812 matches
-
și detaliind semnificațiile punctelor de interferență a celor două forme de temporalitate constată că "balanța dintre imanent și transcendent, dintre uman și suprafiresc înclină către sfera omenească", așa încât poemul Luceafărul apare ca unul al "reabilitării sferei contingentului omenesc în raport cu lumea fantomatică a ideilor omenești", ca în nenumărate alte poeme ale sale. O altă întrebare, în prelungirea celei dintâi, este cea referitoare la preferințele autorului și a opțiunii cititorului pentru una dintre cele două condiții ontice. Examinând lirica, în genere, eminesciană și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
groază“, dar frumusețea sfîșietoare a acelui rămas-bun era limpede: „Pacienții au ridicat ancora și, pe ritmurile unui cîntec popular, cargoul uman s-a Îndepărtat de țărm; lumina palidă a lanternelor pe care le aveau la ei le dădea un aer fantomatic.“ Din Însemnările asupra experienței lor cu bolnavii de lepră, cărora cu siguranță le-au făcut foarte mult bine, nu doar tratîndu-i, dar și jucînd fotbal cu ei și vorbind cu ei În spiritul unui umanism fără prejudecăți, fratern și intens
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
a la Perón, spunînd: „vreau să vă mulțumesc tuturor“. Pacienții au ridicat ancora și, pe ritmurile unui cîntec popular, cargoul uman s-a Îndepărtat de țărm; lumina palidă a lanternelor pe care le aveau la ei le dădea un aer fantomatic. Am mers acasă la dr. Bresciani să mai bem un păhărel și, după ce am mai stat la povești o vreme, ne-am culcat. Vineri era ziua plecării, astfel că de dimineață le-am făcut o vizită de rămas-bun pacienților și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
scrisul seamănă poate cu vorbirea. Dar dinăuntru, el este ceva ce ține desingurătate. Propozițiile scrise se raportează la faptele trăite mai degrabă în felul în care se raportează tăcerea la vorbire. Când pun în propoziții lucruri trăite, începe o mutație fantomatică. Măruntaiele faptelor sunt ambalate în cuvinte, învață să meargă și se mută într-un loc la început necunoscut. Pentru a rămâne la imaginea schimbării de domiciliu,voi spune că atunci când scriu e ca și cum patul s-ar muta într-o pădure
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
mult prea vast pentru biata-mi piele croită zgârcit. Mi-a fost dor de acasă până ce-am început să citesc cărți despre fenomenul provincialismului și despre național-socialism. Am văzut în fața ochilor satul ca îndărătul unui perete de sticlă - o ladă fantomatic ruptă de lume cu oameni încremeniți nemilos. Îi evitam pe copiii de ștabi, dar voiam s-ajung o orășeancă așa cum erau miile de oameni obișnuiți întâlniți în magazine, parcuri, tramvaie. Recunoșteam în jur numeroasele insule rătăcitoare de pe insula imobilă de
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
mi punea deoparte mesajul, cu mult tact și calm. Începusem și eu să mă întreb dacă Romică avea să o ducă la Felix sau nu, deși înțelesesem din discuțiile dintre soră-mea cu taică-meu că sus-numitul era o prezență fantomatică. După ce a pierdut o primăvară și-o vară așteptându-l pe Romică, reținut de diferite probleme dintre cele mai serioase - părinți bolnavi, copii sinucigași, nevastă isterică și geloasă -, mama s-a hotărât brusc să nu mai creadă în existența lui
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
al său cu Faust de Goethe, în care îi revine rolul Mater Gloriosa, apreciat ca “o frumoasă și pură apariție”, pentru ca îndată după aceasta, să joace în piesa lui Jean Giraudoux Ondine (tradusă de Otilia Cazimir), întruchipând “ o stranie și fantomatică fată care spală vasele”. Un succes remarcabil obține Angela Bârsan în rolul Madeleine din piesa lui Jean Cocteau Părinții teribili (1947). În urma unui turneu de răsunet făcut atunci la București actrița a fost remarcată de critica bucureșteană ( “o ingenuă dramatică
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
în generația spontanee de epigoni în măsura în care aceștia revendică modelul la un nivel minor, deși unul dintre exemplele utilizate de acesta, și anume, Marin Sorescu, numai minor nu poate fi socotit. Modelul, consi- deră Augustin-Doinaș, are relevanță în măsura în care prezența sa spectrală, „fantomatică” se face simțită, pe baza unei tipologii perene cu relevanță arhetipală „[...] sunt embleme cu nume propriu, matrici productive de tipuri umane cu care ne întâlnim zi de zi”<footnot id=”1”> 1. Ibidem, p. 53.</footnote>. Și cu o intuiție
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
al lui Fellini, de la primele cadre, Pintilie plonjează într-o infrarealitate unde totul face obiectul deformărilor. Pampon joacă conțină într-un fel de hrubă cu apă pe jos care servește drept cămin unor lumpeni ale căror chipuri îndobitocite se ivesc fantomatic din umbră. Camera realizează o sumară trecere în revistă a locului, un bărbat gol ăViu ? Mort ?Ă întins pe o saltea de paie, paie cu care se hrănește o capră, o femeie sumar îmbrăcată, un copil care plânge încontinuu, un
