3,956 matches
-
Publicat în: Ediția nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Obosiți și transpirați, copiii Adrianei sosiră și ei cu mingea la subțioară pe terasa unde se adunaseră majoritatea oaspeților cazați în pensiune. - Mami, ne este foame, spuse Cristi, feciorul cel mare. - Te cred dragul meu după atâta alergătură. Vedeți, nu doreați să mergeți la munte. Uite cât de frumos este. Nu vă simțiți bine? - Ba da, dar nu știam cine este domnul care ne-a adus. - Cine să fie
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365968_a_367297]
-
această căutare au întâmpinat și obstacole, erau mulțumite că s-au descoperit. A fost trezit din reverie de sosirea Adrianei, schimbată într-o rochiță din stofă, de culoare maronie și cu desene geometrice discrete în țesătură, însoțită de cei doi feciori, cărora reușise să le astâmpere pentru moment foamea, până la servirea cinei. Aflând ce vrea să bea fiecare, Sebastian a plecat spre barul pensiunii să aducă băuturile, sucuri natural din fructe exotice pentru băieți și o bere Stella Artois pentru Adriana
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365968_a_367297]
-
să reprezinte persoana căreia îi este dăruit... sau urarea care vrea să fie făcută. Un coșar poate transmite bunăstare, trifoiul noroc sau ghiocelul poate exprima gingășia. Iată povestea mărțișorului... Odată soarele coborî într-un sat, la horă, luând chipul unui fecior. Un zmeu l-a pândit și l-a răpit dintre oameni, închizându-l într-o temniță. Lumea se întristase foarte tare. Păsările nu mai cântau, izvoarele nu mai curgeau, iar copiii nu mai râdeau. Nimeni nu îndrăznea să-l înfrunte
POVESTEA MĂRŢIŞORULUI ŞI A ZILEI DE 8 MARTIE de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365234_a_366563]
-
rog din suflet să vă feriți ; vă rog ca pe copiii mei ! - ......... - Nu-l mai priviți cu învinuire !... În pază nu este trimis nimeni neodihnit ! Cel care o face merită să compare în fața Tribunalului Militar ! * Mitrului îi este dor de feciorul din armată. Nu o spune nimănui. Atunci când îți împărtășeti intimitatea, ți-o pierzi. Este la fel ca și când divulgi un secret; încetează să mai fie secret. A dorit să afle data la care urmează să depună jurământul militar gândind să-l
IX. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365289_a_366618]
-
creația proprie: Mi-e dor de doina din caval De geamparale dobrogene, De-o învârtită din Ardeal De hăulitele gorjene. Mi-e dor de viața dela țară De cânt și joc în sărbători, De sârba veselă sprințară Bătută strașnic de feciori. Nicolae Ghinoiu este din Călimănești Jud. Vâlcea. Cea mai mare parte a vieții sale a consacrat-o implicării active în domeniul cultural la început ca artist amator în diferite formații artistice cum ar fi: dansuri populare, în cadrul ansamblului de cântece
SCURT ISTORIC AL ANSAMBLULUI DOINA OLTULUI DE NICOLAE GHINOIU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365296_a_366625]
-
Cpt. Dr. CONSTANTIN COSMA” Omagiu de iubire și recunoștință față de cei ce și-au dat viața în Primul Război Mondial pentru întregirea patriei le-am închinat un imn de suflet: EROI LEGENDARI, Muzica și versurile: Marin Voican-Ghioroiu Plânge mama Țară, feciorii și-adună: - „Dragii mei copii, luați armele-n mană! Pământul meu scump să-l eliberați!... La luptă, la luptă!... În război plecați!!!... Au sărit în luptă vitejii eroi... Ei nu s-au temut, n-au dat înapoi. În bătălii crunte
„JURNAL DE RĂZBOI (1916-11919) CPT. DR. CONSTANTIN COSMA” de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365383_a_366712]
