4,640 matches
-
cauză vârful era necultivat, iar pe stânga, scăldată În razele soarelui, trona o mare galbenă-verzuie de păpușoi Înspicat, iar În zare, Va observă o frumusețe de nedescris, nemaivăzută până atunci de copil, ceva de nepătruns care-l speria și Îl fascina simultan, o altă minune a bogatei sale copilării.... Băiatul tresări când auzi vocea tatălui său. Sesizând nedumerirea copilului, Victor Olaru spuse cu o Înțelegere dureroasă: Pădurea! Pădurea-i, puiu’-tatii, această mare verde! Pă durea? Ce-i pă-du-rea?! Lasă că
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ca un veritabil magician a ridicat În fiecare mână câte un pițigoi micuț și cu pene de diverse culori. Ținuți de câte un picior, pițigoii Încercau să zboare iar mișcările aripilor și mai ales ochișorii ca niște mărgeluțe strălucitoare Îl fascinau pe Va, acesta manifestând o bucurie de nedescris. Primăvara se instalase de-a binelea, florile din zarzăr se scuturaseră iar Va nici nu a avut timp să se supere pentru că urmărea alte flori care desfătau privirea curioasă a copilului, era
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
le spunea nimic, Începuseră ai spune Valerică, dormea pe laița sa, se mai juca, urmărea În amănunt și cu mare atenție miracolul prin care tăticuțul lui transforma boțul de lut Într un „chiup de douăzeci de kilograme, cu capac”, Îl fascinau mulțimea formelor și dimensiunilor luate de lut până la finalitatea minunată, flecii care-l murdăreau pe Victor până la coate, șorțul pe care-l purta avea un strat gros din cea mai fină pastă de lut, de consistența smântânii, concentrarea lui Victor
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
trei, iar Victor s-a Întunecat la față când a văzut ce muncă Îi așteaptă, a Încercat și târziu de tot Va a reușit să se „debaraseze” de primele litere de mână Învățate. La Începutul acelei veri, anotimpul care Îl fascina pe băiatul lui Victor a lu’ Ghiorghi a dascălu’, când florile, iarba și fluturii inundaseră pământul din apropierea lui Va, iar el alerga cu picioarele goale, Începuse să participe la Întregul proces de olărit și se implica acolo unde avea voie
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de foc era trist și pentru că Va uitase să se bucure ieri, când prietenia lor aniversase o milisecundă universală! Valerică se lovea de rigoarea normelor dintr-o școală excelent condusă de către directorul Mignevici, prof-ul de L. rusă, dar era fascinat și de mulțimea obiectelor de studiu, de calitatea procesului de Învățământ și a lecțiilor primite. Era preocupat de a nu „rămâne de căruță” și de a pătrunde În grupul celor mai buni. Elevii erau mai tot timpul angajați În diverse
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
târgul i s-a părut cinstit și l-a chemat pe pat lângă ea. Cu măreția primelor trăiri, a chemărilor spre nu se știe exact ce, cu inocența și Îndemnurile firii omenești, cei doi „frați” au repetat tot ceea ce-l fascinase pe Va, Încă din zori, și au repetat de trei-patru ori, evident până În același punct și cu același rezultat: starea de străpezire generală și de electrocutare a cotului lovit Într un anume loc, stare ce oprea Întreaga vrajă neasemuită. Cei
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
moș Novac, paznicul și vânătorul din Arșița, cel care uneori avea obiceiul de a trage cu sare după ei. Va mai era preocupat și se mândrea cu fanfara sa și mulți copii au Învățat să cânte din frunză. Valerică era fascinat de cărți, avea fișă la bibliotecă și citea „Contele de Monte Cristo”, un roman greu dar și foarte frumos pentru el. Se și vedea ca Edmond Dantes, iar atunci când o privea pe Marinița și-o Închipuia pe Mercedes, sau poate
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
schiță, Lupta cu Îngerul, are și ea ca subiect o situație penibilă: un tânăr dintr-o familie săracă, Jan, aflat în vizită la o tânără doamnă, pierde ocazia de a face amor cu ea, întrucât, după ce intră în baie, este fascinat de ce vede acolo și... nu mai iese. Și pe el îl încântă în mod special „tronul de porțelan“: „Nefiind băiat prost, pricepu imediat că scaunul de faianță strălucitoare, cu blatul spart, colorat în aceeași nuanță de alb cu pereții, ținea
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
