804 matches
-
voi jelui de cel mai mic lucru pe care îl voi găsi schimbat. Într-un timp, noaptea, marea era superbă. Am asistat cu adorație la toate prefacerile lunii, care lumina toată apa, și fiecare părticică de val scânteia. Era o feerie, și nu sunt cuvinte pentru a o descrie, nici culori pentru a o picta. Ce contează toate farmecile oferite de o creație omenească, o carte genială, un oraș fantastic, față de minunea ce se desfășoară lângă umilul port... Îmi simțeam tot
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
memorialul durerii” în realizarea Luciei Hossu Longin: “fără să ne înfățișeze profunda realitate a închisorilor comuniste”. Textul lui Ovidiu Papadima e intitulat “Crăciun la Jilava”, dar folcloristul i-o ia înainte cu amintirile din familie, semnificația superioară a datinei și ”feeria colindelor” etc. În Jilava, și în toate pușcăriile comuniste nu era voie nici în șoaptă să cânți, iar când am cântat am fost izolat și maltratat la Noua Culme - Periprava, cu cinci zile și nopți pe cimentul hârbuit, dându-mi
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
2262 Italia, lumea schimbată la față, pământul în delir, soarele beat. Limba ei, muzica celui mai mare maestru al ei, muzica nu e decât limba română prinsă-n muzică, limba română măsurată pe note, limba română cântată în apoteoza unei feerii. [... ] 102 {EminescuOpXV 103} OBSERVAȚII DE AMĂNUNT ["CUVÎNT... "] 2275B Cuvânt - actualmente "mot", "Wort" - vine dela conventus, adunare de oameni. Noțiunea nouă a găsit o manta spînzurată-n cui, vorba veche, și-a îmbrăcat-o. Ea are cu totul alt înțeles decum l-
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
încîntare. Adorabilă simetrie și ordine în acest desfrîu al imaginației!”. Refuzul „complicațiilor psihologice”, adaugă Vinea, se asociază cu subiecte care ar putea fi ale unor „nuvele moderne”, lipsite însă de „pedantlîcuri psihofizologice” à la Paul Bourget. Apreciind fidelitatea față de tiparul feeriei tradiționale, vizualitatea „lipsită de trucuri literare”, autorul salută promovarea acestui tip de artă în străinătate: „Culegerea de față a fost publicată mai întîi în franțuzește, în Elveția, și credem că acesta e un bine făcut de dl Eftimiu țării sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
actorului” și „reintegrarea textului în sacrele sale drepturi”, reprezentarea „integrală” a operei avînd loc cu respectarea cît mai fidelă a partiturii dramatice. Primul spectacol - un „spectacol-rodaj”, grevat de stîngăcii regizorale (cf. Sașa Pană, op. cit., p. 148) - a fost cel cu feeria postromantică Legenda funigeilor a lui D. Anghel și Șt.O. Iosif (singura piesă originală), precedată de Prologul la Cometa (monolog performat de Armand Pascal). Au mai avut loc reprezentații după Vicleniile lui Scapin, Medicul nestatornic și În fața porților de aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
prozei de după Primul Război, marcată de „un scris intermitent, de pretenții eliptice, de o nervozitate neînfrînată, sensibil, capricios, lipsit de ceremonie”, Ion Călugăru se situează „în coasta” lui Ion Vinea. Povestirile care „continuă spiritul Paradisului statistic” cu viziunile sale de „feerie troglodită” sînt considerate superioare literaturii „cu aer de specifică localizare provincială din Caii lui Cibicioc” („Năpasta Varvarei”). „Cu ironia disolvantă, cu aerul de copil teribil, cu spiritul lui iconoclast”, prozatorul convinge în măsura în care „binevoiește să șteargă vechile litere, și, cu creta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Perpessicius, cît și - mai tîrziu - G. Călinescu și Șerban Cioculescu văd în acest volum suprema reușită poetică a lui Voronca. Pentru autorul Mențiunilor critice, Ulise „reprezintă un veritabil salt” față de Colomba: „Poem al peregrinării în ritmul trepidant al Parisului, prin feeria accelerată și diversă a orașului modern, sau pe drumurile retrospective și natale, Ulise realizează cu adevărat acel poem al iureșului liric. Cît de firești, cît de necesare sînt aici valurile acestea de imagini (...) Și ce unitate, după aceia! Cît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ne urcăm în tramvaie Și așa, tot mai des, ne facem viața greoaie. Ne avântăm în bolizi pe autostradă, Renunțăm la tot ce e sfânt, Uităm că suntem doar secundă Și trecem nepăsători pe pământ. Ne amăgim cu clipe de feerie Ce trec peste noi ca un vânt Și uităm să dăruim bucurie Celor ce-au fost, celor ce sunt. Uităm de prieteni și chiar de dușmani În goana nebună după averi, după bani Și pierdem odată cu-acestea dragoste, iubire
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
