2,202 matches
-
(sau Amenofis al III-lea) este al 9-lea faraon al Dinastiei a XVIII-a (a fost suveranul Egiptului între 1391-1353 î. Hr./sau 1388- 1350 î.Hr.). Numele său în limba egipteană antică este echivalentul lui "Amon este mulțumit". Urmaș al lui Tuthmes al IV-lea, provine din legătura acestuia cu
Amenhotep al III-lea () [Corola-website/Science/314106_a_315435]
-
lui ( Tiye ) i-a dăruit acestuia cel puțin 2 fii: În afara acestora, cuplul regal a mai avut și 4 fiice, două dintre ele fiind ridicate la rangul de regină-consoartă în ultimii ani de domnie (noțiunea de incest nu se aplica faraonului, a cărui datorie era de a păstra pur sângele regal). Domnia acestui faraon este îndelungată, de cca 38 de ani și a fost într-o epocă liniștită și prosperă, Imperiul Egiptean întinzându-se din Nubia până în Siria de astăzi. S-
Amenhotep al III-lea () [Corola-website/Science/314106_a_315435]
-
regal a mai avut și 4 fiice, două dintre ele fiind ridicate la rangul de regină-consoartă în ultimii ani de domnie (noțiunea de incest nu se aplica faraonului, a cărui datorie era de a păstra pur sângele regal). Domnia acestui faraon este îndelungată, de cca 38 de ani și a fost într-o epocă liniștită și prosperă, Imperiul Egiptean întinzându-se din Nubia până în Siria de astăzi. S-a urcat pe tron la o vârstă fragedă și a fost probabil sub
Amenhotep al III-lea () [Corola-website/Science/314106_a_315435]
-
în nordul Sudanului actual), conform cu cele 3 stele săpate în piatră descoperite lângă Insula Sai și lângă Assuan. Numeroșii scarabei-comemorativi (statui inscripționate cu texte de proslăvire a suveranului) excavați de-a lungul fostului său imperiu atestă statutul de zeu al faraonului prin numărul imens de lei vânați de acesta sau prin faptul că una dintre viitoarele membre ale haremului său sosește însoțită de alte 317 femei etc. Prestigiul Egiptului a atins cote înalte sub domnia sa, așa cum o dovedește corespondența diplomatică cu
Amenhotep al III-lea () [Corola-website/Science/314106_a_315435]
-
după moarte printr-un cult asemănător cu cel al mai cunoscutului său predecesor, Imhotep. Amenhotep al III-lea a fost un mare constructor având la dispoziție atât resurse numeroase, cât și un climat de stabilitate. Unul dintre cei mai mari faraoni din istorie, un inegalabil constructor și patron al artelor, Amenhotep al III-lea a lăsat moștenire la moartea sa un imperiu prosper și stabil, de mare prestigiu în regiune. La această moștenire au contribuit în mare parte și membrii curții
Amenhotep al III-lea () [Corola-website/Science/314106_a_315435]
-
de mare prestigiu în regiune. La această moștenire au contribuit în mare parte și membrii curții sale, constituiți în adevărate "dinastii" de funcționari competenți sub priceputa administrare a principalei regine-consoarte, Tiye. La câțiva ani după dispariția sa, urmașul său Akhenaton, "faraonul rebel", declanșează o revoluție religioasă și politică prin introducerea cultului zeului-soare unic Aton în detrimentul panteonului tradițional promovat de casta preoților din capitala Theba. Egiptul pierde mult din cuceririle sale teritoriale și trece printr-o perioadă de colaps politic, din care
Amenhotep al III-lea () [Corola-website/Science/314106_a_315435]
-
pot fi considerați mercenari, așa cum sunt definiți aceștia în articolul 47.f al Protocolului I al Convenției de la Geneva. Una dintre primele mențiuni ale unor forțe auxiliare străine datează încă din vremea Egiptului Antic, din secolul al XIII-lea î.Hr.. Faraonul Ramses al II-lea a folosit conform acestor surse 11.000 de mercenari în campaniile sale militare. De-a lungul întregii istorii a Vechiului Regat și până în anii Noul Regat Egiptean|Noului Regat]], faraonii s-au folosit de serviciile luptătorilor
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
din secolul al XIII-lea î.Hr.. Faraonul Ramses al II-lea a folosit conform acestor surse 11.000 de mercenari în campaniile sale militare. De-a lungul întregii istorii a Vechiului Regat și până în anii Noul Regat Egiptean|Noului Regat]], faraonii s-au folosit de serviciile luptătorilor „medjay”. Acest nume generic definea cercetașilor și infanteriștilor recrutați din rândul triburilor nubiene. De asemenea, egiptenii au mai folosit mercenari din alte regiuni din afara granițelor regatului - din Libia, Siria, Canaan sau membri ai așa-
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
trei se crede despre această casă că ar fi fost formată din stelele din Centura lui Orion. Stelele erau asociate cu Osiris, zeul Morții și al Lumii de Jos în Egiptul Antic. A fost descoperit de-asemenea că Unas, ultimul faraon din cea de-a noua dinastie egipteană care a devenit celebru pentru că a mâncat din carnea inamiciilor săi, ca mai apoi să devoreze și să măcelărească zeii însuși, s-a identificat cu aceste stele. Acei zei erau bătrâni și au
