1,796 matches
-
Să-ți fiu drag sirișag... Mi-ar plăcea să fiu un gând, Și să rătăcesc prin vânt... Să fiu fluture în pom, Și pe gene în al tău somn... Mi-ar plăcea să fiu scânteia, Ce se naște dintr-o făclie, Să topesc chipuri de ceară, Să îndulcesc gerul de-afară... Mi-ar plăcea să fiu un bob, Credința din sol să sorb, Să fiu bună și nu rea, Și iubită-n lumea mea... Referință Bibliografică: DORINȚĂ ... / Mariana Petrache : Confluențe Literare
DORINȚĂ ... de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2060 din 21 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379168_a_380497]
-
cât te nevoiai mai mult, cu atât duhurile rele te ispiteau cu tot felul de momeli, dar prin credință și nădejde, pe toate le-ai învins: Bucură-te, fiu al dumnezeieștii Împărații; Bucură-te, lăcaș al Sfântului Duh; Bucură-te, făclie a luminii de Har; Bucură-te, privire pătrunzătoare până înlăuntru; Bucură-te, văzător al celor nevăzute; Bucură-te, floare de piatră duhovnicească; Bucură-te, izvor din stâncă; Bucură-te, Biserică vie a lui Hristos; Bucură-te, liniște de cântare lui
VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, MINUNILE, SFÂRŞITUL PĂMÂNTESC ŞI ACATISTUL SF. CUV. ANTONIE DE LA IEZERUL VÂLCII – 23 NOIEMBRIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379239_a_380568]
-
2014 Toate Articolele Autorului Când ninge cu clipe senine, Ninge pe ochii mei vii, Privesc infinitul și-mi vine Să scriu, în nesaț, poezii. Dansând printre fulgi de cuvinte, Culeg versuri, mănunchiuri zglobii Și-apoi patinând înainte, Aprind din strofe făclii. Zăpada luminii m-atinge Și-mi ninge secunda de gând, În doruri ea pare că plânge Și-aud vântul prin ea suspinând. Apoi, când fluturi-ngheață, Ea prinde a râde zglobiu, Această clipă mă-nvață O poezie cum să îți
CLIPA DE RONDEL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369143_a_370472]
-
ce este ieftin, apune!... Așadar, cei alungați din turnurile babilonice pot bate la porțile cetății noului Ierusalim - cel bisericesc și ceresc ce „nu are trebuință de soare, nici de lună, ca să o lumineze, căci slava lui Dumnezeu a luminat-o, făclia ei fiind Mielul” (Apoc. 21, 23). Această personalitate duhovnicească și binecuvântată, cu alte cuvinte, este una de referință în cadrul Bisericii și spiritualității noastre autentice, care ar trebui să fie cunoscută, recunoscută și apreciată pentru totdeauna, de către toți cei ce cred
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA A TREI ANI DE LA NAŞTEREA ÎN VIAŢA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ A PREACUVIOSULUI PĂRINTE PETRONIU TĂNASE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362126_a_363455]
-
ai aripi să zbori spre soare rămâi vis nemuritor prin pustiuri de hotare tu ai spirit călător! ..................................... De ce, tu viața ,nu ești dreapta lovești în bunii tăi ,copii ce te-au slujit pe fiecare treaptă iubirea lor ,stă pură în făclii! Curg lacrimi azi în fiecare șoaptă suferință când se va sfârși?... Doar Dumnezeu îndreaptă și așteaptă și bunătatea lui va izbăvi! Lucian Tătar 01 oct 2016 22:51 /0071 Olhao Referință Bibliografica: CE EȘTI VIAȚA? / Lucian Tătar : Confluente Literare, ISSN
CE EȘTI VIAȚĂ? de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2289 din 07 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378715_a_380044]
-
nu știu ce regat, În Cartea Timpului se lasă-nscrise, Mi-s prizonieră-ntre coperți promise Pe-albastrul zărilor ce-n palme s-au culcat! Și-mi urcă ruga în semnul crucii pân'la cer, Un trandafir îmi zice-n șoaptă șters: -Ce-aprinzi făclii în colțul inimii stingher.? Ce-i pasă nopții de albastrul vers ? În lutul cărnii ridicând ofrande, Adorm încet în palmele de carte, Iar trandafiru-mi șterge geana arsă: -Ce-i pasă lui de lacrima-mi albastră?!... Referință Bibliografică: Lacrimă albastră / Geanina Nicoleta
