945 matches
-
bun. M-am trezit În mijlocul Revoluției sau, cel puțin, al celei mai uimitoare simulări a ei care a avut loc vreodată, căutând o credință onorabilă. Am socotit că-i onorabil să participi la adunări și marșuri, am strigat Împreună cu ceilalți: „Fasciști, burghezi, multe zile nu aveți!”, n-am aruncat cu pietre de pavaj sau cu bile de metal fiindcă Întotdeauna mi-a fost frică să nu-mi facă și mie alții ceea ce le făceam eu lor, dar simțeam un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
umorul lui. O dată, Însă, pe coridoarele universității, am spus că, după ce te tot culci cu Krupskaia, sfârșești prin a scrie o hârțoagă ca Materialism și empiriocriticism. Am riscat să fiu luat la bătaie și mi-au zis că eram un fascist. Mi-a zis-o un individ Înalt, cu mustăți de tătar. Mi-l amintesc foarte bine, acum s-a ras complet și ține de o comunitate unde se Împletesc coșuri. Reevoc stările de atunci numai ca să reconstitui În ce dispoziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
dacă ți se pare o lucrare demnă de luat În seamă.” „De ce vă Încredeți În mine?” „Cine ți-a spus că mă Încred? Dar dacă vii, mă Încred. Mă Încred În curiozitate.” Intră un student, cu fața descompusă: „Tovarăși, sunt fasciști aici, pe cheiul Naviglio, cu lanțuri!” „Îi zdrobesc”, zise tipul cu mustață de tătăr care mă amenințase În legătură cu Lenin. „Haideți, tovarăși!” Toți ieșiră. „Ce facem? Mergem?”, am Întrebat, culpabilizat. „Nu”, zise Belbo. „Sunt alarme pe care le stârnește Pilade ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pentru că guvernul Îi persecută.” Fata Îl fixă pe Diotallevi cu Înțelegere și-mi trecu mie hârtia. Diotallevi se destinse. „Cine sunt ăștia?” am Întrebat. „Cum cine sunt? Niște tovarăși argentinieni”. „Da, dar din ce grup?” „Taquara, nu?” „Păi Taquara sunt fasciști”, mă hazardai, din câte știam eu. „Fascistule”, Îmi șuieră fata cu ură. Și plecă. „Dar, În fine, Templierii ăștia erau niște sărăcuți?”, Întrebă Diotallevi. „Nu”, spusei, „e vina mea, am Încercat să fac povestea mai vioaie. Ceea ce am spus privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pe atunci compromisurile teritoriale erau multe) ca stânga să nu depășească anumite granițe ideale ce fuseseră trasate În centrul orașului Milano. Într-un anumit perimetru se mișcau contestatarii, În timp ce dincolo de piața Augusto și În toată zona pieței San Babila staționau fasciștii. Dacă cineva trecea linia aveau loc incidente, dar În rest nu se Întâmpla nimic, la fel ca Între dresor și leu. Noi credem de obicei că dresorul e atacat de leu, acesta fiind foarte feroce, și că apoi el Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
la calea ferată. Înțeleg că, dacă trag dinspre munte, foarte de sus, departe, spre vale, trebuie să fugi la deal: cu cât urci, cu atât proiectilele Îți trec mai sus pe deasupra capului. Bunică-mea, În timpul unui schimb de focuri Între fasciști și partizani, care se Înfruntau din cele două părți ale unui lan de porumb, a avut o idee sublimă: fiindcă În orice parte ar fi fugit risca să se aleagă cu vreun glonte rătăcit, s-a aruncat la pământ În mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de un șef al badoglienilor, unul Terzi (un supranume, bineînțeles, cum se obișnuia atunci, și mulți ziceau că și-l luase de la Terzi acela din desenele animate, prietenul lui Dick Fulmine), fost plutonier de carabinieri, care, În primele lupte Împotriva fasciștilor și a trupelor SS, Își pierduse un picior și comanda toate brigăzile de pe colinele din jurul târgului ***. Și iată că se Întâmplă povestea aia urâtă. Într-o zi, partizanii se arătară În târg. Coborâseră de pe coline și se vânturau pe străzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Am avut impresia că, pentru a-l putea privi, ne vorbea despre altceva. Când și când Întrerupea discuția: „Aici, mai jos, a fost una dintre cele mai furibunde canonade de la sfârșitul războiului. La *** se stabilise un fel de acord Între fasciști și partizani. Vara, timp de vreo doi ani, partizanii ocupaseră târgul, și fasciștii nu veneau să-i deranjeze. Fasciștii nu erau din părțile astea, partizanii erau cu toții băieți de pe-aici. În caz de ciocnire, ei știau cum să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Când și când Întrerupea discuția: „Aici, mai jos, a fost una dintre cele mai furibunde canonade de la sfârșitul războiului. La *** se stabilise un fel de acord Între fasciști și partizani. Vara, timp de vreo doi ani, partizanii ocupaseră târgul, și fasciștii nu veneau să-i deranjeze. Fasciștii nu erau din părțile astea, partizanii erau cu toții băieți de pe-aici. În caz