Orion (constelație) () [Corola-website/Science/298756_a_300085]
-
huriților. Informații detaliate sunt oferite de inscripțiile de la Tell el-Amarna în Egiptul de Mijloc, datate în secolul al XIV-lea (cunoscute sub numele generic „scrisorile de la Amarna”). Spre mijlocul secolului al XII-lea, după anul 1177 a. Chr., în perioada faraonului Ramses al II-lea, pe teritoriul Canaanului, la sud de Fenicia, se stabilesc filisteni, așa-numitele "popoare ale mării", de origine indo-europeană. Numele acestui popor se va extinde asupra teritoriului său de locuire, cunoscut ulterior sub denumirea generică "Palestina". Revenirea
Palestina () [Corola-website/Science/298177_a_299506]
-
sub denumirea generică "Palestina". Revenirea în "Palestina" a unor grupuri de descendenți ale vechilor triburi semite, conduse de Iehoșua pe la 1650 a. Chr. Egipt, s-a petrecut probabil spre mijlocul secolului al XIII-lea, după 1250 a. Chr., în perioada faraonului Ramses al II-lea (1279-1213 a. Chr.), ei fiind conduși de Moise în pustiu. La Horeb, Moise a depus jurământ (Exod. 19-20), obligându-și triburile să slujească pe unicul Dumnezeu (Jahve). Aici a primit Moise „Cele zece porunci”. După decenii
Palestina () [Corola-website/Science/298177_a_299506]
-
în Sinai, marcată de confruntări armate cu alte triburi localnice (madianiții și amaleciții), triburile israelite au ajuns pe pământul "Palestinei". După anul 1220 î. Hr., mai exact în jurul anului 1207 î. Hr., este evocat pentru prima dată, pe o inscripție din timpul faraonului Merenptahs (1213-1203), etnonimul Israel. Atât exodul din Egipt cât și ocuparea Canaan-ului de către triburile israelite sunt relatate în Vechiul Testament, respectiv în Exodul și Deuteronomul. Date istorice de dată recentă au evidențiat însă o serie de discrepanțe cronologice și actuale între
Palestina () [Corola-website/Science/298177_a_299506]
-
este caracterizată de o incredibilă longevitate întinzându-se pe mai bine de trei milenii. Apogeul a fost fără îndoială atins sub conducerea faraonilor, regi și singuri intermediari între oameni și zei, garant al ordinii atât externe (invadatori) cât și interne (tulburări sociale). începe în jurul anului 3100 î.Hr., regele Menes a unificat Egiptul. Acesta a devenit un imperiu puternic care a dăinuit până în anul
Istoria Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302979_a_304308]
-
începe în jurul anului 3100 î.Hr., regele Menes a unificat Egiptul. Acesta a devenit un imperiu puternic care a dăinuit până în anul 30 î.Hr., când a fost cucerit de romani. Istoria Egiptului antic este împărțită în mai multe perioade corespunzătoare dinastiei , faraonului. Datarea evenimentelor în egiptul antic este încă subiect de cercetare. Datele calendaristice nu sunt confirmate de nici o dată certă pentru o perioadă de aproximativ trei milenii. Mai jos este o listă corespunzătoare datelor convenționale egiptene . Nilul a fost un element
Istoria Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302979_a_304308]
-
erau în Nubia, putea invada și jefui ținuturile bogate ale Egiptului. Acești factori au impus în mod stringent constituirea statului egiptean (mai întâi două state, apoi unul singur). Amândouă regatele au avut de fapt o autonomie în tot timpul domniei faraonilor - prin particularitățile, păstrate cu grijă, ale regimului lor și prin administrațiile separate. Legătura dintre aceste două regate autonome a fost totdeauna faraonul, care era și rege al sudului și al nordului. Dealtfel la moartea lor, faraonii din imperiul vechi aveau
Istoria Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302979_a_304308]
-
întâi două state, apoi unul singur). Amândouă regatele au avut de fapt o autonomie în tot timpul domniei faraonilor - prin particularitățile, păstrate cu grijă, ale regimului lor și prin administrațiile separate. Legătura dintre aceste două regate autonome a fost totdeauna faraonul, care era și rege al sudului și al nordului. Dealtfel la moartea lor, faraonii din imperiul vechi aveau două morminte dintre care unul nu conținea mumia defunctului rege,deci era cenotaf - dar exista un mormânt pentru Egiptul de Sud și
Istoria Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302979_a_304308]
-
în tot timpul domniei faraonilor - prin particularitățile, păstrate cu grijă, ale regimului lor și prin administrațiile separate. Legătura dintre aceste două regate autonome a fost totdeauna faraonul, care era și rege al sudului și al nordului. Dealtfel la moartea lor, faraonii din imperiul vechi aveau două morminte dintre care unul nu conținea mumia defunctului rege,deci era cenotaf - dar exista un mormânt pentru Egiptul de Sud și unul pentru Egiptul de Nord pentru același faraon. De câte ori se produceau răscoale, răzmerițe sau
Istoria Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302979_a_304308]
-