O zi cât o viață Mă târam pe jos protejându-mă de gloanțe ca pe front, în casă stam cu lumina stinsă, evitam chiar să trec prin dreptul ferestrei. Noaptea era neagră în mine, jur împrejur vijeliile de foc și feeria înfricoșătoare a trasoarelor, dimineața liniște din când în când mai șuierau gloanțele până și pâinea avea gust de cenușă. Vă vorbesc despre tatăl meu cel care a cunoscut stratul gros de zăpadă din Siberia, vânturile din Kabul. La Delhi, a
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
gând De iubire... Iubesc vara Că-mi este în fire. Iarna Fulgii-și caută cărarea Prin țipete de copii Și aleargă înspre zarea Înecată-n bucurii. Noi ieșim la derdeluș Ca să facem gălăgie Și să zburăm pe ghețuș În spumoasa feerie! Toamnă Toamnă, aur de poveste, Toamnă, zâmbet auriu, Toamnă, ruptă dintre astre Ca o falsă poezie... Toamnă, Spune-mi unde-ai pus Vechea cheie a uitării Ca să nu mai suferi, toamnă, De tristețea destrămării! Duță Ana-Maria, clasa a VII-a
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
se manifestase. Imperioasă. Violentă. Fără să se mai pună de acord, se Întorseseră la hotel unde, de cum trecuseră de ușa apartamentului, o lipise de perete și o sărutase, declanșînd În ființa ei o sumedenie de sentimente de nedescris. Și o feerie de culori schimbătoare precum o aureolă boreală. Christian Bréhat făcuse dragoste cu ea, Lucas Fersen Îi revelă dragostea. După ce o aduse la marginea extazului, o Îndepărtă ușor, căutînd În privirea ei Încuviințarea de a merge mai departe, iar ea Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Firul vieții infinit ne leagă Cu lumini de soare auriu. De nu-mi spui nimic, doar cu privirea, Toată fericirea-mi dăruiești. Mare nesfârșită ți-e iubirea; N-o cuprind cu brațe omenești! Inimă și nea în acordul iernii, clare feerii De ninsori domoale, blânde ca o boare, Jovial îmi scaldă trupu-n bucurii, Sufletul începe-n necuprins să zboare. Albul de zăpadă iscă-n jur scântei, Străluciri curate mă pătrund divine; Mari iubiri din ceruri nasc în ochii mei Limpezimi duioase
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
și pe străzile din city-ul intens luminat se văd fotoni mici radiind strânși. Și stelele se plimbă unele pe lângă celelalte. Sorii privesc cerul. Spiralate galaxii se întretăiau. Calea Lactee dispare într-un roi de sori. Stele negre înghit sisteme de sori. Feerie de lumină. Luminițe fac paradă, circulă la infinit. Spectacolul e indescriptibil. Lucia privește cerul. Când toate se vor fi evaporat, numai Lucia va rămâne, contemplând întunericul și văzând parada culorilor, infinitele transformări pe fondul luminat negru. Lucia Lucia Lucia Lucia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
nestingheriți, nestingheriți roiesc prin acutele țipete de flori. Petalele multicolore și frumos mirositoare le zâmbesc acelor mulțimi și zâmbesc petale ce mirosul și l-au pierdut încercând să-l înalțe spre cer. Seninul cer sincer se înveselește de bucuria întregii feerii. Se bucură cerul de ale lor bucurii. Însă nu vrem să schimbăm cu nimic înfloritul peisaj ce în față-l avem, pe care limpede apa îl redă în picături. Pârâul și izvorul cu pietricele și pești și flori traversează poiana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
vorbea atâta. După cele trei bătăi de gong, luminile se stinseră pe rând, cu pauze mari. Sufletele tuturor se Împleteau deasupra capetelor, Într-o emoție comună, a așteptării nerăbdătoare. Reflectoarele suspendate aruncau pretutindeni jeturi de lumini, care dansau Într-o feerie multicoloră. Se făcu Întuneric. Și o liniște desăvârșită, În care aproape că nimeni nu Îndrăznea să mai respire. Cortina se trase ușor. Reflectorul cel mare, aflat undeva, În spatele publicului, proiectă un fascicul prelung, strălucitor, terminat Într-o pată de lumină
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
pe-un vârf De arbore antic țesut-au ei Un pod din pânza lor diamantoasă, Legăndu-l dincolo de alți copaci. Prin podul străveziu și clar străbate A lunei rază și-nverzește râul Cu miile lui unde, ca-ntr-o mândră Nemaivăzută feerie. - Iară peste pod Trece albă, dulce, mlădioasă, jună, Albă, ca neaua noaptea, păru-i de aur Lin împletind în crinii mînilor, Ivind prin haina albă membri-angelici, Abia călcând podul cel lung cu-a ei Picioare de omăt zâna Miradoniz. Ea-ajunge
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
