1,716 matches
-
în aceste dezbateri: Anyon (1988, 1992)55, Apple (1982)56, Apple și Weis (1983)57 și Giroux (1981, 1983)58. S-au format două tabere: conservatorii și radicalii. Conservatorii susțineau cu argumente psihologice (behavioriste) că determinismul sociocultural nu este o fatalitate; în schimb, radicalii credeau că influența culturii dominante asupra curriculumului este decisivă. La conferința organizată în 1981 de Ontario Istitute for Studies in Education, Paul Olson (1981)59 a reușit să demonstreze necesitatea de a abandona teoria reproducerii și de
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
viitorului? O anumită înțelepciune perpetuă a civilizației noastre ne spune că mai întotdeauna ne învârtim în cerc - fie că este „cercul destinului” ilustrat cândva de Homer, fie că e „cercul hermeneutic” al înțelegerii asupra căruia stăruie înțelepții contemporani. Pare o fatalitate care ține de esența însăși a speciei noastre ca ființă întrebătoare. Ori de câte ori simțim că ne-am rătăcit în jungla inextricabilă a ființei și că am pierdut sensul călătoriei prin lume, înțelepciunea universală ne îndeamnă să revenim în punctul de unde am
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Sugestia regăsirii dimensiunii sacre a existenței prin moarte, prin creație și jertfă, cuprinderea rapsodică, în cadru de baladă, prilejuiesc reușite pagini și atunci când poetul reface mari mituri folclorice - Miorița și Meșterul Manole. Singurătatea artistului ca ființă de excepție, un „ales”, fatalitatea cu rezonanțele ei de descântec („Trecea nesimțind/ În inimă cum/ Trandafir de fum/ Negru se tot suie/ Fără cărăruie,/ Negru înflorește/ Nalt, împărătește”) din Baladă, Cioban murind, Manole vorbește zărilor, și, deopotrivă, reînvierea unui etos eroic, ce nu apune odată cu
POPA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288908_a_290237]
-
Scrisorile unui răzeș și sfârșind cu cei mai cunoscuți eroi ai romanelor sale: sinucigașul Radu Comșa din Întunecare (I-II, 1927-1928), retrasul din lume Paul I. Năgară din Cheia visurilor (1935), iluminații tranșeelor din Ochii strigoiului (I-III, 1942) ș.a. Fatalitatea este însă justificarea „planetară” a crizei. Pentru a o face mai plauzibilă, prozatorul îi găsește și o justificare specific autohtonă. El vede iradiind și lucrând în insul carpato-pontic, sub forma unui conflict temperamental, milenarul dualism geografic Occident - Orient. Cu cel
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
fundal metropola cu tentațiile ei mondene și mercantile. Spre pildă, în Duminica Orbului (1934), Gara de Nord intersectează cu consecințe iremediabile două destine, un judecător și o profesoară, care timp de douăzeci și patru de ore tind să facă un cuplu. O serie de fatalități, care țin de genuinul lor caracterologic, oriental-balcanic, dar și de experiența vieții lor anterioare, le compromit dorința de comunicare și șansele de îngemănare. E acum, în evoluția romancierului, o perioadă când acesta intuiește marile teme ale existențialismului francez (incomunicarea, singurătatea
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
P. în ultimii ani ai celui de-al doilea război mondial: Carlton (1944), Adăpostul Sobolia (1945). Astfel, personajele din Carlton trăiesc în „alveolele” unui bloc modern din centrul capitalei, copleșiți de dramele mărunte ale incomunicării erotice și ale însingurării citadine. Fatalitatea face ca blocul să se prăbușească în cutremurul din 10 noiembrie 1940, demonstrând parcă teza lui Jean-Paul Sartre că viața aparent nesemnificativă de zi cu zi, „contingența”, nu este „o părere pe care să o putem ignora; ea este absolutul
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
