786 matches
-
o critică realistă a tendinței de a răsturna formula lui Clausewitz, vezi Raymond Aron (1976). 3 De dragul unei expuneri coerente a modelelor explicative, mă voi referi doar la textul lui Allison. Pentru o trecere în revistă concisă a slăbiciunilor sale factuale (și metodologice), vezi Steve Smith (1980). Odată cu deschiderea unora dintre arhivele sovietice, actualele cercetări sînt mai puțin centrate asupra SUA. 4 Cred că aici respingerea pe care o efectuează Allison este pripită. Ne putem imagina o schimbare progresivă, în care
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
preliminare ale semnificatului. Definită frecvent ca știință a contextului, pragmatica distinge diferite tipuri de context, sau, altfel spus, diferite niveluri de structurare a contextului: a) context circumstanțial corespunde mediului fizic imediat al vorbitorilor (locul, timpul, natura comunicării); supranumit și context factual, existențial sau referențial, acesta include identitatea interlocutorilor, împrejurările fizice locul și timpul discursului, tot ce poate face parte din studiul indexicalității care e obiectul pragmaticii; b) context situațional sau paradigmatic coincide cu mediul cultural în care se desfășoară comunicarea și
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
privind realitatea politică. Corespunzând în limbajul curent sugestiei sau insinuării, implicaturile descrise de H.P. Grice pot fi conversaționale sau discursive și convenționale sau lexicale 141. Implicaturile conversaționale sau discursive funcționează în context și depind în mod direct de contextul referențial, factual, având o finalitate informațională certă, iar implicaturile convenționale sau lexicale au ca suport lexicul, semnificațiile convențional atașate cuvintelor (ele se deosebesc de presupozițiile semantice prin faptul că nu contribuie la condițiile de adevăr ale frazelor). Mai mult decât în cazul
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
La letteratura del mondo (1984) de Armando Gnisci, preocupată de mondialitatea literaturii o dovedește din plin reflexia comparatistă fundamentală (de la G. Mazzini, la A. Farinelli și L. Foscolo Benedetto și E. Auerbach) tinde în mod constant la omologarea teoretică. Nu factuală, ci de substanță: european-mondial în literatură. Se pot adăuga și alte nume mai recente: Claudio Guillen, A. Owen Aldridge și din nou Etiemble cu recenta sa carte: Ouverture(s) sur un comparatisme planetaire (1988) etc. Nu este vorba, repetăm, de
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
Este exclus nu numai orice eurocentrism, dar și orice etnocentrism. 3. Capitală rămâne mai ales orientarea acestor studii. Ele au două direcții esențiale: a) Cea dintâi, tradițională, în prelungirea comparatismului european așa-zicând clasic, studiază relațiile și contactele istorice, raporturile factuale dintre literaturile europene și asiatice, extra-europene în general. Circulația operelor literare și influențele lor reciproce, studiul izvoarelor, traducerilor și imitațiilor literare, formează obiectul de predilecție al acestor cercetări. b) A doua, mult mai ambițioasă, urmărește elementele comune detectabile, deci universale
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
post-revoluționar le cel europenizat, cu alte cuvinte de la Stalin la Hrușciov și de la Dej la... Dej și contextul apariției primelor divergențe economice ce vor determina deschiderea unor oportunități politice (în înseși cuvintele autorului), sunt pagini în care alternează profunzimea cunoștințelor factuale cu rar-întâlnita capabilitate de nu încurca "borcanele bârfei de alcov comunist" cu abordarea sistemică în care copacii se dovedesc a fi nimic altceva decât o parte a pădurii. În Epigonia însă, domnină mai degrabă modelul borcanelor bârfei de alcov, uneori
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
și sunt la rândul lor configurate de anumite tipuri de autorități specifice, trei la număr. Observăm că, pentru Onuf, autoritate înseamnă mult mai mult decât sensul atribuit termenului în teoria politică, penetrând toate nivele societății, atât din punct de vedere factual, cât și valoric, după cum urmează să ne convingem. Analiza de discurs, așa cum o înțeleg Ernesto Laclau și Chantal Mouffe, ar fi fost fără doar și poate utilă pentru a analiza orientarea internațională a României comuniste. În accepțiunea celor doi autori
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
și în cel social. Pe lângă acestea, pluralismul în plan extern insistă asupra comerțului ca factor pacificator și creator de jocuri cu sumă pozitivă, idee enunțată încă de la începutul secolului XIX de către Benjamin Constant (2001) cât și asupra rolului educativ și factual al instituțiilor internaționale în prevenirea și gestionarea conflictelor internaționale. La câte dintre aceste principii ar fi subscris leninismul romantic? Ideologia care îl articulează este total incompatibilă cu liberalismul "burghez", ceea ce este ușor de demonstrat. În primul rând, importanța individului este
