1,845 matches
-
locurile unde și-a trăit Emil ultimele zile și a afla ce s-a petrecut atunci. Convins, scriitorul a plecat la 20 mai 1920 într-o călătorie de documentare la Ghimeș. A vizitat ultima locuință a lui Emil Rebreanu de la Făget și casa primarului de pe vremuri unde avusese loc judecarea sa, a vorbit cu preotul român care-i fusese prieten și căruia nu i s-a permis să asiste la execuție și cu o fată de țăran sprintenă și frumușică, care
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
soția autorului) și Puia Florica Rebreanu (fiica autorului). S-a evidențiat astfel că autorul a introdus în roman și alte persoane reale cunoscute de Emil precum iubirile succesive Elena Haliță („Marta Domșa”) și Ilona Lászlo („Ilona Vidor”, fiica primarului din Făget în realitate, dar fiica groparului în roman), primarul Vidor (în carte gropar), preotul român, precum și generalul Karg, care a pronunțat sentința de condamnare la moarte. Ceilalți militari descriși în roman conțin asemănări cu prietenii scriitorului sau cu ofițeri români pe
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
conducătorii vor, fiindcă ei stau acasă și trimit la moarte numai poporul”. În schimb, oamenii simpli se înfrățesc între ei împotriva războiului, indiferent de naționalitate. Țăranii maghiari condamnă scârbiți spânzurarea țăranilor români, iar groparul Vidor, fiica sa și primarul din Făget îl înconjoară cu o afecțiune sinceră pe românul Bologa, condamnat la moarte. Scriitorul integrează stările de spirit noi apărute în contextul războiului, precum socialismul și anarhismul, promovate de ofițeri ca locotenentul Gross în preajma izbucnirii Revoluției din Rusia. Cuvintele sale se
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
județului Timiș, la poalele vârfului Padeș din munții Poiana Ruscăi (vîrful Padeș 1380 m). Nădragul se află la o distanță de circa 30 km față de municipiul Lugoj 90 km de municipiul Timișoara și de asemenea, la aproximativ 30 km de Făget. Altitudinea în localitate este între 230 - 350 m. În partea de răsărit, localitatea se învecinează cu Obreja, spre vest cu satul Drinova - comuna Bîrna, la sud - vest cu satele Tincova - Jdioara - Criciova, la nord - vest cu satul Hauzești - comuna Fârdea
Comuna Nădrag, Timiș () [Corola-website/Science/301380_a_302709]
-
distinge limpede, marcată de șerpuirea molcomă a Timișului, în toată amploarea ei, între Caransebeș - Lugoj - Timișoara, de la înălțimea de 1380 m, unde se află postul trigonometric al masivului muntos. Alte splendide amănunte de peisaj relevă iubitorilor de drumeție panorama dinspre Făget - Coșava - Deva - Hunedoara, sesizabile la rotirea privirii spre nord. Cel mai înalt punct de pe raza localității este chiar vârful Padeș (1378 - 1380 m), iar punctul cel mai jos se găsește în satul Crivina, situat între cotele de 168 - 170 m.
