A-nflorit, iubito, via Printre frunze și cârcei, Numai eu doar cu pustia Între două mici alei ... A-nflorit, iubito, prunul Lângă un grilaj de fier, Numai peste mine-i fânul Necosit până la cer ... Referință Bibliografică: Numai eu - poeților fără flori... Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 867, Anul III, 16 mai 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Romeo Tarhon : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
POEŢILOR FĂRĂ FLORI... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/370985_a_372314]
-
dacă povestesc iau bătaie de la bunicul, durerea mi-a trecut mai târziu dar spaima nu. Nu-mi plăcea la bunici pentru că erau la țară și nu aveam cu cine să mă joc iar apoi pentru că mă puneau să lucru la fân, să strângem, să facem căpițe, să le ducem și să le aruncăm în șopru cu furca, fiind o muncă epuizantă pentru mine care venit de la oraș nu prea eram obișnuit. Uneori mă trimiteau cu vacile-n zăvoi -o pădure mică
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE V de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370958_a_372287]
-
dacă povestesc iau bătaie de la bunicul, durerea mi-a trecut mai târziu dar spaima nu. Nu-mi plăcea la bunici pentru că erau la țară și nu aveam cu cine să mă joc iar apoi pentru că mă puneau să lucru la fân, să strângem, să facem căpițe, să le ducem și să le aruncăm în șopru cu furca, fiind o muncă epuizantă pentru mine care venit de la oraș nu prea eram obișnuit. Uneori mă trimiteau cu vacile-n zăvoi -o pădure mică
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE 9 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/370962_a_372291]
-
ouă proaspete să facă un scrob cu smântână și cu mămăliguță caldă. - Hai, să țin de scară, zise tânărul apucând-o de mijloc și sărutând-o în același timp. - Măriuca urcă zveltă scara. Podul era plin cu lucernă și cu fân adus de câteva zile. A urcat și Costache. N-au mai avut timp de ouă, fânul ca o saltea îmbietoare i-a primit cu brațele deschise. Buzele lor nesătule au început să alerge reciproc peste trupurile care păreau să fi
UN GRĂDINAR ŞI O FLOARE ÎNTRE FLORI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370916_a_372245]
-
scară, zise tânărul apucând-o de mijloc și sărutând-o în același timp. - Măriuca urcă zveltă scara. Podul era plin cu lucernă și cu fân adus de câteva zile. A urcat și Costache. N-au mai avut timp de ouă, fânul ca o saltea îmbietoare i-a primit cu brațele deschise. Buzele lor nesătule au început să alerge reciproc peste trupurile care păreau să fi luat foc. - Vreau să mă faci femeia ta, Costeluș, îngână fata. Voi fi a ta pentru
UN GRĂDINAR ŞI O FLOARE ÎNTRE FLORI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370916_a_372245]
-
E o crudă reverie sub înaltul spic din emoția și taina poveștilor mâinilor tale ce mi-au mângâiat toate visele. Știi ... greierii respirării noastre cântă verii despre zâmbetul meu ascuns în zâmbetul tău sub duioșia apropierii. Așa, ne așezăm ca fânul unul în căutarea celuilalt în plasta[1] de vis, sub trăirea înmiresmată. [1] În Oltenia este sinonim pentru căpița de fân Referință Bibliografică: Spicul îmbrățișării / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1284, Anul IV, 07 iulie 2014. Drepturi
SPICUL ÎMBRĂŢIŞĂRII de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1284 din 07 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371027_a_372356]
-
greierii respirării noastre cântă verii despre zâmbetul meu ascuns în zâmbetul tău sub duioșia apropierii. Așa, ne așezăm ca fânul unul în căutarea celuilalt în plasta[1] de vis, sub trăirea înmiresmată. [1] În Oltenia este sinonim pentru căpița de fân Referință Bibliografică: Spicul îmbrățișării / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1284, Anul IV, 07 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Lia Zidaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
SPICUL ÎMBRĂŢIŞĂRII de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1284 din 07 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371027_a_372356]
-
îl ajută să treacă munții în Muntenia. E un mister de cum a ajuns poetul la Giurgiu, găsit de Pascaly, după mărturia lui Caragiale, „într-un hotel din Giurgiu pe acel băiat- care slujea în curte și la grajd- culcat în fân și citind în gura mare pe Schiller. În ieslea grajdului, la o parte, era un geamantan-biblioteca băiatului- plină cu cărți nemțești.” Curios să cunoască pe „tânărul aventurier”, Caragiale îl descrie astfel: „Tânărul sosi. Era o frumusețe! O figură clasică încadrată