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
aflată la câțiva kilometri, dominată de magnificele morminte ale lui Darius și ale celorlalți regi persani. Băștinașii au poreclit acest loc „Orașul Morților“. Toată partea a doua era inspirată de această vale a morții. Zeus-Krogon și celelalte personaje se perindau fantomatic prin acest loc al amintirilor, unde chiar regii morți apăreau ca Într-un vis. Darius și Xerxes se Întâlneau, cel din urmă copleșit de Înfrângerea persanilor. Darius-tatăl Încearcă să-și consoleze fiul rostind Abaya, Abaya!, care În avestă echivalează cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
cumplita suferință: faptul că era străină, naufragiată, fără bani, suferindă, În căutarea acelui pământ al făgăduinței unde va fi În sfârșit Înțeleasă. Pot s-o vizualizez, cu aproximație, stând În mijlocul peronului pe care abia a coborât și unde trimisul meu fantomatic Îi oferă În van un braț pe care ea nu-l vede. („Eram acolo, părăsită de toți, comme la Comtesse Karenine“, s-a plâns ea ulterior, elocvent, dar nu tocmai corect.) Ușa sălii de așteptare se deschide cu un scrâșnet
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
picioarele, dau din copite, se Încordează din nou; apoi bustul Mademoisellei zvâcnește Înapoi, În timp ce sania grea se smulge din lumea ei de oțel, blănuri și carne, pentru a pătrunde Într-un mediu unde nu există frecare, alunecând pe un drum fantomatic pe care parcă abia Îl atinge. Preț de o clipă, grație iluminării bruște produse de un felinar singuratic În locul unde se sfârșește piața gării, o umbră supradimensionată, tot cu manșon, aleargă pe lângă sanie, se cațără peste un nămete de zăpadă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mai plăcut decât să reușesc să adaug, printr-un noroc neașteptat, câteva specii remarcabile la lunga listă de Pugs deja Întocmită de alții. Imaginația mea Înflăcărată, supunându-se evident și aproape grotesc dorinței mele (dar tot timpul punând la cale fantomatice comploturi de culise, plănuind cu sânge rece evenimentele cele mai Îndepărtate În timp ale destinului meu) mă alimenta mereu cu mostre halucinante ale unor caractere mici de litere: „...singurul specimen cunoscut până acum...“ „...unicul specimen de Eupithecia petropolitana a fost
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
la Cambridge În 1922. Privind Înapoi spre acei ani de exil, mă văd pe mine și alte mii de ruși, ducând o existență bizară, dar nicidecum neplăcută, În lipsuri materiale și bogăție intelectuală, printre străini absolut nesemnificativi, germani și francezi fantomatici În ale căror mari orașe mai mult sau mai puțin iluzorii, noi, emigranții, se Întâmpla să locuim. Acești indigeni erau pentru ochiul minții la fel de plați și de transparenți ca figurinele croite din celofan și deși ne foloseam de invențiile lor
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
relație umană bogată atât de răspândită printre noi. Uneori păream că Îi ignorăm așa cum un invadator arogant și foarte prost ignoră o masă de băștinași fără formă și fără chip; dar din când În când, foarte des de fapt, lumea fantomatică În care ne etalam senini suferința noastră, manifesta un fel de convulsie oribilă ca să ne arate cine era robul imaterial și cine era adevăratul stăpân. Dependența noastră fizică totală față de cutare sau cutare nație, care ne acordase cu răceală azil
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cutremurați, ating cu sfințenie lama sabiei, cu trei degete. Isaia rostește solemn: Vă legați! Ne legăm! Jurați! Jurăm! Așa să ne ajute Dumnezău! Așa să ne ajute Dumnezău! Până la moarte! Până la moarte! Luna filtrează printre nouri o lumină pală, rece, fantomatică și umbra crucilor se întinde peste ei, sinistră. Cucuvaia cobește... Apar zorile. Să mergem. 13 "Vin turcii !" Singur... Mi-a povestit Martin Chorazics ambasadorul lui Cazimir... abia reușește să vorbească Duma, gâfâind, și face o pauză să-și tragă sufletul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
daliană s-a născut din experimente suprarealiste similare cu cele psihologice, precum crearea de imagini prin tehnica frotajului (fr. frottage, "a freca") - dezvoltată de Max Ernst, care presupune trecerea creionului sau a cretei peste o suprafață texturată și interpretarea figurilor fantomatice ce devin astfel vizibile pe pânză - dar și din experimentele cu scriitura și desenul ale lui Leonardo da Vinci; ea este, într-un fel, prelungirea unui fenomen psihologic cunoscut sub numele de "pareidolia" (de la grec. para- "alături", "cu" ori "împreună cu