-
o prindă, dar găina fugea, luând cu ea și aurul din munte ... Mă întreb: Oare nu mai vin și acum niște „găini” să ne fure aurul? Că de știut, știm bine că el există acolo. În prima zi a târgului, feciorii veneau să petreacă și abia a doua zi veneau fetele și nevestele și atunci se încingea dansul. La târg participau fetele de măritat și fetele mari (câte or mai fi rămas acum?) și care doreau să fie pețite. Fetele care
CÂMPENI de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 978 din 04 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364981_a_366310]
-
astfel de licoare l-a amețit. Nu au pomenit nimic de vreo vizită, când au vorbit, după-amiază, peste gard. E drept, bătrânii i-au invitat la ei la un pahar, dar au declinat invitația tocmai din motivul că le venise feciorul acasă. Pentru ei, cei de felul lui Samuel, sunt lipitori, cunosc bine genul și nu vor să se încurce cu astfel de specimene! Ajuns, cu chiu cu vai, „o țâră de șef“, a uitat de unde a plecat. De nu erau
PRINCIPIUL DE VIAŢĂ de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365149_a_366478]
-
putea deschide alte porți. Iar Nastasia n-avea de gând să-și lase singurul fiu să-și distrugă viața. Așa că l-a pus să se-nscrie la facultate, căci știa ea bine că toți cei cu facultate ajung domni. Iar Radu, feciorul cumnatei ei, cu numai un an mai mare decât Samuel, deja trecuse de jumătatea studiilor la Politehnică, nu ar fi acceptat pentru nimic în lume ca Samuel al său să rămână mai prejos. Când a constatat că și în al
PRINCIPIUL DE VIAŢĂ de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365149_a_366478]
-
În plus, nici nu e îndreptățit să-i acorde această titulatură, din moment ce ei au casa de vacanță gard în gard cu părinții lui, nu cu el. Da, e drept, bătrânii Ticu le sunt vecini la sfârșit de săptămână, însă el, feciorul lor, ce vine în sat numai să-și umple portbagajul cu roadele trudei părinților, nici poveste! - Eu am un principiu în viață, vecină! De-aci duc, dar de-acasă de la mine n-aduc, să fie clar! Că tata se supără
PRINCIPIUL DE VIAŢĂ de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365149_a_366478]
-
să facă O mulțime de păcate. Ba-și îmbârligau codița Chiar și întru cele sfinte Învrăjbind frate cu frate Și copil și cu părinte. Tot atunci în acea vreme Sus, în sihla cea bătrână Își ducea veacul lui tânăr Un fecior ce-avea o stână, Toată pline de mioare Și de capre și ieduți Ce zburdau cu neastâmpăr Peste pietre, sus, prin munți. Era tânărul acela Om destoinic și frumos, Și avea ca-mbrăcăminte Un cojoc lung și mițos Și când
POVESTE DE SÂNTILIE de LEONID IACOB în ediţia nr. 933 din 21 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365259_a_366588]
-
Pe acest cioban destoinic Foarte mult îl pizmuiau. Și-i trimiseră în grabă Chiar la el, colo la stână, O femeie vrăjitoare Ce luase chip de zână. Și îi dete ea să beie O licoare fermecată Și, cum o bău, feciorul Căzu jos dormind pe dată. Și-ncepu ca să viseze Că la stâna lui frumoasă Năboia degrab’ să intre O jivină fioroasă. Ba chiar două se iviră Și-l făcură ca pe-o fiară, Că luă de-a dreapta bâta Și se
POVESTE DE SÂNTILIE de LEONID IACOB în ediţia nr. 933 din 21 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365259_a_366588]
-
Acasă > Poeme > Dorințe > ULTIMA DORINȚĂ Autor: Daniel Bertoni Albert Publicat în: Ediția nr. 2051 din 12 august 2016 Toate Articolele Autorului ULTIMA DORINȚĂ autor, Bertoni D Albert Feciorul meu, cănd timpul va decide Că roadele din viața mi-am cules Iar chipul meu cu-nfățișări livide Îți va grâi că nu am de ales Să fii bărbat, si să-nțelegi că soarta Aleargă pe-ale vieții bulevarde E