Comuna Nădrag, Timiș () [Corola-website/Science/301380_a_302709]
-
Bătești este un sat ce aparține orașului Făget din județul Timiș, Banat, România. Are o populație de 503 locuitori (2002). Băteștiul este un mic sat amplasat în estul județului Timiș, lângă orașul Făget, de care aparține. Distanța dintre cele două localități este de circa 2-3 km. Urme despre
Bătești, Timiș () [Corola-website/Science/301338_a_302667]
-
Bătești este un sat ce aparține orașului Făget din județul Timiș, Banat, România. Are o populație de 503 locuitori (2002). Băteștiul este un mic sat amplasat în estul județului Timiș, lângă orașul Făget, de care aparține. Distanța dintre cele două localități este de circa 2-3 km. Urme despre existența acestei localități datează din secolul XVI, când aparținea de județul Hunedoara. Apare menționată într-un document din 1597 prin care Sigismund Bathory dona localitatea
Bătești, Timiș () [Corola-website/Science/301338_a_302667]
-
pictată în 1660 uită să-i pomenească pe vechii ctitori ai Bisericii Hlincea, ducându-i în eroare pe cititori cu privire la data construcției. Documentul din 26 noiembrie 1662, menționat mai sus, precizează însă că mănăstirea Hlincea, situată ""aproape de târgul Iași, sub făget"", a fost ctitorită de vistiernicul Zota Tzigara. Domnitorul Gheorghe Duca (1668-1672) a pus Mănăstirea Hlincea sub ascultarea Mănăstirii Cetățuia (ctitorită de el și sfințită la 29 iunie 1672 și închinată la rândul ei Patriarhiei Ierusalimului), rămânând multă vreme ca metoc
Mănăstirea Hlincea () [Corola-website/Science/307813_a_309142]
-
toamna din văi [cucuiat (Parus cristatus), cel de munte (Parus atricapillus), cel vărgat (Parus coeruleus) și cel de sat (Parus major) - aflat tot timpul anului], roșchița sau mugurarul (Pyrrhula pyrrhula), vrabia (Passer domesticus). Porumbelul sălbatic (Columba palumbus) este "caracteristic pentru făgete", iar "în pădurile de conifere" apar buha (Bubo bubo), cocoșul de munte (Tetrao urogallus), cucuveaua (Athene noctua), eretele (Falco vespertillus), gaia (Milvus milvus), minunița (Aegolius funereus). "În special în pădurile de conifere și mai puțin în cele de fag" viețuiesc
Munții Tarcău () [Corola-website/Science/306305_a_307634]
-
torquatus), precum și cea numită sturz popesc (Turdus viscivorus) pot fi văzute "la toate etajele silvice". "Mamiferele" care apar sunt: cerbul (Cervus elaphus) - în special în pădurile de fag, jderul (Maries martes), lupul (Canis lupus) - ocazional, pârșul cenușiu (Glis glis) - în făgete și alunișuri, pârșul de alun (Muscardinus avellanarius), râsul (Lynx lynx) - ocrotit, șoarecele de padure (Apodemus sylvaticus), ursul (Ursua arctos), veverița (Sciurus vulgaris), vulpea (Canis vulpes) - ocazional. Munții Tarcăului sunt accesibili în primul rând rutier (circumferențial, cu excepția laturii de vest), dar
Munții Tarcău () [Corola-website/Science/306305_a_307634]
-
domenii din Banat. În anul 1492 se găsea în posesia familiei nobiliare Doczi, fiind menționat cu denumirea de „Lucarovez" într-un act de hotărnicie din anul respectiv. Conscripția austriacă din anul 1717 îl amintește sub forma „Lucareszi", situat în districtul Făgetului și având 20 de case. Conform tradiției locale, dar și unei însemnări de pe o Evanghelie păstrată în biserică, lăcașul s-ar fi construit prin 1790-1792, cu sprijinul familiei macedoromâne Agora. Lucarețul a intrat în stăpânirea celor doi frați Agora, originari
Biserica de lemn din Lucareț () [Corola-website/Science/317060_a_318389]
-
Dognecei, Almăjului și Locvei fac parte din Carpații Occidentali . Dealurile piemontane apusene constituie cam o treime din teritoriul Banatului istoric. Altitudinea acestora variază între 200 și 400 de metri. La nord de răul Timiș se află dealurile Lugojului, Lăpugiului, depresiunea Făgetului și dealurile Lipovei, iar la sudul acestui rău, dealurile Pogănișului, Dognecei, Oraviței și Depresiunea Carasului. Câmpia înaltă ( altitudine peste 100 metri, până la 140 de metri) este reprezentată de câmpiile Vingăi, Buziașului, Gătăii și Fizeșului. Câmpiile cu altitudini intermediare, cuprinse între