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
chiar se predă (existând de câtva timp preocupări exprese și în școala românească actuală), fiind, în bună măsură, o chestiune de „tehnică” specifică, însă a te manifesta efectiv, dar eficient și rezonabil, în mod reflexiv și critic este o abilitate factual realizată, propulsată de o atitudine în consecință (nevoia imperioasă de a reflecta/de a lua o poziție critică). În timp ce îndeobște adulții stăpânesc tehnica reflecției și a criticismului, mai puțini dintre ei sunt asortimentați și atitudinal sub acest aspect, la un
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
abandon etc.). Se obțin astfel niște date sintetice, instrumentale, fără să se poată surprinde nuanțe sau să se poată oferi explicații pentru cauzele care le-au determinat. De aceea, evaluarea specifică oferă date variabile (care să le completeze pe cele factuale), explicative la probleme specifice, date obținute în urma unei evaluări interactive (problemele, criteriile de succes nu sunt predefinite, nici tehnicile de investigare; de exemplu, feedback de la studenți). Fie că vorbim despre evaluare sau control, rezultatele evaluării sunt utile pentru: - conceptorii cursului
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
chiar se predă (existând de câtva timp preocupări exprese și în școala românească actuală), fiind, în bună măsură, o chestiune de „tehnică” specifică, însă a te manifesta efectiv, dar eficient și rezonabil, în mod reflexiv și critic este o abilitate factual realizată, propulsată de o atitudine în consecință (nevoia imperioasă de a reflecta/de a lua o poziție critică). În timp ce îndeobște adulții stăpânesc tehnica reflecției și a criticismului, mai puțini dintre ei sunt asortimentați și atitudinal sub acest aspect, la un
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
abandon etc.). Se obțin astfel niște date sintetice, instrumentale, fără să se poată surprinde nuanțe sau să se poată oferi explicații pentru cauzele care le-au determinat. De aceea, evaluarea specifică oferă date variabile (care să le completeze pe cele factuale), explicative la probleme specifice, date obținute în urma unei evaluări interactive (problemele, criteriile de succes nu sunt predefinite, nici tehnicile de investigare; de exemplu, feedback de la studenți). Fie că vorbim despre evaluare sau control, rezultatele evaluării sunt utile pentru: - conceptorii cursului
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
mai multe decât celor cu abilit]ți puține. Acest aspect încalc] principiul consider]rii egale a intereselor care interzice acordarea interesului unei persoane o greutate mai mare sau mai mic] în raport cu interesele altei persoane. Acest principiu nu presupune o egalitate factual] între indivizi, de exemplu, egalitatea în ceea ce privește inteligență, raționalitatea sau personalitatea moral]. În consecinț], nu este contrazis de faptul c] unii beneficiaz] de mai multe abilit]ți decât alții și nu trebuie retras datorit] acestui aspect. Este un principiu moral fundamental
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
faptul c] tratamentul preferențial încalc] cu necesitate aceste drepturi ale b]rbaților albi. Deși tratamentul preferențial nu trebuie s] încalce drepturile cuiva, argumentul orientat c]tre viitor este vulnerabil altor tipuri de obiecții. În particular, lucrul acesta depinde de observațiile factuale ale consecințelor tratamentului preferențial. Scepticii nu sunt de acord cu aceste observații. Ei afirm], de exemplu, c] tratamentul preferențial puternic încurajeaz] credință c] femeile și negrii nu pot concura împotriva b]rbaților albi f]r] ajutor. Acesta a fost principalul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Pentru a înțelege cum ajungem s] le cunoaștem, probabil ar fi mai bine s] punem niște întreb]ri despre aceste așa-zise adev]ruri. Se pare c] Ross nu s-a îndoit niciodat] de existență adev]rurilor morale, adev]ruri factuale etice pe care putem ajunge s] le cunoaștem. Dar el ar fi putut s]-și susțin] punctul de vedere astfel: Gândiți-v] cum este s] te hoț]r]ști asupra modului în care s] procedezi într-o situație moral] complicat
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
