875 matches
-
oameni. Deformația, de care vorbim, nu există deci în acești oameni, ci în esteticienii care emit asemenea teorii. Charles Lalo insistă în special asupra acestei idei că natura e pseudoestetică, adică neutralitatea ei se valorifică prin proiecția unor reminiscențe artistice. Falsitatea acestei idei ne apare imediat dacă ne gândim bunăoară că poporul românesc iubește codrul și cântă la nesfârșit „frunza verde”. Nu e absurd să credem că acest popor, agramat prin veacuri, și prin veacuri îndrăgostit de codru, a izbutit totuși
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
mai dureros, în dăruirea către oameni. Creația geniului e adesea de o noutate și de o înălțime încât contemporanii n-o pot înțelege. Cazul e atât de frecvent încât constituie aproape o lege și el pune încă o dată în lumină falsitatea ideii că am fi congeniali cu artistul. Suferința de a nu fi înțeles de contemporani o mărturisește Beethoven: „De cum deschid ochii încep să suspin, căci ceea ce văd e împotriva religiei mele și disprețuiesc lumea care nu pricepe că muzica e
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
unea. Păcatul străpunge inima inocenței; rațiunea veștejește sentimentul fraged. Sensul vieții se rostogolește de-acum încolo din rătăcire în rătăcire. Chinuiți de patimi, de moarte, de crimă și sinucidere, nenorociții proclamă: „Cunoașterea e superioară sentimentului, conștiința vieții e superioară vieții!” Falsitatea concepției acesteia, care amintește pe cogito ergo sum, îi duce logic la nevoia de a clădi, cu mijloace violente, „o societate rațională”, zice ironic Dostoievski. Sinucigașul, care știa din lumea reală de unde venise ce blestem înseamnă această societate rațională, vrea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
doar creații ale fanteziei noastre. La fel și imaginarul care are drept punct de plecare nivelul perceptiv al realității. Imaginarul pentru Descartes reprezintă imaginile pe care ni le formăm în relație cu lumea. Ele pot reprezenta fie realitatea lucrurilor, fie falsitatea acestora. Imaginile cu toate că aparțin cogito-ului "(...) imagini ce se află în cugetul nostru"113 sunt eliminate ca fiind incerte. Eliminarea celor două elemente ale cunoașterii ne apropie de altă problemă. Cenzura percepțiilor corporale și a res extensa: "De soiul acesta (incertitudini
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
informații trebuie să fie de încredere; informațiile nu trebuie să fie deja realizate. Pentru o astfel de predicție se pot folosi informații a căror valoare de adevăr este incertă, sau informații false despre o anumită realitate, dar despre a cărei falsitate grupul ce preia informația să nu știe nimic. În viziunea lui Merton predicția trebuia să înceapă cu o propoziție viitoare și astfel ea ar fi fost o propoziție probabilă. Ulterior experimentele realizate au urmărit nu numai predicții, ci și propoziții
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
aparțină ego-ului meu și astfel Dumnezeu ca suport al ideii de Dumnezeu să nu existe în chip necesar. Argumentația pornește de la ideea de infinit deoarece Dumnezeu este o substanță negativă. Ideile negative se pot manifesta ca formă a ego-ului? Dacă falsitatea formală nu poate fi identificată în cadrul judecăților, în schimb putem identifica falsitatea materială la nivelul ideilor prin intermediul noțiunilor negative "atunci când înfățișează ceea ce nu este ca fiind"161. În cazul noțiunilor negative acestea se manifestă deoarece lipsește ceva firii mele. Ideea
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
să nu existe în chip necesar. Argumentația pornește de la ideea de infinit deoarece Dumnezeu este o substanță negativă. Ideile negative se pot manifesta ca formă a ego-ului? Dacă falsitatea formală nu poate fi identificată în cadrul judecăților, în schimb putem identifica falsitatea materială la nivelul ideilor prin intermediul noțiunilor negative "atunci când înfățișează ceea ce nu este ca fiind"161. În cazul noțiunilor negative acestea se manifestă deoarece lipsește ceva firii mele. Ideea de infinit nu aparține omului, ci aceasta este doar o negare a
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
înșeli trădează fie răutate, fie slăbiciune, și prin urmare nu revine lui Dumnezeu"165. Chiar dacă ideea istețimii ne aduce aminte de discursul socratic care susținea ideea că înțelepciunea reprezintă și puterea de a înșela 166, din punct de vedere moral falsitatea este o lipsă imposibil de atribuit Divinității și atunci trebuie să identificăm alte surse ale cunoașterii, căutarea în acest sens realizându-se la nivelul ego-ului și pentru a se descoperi sursele cunoașterii omenești. În primul rând cunoașterea are drept punct
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
cea de-a doua facultate ce intervine nu pot să mă manifest în universul erorii. Nici voința singură nu duce la eroare, lucru care a fost inițial anunțat în meditația a treia când autorul preciza: "nu este de temut nici o falsitate în voința însăși ori porniri"170. Aceleași precizări le întâlnim și în meditația a patra: "Din cele de mai sus, însă îmi dau seama că nici puterea de a vroi, pe care o am de la Dumnezeu, nu este, privită în