De pe-un vârf de arbor mândru țes în nopțile cu lună Pod de pânză diamantină peste argintosul râu, Și cât ține podul mândru, printre pînza-i diafană, Luna râul îl ajunge și oglinda lui cea plană Ca-ntr-o mândră feerie strălucește vioriu. Peste podul cel ușure, zâna Dochia frumoasă Trece împletindu-și părul cel de-auree mătasă, Albă-i ca zăpada noaptea, corpu-i nalt e mlădiet, Aurul pletelor strecoară prin mînuțele-i de ceară Și prin haine argintoase străbat membrele-i ușoare
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ochii mei... și gură - Abia urmează încă a gândului măsură. Eu nu cred în nimica, și nu cred blândei gure Ce-mi minte fericirea... Te du! Te du aiure! REGELE SOMN (zîmbind) Tu spui... Privește-n juru-ți... lumea-i o feerie; Te duc prin fericire și inima-ți n-o știe, {EminescuOpIV 311} Dar vezi... nu vezi tu colo... apare-un chip d-omăt. Cu glasu-i ea te chiamă încet... tot mai încet... Auzi! Vîntu-n ruine și undele se vaer, De
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ca neaua nopții, și îmbrăcați de raze. Privește însuși cerul din nouri ca să-i vază Pe când din fundul mărei Nordul, străbunul rege, Cu visuri de astfel lungi nopțile-și petrece, Astfel că lumea toată cu cer, pământ și mare O feerie mândră - un vis măreț îi pare. Aceste-s visuri dalbe - ce-aievea le crează Străbuna miazănoaptea, ce doarme când veghiază; Străbuna miază-noapte, a visurilor mumă, Ce-n nori visează stele și fericiri în lume, Când marea cea adâncă, cu miliarde
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
țineau locul căutărilor vieții fashionable de astăzi. Deși tonul dat de curte nu datează decât din perioada Caterinei de Medicis. E limpede că cele două regine ale noastre de origine italiană au adus În Franța rafinamentele luxului, grația manierelor și feeriile toaletei. Mișcarea Începută de Caterina, care a introdus eticheta (a se vedea În acest sens scrisorile adresate lui Carol al IX-lea), adunând În jurul tronului toate vârfurile intelectuale, a fost continuată de reginele spaniole, o influență puternică, sub acțiunea căreia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ocean de mătase... Și chiar un mic dispozitiv de scurgere... Și trei-patru trompeți care ar da semnalul și oficialitățile ar veni și și-ar ocupa locurile... Înțelegi? Îți dai seama că toate astea sunt posibile, realizabile? Îți dai seama ce feerie, ce splendoare... Și guvernatorul, care ar ține un mic discurs, unul mic, simbolic, mic de tot... GARDIANUL (A ascultat fascinat; se scutură.): Nu! Guvernatorul e bolnav de stomac. Nu suferă sângele. ARTUR: În sfârșit, soția lui... Pentru c-am putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
să reprezinte vreodată nimic În fața unei asemenea demonstrații de forță. În zori, pămîntul se odihni, liniștit după nebuna noapte de orgie, dar soarele nu reuși să-și deschidă drum prin perdeaua deasă de fum și cenușă, iar zgomotului asurzitor și feeriei de culori le urmă o liniște plumburie, care duhnea a sulf și amoniac, făcînd aerul, care acolo era de obicei limpede și transparent, de nerespirat. O oră mai tîrziu Începură să cadă din cer păsări care nici măcar nu strigau, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
tâlhari. Nu pot să dorm. Se smiorcăie toamna la fereastra mea. Primăvara - această perfuzie a iubirii. Gogoașa de mătase - singurul cavou din care se poate ieși viu. Cei care au copilărit la sat au pentru toată viața o rezervă de feerie. În curând, vom avea, probabil, păduri din plastic și aluminiu. Oare munții sunt tot semne de întrebare ca și piramidele? Uneori, numai marea învolburată reușește să mai risipească disperarea.. Numai Soarele mai furnizează energie fără dolari. Am plecat din natură
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
semene cu o plonjare într-un mediu înghețat care a uitat esențialul? Cine n-ar vrea o viață ideală, liniștită, fără probleme, fără complicații, limpede și clară, plină de fericire, plină de bucurii, de însorire, de sublim, de nectar, de feerie și de înseninare? Cine n-ar prefera să fie scutit de griji, de obstacole, de suferință, de labirintul întortocherilor și întrebărilor fără răspuns, cine n-ar alege să se simtă bine, să aibă ceea ce i-ar fi necesar, cine nu
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
și am stat toată noaptea treji ca s-o așteptăm! Chiar dacă vocea gâjâită nu spune mai nimic despre acea noapte de sărbătoare, noi putem desluși În fumul montajului prin fondú cum totuși preotul regimentului face la miezul nopții o slujbă. Feeria lumânărilor aprinse În timp ce se cânta „cu moartea pre moarte călcând“ (cum stă scris și pe mausoleul de la Mărășești) e totuși absentă, probabil din cauza camuflajului și a temerii de avioanele inamice. În Întunericul de smoală al nopții de aprilie mulțimea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]