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
pe rugul ferocității dezlănțuite, iar frumusețea înlânțuită în cea mai de jos temniță a urâtului, încoronat drept rege peste inima omului. Cu fiecare ucidere mă mai ucid odată până într-atât încât nu mai știu de câte ori am murit devenind din ce în ce mai fantomatic, devenind fantoma fantomei mele. Aici încep să mă asemăn cu lumea angrenată în devastatorul conflict, încep să fiu precum umbra orfană și progresiv disipată a unui trecut întru pace ce se îngroapă în uitare deplină. Mă contopesc, astfel, cu vidul
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
răsucea, A lui coapsă era-ncinsă cu pală urieșească; Iar pe cap el purta coiful, preste care strălucea Doi lei țiind cap de zimbru supt o coroană domnească. Iașul e stăpânit de un geniu imens, poetul are vedenia unor gloate fantomatice și teribile. Urmând pe Asachi, Stamati cultivă miturile naționale, însă cu mijloace superioare, cu un mare simț al fabulosului, cu umor satanic și desen teratologic. Lui Dragoș, vrăjitorul Vronța i-a furat pe Dochia. În o cetate veche cu poarta
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și mai târziu, în epoca romantică franceză, a lui Angelo și a Cezarei, cuplu cu o capacitate de atracție de ordin metafizic. Geniu pustiu, roman liric neterminat, este în fond un jurnal interior de tipul Werther, caracterizat prin urâtul negru, fantomatic. Eroul e neliniștit, caută iubiri dureroase, emoțiile crunte ale revoluției, spre a se pierde apoi pe patine în imensitatea polară. Sărmanul Dionis închide filozofia teoretică a lui Eminescu și se bazează foarte superficial pe teoria apriorismului. Metafizica poetului e panteistic
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
sofisme. Poeziile strânse într-un "caiet roșu" ar fi fost prețuite de Eminescu, dar ele sunt proză curată. Numai Dinu Millian, autobiografie acoperită în spiritul seriei Jacques Vingtras a lui Jules Vallès, constituie o interesantă imagine a tumultuoasei epoci (Iașul fantomatic în părăsire, suferințele de internat, tatăl nebun, mama bolnavă și alterată de lipsuri, utopiile de tinerețe). C. DOBROGEANU-GHEREA Criticii "metafizice" a lui Maiorescu încearcă a-i opune o critică naturalistă, științifică, "arătînd pricina... cea mai apropiată" a operei literare, C.
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
fel și-ntr-altul. El are viziuni. Stând culcat în iarbă vede patriarhi și îngeri, sau muntele i se arată ca o scară biblică spre cer. Totul e "deșirat și colosal", orice stâncă este "enormă", solitudinea e absolută, mortală, pădurea se arată fantomatică, emițătoare de sonuri teribile, plină de batraciene hidoase. Scriitorul are o mare sensibilitate pentru elementul teluric, și munții iau sub pana lui siluete de monștri vii. Dimpotrivă, pajiștile cu flori colcăie de viață edenică în felul insulei din Cezara, și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Degradarea lui Sălceanu, în care mai licăresc semne de nobleță umană, e de sursă dostoievskiană, după cum virtutea proletară e din psihologia eroilor lui Gorki. Îndeobște literatura lui Carol Ardeleanu se caracterizează prin simpatie pentru umili, prin bizarerie epică dusă până la fantomatic și grotesc și printr-un realism exterior. Autorul "studiază" mediile la fața locului, minele, delta, casele de prostituție, aducând o documentare de ordin pitoresc. Am ucis pe Dumnezeu are pretenția, ca și Crimă și pedeapsă, de a analiza căința produsă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
dat un prozator remarcabil în Geo Bogza, autor mai înainte de poeme brutal priapice. În Țări de piatră, de foc și de pământ, autorul procedează ca un fotograf de artă, intuind o notă dominantă și scoțând, prin apropiere și depărtare, clișee fantomatice, aproape neverosimile. Hotinul, oraș al imensității dezolate, plutind pe câmpii, Bălți, oraș al miasmelor uriașe ("Închipuiți-vă un câmp pe care s-ar afla o sută de mii de cadavre de cai intrate în descompunere"), sunt imagini afară din comun
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
relatează experiențele unui cuplu tânăr, Roxana Iliescu - Luca R. Eugen, lansat într-o expediție de recuperare a timpului pierdut. Revenirea protagoniștilor în orășelul natal de provincie - pe urmele idilei lor adolescentine, ale unor îndoielnice identități cvasiparadisiace și ale unui prieten fantomatic, Matei Geamănu - oferă pretextul unui edificiu narativ fastuos, proiectat și clădit cu o maturitate rară la un începător, care își anunță de pe acum spiritul de împotrivire. Cărțile sale se așază sistematic de-a curmezișul convențiilor, temelor și tehnicilor consacrate ale
TANASE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290051_a_291380]