4,787 matches
-
să recuperăm puterea pe care am cedat-o corporației. Un pas important va fi acela de a ne elibera de iluziile ideologiei care legitimează politicile, eliberează corporația ca instituție de răspundere în fața oamenilor;” Convingerile ideologilor pieței libere («libertariștilor corporatiști») sunt familiare oricărei persoane care este obișnuită cu limbajul discursului economic contemporan. [...] Pentru a ne exprima într-un limbaj mai grosolan, aceste doctrine ideologice (teoriile neoclasicismului economic) presupun că: • Oamenii sunt motivați din fire în primul rând de lăcomie. • Impulsul de a
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
forțe brutale, pasagere, dar imense;” Mulțimea nefiind impresionată decât de sentimente excesive, oratorul care vrea să o seducă trebuie să abuzeze de afirmații tari. Exagerarea, afirmarea, repetarea, fără a încerca vreodată să demonstrezi ceva cu ajutorul raționamentului, sunt procedee de argumentare familiare oratorilor reuniunilor populare. Mulțimea reclamă aceeași exagerare a sentimentelor și din partea eroilor ei. Calitățile și virtuțile lor aparente trebuie să fie mereu amplificate. Istoria revoluțiilor populare este aproape de neînțeles fără cunoașterea instinctelor profund conservatoare ale maselor. Ele vor cu tot
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
din Oquedal și că moșii imense cât mai multe provincii aparțineau familiei mele. Dar călătoria mea spre trecut nu face decât să mă înghită într-o vâltoare întunecată, în care curțile succesive ale palatului Alvarado sunt fixate una într-alta, familiare, dar și străine memoriei mele pustii. Primul gând ce-mi vine în minte i-l strig în față Anacletei, apucând-o pe fiica ei de păr: — Atunci eu sunt stăpânul vostru, stăpânul fiicei tale, și o voi lua când voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
oricare alta. Așa un noroc era aproape de necrezut și se întreba dacă nu se va trezi brusc din acest vis delicios în care se legăna. Totuși, era adevărat. În dimineața următoare, când a deschis radioul de lângă pat să audă sunetul familiar al tălăngilor de vite cu care își începe emisia Radio Botswana în fiecare dimineață, și-a dat seama că totul s-a întâmplat aievea și că, dacă ea nu s-a răzgândit peste noapte, e un bărbat pe cale să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
zise Mma Ramotswe. Ai spart tavanul de sticlă care le împiedică pe secretare să-și folosească potențialul maxim. Mma Makutsi se uită în sus, de parcă ar fi vrut să scruteze tavanul pe care-l spărsese. Dar nu văzu decât scândurile familiare din tavan, plin de urme de muște și vălurit din cauza căldurii. Dar, în momentul acela, nici măcar tavanul din Capela Sixtină n-ar fi putut fi în ochii ei mai splendid, mai plin de speranță și bucurie. CAPITOLUL DOISPREZECE O noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
afla domnul J.L.B. Matekoni făcea ca imaginea să-i apară atât de vie dinaintea lui; ca unui condamnat la moarte care aruncă o privire scurtă pe fereastra celulei, în ultima lui dimineață din viață, ca să vadă pentru ultima oară lumea familiară lui, pe care urmează s-o părăsească. Își plecă privirea și văzu că Mma Ramotswe e tot acolo, la vreo trei metri de el, cu o expresie de totală nedumerire așternută pe chip. Știa că el mai face câte o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
sunt întotdeauna gata să-și folosească armele și atacurilor violente întâmplătoare ale unor tineri pentru o viață de om nu înseamnă nimic. Dar probabil că Johannesburg-ul este o excepție; probabil că, în împrejurări normale, crimele se petrec într-un ambient familiar - în timpul unei discuții pașnice dintr-o casă modestă, în timp ce oamenii obișnuiți își văd de treburile lor la o aruncătură de băț. Domnul J.L.B. Matekoni își dădu seama că ceva nu-i în regulă. Venise să ia masa împreună, să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
copacilor, iarba uscată de pe marginea drumului, până și praful. Soarele, o minge roșie, mare, părea că atârnă la linia orizontului, apoi se eliberă și pluti deasupra Africii; ziua reveni la culorile ei firești, iar Mma Ramotswe văzu în depărtare acoperișurile familiare ale copilăriei ei, măgarii de pe marginea drumului și, ici-colo, printre copaci, câte o casă. Era un ținut secetos, dar acum, la începutul anotimpului ploios, începea să se schimbe. Ploile timpurii fuseseră mană cerească. La nord și la est se îngrămădiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
