235,852 matches
-
care nu mă așteptam. Cu acest capitol se termină cartea. Dar înainte de asta, am prezentat două tipuri de cafenele: una hipersofisticată, de pe Champs-Elysées, un fel de transpunere abstractizată a cafenelelor tradiționale, cu un design destul de contemporan, care atrage un alt fel de public, iar alta - la extrema opusă: o cafenea ținută de un cuplu de marocani. E aproape un fel de cîrciumă, în care obiectele sînt kitsch și atmosfera e foarte specifică, dar care îmbogățește, fără a-l epuiza, firește, acest
Sanda Nițescu - Cum pot comunica două culturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14938_a_16263]
-
una hipersofisticată, de pe Champs-Elysées, un fel de transpunere abstractizată a cafenelelor tradiționale, cu un design destul de contemporan, care atrage un alt fel de public, iar alta - la extrema opusă: o cafenea ținută de un cuplu de marocani. E aproape un fel de cîrciumă, în care obiectele sînt kitsch și atmosfera e foarte specifică, dar care îmbogățește, fără a-l epuiza, firește, acest tablou al cafenelelor Parisului. "Scriem mereu aceeași carte" Trebuie să înțeleg că ai gîndit tot timpul această a doua
Sanda Nițescu - Cum pot comunica două culturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14938_a_16263]
-
un om într-o cafenea, în zumzetul și în multiplicitatea mirosurilor de acolo și fiecare are o atitudine diferită la acel mediu. În orice caz, ceea ce m-a interesat, în fiecare dintre cărțile mele, a fost să văd în ce fel pot comunica două culturi. Ultima întrebare e, inevitabil, un clișeu: ce proiecte ai de acum încolo? Am proiecte de mai lungă durată, pe care nu doresc să le dezvălui, deocamdată.
Sanda Nițescu - Cum pot comunica două culturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14938_a_16263]
-
eram singurul (exceptând, bănuiesc, Securitatea) care asistam foarte lucid la această deosebire frățească, atât de elocventă și de emoționantă în solidaritatea ei, pentru mine, martorul, înțelegând ca nimeni altul fraternitatea oamenilor de talent, breasla lor urgisită, însă invincibilă în orice fel de împrejurări. E vorba desigur de marile talente: la cei mediocri, turnătoria neezitând niciodată. Soarta mea anonimă de martor al unor evenimente ce se căzneau parcă să țeasă, cumva, Istoria, a făcut să fiu de față și la amiciția ce
Schneider by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14955_a_16280]
-
planșele de anatomie. Când am dat mâna întâia oară cu el, m-am temut să nu se fărâmițeze în palma mea. Ciudat. Privirea o avea limpede, trează și blând ațintită asupra mea. De obicei, din mândrie, poate, fac față oricărui fel de priviri îndreptată spre centrul meu de vedere. Privirea de sfânt a lui Schneider însă nu am putut să o susțin; rar mi se întâmplă, dar atunci lăsasem ochii în jos.