de ciocnire, ei știau cum să se miște printre lanurile de porumb, tufișuri, mărăcinișuri. Fasciștii se retrăgeau Înăuntrul târgului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mai jos, a fost una dintre cele mai furibunde canonade de la sfârșitul războiului. La *** se stabilise un fel de acord Între fasciști și partizani. Vara, timp de vreo doi ani, partizanii ocupaseră târgul, și fasciștii nu veneau să-i deranjeze. Fasciștii nu erau din părțile astea, partizanii erau cu toții băieți de pe-aici. În caz de ciocnire, ei știau cum să se miște printre lanurile de porumb, tufișuri, mărăcinișuri. Fasciștii se retrăgeau Înăuntrul târgului și nu ieșeau decât pentru razii. Iarna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ani, partizanii ocupaseră târgul, și fasciștii nu veneau să-i deranjeze. Fasciștii nu erau din părțile astea, partizanii erau cu toții băieți de pe-aici. În caz de ciocnire, ei știau cum să se miște printre lanurile de porumb, tufișuri, mărăcinișuri. Fasciștii se retrăgeau Înăuntrul târgului și nu ieșeau decât pentru razii. Iarna era mai greu pentru partizani să stea pe câmp, nu te puteai ascunde, te vedeau de departe pe zăpadă și cu o mitralieră te dibăceau și la un kilometru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
câmp, nu te puteai ascunde, te vedeau de departe pe zăpadă și cu o mitralieră te dibăceau și la un kilometru. Atunci partizanii urcau pe colinele mai Înalte. Și acolo, iarăși, ei erau cei care cunoșteau trecătorile, cotiturile, ascunzișurile. Iar fasciștii ieșeau să controleze câmpul. Dar În primăvara aceea ne aflam În preajma Eliberării. Aici Încă mai erau fasciști, dar nu se Încumetau să se Întoarcă În târg, pentru că mirosiseră ei că lovitura finală avea să nimerească pe-acolo, cum s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și la un kilometru. Atunci partizanii urcau pe colinele mai Înalte. Și acolo, iarăși, ei erau cei care cunoșteau trecătorile, cotiturile, ascunzișurile. Iar fasciștii ieșeau să controleze câmpul. Dar În primăvara aceea ne aflam În preajma Eliberării. Aici Încă mai erau fasciști, dar nu se Încumetau să se Întoarcă În târg, pentru că mirosiseră ei că lovitura finală avea să nimerească pe-acolo, cum s-a și Întâmplat de fapt, către 25 aprilie. Cred că interveniseră niște acorduri, partizanii așteptau, nu voiau Înfruntarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
speciale pentru badoglienii din formația Franchi, de genul «mâine o să plouă iar», «unchiul Pietro a adus pâine», sau lucruri de felul ăsta, tu, Diotallevi, poate le-ai auzit... În fine, trebuie să fi fost o neînțelegere, partizanii au coborât când fasciștii Încă nu se mișcaseră, fapt e că Într-o zi soră-mea era aici pe terasă și vine Înăuntru și spune că doi inși se jucau urmărindu-se cu un pușca-mitralieră. Nu ne-am mirat, și unii, și ceilalți erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
dacă mai sunt pe-aici, pe aproape, adepți ai Republicii Sociale Italiene?» În timpul acela republica era un cuvânt urât. Era un partizan care interpela un trecător, sau careva de la o fereastră, deci străduța era din nou liberă să circuli, iar fasciștii plecaseră. Se lăsa Întunericul. După puțin timp au venit și tata și bunica, povestindu-ne fiecare aventura lui. Mama și mătușa au pregătit ceva de mâncare, În timp ce unchiul și Adelino Canepa nu mai conteneau să se salute ceremonios Între ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
iar scumpetea dulce de Mandy Drummond a primit sarcina să supravegheze procedura birocratică de căutare a ciocanului. Noi, eu, pe de altă parte, ne ocupăm cu urmărirea activă a dușmanului. Dușmanul delincvent. — Bazează-te pe Împuțiții ăștia, pe puțoii ăștia fasciști mucoși și cretini, ne spune Toal. Mă Întreb dacă a descoperit deja lipsa manuscrisului. Sărăcuțul de Toalie. Bineînțeles, Toal e dușmanul. Chestia asta-i limpede ca cristalul. Suntem nevoiți să colaborăm cu individul ăsta, Întrucât o opoziție fățișă i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
bun de stat precum Cavour, dar pe ansamblu de o mediocritate foarte puternică. Iar a avea timp de 100 de ani o astfel de monarhie marchează o țară. În plus, în 1922, aceasta a acceptat și s-a aliat cu fasciștii. Italia avea, deci, în ’22 un Parlament și o monarhie cu un rege mediocru. Iar regele l-a acceptat pe Mussolini în Parlament crezând că asta îi va rezolva problemele cu poporul - după primul război mondial, grevele erau la ordinea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