Banat () [Corola-website/Science/296692_a_298021]
-
Babșa ca aparținând districtului Lunca Lipovei. În continuare, satul este atestat de mai multe ori. Conscripția austriacă de la 1717, anul cuceririi Banatului de către aceștia, menționează că Babșa avea 40 de case. Harta contelui Mercy din 1723 plasează Babșa în districtul Făget iar dicționarul lui Korabinszkydin 1786 în districtul Lugoj. Până la mijlocul secolului XVIII, satul se găsea răsfirat pe ambele maluri ale Begheiului, dar, din cauza inundațiilor frecvenete, vatra s-a mutat mai spre nord iar cătunele componente s-au unit. La 1851
Babșa, Timiș () [Corola-website/Science/301335_a_302664]
-
secolului XX a avut loc colonizarea cu maghiari. În această perioadă, rocesul de maghiarizare a fost accelerat în tot Banatul. Colonizarea maghiarilor la Babșa, alături de alte sate din zonă, precum Bodo, Balinț, Târgoviște, Iosifalău, Țipari, Stanciova, Dumbrăvița, Fibiș, Dumbrava și Făget, au avut ca scop spargerea blocului compact al satelor românești din patrulaterul Timișoara - Lugoj - Făget - Lipova. Colonia a fost planificată în minime detalii și stabilită pe un teritoriu împădurit la 200 m de sat, în partea de vest, dincolo de pârâul
Babșa, Timiș () [Corola-website/Science/301335_a_302664]
-
fost accelerat în tot Banatul. Colonizarea maghiarilor la Babșa, alături de alte sate din zonă, precum Bodo, Balinț, Târgoviște, Iosifalău, Țipari, Stanciova, Dumbrăvița, Fibiș, Dumbrava și Făget, au avut ca scop spargerea blocului compact al satelor românești din patrulaterul Timișoara - Lugoj - Făget - Lipova. Colonia a fost planificată în minime detalii și stabilită pe un teritoriu împădurit la 200 m de sat, în partea de vest, dincolo de pârâul Eruga. În 1903, la Babșa a venit un delegat de la Budapesta care a făcut măsurători
Babșa, Timiș () [Corola-website/Science/301335_a_302664]
-
Timiș a fost construită în anul 1759 și a fost pictată în 1812. Are hramul „Cuvioasa Paraschiva” și se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI . Satul Poieni este situat la aproximativ 30 de km NE de Făget și aparține de comuna Pietroasa, pe cursul râului Bega, în vecinătatea județului Hunedoara. După tradiție satul a fost situat în locul numit în prezent Trifești, locuitorii trăind în ținuturi muntoase cu poieni întinse, de unde și numele de Poieni, dat ulterior. Locuitorii
Biserica de lemn din Poieni, Timiș () [Corola-website/Science/316846_a_318175]
-
aprilie 2000 (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și o suprafață de. Aria protejată este inclusă în situl de importanță comunitară - "Defileul Mureșului Superior" și reprezintă o zonă peisagistică (păduri de luncă, făgete, aninișuri și specii ierboase) încadrată în două bioregiuni (continentală și alpină) din estul Transilvaniei, pe cursul superior al Mureșului, între Munții Călimani și Gurghiu. Fauna rezervației este una diversificată, bogată în specii de mamifere, păsări, pești, reptile și amfibieni. În
Defileul Deda - Toplița () [Corola-website/Science/324509_a_325838]
-
Susani este un sat în comuna Traian Vuia din județul Timiș, Banat, România. Are haltă la calea ferată Lugoj-Ilia cu numele „Susani-Bega”. Distanța pe cale ferată până la municipiul Lugoj este de 25 km, iar de orașul Făget 15 km. Urme de locuire atestă locuirea milenară a zonei. Pe teritoriul satului a fost descoperit între 1966 - 1967, un tumul în care au fost găsite patru urne funerare cu obiecte de ceramică datând din epoca fierului. Prima atestare documentară
Susani, Timiș () [Corola-website/Science/301399_a_302728]