uriașe care niciodată nu ridică un picior pînă cînd nu-l au pe celălalt bine proptit În pămînt, strîngînd În mînă maceta, cu ochii larg deschiși și urechea ațintită, simțind sub picioarele sale pentru prima oară după multă vreme contactul familiar cu lemnul de pe punte, prin intermediul căruia i se părea că percepe pînă și ultima zvîcnire a vieții vaporului. Iar vaporul acela dormea. Tot astfel dormea și santinela, care muri În somn, decapitată cu precizie de tăișul ascuțit ce-i retezase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
atenție la derivă! Oamenii începură să vâslească acum cu entuziasm. Pe la miezul nopții se auziră primele croncănituri deasupra capetelor lor, pe la trei dimineața îi învălui o aroma dulce de pământ ud, și puțin după aceea se ivi în fața lor silueta familiară a unui recif de corali destul de întins. Miti Matái se hotărî să aștepte sosirea zorilor pentru a găsi o intrare în laguna care se zarea pe partea cealaltă a recifului și, după ce se convinse că totul era în ordine, isi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Încețoșată. Întoarce-te, i-ai spune, și ieși din Întristare“. Tu ți-ai dat seama că-i un dublu pantum? Hanawi folosește forma asta populară, tradițională, În feluri noi și jucăușe, schimbând-o pe ici-colo, dându-i o Înfățișare mai familiară ori mai actuală, Însă nimic din toate astea nu-i Într-adevăr semnificativ. Ce e de luat În seamă e că până și-un țăran analfabet poate să se regăsească În sunetele felului ăstuia de poezie. Noi am crescut cu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
rând. — Orfanul tău nu arată prea fericit, a zis una dintre fete. Era cam de vârsta lui Adam, poate că ceva mai mare, și vorbea ca Din, cu siguranța oferită de o educație strictă, foarte Îngrijit, cu un ușor accent familiar propriu celor din Jakarta. Lui Adam i-a trecut prin minte că felul de a vorbi al celor de acolo, limpede, inteligent, trebuie să fi fost codificat, o metodă conspirativă, și că el n-avea ce să caute printre oamenii
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
În momentul acela crucial. și a ținut respirația. Nimeni nu se mișca. Deodată s-a auzit o voce limpede, deopotrivă incitantă și cumpă nită. Nu mai auzise nicicând așa glas, plin de o energie potolită, cu inflexiuni stranii și totodată familiare. A simțit prin tot corpul un val de fierbințeală care i-a umplut brusc capul cu o neînțeleasă neliniște amețitoare. și-a amintit de primii pași făcuți În spuma blândă și călduță a mării. Karl rămăsese În picioare În apa
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
unui naufragiu. Din a scotocit printre lucrurile din cufăr și a scos de acolo o geantă de pânză, pe care și-a pus-o de Îndată În bandulieră. A aran jat-o cu grijă, de parcă se reobișnuia cu un lucru vechi, familiar și liniștitor. — Bine, a zis el zâmbind. Stătea În picioare, iar prin tavanul cu găurile prost peticite se strecura o coloană de lumină care Îi cădea pe un obraz și-i scotea la iveală jumătate de zâmbet, celă lalt obraz
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
coroanele nu prea dese ale arbuștilor de lângă mare. Trebuie că la vremea aceea trecuseră câ țiva ani buni de când sosise În casa lui Karl, pentru că mergea fără ezitări, fără teamă și sărea fără grijă peste pietrele lunecoase care Îi deveniseră familiare. Își aduce aminte cât de lesne ajunsese să se descurce În locurile acelea, cât de bine cunoștea arborii, apa și nisipul. Mersese destul de mult când l-a văzut pe Karl la vreo două zeci de metri de mal, așezat pe
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și În continuare spre insulele de la marginea arhipelagului, pe care puțini le vizitează. În aceste mici porturi din care se pleacă spre nicăieri, ți se pare uneori că ești la marginea lumii, la capătul tutu ror lucrurilor care-ți sunt familiare. Bărcuțe cu pânze pleacă spre un orizont plat, spre un gol nesfârșit, așa pare. Îți spui că tot ce se mai află dincolo de linia aceea rămâne pe veci nevăzut. Adam era așezat Între Margaret și Karl pe bancheta din spate
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
se poate utiliza cu succes în abordarea unor subiecte simple care oferă mai puține trăsături comparației și contrastului. Pentru o mai judicioasă argumentare a ideilor, se poate recurge la analogie, tehnică de lucru care constă în apelarea la un subiect familiar, în vederea unui subiect mai dificil. Analogia îl ajută pe cititor săși reprezinte idei abstracte cu ajutorul unor modele, oferindu-i o sferă largă de reprezentări. A realiza o paralelă între două opere literare implică de la bun început o lectură foarte atentă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