spunem ce e bine și ce e r]u; aproape c] nu am fi g]sit nimic în diferența dintre bine și r]u care s] fi fost diferit de cum ne-am simțit noi îndemnați s] action]m. Fiind pur factual], morală este privat] de orice relație intrinsec] de a dirija acțiunile într-un fel pe care criticii l-au ridiculizat cu ușurinț]. Criticii au avut dreptate s] întrebe de ce ar trebui s] ne pese de faptele morale dac] ele sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nu consider]m aceste fapte că fapte percepute, ci motive recunoscute în exersarea judec]ții morale practice. Intuiționiștii susțin c] aceste motive exist] pentru că noi s] le recunoaștem - adic] sunt acolo pentru a fi recunoscute. Exist] adev]ruri, adev]ruri factuale despre motivele care exist] acolo; și e posibil s] nu recunoaștem aceste adev]ruri dac] nu suntem atenți. Mai mult decât atât, putem spune despre o persoan] care înțelege foarte bine motivele c] știe ce se cuvine s] fac]. Astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și au încercat s] îl explice cu ajutorul noncognitivismului. Motivul pentru care nu poți deduce un trebuie s] dintr-un este sau, altfel spus, o concluzie moral] din premise amorale, este acela c] judec]țile morale sunt extrem de diferite de afirmațiile factuale. Ele nu descriu cum este lumea, dar prescriu cum ar trebui s] fie ea - pe scurt, ele sunt asem]n]toare cu ordinele. Dar nu este necesar s] recurgem la noncognitivism pentru a explica aceast] eroare logic], deoarece exist] una
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
premisele în care ei nu sunt pomeniți. Nu poți obține concluzii despre arici din niște premise în care ei nu apar (cel putin, nu prin logic]). Totuși nimeni nu propune o distincție fapte/arici și nici nu susține c] afirmațiile factuale despre arici nu sunt chiar afirmații factuale, ci o subcategorie ciudat] de porunci. În ambele cazuri, logica este cea care creeaz] pr]pastia și nu vreo diferenț] semantic] misterioas]. Nu mai exist] astfel nici un motiv pentru a preschimba judec]țile
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Nu poți obține concluzii despre arici din niște premise în care ei nu apar (cel putin, nu prin logic]). Totuși nimeni nu propune o distincție fapte/arici și nici nu susține c] afirmațiile factuale despre arici nu sunt chiar afirmații factuale, ci o subcategorie ciudat] de porunci. În ambele cazuri, logica este cea care creeaz] pr]pastia și nu vreo diferenț] semantic] misterioas]. Nu mai exist] astfel nici un motiv pentru a preschimba judec]țile morale în cvasiporunci. Etică poate fi autonom
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
fi s] nu fim de acord și s] spunem că avortul este, de fapt, acceptabil din punct de vedere moral. Dar aici exist] și o a treia posibilitate. Am putea spune ceva de genul: „În ceea ce privește morală, nu exist] «adev]ruri factuale» și nimeni «nu are dreptate» sau «nu greșește». Președintele Bush își exprim] sentimentele personale despre avort și nimic mai mult. El afirm] c] acest lucru este greșit, dar acesta este pur si simplu modul în care el vede problemă. Alții
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ideea de bâz] a subiectivismului etic. Subiectivismul etic reprezint] o teorie care afirm] c], în elaborarea judec]ților morale, oamenii nu fac altceva decât s]-și exprime propriile dorințe sau simțiri. Din acest punct de vedere, nu exist] adev]ruri „factuale” din punct de vedere moral. Faptul c] au avut loc mai mult de un milion de avorturi anual în Statele Unite începând cu anul 1973 este o realitate, dar nu este un adev]r faptul c] acest lucru este unul bun
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nu este adev]rât] sau fals]. (N-ar avea nici un sens s] spunem c] „este adev]rât c] bravo lui Betty Friedan!” sau „este fals c] vai!”.) Inc] o dat], aceste propoziții nu sunt folosite pentru a exprima adev]ruri factuale; în schimb, ele sunt folosite pentru a exprima atitudinile vorbitorului. Trebuie s] facem în mod clar diferența între a declara o atitudine și a exprima aceeași atitudine. Dac] spun: „Îmi place Betty Friedan”, declar faptul c] am o atitudine pozitiv
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sunt reacții colective sau individuale (de exemplu, vezi C.L. Stevenson, Ethics and Language [Etică și Limbajul] (1944); pentru discuții suplimentare, vezi capitolul 38, „Subiectivismul”). O concepție mai complex] este aceea c] judec]țile morale au ca scop redarea adev]rurilor factuale obiective, dar și evidențierea inexistentei unor astfel de adev]ruri (vezi J.L. Mackie, Ethics: Inventing Right and Wrong [Etică:A inventa Binele și R]ul], 1977). Succesul științei moderne în a produce o proporție remarcabil] de convergent] a concepției despre
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și continuă să atribuie sacralitate obiectelor primordiale și atașamentelor pe care le au față de acestea" (Grosby, 1994:169). Pe aceleași coordonate, Connor (2004:45) afirmă că "identitatea nu își extrage sustenabilitatea din fapte, ci din percepții; nu din istoria cronologică / factuală, ci din istoria sensibilă / simțită", cu alte cuvinte, identitatea este acolo, există, pentru că este percepută a fi acolo; este percepută a fi "eternă" și "deasupra timpului", și "nu faptele, ci percepția faptelor este cea care ghidează atitudinile și comportamentul". Esența
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]