MIHAI EMINESCU VĂZUT DE CONTEMPORANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/371000_a_372329]
-
Nistor ș. a. Ne jucam, dar eram tot timpul cu ochii spre fermă, pândeam când vor pleca acasă mulgătoarele, ca apoi să ne năpustim asupra " vacilor noastre". Câte doi la o vacă. LE CUNOȘTEAM CA PE MAMA. Le dezmierdam, le aduceam fânul cel mai bun, că și ele erau cele mai bune de lapte. Câte o dată le mulgeam, dacă făceam rost de vre-o găleată, dar mai des ne năpusteam flămânzi drept la țâța (ugerul) vacii și sugeam lapte ca vițelușii... Zâmbeam
COPILĂRIE – FLORĂRIE de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370021_a_371350]
-
bucur de zăpadă! Pământul înghețat așteaptă și el ninsoarea. Pomii bătrâni ai grădinii caută cu ramurile lor goale, prin cer, cuibul fulgilor de nea. E spre înserat. Tata a terminat de băgat nutreț la vite, în grajd. Mirosul plăcut al fânului umple aerul rece. Păsările și-au mâncat boabele și s-au cuibărit mulțumite. Cățelul, vesel, mai trage o raită prin grădină, pe lângă gard, în rondul lui normal, de seară. Pisicul se strecoară diplomat, în casă, lângă sobă, unde arde un
DANSUL VULPILOR de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370288_a_371617]
-
simplă joacă. În plus, erau animalele și păsările de adăpat și de întreținut, ceea ce presupunea și curățenia generală în grajd, în cocină și sub șopron, erau lemne de tăiat, porumb care trebuia cules și curățat, erau glugi de paie, de fân și de coceni, de înălțat, era iarba de prășit în lungul gardului de la stradă, pe lățimea trotuarului și de întreținut rigola de la marginea acestuia (obligație prin lege, iar curtea noastră era cam de vreo 50 de metri lățime) și multe
GÂNDURI ŞI AMINTIRI IZVORÂTE DIN DORUL DE CASĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370281_a_371610]
-
strigătul bravilor sfârtecați sub roți prăvălite sub plesnetul cnutului într-un timp nemilos când rășina brazilor picură frunțile ostenite cu amintiri de demult sculptate în mințile fiilor acestui tărâm... Tulnicăresele, mândrele munților neliniștii împletindu-și pe sânii sprințari miresme de fân cosit cu panglici de vise feciorelnice vestesc sărbătoarea... Au fost fetele târguite pe crestele Găinii cu dorurile strânse-n pumni cu inimile arse în jaruri de maci și speranțe-azvârlite pe iile țesute cu râuri și flori sub care se-adăpostesc
POEME DE ZIUA LIMBII ROMÂNE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370426_a_371755]
-
În fine, cred că merită menționată aplecarea doamnei Olguța Trifan către evidențierea bucuriilor vieții, altele decât iubirea față de Dumnezeu și de oameni. În acest sens, cred că mărturisirea autoarei este cât se poate de relevantă: „Miros parfumul unei căpițe de fân proaspăt,/ care abia a fost cosit./ Mă bucură zburdălnicia mieilor pe câmp/ și zborul unui fluture heliopteric, delicat” (Bucuriile vieții). În aceeași măsură o bucură „galbena gutuie” ce va parfuma „încăperea cu arome dulci-amărui”, vrăbiuța care „se scutură zgribulită pe
VERSURI IZVORÂTE DIN SUFLET de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370446_a_371775]
-
o manieră proprie. Partea cea mai dragă creatorului este aceea care prezintă aspecte din viața satului ce i-au rămas viu întipărite în minte din anii copilăriei, petrecuți în localitatea Stejarul, comuna Crângeni, județul Teleorman: carul cu lemne, căruța cu fân, tânărul cu traista în spinare, plecat să își facă un rost în viață, chipuri de țărani, gospodăria țărănească, prezentată în diverse variante din care sunt nelipsite: femeia care scoate apă din fântână, imortalizare a chipului mamei și bunicii îmbrăcate în
TÂRGUL CERAMICII POPULARE ROMÂNEŞTI COCOŞUL DE HUREZ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370445_a_371774]
-
mitocani... ", Este bună și-o trezire, Peste ani! Se-oțărește rău Iohannis, Pe partidul " Barbă-cot ", " Ați înnebunit de tot? Nu vă doare de-astă Țară, Nici în cot ? Nu vreau ca să sting cu paie, Focul când e-n clăi cu fân, De la Curte vin acum, Lazăr, Ciorbea sunt cu mine, Unic drum! Dreapta " toată-l înconjoară, Și-l petrec cu chiu... Mult vai!... Și se țin de dânsul scai, " Vrem trieri anticipate, Plus mălai!..." Nu e chip să-i faci cu
ŢARA PE ULIŢĂ de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370547_a_371876]
-
Pruncul Sfânt Într-un grajd de oi și vite Pe-amândoi îi alungă Să stea până-n zorii zilei Cu toiag i-amenință Și-acolo născu Fecioara Pe Fiul lui Dumnezeu Lânga oile și boii Bătrânului celui rău În iesle, pe fânul rece Iisus Pruncul privea Cum boii veneau la Dânsul Și suflând Îl încălzeau Iar Maria, Maica Sfântă Sta mirându-se privind Cum boii recunoștință Arătau spre-al lor Stăpân Dar de-odată se văzură Îngeri ce din cer veneau Către
