1,257 matches
-
a adversarilor au făcut obiectul mai multor cercetări, printre care și cea a savantei americane Elaine Pagels, The Origin of Satan, apărută în 1995. Pagels face o analiză fundamentală a procesului de demonizare a anumitor grupuri religioase - reprezentanții iudaismului tradițional, fariseii, păgânii, ereticii creștini - de către unele minorități radicaliste, aflate „în criză de identitate”. Unul din capitolele cărții sale este consacrat stigmatizării păgânilor de către Iustin. Demonologia sa vizează exclusiv păgânismul. În Dialogul cu Trifon, se vorbește de două ori de Satan (cap
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
nu le acordă prea mare importanță, lăsându‑le deoparte pe celelalte două. . Într‑o secțiune a cărții sale, The Prophet‑King. Moses Traditions and the Johannine Christology, Leyde, 1967, pp. 47‑55, dedicată capitolului 7 al Evangheliei după Ioan. Pentru farisei, așa cum arată Meeks, Isus este falsul profet despre care vorbesc cele două fragmente deuteronomice. Spre exemplu, Dt. 13,2‑5: „Dacă din [neamul] tău se ridică un profet sau cineva care visează un vis și‑ți dă un semn sau
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
acelui profet sau ale celui care a visat visul, pentru că Domnul Dumnezeul vostru vă încearcă să vadă dacă îl iubiți pe Domnul Dumnezeul vostru din toată inima voastră și din tot sufletul vostru” (LXX). Isus însuși este deci, în ochii fariseilor, un fals profet care pune la încercare credința poporului Israel. . „Iar în ziua în care Domnul te va odihni de osteneli, de chinuri și de amarnica ta robie în care ai fost, tu vei cânta cântecul acesta de ocară împotriva
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
schimbaseră. Precaritatea condiției de văduvă se conserva, cu toate posibilitățile de agresiune („Ei, care mănâncă de tot casele văduvelor și de ochii lumii se roagă îndelung; aceștia vor lua mai multă osândă” - Marcu 12, 39; este opinia lui Iisus despre farisei), și ea motiva îndestul grija ce trebuia arătată acestui „grup”: „Cucernicia curată și neîntinată înaintea lui Dumnezeu și Tatăl, aceasta este: să cercetăm pe orfani și pe văduve în necazurile lor, și să ne păzim pe noi fără de pată din partea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
să ierte nimic dacă consideră ei că au dreptate. Nu se gândesc că ar fi crunt pentru ei dacă Dumnezeu ar face dreptate și nu le‐ar ierta nimic. Noi trebuie să fim, ca vameșul din Pilda vameșului și a fariseului, care spunea cu capul plecat: „ Doamne iartă‐mă pe mine păcătosul” iar fariseul stătea drept, țanțoș, și spunea: „Îți multumesc Doamne că nu sunt păcătos ca vameșul acesta, postesc, mă rog, dau zeciuială din tot ce am .......” (Lc. 18, 10
INVATATURI NECESARE UNUI BUN CRESTIN by Stefan MAXIM () [Corola-publishinghouse/Science/538_a_853]
-
ar fi crunt pentru ei dacă Dumnezeu ar face dreptate și nu le‐ar ierta nimic. Noi trebuie să fim, ca vameșul din Pilda vameșului și a fariseului, care spunea cu capul plecat: „ Doamne iartă‐mă pe mine păcătosul” iar fariseul stătea drept, țanțoș, și spunea: „Îți multumesc Doamne că nu sunt păcătos ca vameșul acesta, postesc, mă rog, dau zeciuială din tot ce am .......” (Lc. 18, 10‐ 14). Mântuitorul ne spune că mai curând se mântuiește va‐ meșul pentru că este
INVATATURI NECESARE UNUI BUN CRESTIN by Stefan MAXIM () [Corola-publishinghouse/Science/538_a_853]
-
Biblia însăși a ajuns să fie deconstruită pe temeiul neverosimilității sale empirice. Când sunt prost citite, textele lui Ieremia și Amos nu par decât o aglomerație de exagerări. Pesemne ideologii corectitudinii politice vor vedea în tirada lansată de Iisus împotriva fariseilor doar un abuz de interpretare. La urma urmei, au existat printre farisei și caractere excepționale: Nicodim, bunăoară (Ioan 3, 1). Părinții Bisericii însă - dintre care nu puțini mânuitori ai adjectivului - ne cer să vedem în Evanghelie documentul care proclamă de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Când sunt prost citite, textele lui Ieremia și Amos nu par decât o aglomerație de exagerări. Pesemne ideologii corectitudinii politice vor vedea în tirada lansată de Iisus împotriva fariseilor doar un abuz de interpretare. La urma urmei, au existat printre farisei și caractere excepționale: Nicodim, bunăoară (Ioan 3, 1). Părinții Bisericii însă - dintre care nu puțini mânuitori ai adjectivului - ne cer să vedem în Evanghelie documentul care proclamă de sus valoarea infinită a excepției, în contra gândirii masificate. Atunci când riscă să spună