al nordului. Dealtfel la moartea lor, faraonii din imperiul vechi aveau două morminte dintre care unul nu conținea mumia defunctului rege,deci era cenotaf - dar exista un mormânt pentru Egiptul de Sud și unul pentru Egiptul de Nord pentru același faraon. De câte ori se produceau răscoale, răzmerițe sau invazii străine, Egiptul avea tendința să se despartă iarăși în cele două regate care renășteau fiecare sub alt faraon. În epoca neolitică sursele arheologice capătă un caracter mai precis prin faptul că apare arta
Istoria Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302979_a_304308]
-
exista un mormânt pentru Egiptul de Sud și unul pentru Egiptul de Nord pentru același faraon. De câte ori se produceau răscoale, răzmerițe sau invazii străine, Egiptul avea tendința să se despartă iarăși în cele două regate care renășteau fiecare sub alt faraon. În epoca neolitică sursele arheologice capătă un caracter mai precis prin faptul că apare arta figurativă : omul, până acum invizibil, este reprezentat artistic tot mai des. Apoi dezvoltarea ceramicii decorate oferă elemente mai precise a unei cronologii relative, care să
Istoria Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302979_a_304308]
-
cantități de diverse produse. Până la sfârșitul celei de-a treia dinastii, acesta a fost extins pentru a include mai mult de 200 de simboluri, cât fonograme și ideograme. Sacrificiul uman a fost practicat ca parte a ritualurilor funerare dedicate tuturor faraonilor din prima dinastie. Este clar demonstrat prin existența osemintelor umane îngropate lângă mormântul fiecărui faraon precum și osemintele animalelor sacrificate pentru înmormântare. Mormântul lui Djer este asociat cu morminte a 338 persoane. Oamenii și animalele sacrificate(precum măgarii), , erau așteptați pentru
Istoria Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302979_a_304308]
-
pentru a include mai mult de 200 de simboluri, cât fonograme și ideograme. Sacrificiul uman a fost practicat ca parte a ritualurilor funerare dedicate tuturor faraonilor din prima dinastie. Este clar demonstrat prin existența osemintelor umane îngropate lângă mormântul fiecărui faraon precum și osemintele animalelor sacrificate pentru înmormântare. Mormântul lui Djer este asociat cu morminte a 338 persoane. Oamenii și animalele sacrificate(precum măgarii), , erau așteptați pentru a-l servi pe faraon în viața de apoi. Din motive necunoscute, această practică s-
Istoria Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302979_a_304308]
-
clar demonstrat prin existența osemintelor umane îngropate lângă mormântul fiecărui faraon precum și osemintele animalelor sacrificate pentru înmormântare. Mormântul lui Djer este asociat cu morminte a 338 persoane. Oamenii și animalele sacrificate(precum măgarii), , erau așteptați pentru a-l servi pe faraon în viața de apoi. Din motive necunoscute, această practică s-a încheiat la sfârșitul primei dinastii, când figurinele "shabtii" au luat locul persoanelor reale pentru a-l servi pe faraon în viața de apoi. Nu se știe cu exactitate numele
Istoria Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302979_a_304308]
-
sacrificate(precum măgarii), , erau așteptați pentru a-l servi pe faraon în viața de apoi. Din motive necunoscute, această practică s-a încheiat la sfârșitul primei dinastii, când figurinele "shabtii" au luat locul persoanelor reale pentru a-l servi pe faraon în viața de apoi. Nu se știe cu exactitate numele primului faraon. În textele de la Paleromo, Turin și listele faraonilor scrise de Manetho, sunt diferite versiuni de nume a opt faraoni legendari care au condus Egiptul la început: Ptah -zeul
Istoria Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302979_a_304308]
-
viața de apoi. Din motive necunoscute, această practică s-a încheiat la sfârșitul primei dinastii, când figurinele "shabtii" au luat locul persoanelor reale pentru a-l servi pe faraon în viața de apoi. Nu se știe cu exactitate numele primului faraon. În textele de la Paleromo, Turin și listele faraonilor scrise de Manetho, sunt diferite versiuni de nume a opt faraoni legendari care au condus Egiptul la început: Ptah -zeul meșteșugului și al creației, Ra -Soarele, (Shu)-aerul, Geb-pământul, Osiris-viața de apoi
Istoria Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302979_a_304308]
-
s-a încheiat la sfârșitul primei dinastii, când figurinele "shabtii" au luat locul persoanelor reale pentru a-l servi pe faraon în viața de apoi. Nu se știe cu exactitate numele primului faraon. În textele de la Paleromo, Turin și listele faraonilor scrise de Manetho, sunt diferite versiuni de nume a opt faraoni legendari care au condus Egiptul la început: Ptah -zeul meșteșugului și al creației, Ra -Soarele, (Shu)-aerul, Geb-pământul, Osiris-viața de apoi, Set-Haosul, Horus-războiul, Thot-cunoașterea și Maàt-ordinea. Manetho consideră că
Istoria Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302979_a_304308]