835 matches
-
gâsculițe certărețe. Acum am să vă rostesc un alt cuvânt, la fel de special, unul care te Înalță, vorbi din nou, surâzând. Mă privi o clipă, Își Îndreptă sacoul, tuși scurt, apoi, cu o voce În care investi o intonație aparte rosti fantomatic: miiiriiiifiiiiiiic... Insista, când se repeta, tot mai accentuat pe vocala existentă În cuvânt. Pe ultimul i Îl prelungi atât de mult, Încât am crezut la un moment dat, privindu-l cum stătea În fața mea, cu mâinile ridicate deasupra capului și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ea un cer amenințător, de cerneală. Totuși, am ieșit pe imaș, hotărâți să nu ne abatem departe de sat. Ne-am Îndreptat spre dealul vechii biserici, spre liziera de salcâmi. Stâlpii de Înaltă tensiune, impozanți În structura lor, ne Întâmpinau fantomatici și amenințători... Lola lipăi cu limbuța În paharul de coniac, provocândumi o ușoară repulsie. Un tânăr se interesă de scaunul liber de la masa noastră. I-am spus că-l poate lua, iar el nici măcar nu mia mulțumit (Prost crescutule!). Cerul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
să Încui. Mi-e dor de Richard tot timpul, dar ăsta e momentul când Îmi lipsește cel mai mult. Încuiatul ușii e sarcina lui; zăvorul mi se pare mult mai puțin sigur tras de mine, iar scârțâitul ferestrelor, mult mai fantomatic. Când Închid obloanele, mă gândesc la ce se va Întâmpla În următoarele zile. De dimineață, Momo Gumeratne va face o plângere scrisă În legătură cu comportamentul lui Christopher Bunce la șeful ei direct, Rod Task. Task va trimite plângerea la Resurse Umane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
o arteră rezidențială liniștită, situată la mai puțin de trei sute de metri vest de piața centrală. Un indicator al biroului imobiliar străpungea pătratul de iarbă Îngălbenită de lîngă piscina goală. Neocupată Încă de cînd fusese construită, casa avea un aer fantomatic În prospețimea ei care pălea treptat, bîntuită de ființele umane care nu-i locuiseră niciodată Încăperile, dar Își lăsaseră amprentele acolo ca niște pete cețoase pe un film foto expus la lumină. — E impunătoare, am remarcat În timp ce coboram din mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
era de la Robert Sanchez. Subiect: Update. Înăuntru, fără nici un mesaj, era un rezumat al ultimelor informații de la echipa americană din Ierusalim către Washington. Aruncând doar o privire rapidă, înțelese mesajul lor: situația era cumplită. Discuțiile sunt reduse la o prezență fantomatică la sediul guvernului, cu o reprezentare la nivel minim din partea ambelor tabere. Progresul de acum mai puțin de-o săptămână, dinainte de asasinarea lui Guttman, pare atât de departe... două părți care fac schimb de învinuiri... zvonuri ostile din partea statelor arabe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
pare că s-ar fi lipit pur și simplu de degete.): Păcat. Nici n-am apucat să-l citesc ca lumea... BĂTRÎNUL CU BASTON (Așezându-se pe scaun, respirând puternic.): Ei, acu’... parcă mai merge. DOAMNA CU VIOLONCELUL (Apropiindu-se fantomatic.): Dar cu violoncelul ce facem? BĂRBATUL CU ZIARUL (Reușind să se debaraseze cu greu de ziarul ud.): Parcă-i alt aer! BĂTRÎNUL CU BASTON (Care n-o vede, n-o aude pe DOAMNA CU VIOLONCELUL.): Se poate trăi. DOAMNA CU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
iarbă... Nu vreți un fir de iarbă, domnule? (Se caută prin buzunare și scoate un fir de iarbă.) Iată! Vi-l dau de tot. Încercați să-l țineți între dinți... Vă veți simți mult mai bine. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE ( Luând, fantomatic, firul de iarbă și mestecându-l în dinți.): Sunt un prost. Știam că se va sfârși așa. Am avut o presimțire. (ȘEFUL GĂRII e tot mai nervos; se ridică, face câțiva pași; capul IOANEI apare din nou în spatele ferestrelor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Dumneavoastră ați călătorit prin ploaie, ați fost fericit. Asta e! Dar eu! (În acest moment, din spatele clădirii, se aud hohotele de râs ale celor doi; capul IOANEI apare tot mai des în spatele ferestrelor și al ușilor; impresia că se plimbă fantomatic prin încăperi; glasurile HAMALULUI și ale CASIERULUI se aud tot mai zgomotos și mai impertinente; cele trei personaje dau impresia că fac eforturi disperate pentru a intra în scenă, căutând în acest scop pretexte sau un moment potrivit.) CĂLĂTORUL PRIN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Peste două-trei ore urma să revin aici Însoțit de Eveline; am fi găsit poarta la perete și lumina aprinsă - veselie mare: explicații, anchete, poate chiar mult