adevărat că literatura italiană a timpului traversa criza de după Dante, Petrarca și Boccaccio. Tasso va veni după aceea. Machiavelli percepuse această stare de lucruri și poate de aceea își încerca pana în literatură. Contextul nu-l complexa, înaintașii l-au fascinat, în Discurs sau dialog despre limba noastră deschide un dialog imaginar, pasionat, cu Dante, pe problemele limbii literare italiene folosită de cei trei predecesori, dacă ea se numește italiană, toscană sau florentină. Observațiile filologice sînt de mare profunzime, iar Machiavelli
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
piesă de teatru, Jesus der Christ, terminată în 1855, dar reprezentată abia în 1864, Albert Dulk reașază datele evanghelice în jurul cuplului fatidic Iuda-Maria Magdalena. Iuda și Magdalena sunt amanți, dar iubirea lor nu se împlinește din cauza lui Isus, care o fascinează pe tânăra femeie. Aceasta spală picioarele Mântuitorului cu parfumul hărăzit nunții sale cu Iuda. La rândul său, Iuda se vede învestit cu tragica misiune de a-și preda rivalul autorităților. Mesajul piesei lui Dulk depășește sfera esteticului: fără Iuda, Isus
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
datele, ce aberații am mai putea inventa noi înșine? M.G.: Iuda, trădătorul, Iuda, singurul care l-a înțeles pe Isus. Vorbește-mi despre imaginea lui Iuda de la Evanghelii până azi. C.B.: Tocmai scriu un studiu pe acest subiect și sunt fascinat de peripețiile personajului de-a lungul secolelor. Nuanțele încep chiar de la evangheliști. Marcu îl prezintă detașat, fără nici o ranchiună, neacordându-i, de altfel, mare importanță. Matei adaugă episodul căinței și al sinuciderii. În fine, Luca, dar mai ales Ioan, care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
singurătate. După încă un pahar de vin, o întrebare se întrupează fără știre : Cine ești și ce vrei de la mine ?" Inelele de fum își opresc urcușul, atmosfera se limpezește și Victor poate distinge chipul străinei. Din prima clipă, ceea ce îl fascinează sunt ochii și mai ales privirea lor. Imenși, oblici, trași mult spre tâmple, de o nedefinită culoare de ocean care atrage spre adâncimile lui. Victor e cuprins de un fior. Forma ochilor necunoscutei se asemăna atât de bine cu cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și o privește îndelung pe Dora. Într-un târziu și ea îndrăznește să își ridice privirea. Lumina orbitoare face să se poată citi mai bine ridurile care marchează vârsta lui Dragoș, dar Dora nu le ia în seamă. Ceea ce o fascinează este lumina din ochii lui, mai puternică, mai orbitoare decât lumina soarelui. Realizează abia acum că ochii a căror privire o absoarbe sunt verzi, de un verde intens, fără pată. Trec minute până, în fine, ea rupe tăcerea : Două smaralde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
îl ador pe Schubert ? Și cum reușește Dragoș să coloreze această improvizație de parcă ar încerca să sculpteze în ea clipele unice pe care le trăim ?" Dar iată că mișcările alerte ale spiridușului se prefac într-o cascadă învolburată. Dora este fascinată de degetele pianistului, care par prelungiri ale clapelor albe, aidoma reverberațiilor date de razele de soare când sărută zăpada. Melodia se sfârșește într-un ropot scurt care pare a opri curgerea timpului. Dragoș închide deja capacul pianului. Mișcările lui sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
acoperită gura, cum era de altfel și a mea. Marina Pavlovna nu a scos un nici un vaiet, nici o vorbă pe parcursul celor aproape patru ore cât a durat intervenția, deoarece infecția fusese avansată și operația n-a fost ușoară. Am fost fascinată de precizia gesturilor lui Gerhard, de abilitatea degetelor lui lungi și osoase. Sutele de operații și nașteri la care l-am asistat de-a lungul a mai mult de patru ani cât am lucrat cu el în spital nu au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de geniu aparte, ca să-ți poți tăia urechea în vreme ce stai la taclale, într-o cafenea, cu un alt țicnit de lux, Paul Gauguin, care, probabil, n-a schițat niciun gest de împotrivire. Am stat trei nopți în celebra piață Leidsepelin, fascinată de lumea cafenelelor, restaurantelor, cazinourilor, de bicicletele de poveste ale olandezilor, de rețeaua lor de canale în care se privesc de secole întregi aceleași clădiri, dar n-am putut picta nimic sau aproape nimic. Îi simțeam mereu pe Van Gogh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
alege să trăim oriunde, jinduim la domestica tihnă a locului de baștină, punem la zid singurătatea rătăcitorilor plecați de bună-voie prin lume, acuzăm dezrădăcinarea... Am fost la Moscova și trăiesc aceste sentimente contradictorii. N-o să-ți spun că am fost fascinată de acest oraș, de oamenii ei simpli, de cultura rusă, că nu voiam să mă mai dau dusă din galeriile lor de artă, din marile lor muzee, ci am să-ți povestesc doar despre mărturisirea tulburătoare a unui prieten din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