Schneider by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14955_a_16280]
-
-l mai putem stăpâni ? Atunci corpul nu mai e "noi", ci ceva străin, contra noastră. Și iar trebuie să revenim la Socrate, la nemurirea sufletului ca alternativă la inexistența lui. A simți sunetele unei muzici ca străine de piesă... În felul acesta și timbrurile clasice devin un obiect nou. Vezi Erik Satie. Vine o vreme când în fiecare om recunoști pe toți ceilalți. Când moartea unuia e moartea tuturora; când nașterea unuia e ca nașterea tuturora; dar această paranteză e un
Anatol Vieru: Fragmentarium () [Corola-journal/Journalistic/14957_a_16282]
-
motive recurente). De aici și atașamentul melancolico-fetișist față de obiecte. Gîndurile, gesturile simple, firești, totul pare să graviteze în jurul obiectelor, iar poezia devine în același timp și una a observației atente: "Chiar și în ființa mea, deseori, se deplasează obiecte, la fel sesizez schimbarea, mă îndrept spre obiectul acela a cărui deplasare, chiar infirmă în spațiu și timp mă stînjenește. Și nu-l pot aduce la vechiul lui loc, urma este pierdută, praful se așterne cît ai bate din palme" (Coborîrea din
Uimirea ca obișnuință by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14968_a_16293]
-
ați rămas o poetă în plină forță creatoare și în străinătate. Cum ați putut realiza această performanță? N.C.: Eu eram sigură că odată cu plecarea mea totul s-a isprăvit - nu scrisul de poezie - pe care o scriam oricum într-un fel de "sfîntă inerție". Dar eram sigură că de acum încolo, din perspectiva unei cariere literare, plecînd, voi rămîne anonimă pe tot restul vieții... și nu-mi păsa. Am avut, ca să zic așa, partea mea de glorie și faimă în România
Nina Cassian - "Partidul comunist nu m-a iubit niciodată, a fost o dragoste neîmpărtășită" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14932_a_16257]
-
publicat pînă la ora asta șase cărți, ultima tradusă de mine în englezește. Numai că mi-au trebuit vreo doisprezece ani pînă să pot să scriu poezie și în englezește. R.B.: Ați făcut cam ce a făcut și Brodzky în felul lui? N.C.: Exact, așa este, asta am făcut și eu. Toată lumea îl critica și-l comenta negativ, mă refer la colegii poeți cu care am discutat. Spuneau că limba lui este o limbă anapoda, o limbă stranie, în care se
Nina Cassian - "Partidul comunist nu m-a iubit niciodată, a fost o dragoste neîmpărtășită" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14932_a_16257]
-
paralel aici în țară în 1975 (am scris vreo 300-400 de pagini), bazat pe jurnalele mele originale, dar comentate, adică cu toate aventurile mele, cu idealismul meu, cel de la 15 ani, pe cînd eram ilegalistă comunistă, un jurnal cu tot felul de lucruri care au reverberat și ulterior, dar pe care simțeam nevoia să le explic. La moartea lui Stalin, de exemplu, am scris în jurnalul meu (nu la comanda cuiva) un fel de poem de doliu, iar ziua morții lui
Nina Cassian - "Partidul comunist nu m-a iubit niciodată, a fost o dragoste neîmpărtășită" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14932_a_16257]
-
cînd eram ilegalistă comunistă, un jurnal cu tot felul de lucruri care au reverberat și ulterior, dar pe care simțeam nevoia să le explic. La moartea lui Stalin, de exemplu, am scris în jurnalul meu (nu la comanda cuiva) un fel de poem de doliu, iar ziua morții lui am pus-o în chenar negru. Ei, și la o vîrstă mai lucidă, am simțit nevoia să comentez cele însemnate și acest lucru l-am făcut aici în România în perioada lui
Nina Cassian - "Partidul comunist nu m-a iubit niciodată, a fost o dragoste neîmpărtășită" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14932_a_16257]
-
în România, începeam să scriu acum. De exemplu despre Ceaușescu nu puteam spune în România nimic direct. Vorbeam în forme voalate. Acum pot scrie nevoalat. După care mi s-a părut că și asta este fastidios. Totul se complica, la fel ca în oglinzile paralele unde imaginea se reflectă la infinit. De aceea am început să restructurez complet jurnalul. Încerc să transform totul în niște memorii. Iată la ce lucrez eu acuma. Poezie scrie aproape toată lumea, dar jurnalul ăsta numai eu