LACRIMĂ ALBASTRĂ de GEANINA NICOLETA în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378759_a_380088]
-
știți durerea și amarul, Codrilor pe care i-ați ucis!... Aici trăiau bunicii voștrii în paradis Nu se gândeau la bogăție, Tăiau copaci să-și facă loc Seară de frig să facă foc Era pământul pură armonie, Sufletul lor era făclie, Era credință în Dumnezeu, Rușinea cuprindea și macul din câmpie, Iar voi acum aveți ,doar inima pustie Când dați de legi ,vă simțiți rău, În cercul vostru -i pură armonie, Dar o națiune întreaga,e în hau! Ați scos și
MESAJ DIN CERURI de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2312 din 30 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378765_a_380094]
-
primiți cu plugușorul? - și cântară un fragment. Drumeții se scuturară de zăpadă și pătrunseră în vestita sală de mese, unde pereții erau împodobiți cu tablouri cu peisaje montane, iar ramele acestora erau decorate cu diferite specii de licheni. - Am adus făclii, artificii și rachete luminoase pe care să le aprindem în noaptea de Anul Nou! - zise Marius. - Iar aici avem vin de buturugă și țuică de prună!- adăugă John. Ady, pune tu niște țuică la fiert ca să încălzim... spiritele! - Iar eu
REVELION ÎN MUNȚI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377717_a_379046]
-
de un rang înalt, privește-o ca pe sora ta; dacă-i de condiție umilă, socotește-o ca pe-o soră mai mică; dacă-i o copilă, poartă-te cu ea cu respect și politețe". "Demne de cinste, sfinte, pure, făclii ale casei, femeile sînt numite zeițele destinului familiilor; dar tocmai de aceea trebuie supravegheate în mod special" (BÖTHLINGK, op. cit., II, n. 4518; în: C. FORMICHI, La gnomica, ed. cit., p. 199 sq. și Idem, Gl'Indiani, p. 114, unde e
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
sunt, situate "dincolo de principii" (F.W.J. Schelling). Domeniul "răzvrătitului" la M. Eminescu nu este istoria, ci lăuntricul ființei: "Eu scormonesc în minte-mi a gândurilor lavă" (Mureșanu). Nu am avut "metalul" demonului în vine, zice el în Ca o făclie. Prin astfel de tonalități, Eminescu rămâne mai aproape de profet, nu de (răzvrătitul) titan. Simbolismul din panoramele sale rămâne în perimetrul "proiectului lui Dumnezeu privitor la istoria lumii și în special la imanența intervenției divine ...".33 Mai degrabă trebuie să-l
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
-n clopotnița veche de stâlpi toaca izbește, Când sufletu-mi demon cuvântul lui trezit Arama răgușită... biserica-n ruină Stă ca o cuvioasă pustie și bătrână" (Mira Ștefan cel Tînăr) boltă: "Sub bolta cea înaltă a unei vechi biserici, Între făclii de ceară, arzând în sfeșnici mari..." (Strigoii) "...Cum cerul sus se-ndoaie și stelele-și așterne, O boltă răsărită din negure eterne..." (Gemenii) "Bolțile-s ținute-n aer de coloane luminoase..." (Memento mori) schele: "Te văd ca o umbră de
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
este o formă de angoasă la M. Eminescu atunci acest lucru înspăimântă muzica insolită a "sferelor" ("l'inquietate etrasigente") care se înmormântează în spații zornăindu-și neantul: "Ca cel ce-n visu-i / plânge, dar nu-și aude plânsu-și" (Ca o făclie). Avem însă o singură contra-pagină la această surditate a vidului între abside și bolți "repezite din arc în arc": episodul râsului ducilor daci pregătiți să moară o dată cu zidul cetății Sarmisegetuza. Faptul că Eminescu a așezat acest episod pe la mijlocul poemului Memento
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