ULTIMA DORINȚĂ de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366315_a_367644]
-
o verși acolo,-n mare Căci valul ei nu mă va da uitării A doua urna să o duci, copile Pe vârful unui munte, și în vânt În asfințitul unei simple zile Să lași cenușă mea, să-și ia avânt Feciorul meu, te rog eu, nu mai plânge Când tatăl ți-a trecut în neființă Vei duce mai departe al meu sânge Această -mi este, ultima dorință. 03 august 2016 undeva, în România Referință Bibliografica: ULTIMA DORINȚĂ / Daniel Bertoni Albert : Confluente
ULTIMA DORINȚĂ de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366315_a_367644]
-
gătite lui și acela va fi așteptarea neamurilor' (Facere 40, 10). Balaam a proorocit: 'Răsări-va o stea din Iacob și se va scula un om din Israil și va zdrobi pe domnii lui Moav și va prăda pe toți feciorii lui Sit' (Numeri XXIV, 17). Însuși Moise a spus: „Prooroc din frații tăi ca pe mine va scula ție Domnul Dumnezeul tău, de el să ascultați" (Deuteronom XVIII, 15). Daniil a prezis timpul nașterii Mântuitorului arătând că de la ieșirea poruncii
DESPRE PRAZNICUL NAŞTERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS SAU CRĂCIUNUL… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366361_a_367690]
-
în Săcuieul meu de la poalele Vlădesei, atunci când Dumnezeu a hotărât că trebuie să dau mâna vieții într-o existență ce avea să-și urmeze, supusă, traiectoria numai de El știută. Lacrima mamei, peste „supărarea” dragului de tata - că nu eram fecior -, zâmbetul celor mai frumoase flori din „grădina curcubeului meu”, plânsetul pietrei sub șuierul vântului, susurul izvoarelor și limpezimea lor, seninul fiecărei dimineți și clinchetul stelelor pe cerul nopților grele de-atâtea vise, mi-au fost ursitoare hărăzindu-mi dragoste de
TAINA SCRISULUI (5): REFUGIUL LACRIMII ASCUNSE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366573_a_367902]
-
Articolele Autorului CARTE SFÂNTĂ, MAMĂ BUNĂ! "MERIDIANE LIRICE" ...De câte ori vin de la drum lung, uneori în miez de noapte, pe tine te găsesc pe noptieră,Carte sfântă!... mă primești cu privirea ta caldă și zâmbetul de Mamă bună!...care-și așteaptă feciorul. Literele tale, dragă antologie - Meridiane Lirice , străluciri de stele fermecate (adunate din zeci de suflete-nsetate de poezie) îmi trimit dragoste și iubire. În ceas de taină, drag truditor neobosit întru lumină, George Stroia, îți aud vorba caldă (din plai
CARTE SFÂNTĂ, MAMĂ BUNĂ! de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 962 din 19 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366601_a_367930]
-
casa unui mac m-adăpostesc în serile când plouă, acolo-ntotdeauna mi-e ușa larg deschisă, nu mi se cere plată și-s bine omenită din când în când din inimă îmi rup ca să-i împrospătez culoarea, timid ca un fecior la-ntâia horă și-apleacă gazda roșul la pământ a mulțumire. la el găsesc oricând frunze curate-ntr-un sertar mă schimb și gândurile mi le șterg, le strâng apoi în coc regal, îi cer și-mi dă fărâma de
LA CASA LUI de GABRIELA BLĂNARIU în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366608_a_367937]
-
eu. Dar ăsta-i jocul: Muritorii vor moartea s-o îngenuncheze, pe când nemuritorii-ar vrea ca efemerul să-i distreze ... Dă să iasă, dar se întoarce și adaugă): Tot trăncănind era să uit: Din Nod aveți urări de bine de la feciorul vostru Cain! Amic la toartă e cu mine ... (Iese) Scena 3 Set (înfiorându-se) Văleu cât poate să vorbească ființa asta reptilină! Mi-a provocat aceeași silă pe care-o simți lâng-o jivină. (Adam și Eva se privesc semnificativ.) Adam