cu aspectul unei monografii, are în centru personalitatea lui Al. I. Cuza, plasat în ambianța castelului de la Ruginoasa, într-o evocare punctată de evenimente și destine tragice care, alăturate descrierii fastuoase a frumuseții medievale a locurilor, creează o atmosferă de fatalitate și melancolie. Al doilea este inspirat de viața poetului Alexandru Hrisoverghi, în jurul căruia se țes istorii de intrigă și iubire, într-o poveste cu amanți și cu figuri legendare de poeți, în care patetismul, livresc, se convertește în realism tragic
RASCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289140_a_290469]
-
După versificările începuturilor, pe teme umanitare, P. își găsește un drum propriu în poezie în contact cu simbolismul. Nu a fost însă un imitator. El a trăit, pe coordonate de o excepțională noblețe intelectuală, drama singurătății și a eșecului, a fatalității tragice, regăsindu-se în tristețile misterioase din lirica simbolistă. Motivul poetului blestemat, impus la noi de Macedonski, era susținut la P. de sentimentul real (chiar dacă versul lui nu a putut evita întru totul clișeele) al condamnării fără ieșire conținute de
PETICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288770_a_290099]
-
de poezia epocii. Macedonski reia motivele lirice ale vremii cu o juvenilă și deplină încredere în sine (La patria, Un tânăr poet murind, Reîntoarcerea, Chemarea la arme a lui Tudor Vladimirescu, Fericirea vieții câmpenești, Meditațiune, La condeiul meu, Melancolia, Desperarea, Fatalitatea, Secolul). Totuși, accente mai personale, interesând evoluția sa ulterioară, se conturează chiar în aceste începuturi. Unele motive vor reapărea într-o desăvârșită execuție poetică: Umbrei amicului meu Ricardo Bergamasco este schița excelentei O umbră de dincolo de Styx. Alți colaboratori literari
OLTUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288531_a_289860]
-
de necrezut ori sentimentalismul din Planeta fără memorie (1978), inutilă complicare a unei explozii erotice de la șaisprezece ani. Odată cu Impas, O. își derutează iarăși cititorul, și anume prin tradiționalism. Cuplul erotic devine acum unul dramatic maturizat, peste împlinirea lui plutește fatalitatea, altfel decât se întâmpla în jocul suav-cinic din Puștoaica, de pildă. Bogdan și Doina se reîntâlnesc după zece ani, fiecare divorțat, privat de bucuria de a trăi lângă propriul copil. Tema întoarcerii din rațiuni justițiare generează romanul Toți pentru unul
OMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288534_a_289863]
-
să ne stâmpărăm setea la izvoarele culturii românești. Nădăjduim că învățații noștri de pretutindeni vor veni cu sprijinul lor, ca să umplem cât de cât un gol.” Rubrici: „Glosse”, „Accente”, „Momente”, „Cronica veselă”. Publică Aron Cotruș (poeziile Ce-mi pasă de Fatalitate, E-un drum divin, Pădure, dragă pădure ș.a.), V. E. Moldovan (Din lumea nouă, impresii de călătorie), I. Ursu. Ideea de solidaritate națională nu exclude, în plan literar, săgețile critice la adresa modalităților moderne de expresie. Astfel, la „Cronica veselă”, sub
ORIENTUL ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288575_a_289904]
-
a accepta, de a gestiona boala și de a urma tratamentele. Pacientul nu se mai găsește singur în fața unei mari necunoscute, atât de angoasante. A informa pacientul în mod oportun și adaptat situației îi permite acestuia să renunțe la ideea fatalității și a resemnării în fața suferinței pe care o implică o boală trecută sub tăcere. A informa înseamnă a reda demnitatea celui care a îngenunchiat în fața asalturilor repetate ale angoasei, ale depresiei, ale conduitelor adictive... A informa pacientul înseamnă a crede
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Dificultățile dumneavoastră sunt cunoscute de către medici, de către psihologi. Este vorba despre tulburări prezente în clasificările internaționale validate. Pentru a fi mai concret, suferiți de...”. A denumi tulburarea înseamnă a o desacraliza, a o dedramatiza. Acest lucru permite părăsirea sferei iraționalului, fatalității, neputinței, disperării, ignoranței, fricii pentru a face față unei probleme concrete, care poate fi combătută. Inseamnă a pune capăt tabu-ului, tăcerii, înseamnă organizarea dialogului și revenirea în universul posibilului și al existenței. Incetarea izolării „Nu sunteți singurul(a) care