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
asupra tuturor țărilor ortodoxe, cu excepția, poate, a Rusiei dinainte de Primul Război Mondial. Explicația acestui fapt constatat de gânditorul rus este una aparent simplă: dezvoltarea ideii moderne de stat și de națiune se află la originea acestei transformări. Nae Ionescu demontează falsitatea acestor formule-stereotip care nu provoacă decât grave deservicii clarificării conceptuale a termenilor de Biserică și națiune, mai ales în contextul în care este ocolită, în mod voit, realitatea. Filosoful român nu contesta contribuția Bisericii din trecut la menținerea statului și
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
ce presupunea subminarea celui oficial, propunând o variantă productivă, un fel de concevoir autrement le discours. Acest tip de discurs poate fi perceput ca un discurs subversiv, în sensul ranversării canonului comunist, un discurs în care valoarea să înlocuiască impostura, falsitatea, veleitarismul, artificialitatea. Ca atare, cred că se poate vorbi de o taxinomie a discursului subversiv, în funcție de mediul creativ și de emitenți. Un alt tip de discurs subversiv îl reprezintă tipul practicat de elita intelectuală și în care regăsim o recuperare
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
este totdeauna foarte...politicoasă“. (Mihai Codreanu, Aforisme) Abordarea problematicii duplicității impune clarificarea noțiunilor cu care se va opera. În dicționarele existente, român, francez, englez etc., duplicitatea Forma cea mai des întâlnită și mai „nevinovată” a duplicității este înseamnă „fățărnicie, ipocrizie, falsitate”; dedublare, vorbire cu două înțelesuri. Se constată astfel că duplicitatea este sinonimă cu ipocrizia și înseamnă falsitate, dedublare, adică un comportament neautentic. Conform acelorași surse, minciuna. ipocrizia Nici în cazul noțiunii de denumește „atitudinea unui ipocrit, prefăcătorie, fățărnicie, falsitate“, înseamnă
Caleidoscop by P.D. Bâlbă () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93254]
-
opera. În dicționarele existente, român, francez, englez etc., duplicitatea Forma cea mai des întâlnită și mai „nevinovată” a duplicității este înseamnă „fățărnicie, ipocrizie, falsitate”; dedublare, vorbire cu două înțelesuri. Se constată astfel că duplicitatea este sinonimă cu ipocrizia și înseamnă falsitate, dedublare, adică un comportament neautentic. Conform acelorași surse, minciuna. ipocrizia Nici în cazul noțiunii de denumește „atitudinea unui ipocrit, prefăcătorie, fățărnicie, falsitate“, înseamnă „pretinderea de a fi ce nu este, nesinceritate”; „defect care constă în disimularea personalității adevărate și atribuirea
Caleidoscop by P.D. Bâlbă () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93254]
-
ipocrizie, falsitate”; dedublare, vorbire cu două înțelesuri. Se constată astfel că duplicitatea este sinonimă cu ipocrizia și înseamnă falsitate, dedublare, adică un comportament neautentic. Conform acelorași surse, minciuna. ipocrizia Nici în cazul noțiunii de denumește „atitudinea unui ipocrit, prefăcătorie, fățărnicie, falsitate“, înseamnă „pretinderea de a fi ce nu este, nesinceritate”; „defect care constă în disimularea personalității adevărate și atribuirea de sentimente, opinii și virtuți care nu există”. Ca și duplicitatea, ipocrizia semnifică prefăcătorie, falsitate, a părea ceea ce nu ești. simulare Prin
Caleidoscop by P.D. Bâlbă () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93254]
-
de denumește „atitudinea unui ipocrit, prefăcătorie, fățărnicie, falsitate“, înseamnă „pretinderea de a fi ce nu este, nesinceritate”; „defect care constă în disimularea personalității adevărate și atribuirea de sentimente, opinii și virtuți care nu există”. Ca și duplicitatea, ipocrizia semnifică prefăcătorie, falsitate, a părea ceea ce nu ești. simulare Prin simulare o persoană reproduce voluntar un comportament de rol, cu efecte în planul avantajelor obținute. Este formulată ideea nu există suficiente diferențe specifice față de termenii de ipocrizie și duplicitate. Simularea înseamnă „prefăcătorie, înșelătorie
Caleidoscop by P.D. Bâlbă () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93254]
-
a părea ceea ce nu ești. simulare Prin simulare o persoană reproduce voluntar un comportament de rol, cu efecte în planul avantajelor obținute. Este formulată ideea nu există suficiente diferențe specifice față de termenii de ipocrizie și duplicitate. Simularea înseamnă „prefăcătorie, înșelătorie, falsitate“, iar a simula semnifică „a face să pară adevărat ceva ireal, a da în mod intenționat o impresie falsă pentru a obține un avantaj sau a evita o sancțiune“. simulantului actor. Numai că în timp ce în teatru a te preface (a
Caleidoscop by P.D. Bâlbă () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93254]
-
