754 matches
-
și rozătoare. Unele solifuge au fost filmate consumând chiar și șopârle. Prada este detectată cu ajutorul pedipalpilor, apoi ucisă și fărămițată în bucăți de către chelicere. După aceasta, victima este lichefiată cu sucuri digestive care conțin enzime. Lichidul rezultat este ingerat prin faringe. Deși, în mod normal, nu atacă oamenii, chelicerele lor pot penetra pielea umana, ceea ce cauzează mușcături dureroase. Pe chelicere se pot găsi și rămășițe ale prăzilor aflate în descompunere, și în timpul mușcăturii omul se poate infecta cu diverse bacterii. Solifugele
Solifugae () [Corola-website/Science/318520_a_319849]
-
masa ganglionară . Respirația are loc prin trahei ramificate, care se deschid prin stigme situate pe partea dorsală a prosomei. Cel puțin o specie braziliană are un „plastron” care împiedică pătrunderea apei în trahei în timpul ploilor . Tubul digestiv cuprinde: orifciul bucal, faringe, esofag, intestin mediu și diverticuli, intestin posterior și anus. Intestinul mediu prezintă diverticuli în care au loc procesele digestive și depozitarea nutrienților . Excreția se realizează prin tuburile lui Malpighi - în opistosomă și de glandele coxale - în prosomă. Glandele sexuale se
Ricinulei () [Corola-website/Science/318748_a_320077]
-
senzitive sunt reprezenate prin peri senzoriali tactili și o pereche de ochi simpli, situați deasupra inelului perifargian. Sistemele circulator și respirator sunt absente. Aparatul digestiv este reprezentat printr-un tub drept. Gura este situată anterior, pe o structură conică. Urmează, faringele și esofagul căptușiți cu cuticulă. În faringe se deschid canalele a unei perechi de glande salivare, ar în esofag - galnde pancreatice, toate producând enzime digestive. Esofagul constinuă cu intestinul mediu și intestinul posterior care se termină cu anus. Sistemul excretor
Kinorhyncha () [Corola-website/Science/326009_a_327338]
-
și o pereche de ochi simpli, situați deasupra inelului perifargian. Sistemele circulator și respirator sunt absente. Aparatul digestiv este reprezentat printr-un tub drept. Gura este situată anterior, pe o structură conică. Urmează, faringele și esofagul căptușiți cu cuticulă. În faringe se deschid canalele a unei perechi de glande salivare, ar în esofag - galnde pancreatice, toate producând enzime digestive. Esofagul constinuă cu intestinul mediu și intestinul posterior care se termină cu anus. Sistemul excretor este alcătuit din două protonefridii scurte neramificare
Kinorhyncha () [Corola-website/Science/326009_a_327338]
-
deasupra acestei linii care corespunde cavității bucale, alta sub această linie care corespunde gâtului. Pe linia milohioidiană se inserează mușchiul milohioidian ("Musculus mylohyoideus"). Deasupra capătului posterior al liniei milohioidiană se inserează porțiunea milofaringiană ("Pars mylopharyngea") a mușchiului constrictor superior al faringelui ("Musculus constrictor pharyngis superior"). Deasupra porțiunii mediale a liniei milohioidiene se află o depresiune triunghiulară - foseta sublinguală ("Fovea sublingualis") - care găzduiește glanda sublinguală. Dedesubtul liniei milohioidiene, spre extremitatea posterioară, se află o altă depresiune, alungită - fosetă submandibulară ("Fovea submandibulari") - care
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
și înainte și în care se află nervul nazopalatin ("Nervus nasopalatinus") și vasele sangvine care îl însoțesc. Marginea posterioară a vomerului se numește creasta choanală ("Crista choanalis vomeris") și este ușor concavă, subțire, și nearticulară; ea privește în jos spre faringe, este situată postero-inferiar și participă la delimitarea orificiilor posterioare ale foselor nazale (a choanelor). Marginea inferioară a vomerului se articulează cu creasta nazală ("Crista nasalis") mediană a maxilei și osului palatin de pe planșeul cavității nazale. Marginea anterioară a vomerului este
Vomer () [Corola-website/Science/325314_a_326643]
-