piardă, că ea aștepta un copil, nu știa al cui era, însă nu-i păsa. Și ea a murit într-un accident de mașină. La sfârșit mă conduce acasă. Și ne sărutăm. Îmi mărturisește că se simte atras de mine, fascinat de mine. /2 Te conduc? Bine. Ce zici? Vrei să ne continuăm întâlnirea în împrejurări mai intime? întreabă. Sorry, nu sunt interesată de o astfel de relație. Greșeala mea. Îmi cer scuze că te-am făcut să crezi. Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
urmă de supărare. Într-adevăr, simțindu-se vinovat, dar în același timp impresionat de frumusețea făpturii din fața sa, băiatul părea foarte plouat. — Parcă ai fi picat din lună. Din cauza dumitale am să pierd acceleratul. —Sub nicio formă, îi răspunde băiatul fascinat de frumusețea ei, scoțând telemobilul pentru a telefona. În cinci minute veți avea mașina cu care să mergeți la gară și eu am să vă conduc ca să fiu sigur că n-ați pierdut trenul. În foarte scurt timp a sosit
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
cărui bărbat, oare, nu i se umple inima de trufie, atunci când se plimbă pe străzile orașului la braț cu o femeie frumoasă și încântătoare, după care toți ceilalți bărbați privesc deopotrivă cu dorință? Chiar dacă frumusețea este trecătoare, nu l-a fascinat ea, oare, dintotdeauna pe om, iar omul nu dintotdeauna și-a dorit-o? În definitiv, nu este ea izvorul tuturor păcatelor și o frână pentru dobândirea virtuților înalte? Nu frumusețea Elenei a întunecat mințile războinicilor antici, făcându-i pe ahei
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
acumulate și resimțite de ambele părți. Faptul că subiectele intime sunt încă percepute ca tabuuri absolute arată că drumul care trebuie parcurs până la integrarea sexualității în viața individuală și colectivă este încă lung. Școlărița N-am înțeles ce anume îi fascinează pe americani la școlărița japoneză. Chiaki Kuriyama Le privesc în voie, din colțul meu ferit, pe Namita și pe Keiko. O istorie, dar nu, aceasta nu ar fi de ajuns, o cultură de mii de ani le-a modelat celor
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
să vie; care umblă alegând totul, primind totul, născând poate totul; Cea care, gata să guste din paharul de cununie, tremură puțin, nu știe ce să spună, consimte să bea, dar încă n-a băut". Dacă Victor Segalen, poetul francez fascinat de China mileniilor unei înțelepciuni pierdute, rămâne, pentru totdeauna, în timpul unic, suspendat între cele două lumi, al feminității care urmează să se împlinească, acum, în chiar clipa care va veni, care deja își anunță venirea dar care nu a venit
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de vârsta maturității, am revenit în pădurile natale unde am găsit același loc misterios, loc de poveste și de pelerinaj într-o altă lume, al unei dimensiuni fără asemănare cu aceea de pe pământ. Acum, ca și în copilărie, pădurea mă fascinează fiindcă ascunde mistere ce nu pot fi dezlegate de mintea omului. Pădurea mă atrage să văd, să descopăr acel ceva care nu egalează realitatea de pe pământ. De aceea cred că pădurea este o dimensiune care nu se lasă descoperită și
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
noastre? Un aspect îmi scapă încă din timpul studiilor filozofice: în cursurile de istoria filozofiei se tratau doar argumentele și sistemele filozofilor, dar nu și viața sau destinul lor. Eu însă, după Cartesio și Pascal, după Kant și Hegel, eram fascinat în special de marii filozofi atei: Feuerbach, Marx, Nietzsche, Freud. Voiam să cunosc în profund viața lor, iritațiile și motivațiile personale. De ce au ajuns să-l nege pe Dumnezeu? Mă interesau îndeosebi: Ludwig Feuerbach, student protestant de teologie, al cărui
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
vede ea situația asta? — Are douăzeci de ani, așa că Închipuie-ți singur. Se lasă iubită. Faptul că un eretic cu sânge regal, tânăr și frumos, este În stare să facă ce-a făcut acesta pentru ea o sperie și o fascinează În același timp. Dar e o infantă de Castilla, așa că protocolul veghează cu strășnicie asupra lor. Mă Îndoiesc că vor fi lăsați măcar o clipă singuri, nici ca să zică un „Ave Maria“, darămite să-și șoptească vorbe dulci... Întorcându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]