actori se adaptează ușor expresivității și jocului de scenă care se impun [4]. Lumea basmelor oferă copiilor o complexitate de personaje, de aceea poveștile lui Ion Creangă, aduc în limbajul său specific, exemple concrete de manifestare a minciunii, necinstei, a falsității, a îngâmfării. Copiii reușesc în conversație să facă distincție între „bine” și „rău”. Dramatizarea poveștilor lui Ion Creangă, aduce în fața copiilor manifestări concrete prin limbajul personajelor alături de gestică și mimică. Expresiile folosite în limbaj dau copiilor libertatea de a râde
Caleidoscop by Gabriela Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93490]
-
actori se adaptează ușor expresivității și jocului de scenă care se impun [4]. Lumea basmelor oferă copiilor o complexitate de personaje, de aceea poveștile lui Ion Creangă, aduc în limbajul său specific, exemple concrete de manifestare a minciunii, necinstei, a falsității, a îngâmfării. Copiii reușesc în conversație să facă distincție între „bine” și „rău”. Dramatizarea poveștilor lui Ion Creangă, aduce în fața copiilor manifestări concrete prin limbajul personajelor alături de gestică și mimică. Expresiile folosite în limbaj dau copiilor libertatea de a râde
Caleidoscop by Gabriela Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93491]
-
î.e.n. cît și unele texte persane unde apare Mitra ca divinitate solară. În textele Veda, Mithra era un zeu al luminii, invocat împreună cu cerul, purtînd uneori și numele de Varuna; în morală era recunoscut drept protectorul adevărului și înțelepciunii, potrivnicul falsității și erorii, cel ce era invocat în jurămintele solemne, cel ce îi pedepsea pe strîmbătorii de juruințe. Brahmanii, ca păstrători ai purității sîngelui și tradițiilor aryas, spun că neamul lor a venit de undeva din vest, în India în secolul
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
democratice. În concepția sa, oamenii nu au fost niciodată liberi sau egali. Dorința de libertate a fost chiar cauza căderii lui Adam în păcat. Teoria că oamenii sunt liberi constituie o rătăcire a unor teologi catolici precum și a unora reformați. Falsitatea ei rezultă cu claritate din faptul că popoarelor își au originea în familiile primordiale, care la rândul lor își au origina în Adam. Dumnezeu însuși a comandat respectarea autorității paterne și a rânduit limbile oamenilor după originea lor. Orice autoritate
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Punctul de plecare a fost reprezentat de următoarea situație: În lucrarea sa "Is Logic Empirical?", H. Putnam pune următoarea întrebare: în cazul geometriei euclidiene, s-a întâmplat ca "adevăruri" despre care se credea că sunt necesare, să fie respinse ca falsități, de ce nu ar fi cazul și ca unele "adevăruri necesare" ale logicii să fie respinse? (Putnam 1969: 216) Odată cu propunerea de către Einstein a teoriei relativității generale, s-a renunțat la ideea că geometria euclidiană reprezintă cadrul matematic potrivit pentru formularea
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
pentru formularea legilor empirice care descriu unele fenomene empirice concrete. Acest lucru i-a făcut pe unii filosofi să afirme că dacă teoria relativității generale este corectă, atunci unele "adevăruri" despre care se credea că sunt necesare sunt respinse ca falsități și astfel întreaga clasă a "adevărurilor necesare" este pusă sub semnul întrebării. Un exemplu de astfel de "adevăr necesar" ar fi cel al următoarei axiome euclidiene: "cea mai scurtă cale între două puncte este o linie dreaptă". Dacă acceptăm teoria
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
domeniile. 2.2.1. Mecanica cuantică și logica cuantică În lucrarea sa "Is Logic Empirical?", H. Putnam pune următoarea întrebare: în cazul geometriei euclidiene, s-a întâmplat ca "adevăruri" despre care se credea că sunt necesare, să fie respinse ca falsități, de ce nu ar fi cazul și ca unele "adevăruri necesare" ale logicii să fie respinse? (Putnam 1969: 216) Odată cu propunerea de către Einstein a teoriei relativității generale, s-a renunțat la ideea că geometria euclidiană reprezintă cadrul matematic potrivit pentru formularea
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
pentru formularea legilor empirice care descriu unele fenomene empirice concrete. Acest lucru i-a făcut pe unii filosofi să afirme că dacă teoria relativității generale este corectă, atunci unele "adevăruri" despre care se credea că sunt necesare sunt respinse ca falsități și astfel întreaga clasă a "adevărurilor necesare" este pusă sub semnul întrebării. Un exemplu de astfel de "adevăr necesar" ar fi cel al următoarei axiome euclidiene: "cea mai scurtă cale între două puncte este o linie dreaptă". Dacă acceptăm teoria
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
valorilor de adevăr se face la baza sistemului. Problema e că adevărul curge numai de a vârf spre baza sistemului și nu invers. Astfel, în aceste teorii nu avem de-a face cu "transmiterea adevărului, ci mai degrabă cu retransmiterea falsității de la teoreme speciale aflate da baza sistemului în sus, spre setul de axiome." (ibidem, pp. 205-205). Specificul dezvoltării unei astfel de teorii constă în aceea că se pleacă de la probleme ale căror soluții sunt supuse unor teste severe, urmate de
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]