mai rău. Am rămas nemișcat, holbându-mă către locul unde colosul metalic se resorbise fantomatic În perete. Ce avea de gând bestia? Mi-am tras În gând o palmă morală și un perdaf scurt: așa-ți trebuie, domnu’ Adam, ai vrut aventuri nocturne, poftim aventuri, iar altă dată, fă bine și vezi-ți de treaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cumplita suferință: faptul că era străină, naufragiată, fără bani, suferindă, În căutarea acelui pământ al făgăduinței unde va fi În sfârșit Înțeleasă. Pot s-o vizualizez, cu aproximație, stând În mijlocul peronului pe care abia a coborât și unde trimisul meu fantomatic Îi oferă În van un braț pe care ea nu-l vede. („Eram acolo, părăsită de toți, comme la Comtesse Karenine“, s-a plâns ea ulterior, elocvent, dar nu tocmai corect.) Ușa sălii de așteptare se deschide cu un scrâșnet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
picioarele, dau din copite, se Încordează din nou; apoi bustul Mademoisellei zvâcnește Înapoi, În timp ce sania grea se smulge din lumea ei de oțel, blănuri și carne, pentru a pătrunde Într-un mediu unde nu există frecare, alunecând pe un drum fantomatic pe care parcă abia Îl atinge. Preț de o clipă, grație iluminării bruște produse de un felinar singuratic În locul unde se sfârșește piața gării, o umbră supradimensionată, tot cu manșon, aleargă pe lângă sanie, se cațără peste un nămete de zăpadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
mai plăcut decât să reușesc să adaug, printr-un noroc neașteptat, câteva specii remarcabile la lunga listă de Pugs deja Întocmită de alții. Imaginația mea Înflăcărată, supunându-se evident și aproape grotesc dorinței mele (dar tot timpul punând la cale fantomatice comploturi de culise, plănuind cu sânge rece evenimentele cele mai Îndepărtate În timp ale destinului meu) mă alimenta mereu cu mostre halucinante ale unor caractere mici de litere: „...singurul specimen cunoscut până acum...“ „...unicul specimen de Eupithecia petropolitana a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
la Cambridge În 1922. Privind Înapoi spre acei ani de exil, mă văd pe mine și alte mii de ruși, ducând o existență bizară, dar nicidecum neplăcută, În lipsuri materiale și bogăție intelectuală, printre străini absolut nesemnificativi, germani și francezi fantomatici În ale căror mari orașe mai mult sau mai puțin iluzorii, noi, emigranții, se Întâmpla să locuim. Acești indigeni erau pentru ochiul minții la fel de plați și de transparenți ca figurinele croite din celofan și deși ne foloseam de invențiile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
relație umană bogată atât de răspândită printre noi. Uneori păream că Îi ignorăm așa cum un invadator arogant și foarte prost ignoră o masă de băștinași fără formă și fără chip; dar din când În când, foarte des de fapt, lumea fantomatică În care ne etalam senini suferința noastră, manifesta un fel de convulsie oribilă ca să ne arate cine era robul imaterial și cine era adevăratul stăpân. Dependența noastră fizică totală față de cutare sau cutare nație, care ne acordase cu răceală azil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
românesc. De asemenea, Mitică nu este singur și nu are o singură înfățișare. Dramaticul nea Anghelache este umbra sa perenă, angoasa ascunsă în spatele zîmbetului veșnic al lui Mitică. Enigmatică, sinuciderea sa este opera mîinii invizibile a unui stat străin și fantomatic, Anghelache fiind, din acest punct de vedere, locuitorul cu mînecuțe și în papuci al unui castel kafkian. Prin aceasta, Caragiale nu intră însă în spațiul metafizic al absurdului. Nimic nu-i este mai străin. Filosof sui-generis, el configurează o categorie
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
care se hrănea din carnea ființelor vii, supraviețuind într-un mediu dușmănos, unde numai cei mai puternici pot supraviețui. Se lăsă noaptea și luna plină se ridică, tot mai sus deasupra codrului, luminând priveliștea și scăldând-o într-o aură fantomatică. De undeva, din depărtări, se auzi un urlet stins, tânguitor, urmat de un cor de urlete asemănătoare. Clipă de clipă, urletele se auzeau tot mai aproape și tot mai puternice... și, o haită de lupi năvali ca un torent argintiu
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
a lunii. Înfricoșat peste măsură, Anton făcu lumină în antreu și, întorcându-se în poziția pe care o cunoștea atât de bine, adică cu fața spre oglindă, păli. Un șuvoi de sudoare rece îl năpădi pe loc, văzând o siluetă fantomatică, lugubră și diformă, în locul prietenului său de suflet, ce până nu demult era atât de prezent acolo. Totul îi juca pe dinaintea ochilor. Silueta era una cu totul neomenească, supradimensionată și mișcătoare, adică tremurătoare, întocmai așa cum apare imaginea cuiva pe linele