mofturi, cel mai bun mod în care poți să-ți exprimi dragostea pentru cineva e să-l hrănești, să-i bagi lucruri pe gură. Era un serial, Pistruiatul, despre un puști care-i ajută pe comuniștii ilegaliști să lupte cu fasciștii. După ce a murit taică-meu, am avut mult timp următoarea fantezie: se făcea că eram Pistruiatul și trebuia să predau o mică tipografie clandestină unui bărbat cu Universul în buzunar. Intra în oficiul poștal, aștepta câteva minute, cercetând cu atenție
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
o mie de lei. La plângerea îndreptățită a acestei lucrătoare casierul Bița i-a spus: Cere lui Stalin să-ți dea mai mult!...E un act deschis de ostilitate contra conducătorului țării aliate României și care nu poate rămâne nepedepsit... Fasciștii și dușmanii poporului nu trebuie să mai rămână nici un moment în aparatul de stat." (Scânteia, 1944, Nr. 12) În exemplul prezentat identificăm o generalizare pripită: se trece de la un fapt banal și obișnuit, un comentariu al unei persoane "Cere lui
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
1944, Nr. 12) În exemplul prezentat identificăm o generalizare pripită: se trece de la un fapt banal și obișnuit, un comentariu al unei persoane "Cere lui Stalin să-ți dea mai mult!"... la o concluzie generală cu care nu are legătură: "Fasciștii și dușmanii poporului nu trebuie să mai rămână nici un moment în aparatul de stat". Discursul din Scânteia nu este unul rațional, întrucât nu utilizează forme de argumentare valide. Dimpotrivă, aduce argumente doar în interesul său, legitimarea regimului comunist. Este o
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
erau identificați acești dușmani ai poporului. Aceștia erau identificați peste tot: în universități, în tipografii, în uzine, în armată. Spicuim din articole: "Acțiunea de demascare și de lichidare a hitleriștilor și legionarilor din Universitate. Demascarea hitleriștilor din rândurile ceferiștilor tipografi. Fasciștii de la Uzinele Mărgineanca trebuie înlăturați. Purificarea și democratizarea armatei!" (Scânteia, 1944, nr. 1-12) Așadar, se poate spune că, în prima perioadă, textele din Scânteia respectă exigența interesului, pentru că prezintă acele evenimente care au un efect asupra spațiului public. Ulterior, însă
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
iar, uneori, suprafața declarată ca recoltă depășea suprafața arabilă a țării. VI.1.2.4. Așezare atractivă și manipularea prin discursul Scânteii Există anumite tehnici prin care discursul propagandistic își poate atinge țelul. Din prima categorie fac parte peiorativele: comuniști, fasciști, țigani, talibani. Folosirea acestor cuvinte determină o reacție de adversitate, legitimând astfel ceea ce se spune despre adversar, fără argumente raționale. În România anului 1944, propaganda comunistă folosea peiorative colorate ca "bestia legionară", "călăii hitleriști", "huligani", care erau folosite fără excepție
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
azi sindicatele unite înseamnă a lovi în clasa muncitoare, în lupta ei pentru revendicări și drepturi. Înseamnă a lovi în efortul de organizare și intensificare a producției, înseamnă a pune piedici democratizării țării și curățirii întreprinderilor publice și private de fasciști. A ataca sindicatele pe chestiune de tiranie este o insultă și o diversiune dăunătoare țării!." (Scânteia, 1944, nr. 41) Manipularea prin discursul propagandistic constă în realizarea unui furt de legitimitate de la discursul jurnalistic. Așa cum am arătat din studiul de caz
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
orientării ziarelor), exprimate însă critic și argumentativ. Spre exemplu, ține de libertatea de expresie să ai o opinie negativă despre Traian Băsescu, pentru care pot exista și argumente, dar ține de tendențiozitate atribuirea de mărci precum dictator, Lukașenko al României, fascist, Trăienel, care nu lasă posibilitatea de opțiune și care depășesc limitele unui discurs jurnalistic. Pentru a ilustra cât mai bine atitudinile tendențioase din mas-media, vom analiza în continuare alte două exemple. (1) "Traiane nici nu știi, cât de mic începi
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
În plus, noi eram urmașele familiei Racoce al cărei nume nu înceta să fie hulit de bolșevici. Și ca și cum ar fi trebuit ceva în plus ca să fim complet indezirabile, fetița, Alindora, purta numele german Bosch, ori nemții erau cu toții considerați fasciști și deci dușmani de moarte... Nu știu dacă ți-am spus că la eliberarea noastră din lagăr, Gerhard, în bună înțelegere cu Minodora, o adoptase pe micuță cu acte valabile în lumea liberă și nu numai în lagăr cum fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]