corpului (stânga și dreapta), și are compartimente adiționale în interiorul capului și cozii. Chiar dacă au o gură cu unul sau două rânduri de dinți, ochi compuși și sistem nervos, nu au sistem respirator sau sistem circulator. Gura se deschide într-un faringe musculos, care conține glande care îi lubrifiază pereții. De acolo, un intestin drept merge până la anusul care se află în fața cozii. Intestinul este locul unde se petrece aproape toată digestia și include o pereche de aproape de capătul anterior. Sistemul nervos
Chaetognatha () [Corola-website/Science/326302_a_327631]
-
drept merge până la anusul care se află în fața cozii. Intestinul este locul unde se petrece aproape toată digestia și include o pereche de aproape de capătul anterior. Sistemul nervos este destul de simplu, consistând dintr-un inel de nervi ganglionați care înconjoară faringele. Ganglionul din spate este cel mai mare, dar nervii merg din toți ganglionii peste to în corp. Chaetognathele au doi ochi compuși, alcătuiți din mulți oceli cu marginile difuze. În plus, există perișori senzitivi așezați pe rânduri de-a lungul
Chaetognatha () [Corola-website/Science/326302_a_327631]
-
sau constrictorul superior al faringelui ("Musculus constrictor pharyngis superior") numit și mușchiul cefalofaringian ("Musculus cephalopharyngeus") este unul din cei 3 mușchi constrictori ai faringelui, fiind componentă cea mai de sus a stratului muscular circular exterior al faringelui. Are o formă patrulatera; fibrele superioare ale mușchiului
Mușchiul constrictor superior al faringelui () [Corola-website/Science/329677_a_331006]
-
sau constrictorul superior al faringelui ("Musculus constrictor pharyngis superior") numit și mușchiul cefalofaringian ("Musculus cephalopharyngeus") este unul din cei 3 mușchi constrictori ai faringelui, fiind componentă cea mai de sus a stratului muscular circular exterior al faringelui. Are o formă patrulatera; fibrele superioare ale mușchiului sunt ascendente, fibrele mijlocii sunt transversale, iar cele inferioare descendente. Constrictorul superior al faringelui este separat de bază craniului
Mușchiul constrictor superior al faringelui () [Corola-website/Science/329677_a_331006]
-
sau constrictorul superior al faringelui ("Musculus constrictor pharyngis superior") numit și mușchiul cefalofaringian ("Musculus cephalopharyngeus") este unul din cei 3 mușchi constrictori ai faringelui, fiind componentă cea mai de sus a stratului muscular circular exterior al faringelui. Are o formă patrulatera; fibrele superioare ale mușchiului sunt ascendente, fibrele mijlocii sunt transversale, iar cele inferioare descendente. Constrictorul superior al faringelui este separat de bază craniului printr-un spațiu de aproape 2 cm, în care devine aparentă fascia faringobazilară
Mușchiul constrictor superior al faringelui () [Corola-website/Science/329677_a_331006]
-
cei 3 mușchi constrictori ai faringelui, fiind componentă cea mai de sus a stratului muscular circular exterior al faringelui. Are o formă patrulatera; fibrele superioare ale mușchiului sunt ascendente, fibrele mijlocii sunt transversale, iar cele inferioare descendente. Constrictorul superior al faringelui este separat de bază craniului printr-un spațiu de aproape 2 cm, în care devine aparentă fascia faringobazilară. Originea mușchiului se află pe lama mediala a procesului pterigoidian, rafeul pterigomandibular, linia milohioidiană a mandibulei, fata profundă a mucoasei planșeului bucal
Mușchiul constrictor superior al faringelui () [Corola-website/Science/329677_a_331006]
-
în care devine aparentă fascia faringobazilară. Originea mușchiului se află pe lama mediala a procesului pterigoidian, rafeul pterigomandibular, linia milohioidiană a mandibulei, fata profundă a mucoasei planșeului bucal. De la aceste origini fibrele musculare ale mușchiului se îndreaptă înapoi, ocolind marginile faringelui, si se termină pe linia mediana a peretelui posterior al faringelui. Unele fibre musculare se inseră pe rafeul median al peretelui posterior al faringelui, altele se continuă cu fibrele de partea opusă; fibrele superioare se arcuiesc superior și posterior, terminându
Mușchiul constrictor superior al faringelui () [Corola-website/Science/329677_a_331006]
-