în cuvinte și expresii pline de sinceritate și afecțiune. Structura unui toast cuprinde: o introducere în care se prezintă evenimentul respectiv; cuprinsul este constituit dintr-un scurt elogiu adus calităților celor sărbătoriți; încheierea exprimă urările și felicitările adecvate, în formule familiare sau oficiale, potrivite situației și cadrului în care se desfășoară evenimentul. Iată un model de toast rostit de șeful unei promoții la despărțirea de profesorii și colegii săi: Stimați domni profesori, Este pentru noi o mare onoare de a vă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
trei ori cu privirea dormitorul, atingând și explorând cu ochii fiecare lucru comun și neînsemnat și nerecunoscând absolut nici unul. Am încercat aceeași manevră în gând. Am închis ochii, mi-am scormonit mintea, am orbecăit prin întuneric după conturul vreunui lucru familiar. Dar peste tot nu erau decât pânze de păianjen și umbre; nici acolo nu reușeam să mă regăsesc. M-am dus la geamul dormitorului. Lumea exterioară era alcătuită dintr-o stradă lungă și, de cealaltă parte a ferestrei, un șir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de la Hiroșima, creștea pe pervazurile ferestrelor și pe plintele podelei. Păianjenii și insectele își împărțeau teritoriile pe întinderea dușumelelor și tavanelor. Parterul casei nu era tocmai încremenit și nici tocmai tăcut în timpul nopții. La etaj, ușa încuiată rămânea solidă și familiară și de neclintit. Alături, ușa dormitorului meu - reală și funcțională și nu tocmai închisă. Între ea și canat era un spațiu cât să încapă o pisică, iar asta făcea ca pe palier, din podea până în tavan, veioza de pe noptieră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
reușea să găsească decât cuvintele, ideile, semnele și conexiunile acestor lucruri, niciodată nimic solid, iar corpul meu nu putea acționa fără instrucțiunile transmise de creier. Mi-am îndreptat din nou privirea în jos, încercând să-mi îndemn ființa spre lumea familiară a lucrurilor solide și-a spațiului. Dar până și vaga amintire corporală a pământului tare dispăruse și picioarele mele se agitau în bezna aceea lichidă, lipsită de substanță. Lumea, mintea mea, felul în care acestea intrau în relație, oricare ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
va permite să te miști prin lume fără să generezi o singură undă recognoscibilă. Dacă e nevoie, ludovicianul îți va da târcoale la nesfârșit. Tot ce-i trebuie, tot ce așteaptă e ca tu să agiți apele într-un fel familiar - un fel recognoscibil - ca să-și încrucișeze drumul cu al tău la un grad sau două de izolare. Exersează exersează exersează. Deghizarea s-ar putea să nu pară credibilă de aproape, dar de la distanță vei fi invizibil. Regret și speranță, Eric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mal acum. Ai putea să iei ce-a mai rămas din sendvișuri și să-i hrănești, dacă vrei. Zâmbi din nou. Și poate aduci și niște înghețată? Așa îmi dezumflă Clio accesele de panică, aducându-le înapoi în aceeași lume familiară a datului cu aspiratorul și-a emisiunilor duminicale de televiziune. Fiind drăguță și făcând apel la copilul din mine - nu face nimic, uite ceva distractiv - făcând călduroase trimiteri la lucruri sigure și fericite. Profunda și sincera bunătate a lui Clio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
salon de spital în care oamenii chiar mor, atunci și acolo, și fac tot posibilul să se împace cu gândul ăsta. Când se sfârșește săptămâna, tu te duci acasă și-ți vezi familia și prietenii și toți sunt normali și familiari. E prea mult. Îți spui: nu e posibil ca o singură lume să aibă amândouă aceste fațete, și simți c-o să-ți pierzi mințile când îți dai seama că lumea este așa de mare și că se poate umple de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
băgare de seamă micuța casetă din locașul ei strivit. Avea o crăpătură bifurcată pe una dintre fețe, dar altă stricăciune n-am văzut. Am introdus-o în dictafonul cel nou, am apăsat pe PLAY și din difuzor se auzi înregistrarea familiară. Am zâmbit. — Hei. Fata se materializă dintr-un nor nebulos în ceva solid și clar. M-am frecat la ochi. — Scuze, am zis. Am ațipit. Stătea în pragul ușii de la baie, îmbrăcată într-unul dintre tricourile mele și-o pereche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]