Nina Cassian - "Partidul comunist nu m-a iubit niciodată, a fost o dragoste neîmpărtășită" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14932_a_16257]
-
ăsta numai eu pot să-l scriu și nu știu cîți ani îmi mai dă bunul D-zeu și de aceea acesta este proiectul meu esențial. Poezie scriu doar cînd îmi mai vine. R.B.: Acest jurnal poate fi și un fel de reevaluare a trecutului. În perspectiva prăbușirii comunismului și a dispariției stîngii tradiționaliste mă întreb: Poate fi jurnalul D-voastră și un fel de răfuială cu un idealism, cu o orbire de tinerețe? N.C.: Nu este o răfuială, pentru că acea
Nina Cassian - "Partidul comunist nu m-a iubit niciodată, a fost o dragoste neîmpărtășită" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14932_a_16257]
-
proiectul meu esențial. Poezie scriu doar cînd îmi mai vine. R.B.: Acest jurnal poate fi și un fel de reevaluare a trecutului. În perspectiva prăbușirii comunismului și a dispariției stîngii tradiționaliste mă întreb: Poate fi jurnalul D-voastră și un fel de răfuială cu un idealism, cu o orbire de tinerețe? N.C.: Nu este o răfuială, pentru că acea credință, acel crez era foarte frumos și nobil și ca să fiu sinceră nici nu am renunțat la el. Despre acele principii, care bineînțeles
Nina Cassian - "Partidul comunist nu m-a iubit niciodată, a fost o dragoste neîmpărtășită" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14932_a_16257]
-
la Mînăstire, părinții speciali ai prietenei mele, O. S., în parc, atît de încercata familie C., în curtea Vilei Ceramica, Ovidiu Lipan Țăndărică, idolul fiului meu, pe o terasă, năvalnică și tumultoasă în relatări, prietena mea C. B.... Într-un fel, toți aceștia m-au aruncat în trecut ca să nu văd fața hidoasă a prezentului: un oraș sufocat de indolența contemporanilor, acoperit peste tot numai de gropi, mari, ca niște tranșee, de o vînzoleală demonstrativă și grețoasă a îmbogățiților de peste noapte
Invitație la castel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14953_a_16278]
-
ele. Hîrtia de șmirghel era aspră, cu zgrunțuri mari și cenușii. Mai tîrziu, la școală, am regăsit șmirghelul, mult mai fin, de culoarea nisipul, cînd trebuia să răzuim, la fiecare sfîrșit de an, pupitrele de lemn pe care apăruseră tot felul de desene și inscripții în cerneală, a căror elaborare migăloasă era o distracție în orele plicticoase. Lemnul se albea și se netezea sub mîinile noastre și uniformele cu pătrățele ni se umpleau cu pulberea moale. Cea mai frumoasă și mai
Gesturi pierdute by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14977_a_16302]
-
venită probabil de pe Tîmpa, peste acoperișuri, dădea un spectacol acrobatic pe balustradă. Era o veche cunoștință: o consideram veverița casei și îi puneam în fiecare zi nuci și alune într-un colț al terasei. Dar niciodată nu mai mulțumise în felul acesta, niciodată nu se dăduse atîta peste cap și nu se jucase cu atîta gingășie în fața ferestrei pline de flori de gheață. Era o zi obișnuită de iarnă, femeile sporovăiau domol, pe masă prindea formă viitoarea noastră plapumă vișinie, iar
Gesturi pierdute by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14977_a_16302]
-
a parlamentarilor a fost să se mute - nu contează procedeul - în vilele de pe străzile exclusiviste ale Bucureștiului. Când zona Primăverii și Cotroceniul s-au umplut, aceleași lepre, sau altele, convertite la business pe scară mare, au migrat spre Băneasa. în felul acesta, Țărișoara și Capitala au rămas fără cel mai important aeroport pentru curse interne - că zborurile spre Moldova oricum nu contau -, nu care cumva zgomotele avioanelor să tulbure somnul de dimineață al neo-feudalilor ce-au izbutit prima federalizare de succes
Feudalizarea, primul stadiu al federalizării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14965_a_16290]
-
