1,441 matches
-
slăvit, între ei și coastele Italiei nu mai rămâne acum decât acest imperiu, aflat în mare suferință, drept bastion de apărare. Îngăduiți-ne un răgaz și împuterniciți-ne să conducem armata nu împotriva voastră, ci împotriva lor, iar eu vă făgăduiesc pacea, și niciun om din Ravenna și din oricare alt teritoriu al nostru nu va cuteza să ridice sabia împotriva viteazului vostru popor. Fie ca sănătatea și fericirea să domnească în casa voastră și a prietenului Stiliano.“ Rotari a rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
s-a așezat Petru. A sosit clipa să te duci să te rogi la mormântul lui Colombano, irlandezul. Acolo poate vei găsi vadul pentru mărturia sufletului tău. Dar mai întâi să dăruiești Sfânta Relicvă celui ce-o merită, așa cum ai făgăduit.“ Am citit și am răscitit, uluit de clarviziunea lui Garibaldo și de ceea ce profețea. - Înscrisul ăsta te privește și pe tine, i-am spus lui Adeodato. Citește-l și fii convins că Garibaldo a întrevăzut totdeauna adevărul. Tu o să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Cividale, ca fiul cel mare al lui Gisulf, și să confirme spusele mele. I-am cerut comandantului slavilor să ne dea înapoi trupul lui Aio și prizonierii. L-am asigurat că aveam la dispoziție o armată puternică, dar dacă ei făgăduiau să se-ntoarcă în ținuturile lor, aveau din partea noastră toată libertatea s-o facă. În caz contrar, Grimoald i-ar fi atacat în timp ce Grasulf, cu armata de longobarzi, ar fi năvălit asupra caselor lor, măcelărindu-le nevestele și copiii lăsați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
destăinuiau un dor care nu ține de viața pe care o duci. E o mare durere, dar au trecut aproape douăzeci și cinci de ani de când ești în slujba noastră. A sosit ceasul să pleci în căutarea a ceea ce-ți lipsește. Făgăduiește-ne doar că te vei întoarce și că o să ne scrii ca să știm de tine și unde te vom putea găsi. Mi-am pus hainele de călătorie și am plecat din Pavia de îndată ce s-a împrimăvărat. CARTEA A CINCEA I
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Doar tu și Stiliano mai puteți face ceva. Înconjurați-o cu dragostea voastră și ajutați-o să treacă pragul dintre moarte și viață. Eu n-o să fac decât ceea ce-mi stă-n putință ca să-i alin durerea trupului, îți făgăduiesc. Dar stați de veghe, căci ușa spre dincolo se va căsca subit și fără să dea semne. Eu și Rotari am ajuns la o înțelegere, și unul dintre noi stătea mereu la căpătâiul Gailei. Rotari l-a obligat pe Amos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de-a binelea, m-a apucat de mână, și m-a rugat ca, pentru numele lui Dumnezeu, nu cumva să-i suflu o vorbă bunicului, că el n-are voie să afle asta, și atunci eu am vrut să-i făgăduiesc și aș mai fi vrut s-o întreb unde doare cancerul ăsta, dar bunica nu mai era atentă la ce-i spuneam, în schimb mi-a șoptit să plec, că am cam obosit-o, și să fiu băiat cuminte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
eu, a întrebat numai de școală, bunicul a dat vinul pe gât, spunându-mi să nu-l mint, că precis bunica mi-a spus și mie povestea cu boala, și atunci i-am spus că așa e, însă i-am făgăduit că n-am să scot o vorbă despre asta, la care bunicul a spus că e-n regulă, promisiunile trebuie ținute, apoi și-a mai turnat încă un pahar de vin, am luat și eu o înghițitură, dar nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Chantal Îi aruncă o privire neliniștită. Vocea Îi răsună Înăbușit. - Nu trebuie să afle niciodată. Niciodată. Privirea lui Nicolas deveni șovăielnică. Ea se apropie de el și, apucîndu-l de bărbie, Îi Înălță capul și Își cufundă privirea Într-a lui. - Făgăduiește-mi că nu vei spune nimic. El Încuviință moale. Ea Îi dezmierdă ușor obrazul. - Ar trebui să nu ne mai vedem cîtva timp. Să nu se mai apropie de ea, să n-o mai atingă, să n-o mai simtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nu va mai putea să se apropie de ea, că niciodată nu va mai ridica mîna asupra ei, niciodată! Chantal, care nu-și pierduse calmul, aruncă o privire spre jandarmerie. - Nico, liniștește-te, lasă-mă pe mine să acționez. Îți făgăduiesc că vom face ce ne-am jurat. Luminile erau acum stinse, cu excepția luminii