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și locurile cele dintâi la ospețe”. Filtram această percepție prin prisma lecturii cărții lui Giovanni Papini despre Viața lui Iisus, citită în traducerea lui Alexandru Marcu. Mă uimeau și, în același timp, mă răcoreau vorbele de bici ale Domnului către farisei. În templu și în piețe, Iisus slobozea cuvinte arzătoare ca para focului. Drept răspuns, toți ipocriții religioși ai Palestinei l-au acuzat mai apoi pe Iisus de blasfemie. Citită într-un moment saturat de confuzii identitare, Biblia își revela pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
aceste „pricini de sminteală”, ocrotite de slujbașii unei instituții care s-ar dori definită ca umanitate îndumnezeită. Redescoperirea sensului apartenenței la comunitatea luminată de Evanghelie este urgentă pentru cei confruntați doar cu frivolitatea goală a vameșilor îmbrăcați în haine de farisei. Arta orientală a mușamalizării nu va putea rezista asalturilor din afară. Da: gura păcătosului grăiește, adesea, un adevăr spinos. Când uniformele răutății vor defila în paginile presei, vom avea oare smerenia de a ne recunoaște ipocrizia? Se vor cerne rândurile
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
instruiești pe alții când abia silabisești alfabetul Vieții cele noi. La fel, ispita de-a cădea în vorbăria fideistă, mărturisind o credință din care sufletul abia își ghicește un licăr. Pe scurt, păcatele cărturarilor le pot întrece pe cele ale fariseilor... Dar dacă mărturisirea rămâne acel disperat strigăt al tatălui vitregit - „cred, Doamne, ajută necredinței mele” -, dacă mărturisirea nu vrea să convertească, ci doar să rostească de pe acoperiș lucrurile spuse în șoaptă, atunci poate „orgoliul” mărturisirii ne va fi iertat. Așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
viața călugărilor creștini din deșert. Nodul gordian al gândirii evagriene nu își poate găsi soluția doar prin etalarea unor competențe lingvistice, livrate imediat unei interpretări sociologice. Așa cum în tradiția creștină înțelegerea cuvintelor Scripturii n-a fost și nu este rezervată fariseilor (exegeți de meserie), ci acelor inspirați de Sfântul Duh, la fel înțelesul scrierilor Părinților poate fi comunicat unor oameni de o rară simplitate, care, fără să exceleze în retorică, ajung să fie socotiți de Biserică - de la Atanasie cel Mare la
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
trece cu vederea zâmbetul superior al mamelor aflate pe uliță. Suit în sicomor, Zaheu se umanizează. El nu-și mai tăgăduiește, cu ipocrizia unui despot, neputința și curiozitatea. Adevărata jertfă a lui Zaheu are loc nu într-un templu, alături de farisei, ci în piață, acolo unde a înșelat încrederea celor mai tari sau mai slabi ai orașului. Atunci când își arată neprefăcut afecțiunea pentru Iisus, Zaheu încetează să mai fie un bancher veros. Nu ne este greu să ni-l imaginăm pe
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
perindă o sumedenie de dramatis personae: eul liric, cu dublurile și măștile sale (Ulise, Dionysos, „palidul ucigaș”, „șmecherul crai”, „leneșul” ș.a.), Moartea și mesagerii ei (Miss Anabell, „mândra cu coasa”, „Întunecatul April”, „craiul Amurg”), Dumnezeu (Tatăl, Adonai, dar și „Marele Fariseu”), precum și o figurație măruntă, proliferată oniric. Multitudinea acestora, antrenarea lor în scenarii ce se pot reduce la hăituire, fugă, evadare, întâlnire periculoasă etc. conferă poemelor o frenezie halucinantă, un dionisiac nemaiîntâlnit. În Întunecatul April se naște, sub aparențe ludice, fanteziste
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
atâtea mărturisiri patetice și emoționante ale volumului. «Tentativa de evadare» întreprinsă de cele trei poete n-a dat rezultatele scontate. Cauzele nu-s greu de înțeles. Pe de-o parte sinceritatea de care faci caz bătându-te pe piept ca fariseul din parabolă, nu e cel mai bun climat pentru emoție; ea poate fi însă cu atât mai ușor un climat favorabil piruetelor formaliste. Pe de altă parte, dintr-o problematică și dintr-un registru de atitudini vechi, neaerisite, bântuite în
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
vasul de alabastru, gest care va declanșa, brusc, drama finală a predării Mântuitorului, a condamnării și crucificării Sale (scenariul va fi preluat genial de Dostoievski, În Idiotul). Luca Însă creează amalgamul despre care vorbeam. El plasează scena În casa unui fariseu, nu lepros, pe nume Simon. Contextul lucanian este unul de polemică antifariseică, unctio Încheind un capitol În care Isus vorbește despre Ioan Botezătorul și despre botezul cerut de acesta și refuzat de mulți dintre farisei. Iată fragmentul care ne interesează
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