MOȘ CRĂCIUN de DAN PETRESCU în ediţia nr. 2174 din 13 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369354_a_370683]
-
scoată animalul afară din casă și să stingă patul care se aprinsese și el. Afară în schimb se declanșase iadul. Animalul, în flăcări, îngrozit și înnebunit de durere, sare gardul acasă, în grădină. Acolo, Nea Gilică avea câteva pătiage de fân, de coceni, nu mai știu exact, dar de care cățeaua cum se freca cum acestea erau în flăcări. În câteva secunde furajele lui Nea Gilică ardeau cu vâlvătaie. A sărit tot satul să limiteze paguba, dar mai ales să-și
FRIZERI DE OCAZIE de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369480_a_370809]
-
flăcări. În câteva secunde furajele lui Nea Gilică ardeau cu vâlvătaie. A sărit tot satul să limiteze paguba, dar mai ales să-și protejeze casele de foc. Când au văzut cine incendia, după ce se mai aprinseseră și alte clăi de fân pe la vecini, au tăbărât pe bietul animal și l-au stins. A mai trăit până toamna, chinuindu-se, cu toată grija stăpânilor. După potolirea pojarului, am fost dădăcit de tovarășii mei de joacă din acea zi, să nu care cumva
FRIZERI DE OCAZIE de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369480_a_370809]
-
intrat în curtea lui Nea Gheorghe Brutaru. Bietul om când s-a pomenit cu noi țipând prin curtea lui, s-a speriat și el. Nu mai vorbesc de bietul câine care de teamă s-a ascuns sub o șiră de fân de n-a mai ieșit la mâncare două zile. - Ce Dracu se întâmplă , mă, care sunteți și ce mama dracu căutați pe la mine prin curte, hă? Zice bietul om și pune mâna pe-o biciușcă ce i-a căzut la
FANTOMELE de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1621 din 09 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369485_a_370814]
-
m-am promis în altă parte. - Păi rămâne atunci de marți. Mai trec luni seara pe la tine să-ți mai aduc aminte? - Nu . Marți, când se crapă de ziuă, vin la tine acasă. - A, nu, vin eu la tine, că fânul îl am dincolo de Olteț. - Bine Mărine. Stai, că merg și eu cu tine încolo, până la nea Dumitru. ** Marți, pe la prânz, Ioana, nevastă de un an lui Mărin, veni cu de ale gurii. Puse masa pe un prosop la umbră. După ce
COLAIE AL LUI LIPICI de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369482_a_370811]
-
nevastă de un an lui Mărin, veni cu de ale gurii. Puse masa pe un prosop la umbră. După ce mâncară, bărbații băură câte un gât de apă rece din ulcior și se întinseră un pic pe câte un braț de fân să-și mai tragă sufletul. Ioana își făcea de lucru pe lângă ei și nu se putea abține să nu tragă cu ochiul la Colaie din când în când, mai cu fereală să nu care cumva s-o vadă Mărin. -‘’Frumos
COLAIE AL LUI LIPICI de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369482_a_370811]
-
soare - Se prelingea pe arbori și picura pe drum. Eu îmi târam cu greu pașii prin satul care Se pregătea s-adoarmă sub vălătuci de fum. Izul de lapte dulce și acela de tămâie, Miros de iarbă crudă, miros de fân uscat, Și-au amintit de mine, cel din copilărie, Și mă strigau pe nume, pe cel demult plecat. Dar drum aveam în față și colb aveam în urmă. Să dau înapoi ceasul destinului e greu. În aură de foc, către
PRIVIGHETOAREA de ALIN ADRIAN CIOLOMPEA în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370711_a_372040]
-
de grâu...” -, fără surle și trâmbițe - „și-n augmentata strălucire / ce-și revarsă / plenitudinea celestă / naște / feeric rod de cuvinte / cu dor adânc de țară...”. Atracție pentru semnele belșugului/recoltei (nu doar în „Toamnă târzie”). Scântei de expresie. „[...] rostogoliri de fân / peste carul vremii...” Finale în suspensie. Implicare afectivă. „O, și pragul uitărilor, / ros de cari, / care-ți mai așteaptă pașii / din visul copilăriei / rătăcit prin unghere de ecouri...”. Poetă pozitivă. Mare suflet. „și a rămas / scris pe cer / cu sclipiri
ARMONII CELESTE de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370731_a_372060]
-
IARBĂ MULTĂ... Autor: Camelia Radulian Publicat în: Ediția nr. 1643 din 01 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Spune, mamă, roua ta, spune mamă, roua rece cum se urcă peste mâini, cum se uscă și se trece... Spune, mamă, flori de fân câte ți-au crescut pe frunte, cum pe brațe frunze verzi te-au durut și cât de multe? Câtă liniște ai strâns din târziul tău de humă, câtă lună mi te-a nins, cât ai nins și tu din lună
MAMĂ, IARBĂ MULTĂ... de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369786_a_371115]