lama mediala a procesului pterigoidian, rafeul pterigomandibular, linia milohioidiană a mandibulei, fata profundă a mucoasei planșeului bucal. De la aceste origini fibrele musculare ale mușchiului se îndreaptă înapoi, ocolind marginile faringelui, si se termină pe linia mediana a peretelui posterior al faringelui. Unele fibre musculare se inseră pe rafeul median al peretelui posterior al faringelui, altele se continuă cu fibrele de partea opusă; fibrele superioare se arcuiesc superior și posterior, terminându-se pe tuberculul faringian al procesului bazilar al osului occipital, lăsând
Mușchiul constrictor superior al faringelui () [Corola-website/Science/329677_a_331006]
-
a mucoasei planșeului bucal. De la aceste origini fibrele musculare ale mușchiului se îndreaptă înapoi, ocolind marginile faringelui, si se termină pe linia mediana a peretelui posterior al faringelui. Unele fibre musculare se inseră pe rafeul median al peretelui posterior al faringelui, altele se continuă cu fibrele de partea opusă; fibrele superioare se arcuiesc superior și posterior, terminându-se pe tuberculul faringian al procesului bazilar al osului occipital, lăsând o porțiune lipsită de musculatură imediat sub exobaza craniului, formată uneori de aponevroza
Mușchiul constrictor superior al faringelui () [Corola-website/Science/329677_a_331006]
-
fibrele de partea opusă; fibrele superioare se arcuiesc superior și posterior, terminându-se pe tuberculul faringian al procesului bazilar al osului occipital, lăsând o porțiune lipsită de musculatură imediat sub exobaza craniului, formată uneori de aponevroza faringiana. Constrictorul superior al faringelui are patru porțiuni care poartă fiecare denumirea după formațiunile anatomice pe care se prinde: porțiunea pterigofaringiană, porțiunea bucofaringiană, porțiunea milofaringiană și porțiunea glosofaringiana. 1. Porțiunea pterigofaringiană ("pârș pterygopharyngea musculi constrictoris pharyngis superioris") sau mușchiul pterigofaringian, pterigofaringianul ("musculus pterygopharyngeus") cu originea
Mușchiul constrictor superior al faringelui () [Corola-website/Science/329677_a_331006]
-
pe extremitatea posterioara a liniei milohioidiene a mandibulei. 4. Porțiunea glosofaringiana ("pârș glossopharyngea musculi constrictoris pharyngis superioris") sau mușchiul glosofaringian, glosofaringianul ("musculus glossopharyngeus") are originea pe marginile rădăcinii limbii și pe mucoasa planșeului bucal. Prin contracția să constrictorul superior al faringelui îngustează faringele, blochează comunicația dintre orofaringe și rinofaringe în timpul deglutiției închizând rinofaringele, prin formarea unei proeminențe la nivelul peretelui posterior al faringelui (inelul sau torusul lui Passavant), pe care se sprijină valul palatin contractat și astfel alimentele nu pătrund în
Mușchiul constrictor superior al faringelui () [Corola-website/Science/329677_a_331006]
-
posterioara a liniei milohioidiene a mandibulei. 4. Porțiunea glosofaringiana ("pârș glossopharyngea musculi constrictoris pharyngis superioris") sau mușchiul glosofaringian, glosofaringianul ("musculus glossopharyngeus") are originea pe marginile rădăcinii limbii și pe mucoasa planșeului bucal. Prin contracția să constrictorul superior al faringelui îngustează faringele, blochează comunicația dintre orofaringe și rinofaringe în timpul deglutiției închizând rinofaringele, prin formarea unei proeminențe la nivelul peretelui posterior al faringelui (inelul sau torusul lui Passavant), pe care se sprijină valul palatin contractat și astfel alimentele nu pătrund în rinofaringe; de
Mușchiul constrictor superior al faringelui () [Corola-website/Science/329677_a_331006]
-
glossopharyngeus") are originea pe marginile rădăcinii limbii și pe mucoasa planșeului bucal. Prin contracția să constrictorul superior al faringelui îngustează faringele, blochează comunicația dintre orofaringe și rinofaringe în timpul deglutiției închizând rinofaringele, prin formarea unei proeminențe la nivelul peretelui posterior al faringelui (inelul sau torusul lui Passavant), pe care se sprijină valul palatin contractat și astfel alimentele nu pătrund în rinofaringe; de asemenea se contractă într-un mod peristaltic în timpul deglutiției. Este inervat de plexul faringian al nervului vag.