plasează scena În casa unui fariseu, nu lepros, pe nume Simon. Contextul lucanian este unul de polemică antifariseică, unctio Încheind un capitol În care Isus vorbește despre Ioan Botezătorul și despre botezul cerut de acesta și refuzat de mulți dintre farisei. Iată fragmentul care ne interesează În cel mai Înalt grad (Luca 7, 36-50): „Iar unul dintre farisei L-a rugat (I-a cerut) să mănânce cu el. Și intrând În casa fariseului s-a Întins pe pat (katekl...qh). Și
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
antifariseică, unctio Încheind un capitol În care Isus vorbește despre Ioan Botezătorul și despre botezul cerut de acesta și refuzat de mulți dintre farisei. Iată fragmentul care ne interesează În cel mai Înalt grad (Luca 7, 36-50): „Iar unul dintre farisei L-a rugat (I-a cerut) să mănânce cu el. Și intrând În casa fariseului s-a Întins pe pat (katekl...qh). Și, iată, era În cetate o femeie păcătoasă; și aflând că El șade la masă În casa fariseului
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
cerut de acesta și refuzat de mulți dintre farisei. Iată fragmentul care ne interesează În cel mai Înalt grad (Luca 7, 36-50): „Iar unul dintre farisei L-a rugat (I-a cerut) să mănânce cu el. Și intrând În casa fariseului s-a Întins pe pat (katekl...qh). Și, iată, era În cetate o femeie păcătoasă; și aflând că El șade la masă În casa fariseului, aducând un [vas] de alabastru cu mir și stând la spate, lângă picioarele Lui, plângând
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
farisei L-a rugat (I-a cerut) să mănânce cu el. Și intrând În casa fariseului s-a Întins pe pat (katekl...qh). Și, iată, era În cetate o femeie păcătoasă; și aflând că El șade la masă În casa fariseului, aducând un [vas] de alabastru cu mir și stând la spate, lângă picioarele Lui, plângând, cu lacrimi a Început să-I ude (bršcein) picioarele și cu părul capului ei Le-a șters; și a prins a-I săruta picioarele și
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
mir și stând la spate, lângă picioarele Lui, plângând, cu lacrimi a Început să-I ude (bršcein) picioarele și cu părul capului ei Le-a șters; și a prins a-I săruta picioarele și i Le ungea cu mir. Văzând fariseul, cel care-L chemase, a grăit În sinea lui zicând: Dacă Acesta ar fi profet, ar ști cine și ce hram poartă (exact: ce fel este) femeia care se atinge/prinde (haptetai) de El: că este o păcătoasă”. Urmează răspunsul
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
va iubi mai mult? Cel mai Îndatorat, firește. La fel stau lucrurile și cu femeia de față: mult va fi păcătuit, dar și mai mult iubește, pentru că ea a Îndeplinit toate riturile de bună primire și dragoste frățească pe care fariseul s-ar fi cuvenit să le Îndeplinească față de oaspete. În final, Isus Îi iartă femeii păcatele, spunându-i că propria ei credință a izbăvit-o. Să reluăm povestea din punctul de vedere al studiului nostru. Luca moralizează tâlcul scenei, introducând
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
-o. Să reluăm povestea din punctul de vedere al studiului nostru. Luca moralizează tâlcul scenei, introducând un personaj despre care se știe că este o „păcătoasă”. Această păcătoasă, nenumită, ca și În cazul lui Marcu și Matei, intră În casa fariseului Simon cu un vas de alabastru În mână. Ea se așază timidă, cu vădită jenă și sinceră umilință, „la picioarele” Domnului, „În spate”, și Începe să-I stropească picioarele cu lacrimi. Verbul grecesc Înseamnă exact „a uda”, chiar „a ploua
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
rezervorul sufletului, din care țâșnește „ploaia” căinței, stropind picioarele Mântuitorului. Apoi Le miruiește În semn de prețuire. Lacrimi și mir: două simboluri extraordinare, pe care tradiția patristică le va specula Îndelung. Ar mai trebui remarcată și utilizarea verbului haptein de către fariseu, același verb pe care Isus Îl folosește În scena discutată mai sus: Noli me tangere. Și acest element, aparent nesemnificativ, dar cât se poate de real, apropie cele două personaje, din Luca și din Ioan. La Ioan, Isus interzice „atingerea
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
folosește În scena discutată mai sus: Noli me tangere. Și acest element, aparent nesemnificativ, dar cât se poate de real, apropie cele două personaje, din Luca și din Ioan. La Ioan, Isus interzice „atingerea” afectuoasă din partea Mariei Magdalena, În vreme ce aici fariseul condamnă atingerea vicioasă a „păcătoasei”. Spre deosebire de Marcu și Matei, unde gestul femeii are un sens premonitoriu, echivalând cu o Îmbălsămare avant la lettre, Luca Își construiește scena cu o semnificație evident penitențială. Femeia intră În casa fariseului ca să-și plângă
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]