albăstrui, slabe, a lămpilor de securitate. Prin fereastra zăbrelită a celulei, lumina opalescentă a lunii contura vag silueta lui Pérec. Nu se mai mișcase de ore Întregi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe Stéphane, a cărui nervozitate sporea cu fiecare deschidere a ușii dinspre spălătorie, Îndreptîndu-se spre ei. Pricepu că nu mai avea timp să-l contrazică. Își apropie gura de urechea lui Loïc. - Îl voi regăsi pe Nico, dragostea mea, Îți făgăduiesc. Îi atinse ușor obrazul Într-o sărutare rapidă și Îi aruncă o privire asasină lui Stéphane, care-l trăgea pe Loïc spre ieșire. - Dacă ai fi avut atîta bărbăție Încît să conduci ancheta la moartea lui Gildas, n-am fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Ipod-ului și furtului celor zece mii de euro o făcea să se teamă de tot ce era mai rău În legătură cu nepotul ei. Ca și cum ar fi citit În gîndurile tinerei femei, Lucas se mai Îmblînzi și o sfătui să se Întoarcă acasă, făgăduindu-i s-o țină la curent de Îndată ce va avea vești de la echipele de salvare. Tocmai atunci năvăli Stéphane, gata-gata să se Întindă cît era de lung pe pontonul pe care burnița Îl transformase În patinoar. Îi Întinse mobilul lui Lucas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și cîțiva din cei care sînt stîlpii barului sînt gata să jure că te-au văzut. Trebuie să spun că nu-ți pierzi nicidecum nordul. Își Înfipse privirea În aceea a skipperului. - Dă-mi voie să ghicesc, Bréhat... Ți-a făgăduit cumva Marie că te va urma de Îndată ce va primi asigurări În legătură cu soarta nepotului ei? Christian Își Îndreptă țigara de foi În direcția polițistului. - Ascultă-mă, cretinule... Nu avu timp să-și termine fraza, Lucas Îl propulsase cu violență În zid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ștergi? Nu credeam că ești genul care dă bir cu fugiții, Marie Kermeur. Dar poate că m-am Înșelat În privința dumitale! Dacă trăgea nădejde s-o rănească În amorul propriu cu lovitura asta sub centură, se ostenise de pomană. - Îi făgăduisem să-l urmez, declară ea cu simplitate. Nu numai că nu m-am ținut de cuvînt, dar ultima oară cînd ne-am văzut nu m-am purtat frumos cu el. Ajunseseră la piciorul pasarelei. Întinse mîna după geanta de voiaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Avem mulți amici pe continent. Dar Pierric Înhăță banii și-i vîrÎ cu de-a sila În geantă, mimînd cu cîrpele din brațe un bebeluș pe care-l legăna. Ronan, Înduioșat, Îl Îmbrățișă. - Mulțumesc, Pierric, ești cu adevărat nemaipomenit. Îți făgăduiesc că de Îndată ce se va naște bebelușul, am să fac totul ca să-ți trimit o poză... Se opri văzînd groaza de pe chipul lui Pierric, care fugi să se ghemuiască Într-un colț. Ronan se Întoarse și se pomeni În fața teribilei lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În fotoliu la teatru. De atunci n-a mai scos o vorbă. De altfel, nimic n-a mai fost la fel ca mai Înainte... Lăsă capul În jos, Împovărată. - Loïc și cu mine ne iubeam deja cînd eram copii, ne făgăduiserăm să ne căsătorim. Dar după noaptea aia, totul s-a schimbat Între noi... Era secretul ăla cumplit, cadavrele. Ne-am spus că o să izbutim cu vremea să lăsăm toate astea În urmă. Eu am plecat la studii pe continent, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
menhirilor. - El e cel care l-a scos pe Yves Pérec din Închisoare! Nimic mai simplu! El e neîndoielnic cel care i-a ucis pe Nicolas și pe Chantal, și... - Dar creierul e cu adevărat Ryan! - Probabil că i-a făgăduit că Împarte banii cu el. Ryan a crezut că Gwen era cea care voia să scape de el, dar de fapt era Stéphane! Iar Ryan odată mort, Stéphane a reluat pe cont propriu aceeași metodă pentru a afla unde erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Stați un pic... Vorbiți serios? Dar asta ar Însemna... că sînt fratele unui ucigaș? - Și poate complicele lui, zise Lucas. Pierre-Marie se Întunecă. - Hai, spuse el apucînd-o pe Armelle de cot, tata detestă să ia cina tîrziu. - Ce v-a făgăduit Ryan ca să-l ajutați? Întrebă Fersen. Jumătate din lingourile rămase? - Care lingouri? Și dumneata Îți pierzi capul? exclamă Armelle, depășită de evenimente. Marie Îi lansă lui Lucas o privire pe cît de stupefiată, pe atît de ipocrită. - În fine, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mi se pare că fericirea ei este altundeva, departe de aici. Privirea azurie se lumină. O rază de speranță trecu prin ceață. Apăsă ușor mîna aceleia care i-o aducea În dar. - Am s-o fac fericită, Jeanne, ți-o făgăduiesc. Mama Mariei se mulțumi să Încuviințeze și plecă. * * * Mașina de teren trecu de situl cu megaliți și se hurducă pînă la muzeu. Marie avusese ideea de a da o raită pe acolo. - Se află aici un cărțoi mare consacrat istoriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