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
motiv să vă lase în pace...”. Explicații și exemple în legătură cu autoobservarea Terapeutul explică utilitatea de a deveni observatorul propriei persoane (pentru a amplifica reculul) și a propriilor simptome (pentru a nu le mai percepe ca pe o masă informă de fatalitate și automatisme). El poate propune să lucreze asupra ultimelor situații sociale care au provocat amplificări semnificative ale sentimentului de teamă sau de rușine, analizând împreună cu pacientul natura și intensitatea emoției, cognițiile și comportamentele în situația respectivă, și după dispariția acesteia
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
toxicomaniile, tulburările permanente de personalitate, depresia, suicidul, complicațiile sociale și familiale, transferul traumei către generația următoare și reproducerea traumei sexuale sau violente asupra altei persoane. Dar, contrar unei legende vii, reproducerea unei traume sexuale asupra altei persoane nu este o fatalitate: acest lucru se observă într-o treime din cazuri, în timp ce o treime din cazuri prezintă riscul, dar pot evolua bine și o treime din cazuri este rezistentă la șocuri (traumatismul n-are efect asupra comportamentului ulterior). Tratamentele stresului post-traumatic Tratamentele
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
bazează pe un studiu în care ambele variabile sunt modelate în formă categorială. Cea de-a doua ilustrare trece în cealaltă extremă, în care ambele variabile sunt modelate în formă continuă și de interval. De exemplu, voi emite ipoteza că fatalitățile datorate traficului sunt legate în mod negativ de cheltuielile guvernului. Cu cât sunt mai mari promisiunile de resurse pentru programele de autostrăzi din partea sectoarelor publice din orice localitate, estimate ca un procent din produsul lor economic, cu atât scade numărul
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
interiorizează motive caracteristice momentului de destrămare a iluziilor ce a urmat revoluției de la 1848. „Desperarea” de a fi, „gândirea spăimântată” de pierderea virtuților străbune (Dor și jale, În memoria celor morți pentru patrie și libertate), prinse în faldul romantic al fatalității și damnării („Să fii om, să ai un suflet, să-ți vezi mâna sfâșiată / Și să nu poți nici să speri, nici să plângi, nici să vorbești”), se alătură sentimentalismului duios, lamartinian, din versurile de dragoste, dar dau curs și
NICOLEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288443_a_289772]
-
de simboluri privitoare la obiectele culturii populare materiale ca semne destinate comunicării între om și univers (Repere ale unei teorii structural-semantice a culturii populare materiale). Meditând asupra unor interpretări curente, potrivit cărora, de pildă, balada Miorița conține ideea morții ca fatalitate, el ajunge la concluzii noi, argumentând că „prin ceea ce are elegiac, Miorița apare ca o dureroasă laudă a vieții și a lucrărilor ei. În sfârșit, prin ceea ce explică, Miorița se străduie să facă suportabilă - și rațională - moartea” (Ovid Densusianu și
NICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288453_a_289782]
-
proiecție imaginară a eului, land alb, cu ghețari plutitori fumegând în cascade de arșiță, cealaltă e un spațiu întunecat, „de umbră” - oraș („sterp”) sau insulă („ipotetică”) de cuvinte, e un artefact discreditat și recuzat („depărtează de mine vremea cuvintelor”), o fatalitate sfidată de exaltata credință că „poeme sublime sunt gesturile simple”. Mimograma acestei expresivități esențiale o execută personajele-emblemă ale cărților, teatrului sau circului. Metaforismul anxios al intermundiului - limbul, laguna, ținutul „amfibiu” -, al zbaterii făpturii între contrarii ajunge la paroxism în volumul
NERSESIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
produc efecte intenționate, dar și neintenționate, care, prin agregare, relevă realitatea socială a vieții. Tradiționalul și modernul nu mai apar ca stări factuale, admise ca date și de la sine înțelese, ca rezultate inevitabile ale unei impuneri exterioare sau ale unei „fatalități naturale”, ci ca produse ale unei vieți relaționale și ale unei judecăți de valoare pe care actorii sociali o pot adopta pentru a evalua costurile și performanțele acțiunilor întreprinse. Ne putem imagina, într-o formă schematică, ilustrată de figura 2
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
religiozitate, apartenență etnică sau opulență etalată, și opțiunile temperate, petrecute în liniștea asurzitoare a zbuciumului subiectiv, se îmbină, uneori se confruntă și alteori se ignoră, dar toate au o frecvență și o intensitate care indică distanțarea lentă și sigură față de fatalitatea destinului pentru a face loc libertății de a alege propriile strategii ale vieții. Costurile subiective ale acestei libertăți nu sunt deloc minore. Gestionarea libertății de a decide, de a materializa aspirații și speranțe, de a da sens unei vieți în
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
recurg rromii nu țin de o genă virusată, ci de un destin istoric care a stimulat etica resentimentului prin delapidare. Numeroși copii rroma sunt victimele unei mentalități tribale moștenite din familie. Teoretic, pentru creștini, nici o circumstanță istorică nu este o fatalitate. Din punct de vedere practic, problema integrării sociale a țiganilor ne permite totuși să observăm carențele existente la capitolul cateheză, misiune sau profetism. Transferând responsabilitatea instrucției religioase pe umerii laicilor care profesează în școlile primare și gimnaziale, liderii Bisericii n-
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
deși numai mutațiile politice din 2004 au permis clarificarea raportului liderilor de opinie democrată cu mai îndepărtatul lor trecut. Acest moment s-a transformat într-un veritabil test de maturitate comunitară. Vom ști oare să-l trecem? Refuzul fatalitățiitc " Refuzul fatalității" Nu trăim într-o societate unde dialectica atât de fină între căință și iertare să fie repede înțeleasă. După cum răul demisiei morale are un context specific, binele nu se poate dispensa de o atentă propedeutică. Copleșit de culpă, penitentul nu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
culpă, penitentul nu mărturisește nimic, doar simple formalități, în fața unei audiențe inchizitoriale. Ar fi poate momentul să înțelegem că, dacă dosarele moarte sunt desecretizate, sufletele vii caută împăcarea cu sine, prin ceilalți. Poți judeca integral o viață pariind pe verdictul fatalității? Mai există gesturi, precum confesiunea cu voce tare, care pot să dezlege - dacă nu chiar să dizolve - rădăcinile întunericului? Putem oare izola monografia păcatelor unui fost delator de prospețimea certă a bunelor sale isprăvi din ultimul deceniu și jumătate? Oricare
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
bine de clivajul crescând între conștiința dogmatică a Bisericii și aventurile mistice ale autorilor moderni. În lumea artei, de asemenea, tradiția nu mai este pentru creator decât un cuib otrăvit cu prejudecăți. Subiectivismul - și mai ales cultul geniului - pare o fatalitate. Tradiția ca disertațietc " Tradiția ca disertație" Proiectul totalizant al Iluminismului este configurat de idealul progresului în cunoaștere care contaminează imediat științele umaniste. Metoda devine normativă pentru orice căutare a adevărului, fapt care elimină fundalul dramatic al mistagogiei divino-umane. Ecuația este
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]