TEATRU: FIAT VOLUNTAS TUA (POEM DRAMATIC) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 949 din 06 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366626_a_367955]
-
-i acesteia funcții miraculoase, panaceul tuturor derutelor și fantasmelor ... Într-o bună zi, rapid și pe negândite, fără prea multe pregătiri, „Căpitanul” de odinioară și-a predat viața în mâinile Domnului, rămânând cu amărăciunea de a nu-și fi văzut feciorul sus, printre „domnii aleși” ai acestei lumi, acesta a stat ce a stat cu mumă-sa și și-a urmat chemarea cărții, a performanței, cot la cot cu sărăcia, cu lipsurile și urâciunile lumii de care nu se făcea, în
PĂCĂLEALA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366655_a_367984]
-
place mult să recite, iar versurile pe care mi le-a spus, mi-au pătruns și mi-au rămas în inimă pentru tot restul vieții: „Satul meu, grădină dulce,/ Din tine nu m-aș mai duce,/ De mirosul florilor,/ De dragul feciorilor,/ De mirosul la o floare,/ De dragul la șezătoare”. „Grădina dulce” în care venise pe lume Dumitru Sinu se află la poalele muntelui, la 6 kilometri de Avrig, în Sebeșul de Sus, județul Sibiu. Dar sufletul lui e legat nu doar
TREI INSTANTANEE CU COPII, PĂRINŢI ŞI BUNICI DIN ROMÂNIA, LA ÎNCEPUT DE SECOL XX de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366694_a_368023]
-
nea Mitică, noul meu prieten, care își mai amintește și acum versurile-bocet compuse și cântate atunci de băieții și fetele din sat. Așa se obișnuia, când murea cineva din sat, fetele și băieții îi cântau mortului, viața în versuri: „Veniți, feciori, de la foc / Căci am fost toți la un loc/ Și voi, fetelor, veniți / La nunta mea de priviți. Mă mărit tânără floare / Cu moartea cea răpitoare / Bucură-te, cimitire / Că o frumoasă floare vine, / Dar nu vine să înflorească, / Ci
TREI INSTANTANEE CU COPII, PĂRINŢI ŞI BUNICI DIN ROMÂNIA, LA ÎNCEPUT DE SECOL XX de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366694_a_368023]
-
pământ, că nu-s umbrele pentru bobi de grâu, și tunetele se aud...pe-aproape. Din când în când îți amintești de el, te-nchini la soare și la Dumnezeu, să crească mare bobul tău de grâu... Apoi îl vezi fecior de dus în sat la horă.... și la sărutat. Și...când își găsește, în sfârșit, mireasă - -o floare roșie pe nume Mac, cu care s-a iubit în lan, o vară, acum...se stinge bobul tău de grâu, undeva...pe-
GABRIELA BLĂNARIU [Corola-blog/BlogPost/366644_a_367973]
-
pământ,că nu-s umbrele pentru bobi de grâu,și tunetele se aud...pe-aproape.Din când în când îți amintești de el,te-nchini la soare și la Dumnezeu,să crească mare bobul tău de grâu...Apoi îl vezi fecior de dus în sat la horă....și la sărutat.Și...când își găsește, în sfârșit, mireasă --o floare roșie pe nume Mac,cu care s-a iubit în lan, o vară,acum...se stinge bobul tău de grâu,undeva...pe-
GABRIELA BLĂNARIU [Corola-blog/BlogPost/366644_a_367973]
-
casa unui mac m-adăpostesc în serile când plouă, acolo-ntotdeauna mi-e ușa larg deschisă, nu mi se cere plată și-s bine omenită din când în când din inimă îmi rup ca să-i împrospătez culoarea, timid ca un fecior la-ntâia horă și-apleacă gazda roșul la pământ a mulțumire. la el găsesc oricând frunze curate-ntr-un sertar mă schimb și gândurile mi le șterg, le strâng apoi în coc regal, îi cer și-mi dă fărâma de
GABRIELA BLĂNARIU [Corola-blog/BlogPost/366644_a_367973]