Mușchiul constrictor superior al faringelui () [Corola-website/Science/329677_a_331006]
-
Greața este o senzație subiectivă, neplăcută și nedureroasă, însoțită de contracții involuntare ale mușchilor faringelui, esofagului și peretelui abdominal care poate preceda sau însoți vomele. Persoana are o senzație iminentă de vărsătură, percepută de obicei în gât sau în epigastru. poate fi urmată sau nu de vomă. Ea este întâlnită în sarcină, boli organice a
Greață () [Corola-website/Science/327980_a_329309]
-
altele prin mușchi sau ligamente. El este ancorat de mușchi din partea anterioară, posterioară și inferioară, ajutând la mișcarea limbii și la înghițire. El furnizează suport pentru mușchii podelei gurii de sus, a laringelui de jos și a epiglotei și a faringelui în spate. Numele său este derivat din cuvântul grecesc "hyoeides" care înseamnă „de forma literei upsilon” ("υ"). constă într-o parte centrală, sau corpul central, și din două perechi de coarne, cea mare și cea mică. Cel de-al doilea
Osul hioid () [Corola-website/Science/330604_a_331933]
-
doilea an de viață. Până la sfârșitul adolescenței legătura dintre corpul central și cornul mai mare este fibroasă. Următorii mușchi sunt atașați osului hioid: Osul hioid este prezent la multe mamifere. El permite o varietate mai mare de mișcări a limbii, faringelui sau a laringelui prin legarea fiecăruia una de cealaltă. Așezarea sa inferioară nu e unică la Homo sapiens, și nu permite scoaterea unui număr mai mare de sunete: cu un laringe mai coborât, bărbații nu produc o gamă mai largă
Osul hioid () [Corola-website/Science/330604_a_331933]
-
Cancerul esofagian (sau cancerul de esofag) este cancerul conductului de alimente, numit esofag, care leagă faringele de stomac. Simptomele adesea includ dificultăți de înghițire și pierderi de greutate. Alte simptome pot include dureri la înghițire, voce ragușită, ganglioni limfatici măriți în jurul claviculei, tuse seacă și, posibil, expectoriație cu sânge sau vărsătură cu sânge. Cele două subtipuri
Cancer esofagian () [Corola-website/Science/335561_a_336890]
-
pentru creveți în mlaștinile sărate din Louisiana și a fost adesea observat în apele marine de pe coasta Golfului Mexic ale SUA. Lepisosteiformele pot tolera ape cu conținut scăzut de oxigen deoarece au o vezică înotătoare foarte vascularizată care comunică cu faringele printr-un duct pneumatic lărgit, permițându-le să respire aerul din atmosferă, ridicându-se din când în când la suprafața apei. Lepisosteiformele înoată, de obicei, lent, dar la nevoie se deplasează foarte iute pentru perioade scurte de timp. Ele adesea
Lepisosteiforme () [Corola-website/Science/333788_a_335117]
-
puncte. Mixinele nu au înotătoare. În jurul gurii au între 6 și 8 mustăți (la fel ca somn) și o singură nară. Gura mixinelor are două perechi de dinți pe niște plăci cartilaginoase care se mișcă orizontal, care trag hrana înspre faringe. Mixinele sunt lungi și vermiformi și pot secreta cantități uriașe de mucus fibros din 100 de glande aflate în niște orificii laterale. Specia tip "Myxine glutinosa" a fost numită după acest obicei. Dacă sunt capturați, mixinele secretă această substanță, care
Mixine () [Corola-website/Science/333073_a_334402]