-
Ploiești, la sud de orașul Vălenii de Munte. Din DN1A, se desprinde lângă Gura Vitioarei șoseaua județeană DJ100G, care o leagă de Vărbilău prin pădurea Cazacului. Prin comună trece și calea ferată Ploiești Sud-Măneciu, pe care este deservită de halta Făget Teleajen. Teritoriul comunei este caracterizat printr-un relief de deal și este străbătut de râul Teleajen în partea de est și de râul Bughea în partea de vest, râu care se varsă în râul Teleajen la ieșirea din satul Făgetu
Comuna Gura Vitioarei, Prahova () [Corola-website/Science/301681_a_303010]
-
trăia o populație de 1033 de locuitori, Bughiile avea 1059, iar Scăioși 2390. În 1950, comunele au fost arondate raionului Teleajen din regiunea Prahova și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. În 1964, satul și comuna "Scăioși" au fost rebotezate "Făgetul". În 1968, județul Prahova s-a reînființat, iar comunele Bughiile, Opăriți și Făgetu s-au desfințat. Comuna Scăioși a fost inclusă în comuna Gura Vitioarei, comuna Bughiile a fost împărțită între comunele Gura Vitioarei și Teișani, iar comuna Făgetu — între
Comuna Gura Vitioarei, Prahova () [Corola-website/Science/301681_a_303010]
-
Găina - Lucina. Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și reprezintă o zonă montană (păduri de molidișuri și făgete, tufărișuri, pajiști, turbării) cu rol de protecție pentru mai multe specii floristice, dintre care unele foarte rare. Flora rezervației este constituită dintr-o mare varietate de specii arboricole, arbusti și vegetație ierboasă. Dintre speciile întâlnite în rezervație pot fi amintite
Răchitișul Mare () [Corola-website/Science/327288_a_328617]
-
Traian Stănescu (n. 27 martie 1940, Făget, județul Timiș) este un actor român de teatru și de film. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București în 1961, clasa profesor G.D.Loghin, după care este repartizat la Teatrul de Stat Piatra Neamț (actualmente Teatrul Tineretului). Perioada
Traian Stănescu (actor) () [Corola-website/Science/315209_a_316538]
-
-l determina pe soțul ei să se predea pentru a o salva. Când lucrurile începeau să se miște, când află că de evadare îi despărțeau numai vreo patru zile, apar alte obstacole: casa Ancăi începe să fie supravegheată, transportul până la Făget, localitatea de plecare, care inițial era asigurat de un microbuz pentru toți cei nouă fugari, cade în ultima clipă, obligând-o pe tânăra soție să facă rost de acte de identitate pentru amândoi, de o mașină sigură, al cărei șofer
Zbor spre libertate? by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Memoirs/9752_a_11077]
-
nu numai, ce păreau fără ieșire, arătând spiritul de sacrificiu și solidaritatea umană în vremuri de restriște, Tina și Andrei Cosmin pornesc în călătoria spre Lugoj, pe parcursul căreia au parte de noi încercări, mai ales la punctele de control. La Făget, însă, unde ar fi trebuit să fie contactați de către o persoană de legătură, află că planul a căzut, fiind descoperit de către Securitate, și că trebuie să se întoarcă la București. Toate eforturile fuseseră zadarnice. Este un moment de cotitură, în
Zbor spre libertate? by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Memoirs/9752_a_11077]
-
asigura o călătorie mai liniștită decât prima, întrucât la toate posturile de control, vremea nefavorabilă îi face pe soldații zgribuliți să fie mai puțin vigilenți. Înfruntând și frigul năprasnic, pe lângă toate celelalte neajunsuri, cuplul Cosmin ajunge a doua oară la Făget. După alte emoții, stârnite de îndoielile și aproape de anularea evadării a celor de acolo, la auzul veștilor cum că ceilalți au renunțat, planul este în sfârșit pus în aplicare și avionul, un hârb prăpădit, își ia zborul, schimbând destinația de pe
Zbor spre libertate? by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Memoirs/9752_a_11077]