punerea pietrei fundamentale a unei catedrale - a mântuirii? -, nota că împărăteasa pusese prima cărămidă, iar el pe cea din urmă. De imagine era obsedat și fanariotul cu sania trasă de cerbi, vara, peste hârtoape acoperite cu zahăr - tos! Și la fel groful ce poruncise a i se lipi, cu clei moale, diamante pe cizme, spre a se desprinde, în zăduful balului, ca netrebnice gunoaie. Tributar superbiei, nefericitul suveran Ludovic al XVI-lea, singurul Bourbon cinstit, cum s-a spus, urma sfatul
Obsesiva, irepresibila imagine by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14945_a_16270]
-
una "integrală", sună frumos, dar mai greu de crezut că și încurajator. Și totuși, titlul de mai sus, din capul locului apreciere, vine cu toate meritele conținute să statueze profilul ediției critice I. L. Caragiale Opere, în trei volume. Nu orice fel de volume, dacă ne gândim că numără 1835 de pagini, primul, 1270 și 1238 următoarele, pentru care a fost folosită extrem de fina hârtie "biblie" a exemplarelor de lux. Ediția debutează, ca dată de apariție, în anul 2000, cu Proză literară
Integrala Caragiale (I) by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14954_a_16279]
-
experienței anilor petrecuți în biblioteci, unde au căpătat dexteritatea intuirii labirintului care înseamnă lumea ziarelor și revistelor, adevărată rețea, nicicând exact delimitată, dar oricând deschizătoare de perspective. Experiență similară au dobândit autorii atâtor cărți despre I.L. Caragiale, înțelegând fiecare în felul său să se impună în aprofundarea acestei opere complexe: Mircea Tomuș, Florin Manolescu, Ion Vartic, Eugen Simion, Valeriu Cristea, Mircea Iorgulescu, Al. Călinescu, Vasile Fanache, Silvian Iosifescu, Maria Vodă Căpușan, Liviu Papadima, Maria Cap-Bun, I. Constantinescu, Șt. Cazimir. Am încercat
Integrala Caragiale (I) by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14954_a_16279]
-
după prînz ori seara, cînd îi vedem pedalînd pe Armstrong și pe ceilalți. Și, dacă tot a venit vorba de ciclism, Turul României, încheiat nu de mult, s-a desfășurat într-un anonimat deplin. Televiziunile l-au ignorat. Publicul, la fel (Ce era pe șoselele Franței pare de domeniul fantasticului: mii de oameni, cu mașini, rulote, corturi, cu rucsacul în spinare, tineri, copii, familii întregi sosiți de cu seara ca să pîndească trecerea caravanei prin locurile cele mai spectaculoase). La Sighișoara, nici
Ce nu vedem pe micul ecran by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14986_a_16311]
-
aș fi putut să o folosesc... Lăsând la o parte ideea scrisului, pur teoretică. Pe urmă, încet, încet, foarte încet, încet de tot, ca să zic așa, căpătând o contra-densitate, cu timpul, o contragreutate în raport cu Praful-însuși, această curiozitate tânără, sălbatică, în felul unei jivine în plină vigoare, se înmuiase, dându-se după întâmplări. Așa încât, cu vremea, survenise o dezinteresare, ceva ca o descreștere treptată a forței presupusei sălbăticiuni tinere și viguroase. Parcă tot ce descoperisem eu până atunci în lume, nu mai
18 mai 1963 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14978_a_16303]
-
de depozitat în cine știe ce colț al memoriei, labirint, subsol de mult plin de relicve, fosile, de zidiri vechi... temple?... redute?... și una și alta întrucât templul poate fi și el o redută contra... (lipsește). Aș fi devenit, devenisem chiar, un fel de șantier arheologic...
18 mai 1963 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14978_a_16303]
-
supunerea absolută a femeii față de bărbat și veșnica ei inferioritate. Mihaela Miroiu sesizează cu multă subtilitate transcenderea în creștinism a eticii moderne a dreptății, creatoare de diferențe și ierarhii și fundamentarea ei pe iubire de aproapele și de dușman. La fel este contra-argumentată ideea că femeile nu-și pot transcende interdependența și nu pot accede la transcendent. Semnificația lui agape este aceea a carității înțelese ca grijă altruistă față de toți oamenii, or, potrivit eticilor feministe chiar și celor mai radicale (vezi
Despre femei și morală by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14994_a_16319]