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
marcând o jumătate de drum. Moarte, vor uni nordul cu sudul „pământului pustiu“ din Tikdabra, limitele puterilor lor de sărmane animale ale deșertului. Ce speranță îi mai rămânea deci lui, care trebuia să meargă înainte cu două umbre de cămile fantomatice, sfârșite de oboseală, și un om care se dăduse bătut și pe care numai el, cu efort, îl mai ținea în viață? Nu vru să răspundă, pentru că știa răspunsul la întrebare, și preferă să se întrebe cine o fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
cadavrul în pustiu și probabil că, la fel, găvanele ochilor săi vor privi spre nord-est, căutând marginea acelei interminabile întinderi. Dar n-a fost un cadavru, ci sute. Se împiedică de ele în întuneric; desluși formele lor în penumbra razelor fantomatice ale lunii în creștere, și lumina zilei îl găsi înconjurat de ele, o mulțime de oameni și animale împrăștiate în jurul său, cît se vedea cu ochii în depărtare, și în acel moment, Gacel Sayah, inmouchar din stirpea Kel-Talgimus, supranumit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
cu tramvaiul dimineața la ora șase, în miezul iernii cînd geamurile sînt cețoase, înghețate de ger și cînd se deschid ușile în fiecare stație năvălește un val de frig, ridici privirea și observi prin întuneric becurile colorate ale străzii, siluetele fantomatice ale clădirilor sau umbrele copacilor, ușile se închid apoi și frigul se dispersează, dar tu între timp ai început să te gîndești la ale tale, după vreo jumătate de oră apare și culoarea roșiatică a răsăritului undeva pe cerul gri
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
Iată-mă deci după o absență de doisprezece ani pășind din nou pe coridorul Editurii Științifice și Enciclopedice, unde mi-am petrecut fără Îndoială cea mai frumoasă perioadă din viața mea. Ritualul se păstrează, doar imaginile par mai palide, mai fantomatice. Pe toată lungimea culoarului sînt Înghesuite dulapuri și birouri, sertare puse unele peste altele, fișiere și maldăre de dosare și manuscrise. Pereții sînt jupuiți, fisurile tăind pieziș zidurile sînt astupate cu ciment, stropi mari de humă proaspătă, smîntînoasă, dau linoleumului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
la măsuța de la intrare, țârâitul se opri. Amintirea unui ecou se lovi de pereții din jurul meu. Am format 1471. Pe fir am auzit un zgomot ca vuietul unei scoici puse la ureche; acel sunet apropiat de timpan al unor valuri fantomatice spărgându-se în depărtare. Am apăsat clapele mici și negre de pe furca telefonului și-am format din nou. De data asta mi-a răspuns vocea metalică a telefonistei computerizate: „Ați fost sunat la... ora... opt... și... douăzeci și șase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de încet și grijuliu, străduindu-mă din răsputeri să nu afectez lucrurile care se petreceau înlăuntrul meu. Cele trei cuburi de gheață se topiseră și deveniseră niște pastiluțe cu margini rotunjite, fiecare cu puzzle-ul ei complex de imperfecțiuni, planuri fantomatice și crăpături. În jurul fiecărui cub, apa scursă și votca puțin mai densă se îmbinau în sisteme climaterice miniaturale și fronturi de furtună. M-am gândit la fragilele spirale de culoare ale uleiului în apă, la trista rostogolire și dispersare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
priceput putusem la toate trucurile și tacticile. Scrisorile de la Primul Eric Sanderson s-au oprit acum patru zile. Exact ca și Clio care avusese ideea de a-și tatua o față zâmbitoare pe degetul mare de la picior, Eric își proiectase fantomatic ultimele șoapte ale ființei sale în viitor, tăiate și distribuite în 300 de plicuri și cutii. Și, într-un târziu, sosi și ultima. Un om trăiește atât de multe perioade diferite de timp. Și fiecare are propriul sfârșit. Dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
fi trebui să fie ele. Bomba cu litere, de fapt, nu era destinată ludovicianului. Ai adus-o pentru a folosi împotriva lui Nimeni, nu-i așa? — Ori-ori, se eschivă Scout, ridicând din umeri, dar i-am surprins ușoara iritare, șoapta fantomatică a tensiunii. Am simțit că mi se încordează toți mușchii. — Cine era el? — Nimeni? Am încuviințat. Scout împunse resturile din farfurie. Cred că-mi plăceai mai mult când nu vorbeai. Cred că-mi plăceai mai mult când nu ascundeai nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]