în părerea-i pe-un moment să pari..." (Fata-n grădina de aur) El mai simbolizează vechiul și misterele cărților "bătrâne" asociat fiind, în permanență, cu păianjenul (Cugetările Sărmanului Dionis) și cu moliile (E împărțită omenirea...; Scrisoarea I; Ca o făclie...). În final, colbul presupune un lung proces "drum al colbului", "spre cel din urmă semn din cartea vremii" pe care l-a străbătut și "Marele Brit": Cu pas mărunt se-alungă zi de zi, / Spre cel din urmă semn din
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
spirit universal care se înalță și se împlinește în istorie ca totalitate ce se cuprinde pe sine: "Ei dorm cum doarme un haos pătruns de sine însuși Ca cel ce-n visu-i plânge dar nu-și aude plânsu-și" (Ca o făclie) Plânsul, ca motiv al "clepsidrei" vărsân du-se în sine, nu e altceva la Eminescu decât acea "obsesie a primordialului, a elementarului"13, ceea ce înseamnă, în bună parte, "dorul de haos, de originar, de plânsul demiurgic": De plânge Demiurgos doar
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Congresului al XIII-lea al P.C.R. și alte evenimente cu semnificații adânci în istoria unică și unitară a poporului român, punându-se accent pe dezvoltarea răspunderii față de moștenirea înaintașilor noștri, hotărârea de a duce mai departe, în noile condiții istorice, făclia progresului și civilizației pe pământul României. -Se va acționa pentru creșterea contribuției activității de creație științifică și tehnică la îmbunătățirea calității produselor, reducerea cheltuielilor de producție, perfecționarea utilajelor, instalațiilor, aparaturii și celorlalte mijloace tehnice din dotare, aplicarea și extinderea de
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
baia cea de sînge, văd spadele și sulițele viitorului. Deși în Creierul Omului trăim și-n Nervii săi cei încercuitori, 295 Deși aceasta luminoasă lume-a bucuriei noastre este în Omenescul Creier Acolo unde Urizen și toate-Oștirile-i și-agață nemuritoarele făclii, Tu nu vei părăsi nicicînd această rece-ntindere unde jilávul Tharmas se jelește." Acestfel vorbi Los. Revoltă și Dispreț pe Enitharmon o cuprinseră. Apoi Enitharmón, împurpurîndu-se sălbatic, întinse mîinile-i nemuritoare: 300 "Coboară, O Urizen, coboară cu roib și car de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
fost-a părăsita cînd Urizen dădu caii Luminii în mîinile lui Lúvah311. 95 Pe-această stîncă zăcea veștedul cap al Omului cel Veșnic Înfășurat în jur cu buruieni de moarte, rece și palid în chin și-întristare. El își ridícă făcliile albastre ale Ochilor și cu cerească voce strígă: Plecîndu-și capu-asupra Universului care se mistuiește, el strigắ: "O, slăbiciune și O, osteneală! O, războire din mădularele-mi! 100 Fiii mei, din sînu-mi surghiuniți, foiesc naintea-mi. Păsările mele tăcute sînt pe
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
devină Dumnezeu și astfel sfera să cade în ruină). Al treilea Zoa este Luvah, "Prințul Iubirii" și se află în Est (Răsărit) (va fura "Caii Luminii" ai lui Urizen, reiterînd lupta lui Mihail cu Lucifer, în urma căreia Mihail a smuls făclia luminii pe care o purta Lucifer, aceasta făclie fiind prima Lumină, revelarea cea mai tulburătoare a Feței lui Dumnezeu, de unde și numele de "Înger al Fetei"). Zoa al patrulea este Urthona, "păstrător al porților cerului" (Vala, IV, 42). El este
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ruină). Al treilea Zoa este Luvah, "Prințul Iubirii" și se află în Est (Răsărit) (va fura "Caii Luminii" ai lui Urizen, reiterînd lupta lui Mihail cu Lucifer, în urma căreia Mihail a smuls făclia luminii pe care o purta Lucifer, aceasta făclie fiind prima Lumină, revelarea cea mai tulburătoare a Feței lui Dumnezeu, de unde și numele de "Înger al Fetei"). Zoa al patrulea este Urthona, "păstrător al porților cerului" (Vala, IV, 42). El este cel mai enigmatic dintre Zoa și se află