-ți forțez mîna. - Ascultă, Christian... - Lasă-mă să vorbesc, de acord? Trase adînc aer În piept. - Nu vreau să te simți legată de vreun jurămînt, Marie. Te vreau liberă și consimțind din toată inima. Acum treizeci de ani, ți-am făgăduit că dacă m-aș căsători Într-o zi, ar fi cu tine, și cu nimeni altcineva. Făgăduiala asta ți-o reînnoiesc. Scoase cutioara cu verighetele și i-o Întinse. - Păstrează-le. Acordă-ți un timp de reflecție. Te voi aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Între ei? Coborî după ea. - Ceea ce vreau eu este ca tu să fii fericită, Marie, murmură el. Ochii lui albaștri erau adînciți În orbite de cearcăne adînci. Marie simți că i se strînge inima. - Am să trec În cursul serii, făgădui ea. - Te aștept deja. Răsună sirena care anunța plecarea iminentă a bacului. TÎnăra femeie Îi zîmbi scurt, apoi se Îndepărtă. O urmări din ochi, o văzu ajungînd lîngă polițistul atît de detestat care o aștepta la piciorul pasarelei, o văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Îmi pare rău... Trag nădejde că a fost adoptat. Ridică obrazul spre Lucas, pentru prima oară Îi arăta starea ei de emoție, avea lacrimi În ochi. - Spune-i Mariei să nu mă judece... Mai tîrziu o să-i pară rău. Lucas făgădui să transmită mesajul și Îi recomandă lui Jeanne să nu vorbească absolut cu nimeni despre ceea ce tocmai Îi dezvăluise lui. Era singura, Împreună cu Pierric, care știa ceva despre copilul lui Ryan. *** Viu. Copilul meu era viu cînd vasul s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Într-un cocon, petrecîndu-și zilele la postul de jandarmi unde continuau să facă cercetări complementare, În special În legătură cu copilașul abandonat la Brest În mai 1968. Trăgeau perdelele peste nopțile lor și Învățau să se cunoască unul pe celălalt. Nu-și făgăduiau nimic, nu vorbeau niciodată despre viitor, trăiau acel moment În suspensie, Încercînd să nu savureze decît clipa prezentă, conștienți de faptul că acel cocon fragil se putea rupe dintr-o clipă În alta. Veni și ziua Întoarcerii lui Pierric. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
a murit acum șase ani, tocmai când Începeau marile sărbători de toamnă. Când spuneam kadish pentru părinții mei, mă gândeam și la el. Și În timpul slujbei de pomenire - izkor - mi‑au Încolțit chiar gânduri legate de portretul pe care Îi făgăduisem să‑l scriu și m‑am Întrebat cum să‑l aduc din condei - cum să‑i descriu toanele, extravaganțele, bizareriile, felul de a mânca, de a bea, de a se bărbieri, de a se Îmbrăca, de a‑și hărțui jucăuș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
pe albi în râu. Își dădea seama că erau doar supărați și puțin descumpăniți. După o jumătate de oră și după serioase deliberări, Correcaminos - „Curierul lui Dumnezeu“ - i se adresă din nou. — Oamenii mei spun că dacă faci întotdeauna ce făgăduiești, trebuie să promiți că vei merge pe pământul albilor, unde e Guvernul lor, și să le reamintești că trebuie să respecte Tratatul. — Eu? se miră el. N-o să mă asculte nimeni. N-o să mă ia în seamă. Sunt străin. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
căpitanul Salas sau inginerul Planchart. Asta l-ar sili să iasă din selvă, să se întoarcă la oraș, la oameni, la trafic, la zgomote... Fir’ar să fie! exclamă el încet. Apoi se întoarse spre Correcaminos: — Mâine o să dau răspunsul, făgădui el. La cină, îi oferiră ciozvârtele din spate ale unei mari maimuțe araguato, cu o garnitură enormă de banane prăjite. Apoi, Kano îl instală într-o colibă mai departe, în care atârnaseră deja un hamac lat. Se lăsă să cadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]