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
în orice om, si se cheamă Libertate (Jerusalem, 54, 1-5). Libertatea este deci Lumină omului în Veșnicie, potrivit Scripturii: "Cetatea n-are trebuința nici de soare, nici de luna, ca s-o lumineze; căci o luminează slavă lui Dumnezeu, si făclia ei este Mielul" (Apoc. 21, 23). 308 (IX, 9) Și-i doborî: Los doboară cu mîinile Soarele și Luna. 309 (IX, 40) stelele zilei cei astrale (sau "aștrii zilei cei stelare"): Blake vorbește de un cer diurn pe care sînt
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
presei literare românești postbelice, rămâne aceea cuprinsă între anii 1966 și 1968, când la conducere se afla Ion Băieșu. Evident, articolul-program, nesemnat, din numărul inaugural nu putea evita limbajul șablon al ideologiei de partid, alături de afirmația „Aprindem astăzi o nouă făclie în concertul de lumini al culturii românești”, în text făcându-și loc și fraza: „Prin tot ce va întreprinde, «Amfiteatru» își propune ca sarcină de onoare să reflecte profilul tânărului intelectual din epoca noastră, devotat trup și suflet poporului său
AMFITEATRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285318_a_286647]
-
oglindește abrupt în conținutul și retorica publicației, devenită brusc obedientă noii conduceri. Centrul de greutate al preocupărilor academice se mută pe evenimente ocazionale, pe fondul unei priviri orientate nesmintit spre Răsărit. Câteva titluri de studii sunt suficient de edificatoare: Pușkin, făclie peste vremuri (A. Toma), Perspective deschise creației literare de planul stalinist de transformare a naturii (Geo Bogza), Influențe rusești asupra limbii române (Iorgu Iordan), Despre clasificarea științelor (B. M. Kedrov). Limbajul academic e infestat de expresii aparținând limbajului de lemn
ANALELE ACADEMIEI ROMANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285331_a_286660]
-
carieră didactică universitară (1955-1957) în același oraș, se dedică activității în presă, fiind redactor la „Drapelul roșu”, redactor-șef la revista „Orizont”. Colaborează cu proză și cu reportaje la „Orizont”, „Steaua”, „Familia”, „Luceafărul”, „România literară”. Debutează cu proză scurtă în „Făclia Ardealului” (1951), iar editorial cu volumul de schițe și povestiri Anii adolescenței (1962). Într-o primă fază, proza sa descinde din tradiția narativă a Ardealului (în special din Slavici), dar ulterior simplitatea construcției cedează locul unor amplificări care angrenează atât
ARIESANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285451_a_286780]
-
au découpage inițial des vers. Îl y a une seule situation de redécoupage des vers, mais qui n'entraîne pas une omission sémantique. On peut comparer ce redécoupage avec la variante de Philippe Loubière, fidèle au texte de départ : Luați făclia ce-am aprins-o/ în steaua coborâta/ deasupra ieslelor roase de boi/ și dați-o mai departe/ din mână în mână. (Bunăvestire) (Blaga, 2010 : 127) Prenez la torche que j'ai allumée à l'étoile descendue/ au dessus des mangeoires
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
literatura română pe I. D. Sârbu. În 1959 va absolvi Facultatea de Filologie a Universității din Cluj, secția română-rusă. Frecventează Cenaclul Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor, condus de A. E. Baconsky, și debutează în 1956, cu poezia Fluviul, în ziarul local „Făclia”. Semnează apoi mai ales articole de critică literară în „Tribuna”, „Steaua”, „Luceafărul”, „România literară”, „Contemporanul”, „Scrisul bănățean”, „Ateneu”, iar după 1989 și în „Gazeta de Cluj-Napoca”, „Unitatea națională”, „Curierul”, „Cetatea culturală”, toate din Cluj-Napoca, în „Unu” și „Al cincilea anotimp
CUBLESAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286544_a_287873]